sumar nr Directori fondatori: Ioan SLAVICI, I. L. CARAGIALE, George COØBUC numãr coordonat de al. cistelecan

Transcription

1 sumar nr Revistæ lunaræ de culturæ editatæ de Uniunea Scriitorilor, Consiliul Judeþean Mureø, cu sprijinul Ministerului Culturii ºi Cultelor Directori fondatori: Ioan SLAVICI, I. L. CARAGIALE, George COØBUC Serie nouæ (1971) Redactor-øef fondator: Romulus GUGA Anul XXXI. Nr mai - iunie 2004 ISSN Redacþia ºi administraþia: Târgu Mureº, Str. Tuºnad nr. 5 Tel. / Fax: Tel. / Fax: vatra@rdslink.ro Adresæ Internet: Abonamente se pot face la toate oficiile poºtale din þaræ. Numærul de catalog al revistei noastre este Revista se difuzeazæ prin RODIPET ºi prin difuzori particulari, sau direct prin redacþie în sistem ramburs. Cititorii din stræinætate se pot abona prin S.C. RODIPET S.A. P.O. Box 33-57, Fax: sau , Telex: 11995, Piaþa Presei Libere nr. 1. Sector 1, Bucureºti, România Conform prevederilor Statutului, Uniunea Scriitoriilor din România nu este responsabilæ pentru politica editorialæ a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate Redactor ºef: Cornel MORARU Redactor ºef adjunct: Al. CISTELECAN Colectivul redacþional: Iulian BOLDEA, KOCSIS Francisko, Aurel PANTEA, Virgil PODOABÃ, Nicoleta SÃLCUDEANU, Alexandru VLAD Maria CAMPATELLI (redactor pentru Italia) Dan CULCER (redactor pentru Franþa) Emilian GALAICU-PÃUN (redactor pentru Basarabia) Dieter SCHLESAK (redactor pentru Italia) Andrei ZANCA (redactor pentru Germania) Corector: Lia ªERBAN Administraþie: Olofir NISTOR Coperta, tehnoredactare: Oliviu OLARIU Ilustraþia numãrului: Anca PEDVIS tolle lege Angela MARINESCU Grup postmodern cu poetă premodernă 1 editorial Alexandru VLAD: Cafea cu praf 2 carmen saeculare Viorel MUREşAN - Sâmbăta lucrurilor 5 epica magna Dorin DAVID: Jocul; Amicul meu 7 Mircea PORA: Doctoratul 10 Anton-Sebastian FLORAŢIU: Alte câteva zile din Cartea Bundrenilor 16 Dumitru HURUBĂ: Stimată doamnă şi destinsă, 22 Viorel Florin COSTEA: Amar amar 26 vatra - dialog cu Mihail GRĂDINARU: Românii excelează prin poezie 31 contra-episteme Slavoj ZIZEK: Prea multă democraţie? 38 scaner Alex. CISTELECAN: Viaţa ca efect special 40 metamorfozele cercului Alexandru NICULESCU: Occidentalizarea culturii româneşti 43 metamorfozele punctului Virgil PODOABĂ: Preambul la o propunere 48 triptic Mihai IGNAT: kleinpoeme 56 Gheorghe IZBĂşESCU: Pupila ca o ventuză 58 Ion CHICHERE: Poeme 61 prim-plan Anca PEDVIS: Confesiunea fără anestezie (Al.C) 62 Nu cred că am vreun program poetic - Interviu realizat de Al. Cistelecan 64 Anca PEDVIS: Poeme 69 Poeme de Dana Gioia traduse de Anca Pedvis 72 ne ilustreazã numãrul Anca PEDVIS: 76 raport despre starea criticii literare 77 Al. CISTELECAN: Introducere la un conspect despre starea criticii literare 77 Alex. ŞTEFĂNESCU: Silogism 77 Ion POP: e de dorit o înseninare a privirii 77 Daniel VIGHI: o literatură în care exerciţiul critic devine exerciţiu imnic 79 Angela MARINESCU: arta de acum pare mai degrabă o înjurătură 81 Adrian POPESCU: Critica, martorul nevăzut, judecătorul corect 81 Nicolae OPREA: poeţii şi prozatorii nu mai citesc 82 Gabriel DIMISIANU: comentatori noi 83 Ioan BUDUCA: Cum stăm noi? 84 Daniel ILEA: Nimic neparadoxal; Un catehism al scriitorului? 85 Doina CURTICĂPEANU: Galaxia formelor naive 87 Al. CISTELECAN: Cronicarul de probleme; Critica de austeritate 89 Dorin ŞTEFĂNESCU: Raţiunea contradictorie;hermeneutica suprastructurilor narative 93 Nicoleta SĂLCUDEANU: Rezistenţa la cultură şi urmările ei; Livrescul în carne şi oase; Critica blajinilor 97 Dan ŢĂRANU: Critica sintetică şi polisintetică 98 Iulian BOLDEA: Rigoarea confesiunii; Reflecţii critice; Actualitatea lui Titu Maiorescu; Teatralitatea literaturii; Literatura echinoxistă 104 Alex. GOLDIş: Rezistenţa la teorie; Experienţele unui mistagog 109 Andrei TERIAN: Iluzii retrospective şi re-citiri ; Schimbare de gardă 111 Mariana GORCZYCA: Mircea Tomuş faţă cu teatrul lui Caragiale 113 Cornel MORARU: Exigenţele interpretării 114 Melania DUMA: Critica nouă în straie vechi 116 Anca PAPANĂ: Istoria şi anatomia unei antologii eminesciene 118 Lucia DĂRĂMUş: Non omnis moriar multaque pars mei vitabit Libitinam 119 Cristina TIMAR: Diagonale vest-etice 119 Veronica BUTA: Cărţile!... Să le citeşti? Să le scrii? Minodora SOPOREAN: Descrierea exaltantă 124 Dinu BĂLAN: George Mirea sau puterea lecturii 124 Sanda CERGHIZAN: avatarii unui peregrin 126 Emanuela PATRICHI: Gherla imaginarului arghezian 127 Alexandrina VELICHE: Relaţia poet/ filozof în opera blagiană; Resurecţia prozei istorice 128 Ioana LASLO: Un mozaic literar; Sofisticat... Pentru sofisticaţi 131 Vali DOGARU: Critica literară ca mod de autoportretizare; Românii din lumea nouă sau tratat cultural despre români în viziune paseistă 133 Horea POENAR: Despre eleganţă 135 Adriana STAN: Despre incizii reuşite 136 Elena VOJ: Un dandy din alte vremuri 137 Ovidiu PECICAN: Efectul Poantă 137 gesta hungarorum ADY Endre: Poeme 139 KÁNYÁDI Sándor: Poeme 141 þintã fixã Viorel MARINEASA: Reperele filosofice ale unui filosof fără filosofie. Cazul Nae Ionescu 146 la izvoarele conciliului vatican II Robert LAZU: Prezentarea generală a Conciliului Vatican 153 crispãri Liviu Ioan STOICIU: Mesaje trimise unei femei dintr-o altă lume (III) 157 incizii Claudiu KOMARTIN: Obiecte încălzite în palmă 159 colocviile lui vakulovski Cu Marius IANUş: «De cincizeci la sută din femeile din ţara asta m-aş putea îndrăgosti» 160 retrovizor David MESSER: Uite ce-i, domnu Niki...; Cine e Mirco MARCEL? 165 biblioteca babel Jakob von HOOTTEN: *** 165 poeþi de mîine Miruna VLADA: Motivaţia sau Pantoful Cenuşăresei 165 ars legendi Imola ANTAL: În arca singurătăţii istoria de aproape Marinela OPRIş: Viaţa lui Olimpiu Boitoş 175 memoria activã Rodica BRAGA Exerciţii de sinceritate (Jurnal, 2000) 179 Titu POPESCU: După zece ani (X) 180 adversus haeresiorum Vasile SAV: Catârii domnului Vlăduţescu sau Toma-Sterpu- Găleşanu versus Thoma Aquinul (33) 184 talmeº-balmeº 187 numãr coordonat de al. cistelecan

2 tolle lege 1 Angela MARINESCU

3 2 tolle lege

4 editorial 3 Alexandru VLAD Cafea cu praf Omul îmi ieºi în faþã ºi mã somã cã-mi oferã ceva: bere, cafea, vodcã, sau ce doresc eu. Aleg o cafea. Face el cinste. Cafea bunã, River Café. În pustietatea asta cum sã nu apreciezi? Fãrã zahãr, îi spun eu. Satul acela ascuns între douã dealuri ieºise la intersecþie cu o fermã pãrãsitã ºi ghereta aceasta în care se vindeau bãuturi, þigãri ºi cafea. Unii automobiliºti opresc doar pentru cã vãd locul atât de izolat ºi prãvãlioara atât de micã. Stau afarã, sub copertinã, la o masã de lemn ºi mã uit peste ºoseaua pustie. În stânga e curba din care apar ca din puºcã maºinile, dar în dreapta ºoseaua se întinde lungã ºi dreaptã, aºa cã le pot urmãri cu privirea cât vreau, pânã devin foarte mici, niºte puncte colorate. În faþã un deal pustiu ca linia unui grafic ce coboarã la nesfârºit. Cunosc dealul acesta din copilãrie. Sunt murdar dupã o zi întreagã petrecutã pe pârâu, mã usturã faþa de soare ºi simt în stomac o foame insistentã. El e un bãrbat fãþos, grizonat, poate cu fruntea cam îngustã. Cafeaua va face sã disparã foamea pentru o vreme. Apare cu ceaºca plinã ochi ºi mi-o pune cu multã grijã în faþã. Apoi dispare. O palã de vânt cutreierã tot acest teritoriu pustiu. Pun palma peste ceaºcã. Ciulinii uscaþi, rãmaºi de anul trecut, încep sã vibreze. Dar aºa, având în spate lambriul prietenos de lemn, nu simt decât cãldura soarelui. Omul revine cu un pahar plin pe jumãtate ºi se înghesuie lângã mine. Nu beau, îmi spune el, dar acum iau un pahar ca sã stau cu dumneata. Ce ai acolo? întreb eu. Rachiu slab, cu apã, mã asigurã el. Nu bea decât R26 sau V33. Indicative aproape ºtiinþifice. Aflu cã cifrele spun câte grade are rachiul ºi vodca. Slabe, deci. Pentru cã altfel el nu bea. Insistenþa lui mã face sã-l privesc cu luare aminte ºi nu ºtiu de ce am impresia cã de fapt este în acea stare vag imponderabilã a omului care a bãut cât sã se þinã puþin ameþit. Bea de unul singur, deci. ªi-a fãcut localul acesta pentru cã în curând va trece pe aici o mare autostradã, ºi atunci mulþi vor fi interesaþi sã-i devinã parteneri. Îmi aratã cu mâna pe unde va trece autostrada. Cam pe acolo o va cârmi la stânga. Exact de-a curmeziºul acelui deal cu ogoarele nelucrate. Pare a cunoaºte perfect traseul þinut secret pentru a se evita orice speculaþii cu terenuri. I-am spus cã ieri la el era închis. Da, fusese sã-ºi cumpere o piesã la maºinã. Piesa nu s-a dovedit potrivitã. Bani aruncaþi. El are un Renault, soþia lui are un Opel. Cãsãtorie nouã, mã gândesc eu zestrea încã nu s-a contopit. Soþia lui e medic, foarte inteligentã femeie. Mâine va trece pe aici sã-l vadã. De altfel vine destul de des sã-l vadã. Îmi face cu ochiul. ªi-i admirã sãnãtatea, pentru cã el e foarte sãnãtos. N-am nici tensiune, nici diabet, nimic îmi spune el. O sãnãtate extraordinarã. Soþia chiar îmi spune Mã tu eºti chiar un fenomen. La 46 de ani el în fiecare dimineaþã e aºa face un gest cu mâna. Barometrul sãnãtãþii erecþii matinale sigure. De ce n-ar avea la vârsta lui? Îl mai examinez o datã: curat îmbrãcat, chiar cu o oarecare cochetãrie, o faþã frumoasã, pãrul grizonat aranjat de parcã ar trece zilnic pe la frizer. Unii aºa au pãrul, pentru cã unde gãseºte el pe aici frizer? Dacã vreau totuºi altceva înafarã de cafea? O bere, o vodcã? E dispus. Soþia lui e o adevãratã doamnã, medic stomatolog, foarte inteligentã. Copii? îl întreb eu. Desigur, are doi bãieþi. Foarte inteligenþi ºi ei. Unul vorbeºte englezã în patru dialecte: american, englez, australian ºi irlandez. Ascultã tatã aici, zice el, cum se pronunþã. E în strãinãtate undeva pe moment. Locul acesta are un viitor sigur, din cauza autostrãzii. El nu are decât de aºteptat. În celãlalt regim a fost ºef de unitate. Nu avea cu nimeni nici un fel de probleme. Se spune cã era rãu în comunism, dar dacã îþi vedeai de treabã putea sã-þi meargã bine. Lui i-a fost chiar bine în comunism, cu toate cã n-a fost comunist. ªef de unitate militarã, m-am gândit eu, cântãrindu-l iarãºi din priviri: alurã zveltã, atenþie la þinutã, frizurã stas. Dar cum putuse fi ºef de unitate fãrã a fi membru de partid? Mã intereseazã sã-mi spunã cum se întâmplã cã e atât de sãnãtos? Hrana din copilãrie: lapte de bivoliþã, caº de oaie, legume de grãdinã, carne de porc ºi viþel, câte un cocoº tãiat, brânzã ºi roºii. Fratele lui a venit cu niºte olandezi care n-au vrut sã mãnânce decât roºii. Le-a adus ºuncã, le-a fãcut grãtare, dar ei dãdeau din cap ºi

5 4 editorial muºcau mai departe din roºiile acelea extraordinare. Nu mai existã în Occident aºa ceva. Sãnãtate curatã, au fost ºi ei de acord. De aceea nu are el nici o boalã, nici tensiune, nici diabet. Mai rãmânea ulcerul, dar nici nu mai avea rost sã-l întreb. Se þine în formã spãrgând lemne. Regula lui este sã mãnânce totdeauna ceva dimineaþa, imediat dupã ce s-a spãlat pe ochi, ºi înainte de prima þigarã. Înainte de orice. Aºa a procedat toatã viaþa. Poporul român era un popor sãnãtos, dar zilele acestea nu ºtiu ce se întâmplã cu el. Umbrelele de pânzã decoloratã de la cele trei mese fluturau în vânt ca niºte flamuri. El e un om cu valori, îi place dreptatea. Pasiunea lui e pentru Cuza (pentru cã le-a dat pãmânt þãranilor) pe care l-au nenorocit Brãtienii, pentru ªtefan ºi Mihai Viteazul. Ca persoane nu erau perfecte, încerc eu sã le mai reduc voievozilor din glorie. E iritat, dar încã politicos ºi rãbdãtor. Gata sã-mi explice de la capãt. Beau din cafeaua fãrã zahãr ºi extrem de amarã. El soarbe foarte ponderat din lichidul lui incolor. ªi cu fratele lui a avut multe discuþii. Se lasã greu convins, pentru cã e intelectual. O maºinã se abate de pe ºosea ºi o ia spre sat. El îi aruncã o privire ºi apoi o neglijeazã: am impresia cã ºtie perfect cine e în ea. Democraþia este cea care distruge popoarele. Îmi dã ca exemplu Olanda, Italia ºi Germania. Nicãieri nu sunt mai bune roºiile, ouãle, carnea de pui. În Italia vacile nu calcã pe pãmânt, stau suspendate în niºte hamuri ºi mãnâncã numai concentrate. Laptele nu mai are gust de lapte, carnea nu-i bunã decât pentru conserve la pisici. Whiskas! În spatele nostru se întinde ferma pãrãsitã. În blocul de prefabricate care adãpostea cândva angajaþii cu oarecare funcþie ai fermei mai stãtea cineva. Se vedeau perdele de plastic afumate, borcane murdare în geamuri. Din când în când apãrea o femeie înfofolitã care þipa la o vacã ºi cele câteva gãini sãlbãticite. Probabil le vegheazã de pe geam, pentru cã imediat dupã aceea dispare înãuntru pentru o vreme. În tot perimetrul vechii ferme zac fiare ruginite, ambalaje de plastic, cârpe, gãleþi fãrã fund, cioburi, stâlpi de la garduri care nu mai existã. Pe-o sârmã atârnã rufe sãrãcãcioase pe care vântul le poate arunca în orice clipã printre celelalte gunoaie. Malurile pârâului alunecau spre albie, terenul se degrada. Omul mã face atent. Sigur nu vreau altceva? Ieri a fost mai sus ca sã bea o bere la Traian. Nu-i place Traian. Dar trece uneori pe la el, cã acolo se serveºte ºi mâncare. Îl întreb dacã Traian e sãnãtos. Ultima oarã îl vãzusem palid ºi speriat, bãtând drumul spitalelor. Aflu cã Traian a început iarãºi sã bea. ªi fratele lui? Valer bea ºi mai abitir. Dar sã revenim la democraþie uite unde s-a ajuns! Un fel de cancer al societãþilor. O stratagemã prin care Occidentul vrea sã ne supunã. Sã ne ia ce avem mai bun. Roºiile, mã gândesc eu. Observã cã mi-am terminat cafeaua ºi se alarmeazã. Ce pãrere aveam despre democraþie? Pentru mine lucrurile erau mai simple. Doar în democraþie putea el sã aibe aceastã gheretã la marginea ºoselei fãrã primejdia s-o piardã, ºi doar în democraþie putea sã demonstreze fãrã nici o primejdie cã fiul lui poate vorbi cele patru dialecte ale limbii engleze. Autostrada n-ar mai trece pe aici, cu primejdiile ei. Nu mi-ai fi dat River Café, îi spun eu. E nedumerit. Mai vreau o cafea? Mã ridic în picioare. În satul lui am fost doar de douã ori, în adolescenþã. Îl vãd de multe ori când sunt pe culmea dealurilor. Dar curiozitatea a pierit cu vârsta. Ce pãrere aveam despre evrei? útia n-avut niciodatã þarã, ce le trebuie acuma? Apoi mai sunt ºi catolicii... homosexualii... relele democraþiei. Am scãpat amândoi ºoseaua din vedere. O maºinã se abate ºi frâneazã. Îi atrag atenþia asupra ei, mã ridic ºi plec. Nu e hotãrât dacã meritã sã se împartã între mine ºi noul venit. Privesc în urmã ºi constat cã maºina n-a oprit, cã ºoferul se rãzgândise. Ridicase doar un noriºor de praf. Unchiul meu e nedumerit: Cine? Omul a condus o gheretã, o unitate alimentarã, un fel de aprozar de cartier. Tatãl lui a fost nevoit sã plãteascã milioanele lipsã în gestiune. Nu de multã vreme a fãcut o tentativã sã se spânzure i-au tãiat frânghia. În casa aceea pustie de lângã izvor, de la Topa, pe care a cumpãrat-o. Acolo l-au gãsit. Aºa deci stãtea peste drum de Traian. Soþia ºi-a pãrãsit-o, cea de acum e a doua. ªi a bãtut-o atât de crunt cã abia au scos-o alþii din mâinile lui. Dar am citit eu în ziarul de azi ce scrie despre alegeri?

6 carmen saeculare 5 Viorel MUREªAN Sâmbãta lucrurilor moto: lucrurile existã, nu avem de ce sã le creãm; noi trebuie doar sã surprindem raporturile (Stéphane Mallarmé) Epica în luminã e un câine mort prin coala albã ies gropile viitoarelor cimitire deasupra câmpului doi corbi poartã un perete dintr-un creion uitat pe o masã de un copil încep sã cadã în aer muºte cred cã e sfârºitul romanului bila galbenã vântul o þine pe limbã acum e liniºte ºi moarte Aprilie desigur þeasta aceea oribilã se retrage printre tufele de mãcriº intrã din nou sub temelia casei pe discul pãdurii de pini stau tãceri albe sã vadã oraºul cât þine întunericul aerul are lãstari de sticlã ºi vom auzi numai bufniturile cãrþilor cãzute pe podea vântul a rostogolit soarele pe mai multe alei tu sã vii sã-l ºtergem de praf ºi totuºi dumnezeu e un mare papagal roºu nici astãzi nu ºtiu cum scrisoarea ce þi-am trimis fura singurãtatea unui lac slovele ei erau peºteri sãpate în liniºte numai prin crãpãturi ajunse la mine faþa ta de frumoasã femeie de apã ºi chiar lângã cer eterna cutie de chibrituri numi prin crãpãturi vedeam sala aceea luminatã de fulgi de la capãtul unui telescop ºi auzeam auzeam vocile soarelui Picturã de broaºte tremurã liniºte mai târziu împuºcãturi împing zarea sã cadã de pe stânci un copil pare un punct sub un semn de întrebare tras de nori Haiku prea roºu acest fluture alb pentru ochii mei obosiþi intrãm în fotografiile arse ca într-o carierã de tuf vedem cum lumina unei aripi de fluture ne intrã în osul frunþii pe când în curte toate gãleþile înºiruite par niºte paºnici negustori de indigo liniile care am fost sunt acum acoperiºuri tãcute pe care se învârt ca ºtergãtoare de parbriz ciorile rupem bucãþi de vânt le aruncãm pe cer Desperado un stâlp cu braþele întinse vrea sã prindã stolul de deasupra dar strãlucitoare douã cabluri îl trag în adânc jumãtate are muchii albastre pe care stã cocoþat soarele ºi miroase a pene arse eu fluier singur într-o casã la jumãtatea nopþii ºi pereþii de nuci uscate încep sã se îndepãrteze Vacanþele sufletului cu soare se joacã un fãcãtor de cuþite lame subþiri pentru ascuþit unghii lame pe care muzica suie cum cresc pereþii în jurul unei scãri

7 6 carmen saeculare soarelui îi pune costume de pluº de un verde nevãzut câteodatã îl scoate pe strãzi îl izbeºte-n vitrine rãsucind trecãtorii cu urletul lui criptã albã cu baron numãrã trenurile verzi deasupra criptei e un abur în care sufletul sã-þi vezi de soare se apropie un fãcãtor de cuþite are cenuºã în care ne adâncim în urma noastrã gãurile se-nchid ca bucãþile de metal aruncate-n fãinã Haiku pisici în serile de toamnã miºcã poduri de ciori pe râu Grimasã plouã de sãptãmâni pe filele unei cãrþi în care e scrisã formula chimicã a florii de tei casa bãtrânei avea acoperiºul de vorbe ºi mâinile ei umblau pe ºine sã deschidã ferestrele niºte fãpturi într-o ramã plantau un câmp cu cãrþi aprinse unul avea faþa de fluturi galbeni purtaþi de vânt altul cânta cu sticlele goale pe malul râului de casã se apropia cu mâinile împãrþind foi arse o înserare prin ea treceau fâlfâind gâºtele de pe nori cel cu faþa de fluturi galbeni deodatã vedea cum vin zorile iarãºi ruine în oraº pe toate geamurile curg frunze ca sângele unei regine decapitate Haiku pare un nor dar e o bãtrânã ducând un snop de vreascuri Sâmbãta lucrurilor I. sub pãmânt par duminicile niºte olane roz puse acolo de mâini absurde sâmbãta de când lucrurile nu mai aveau cerul nopþii în mâini se spãlau pe faþã cu o luminã de pãsãri tãiate tunetul încercuia dealul precum o eºarfã roºie trecutã prin cearã drumul ne era lãmurit de sânge amestecat cu-ntuneric acum toate perechile de pãrinþi pãreau ºtergãtori de picioare din faþa uºilor pe masa noastrã acoperitã cu ziare soarele se desface ca o ladã de lemn II. ºtim lucrurile par uneori inutile doar câinii vin de fiecare datã cu coada încovrigatã în jurul lumii Cãlãtoare o lumânare aprinsã în întuneric poate pãrea un fluture zburând deasupra unei stânci dar nu e decât picãtura de ploaie care se întoarce în cer 6 martie 2004 începutul nopþilor ºi un scris încâlcit de care agaþã un felinar cel bolnav ziua se desface în mirosuri de piatrã încinsã sã nu mai vãd peretele alb pe la amiazã îmi trag zãpada pe cap ºoseaua se-nvârte ca o ureche în jurul unui þipãt în drumul lor norii contemplã mersul unor gângãnii ºi zic doar pe deasupra luminii voroave de puncte ºi linii nu spun ce vãd ele mint cu limbile limbilor de argint úmbrele ochilor au aripile albe zborul lor e o scândurã uºoarã deasupra vãzduhului soarele era pe la ora zece o þesãturã rarã bãtutã de vânt batiste de scrum pe fantoma albã a anului întorc în piatrã afiºe strig slovele lor la capãtul nopþii iatã ºi mâinile mele sticle pe apã ce par cã se-nclinã

8 epica magna 7 Dorin DAVID Jocul Atunci a început totul. În acea zi de ianuarie, cînd a intrat pe uºa biroului meu. Nu de mult timp devenisem redactorul-ºef al revistei HyperTech Magazin. O lume întrun computer, revistã bilingvã care apãrea simultan, deocamdatã în Statele Unite ºi în România. Mi-a spus cã se numeºte Ioachim Dumitroiu ºi cã a scris un articol în care-ºi prezenta noua sa creaþie în software. L-am întrebat mai multe despre programul sãu inedit. Mi se pãrea o idee interesantã sã scrie mai întîi despre un program ºi abia apoi sã-l lanseze pe piaþã. Mi-a spus cã trebuie sã pregãteascã mai întîi publicul, altfel softul sãu nu o sã aibã succesul meritat. Trebuie sã-i facem pe oameni curioºi, mi-a spus. Iar revista dumneavoastrã are un mare succes la public ºi poate realiza acest lucru. Revista era de fapt doar vîrful de lance al companiei româno-americane, HyperTech, producãtoare ºi importatoare în întreaga lume de PC ºi de software, concurenþa cea mai nouã ºi cea mai serioasã a firmelor gen IBM sau Microsoft. HyperTech a bãtut piaþa graþie a douã motive: calitatea produselor ºi preþul scãzut datorat fireºte faptului cã se lucra în România, cu mînã de lucru româneascã ºi cu specialiºti români. Se cunoaºte faptul cã salariul unui programator român este de cîteva ori mai mic decît al omologilor lui occidentali. Politica companiei HyperTech era însã bine pusã la punct: în primul rînd condiþiile de muncã, laboratoarele, echipamentul, etc. erau deosebite. Apoi, cazarea angajaþilor era asiguratã de companie în campusul nou construit, în case moderne, complet mobilate ºi utilate. Nu în ultimul rînd, salariile erau foarte bune. Trebuie sã recunosc cã la început nu se ridicau la nivelul celor de peste hotare, dar erau oricum de cîteva ori mai mari decît salariul mediu pe economie. În plus, exista un comision din încasãrile aduse. De aceea, programatorii noºtri erau direct interesaþi sã realizeze cele mai bune programe, iar cei de la producþie, sã ansambleze cele mai performante computere. De exemplu, colegul ºi prietenul meu Alexandru Arion de la secþia programatori, care cîºtigase la angajare doar salariul fix de circa 500 dolari pe lunã, dupã realizarea unui program de contabilitate care s-a vîndut ºi se vinde din ce în ce mai bine, ºi nu numai în varianta româneascã, ci mai ales în cele americanã, francezã ºi japonezã, a cîºtigat ºi continuã sã cîºtige lunar cîteva mii de dolari numai din comision. Nici la revistã lucrurile nu stau rãu, (tirajul fiind de de exemplare), însã cîºtigurile materiale sînt departe de cele ale colegilor mei. În schimb, existã satisfacþiile profesionale, cum este cea pe care o prezint acum: faptul cã eu, prin revista HyperTech Magazin. O lume într-un computer, l-am lansat pe Ioachim Dumitroiu! Fireºte, numele lui nu este atît de cunoscut, dar produsul sãu, creaþia care l-a fãcut celebru în toatã lumea, cu siguranþã da. Revista noastrã a efectuat cu ceva timp în urmã un scurt sondaj de opinie în rîndul cititorilor, mai puþin abonaþii, care primiserã gratuit cd-ul cu varianta demo a programului, ºi ºtiau despre ce este vorba. La întreabarea Cine este Ioachim Dumitroiu? doar 1,29% au dat rãspunsul corect. Însã la întrebarea Aþi auzit despre softul Fractal? Ce este el?, 91,35% au ºtiut cã este un joc, iar 67,67% au confirmat cã îl deþin! Astãzi putem spune cu mîndrie cã produsul nostru s-a vîndut numai în România în peste de copíi. Recordul îl conþine însã Statele Unite, cu aproape 100 milioane de copíi vîndute. Însã nu cred cã existã þarã în care sã existe cel puþin un computer ºi Fractal-ul sã nu fie cunoscut. Am citit atunci cît se poate de obiectiv articolul lui Ioachim. Descrierea programului m-a entuziasmat. L-am întrebat dacã într-adevãr a construit acel program, sau este doar în stadiul de idee. A confirmat cã are jocul la el, într-o variantã demo. Imediat l-am prezentat pe Ioachim managerului secþiei programare ºi directorului de marketing. Dupã cîteva ore, în care ne-a prezentat ideea ºi jocul demo, ºi s-au negociat toate amãnuntele, Ioachim a devenit angajatul nostru, iar programul sãu una dintre prioritãþi. Am hotãrît cu toþii cã ideea este nu bunã, ci genialã, dar partea de prezentare trebuie mult îmbunãtãþitã, ceea ce laboratoarele noastre permiteau. Astfel s-a nãscut proiectul, apoi jocul pe care l-am numit simplu, Fractal. Toþi pasionaþii de computere ºtiu despre ce este vorba. Însã, pentru cã acest articol se adreseazã publicului larg, voi descrie pe scurt jocul, citînd pe alocuri chiar din prezentarea fãcutã de creatorul sãu, prezentare publicatã în revista noastrã (vezi HyperTech Magazin. O lume întrun computer, nr.29/2000. Toate referirile la articolul lui Ioachim Dumitroiu se gãsesc în numãrul citat, de aceea nu voi mai încãrca textul cu alte note de subsol). Ideea mi-a venit, scrie Ioachim în prezentarea sa, citind Arborele Gnozei al lui I.P. Culianu 1. El descrie metoda unui gangster din Chicago, care lua fiecare hotãrîre importantã dînd cu banul. Culianu adaugã cã gangsterul ne-a arãtat cã viaþa este un mecanism bazat pe alegeri multiple. 2 Urmeazã apoi o descriere sumarã a teoriei lui Culianu, teorie pe care Nicu Gavriluþã a numit-o hermeneuticã de tip fractal 3 (de altfel, de la teoria matematicã a fractalilor vine ºi numele jocului). Nu vom intra aici în amãnunte care nu þin de articolul nostru ºi care depãºesc pregãtirea atît a noastrã cît ºi a publicului larg cãruia spuneam cã se adreseazã acest articol. Va trebui totuºi sã ilustrãm puþin aceastã teorie, pentru o mai bunã înþelegere. Pornind de la descoperirile fãcute de D Arcy Wentworth Thompson, biolog, matematician, ºi erudit al literelor clasice, ºi anume cã forma unui organism nu este doar o configuraþie în spaþiu ci un eveniment în spaþiu-timp. În consecinþã, disciplina care studiazã formele nu se poate defini decît ca morfodinamicã 4, Culianu se întreabã putem spera oare sã dezvoltãm o metodologie similarã ºi pentru obiectele ideale (ca, de exemplu, religia, filozofia, ºtiinþa însãºi)? 5. Pãrerea lui Ioachim Dumitroiu este cã rãspunsul pozitiv al lui Culianu este epocal ºi cã va face o lungã carierã, indiferent de cei care îl vor duce mai departe. Aplicate din pãcate doar gnozelor dualiste ale Occidentului (asasinul încã nedescoperit rãpindu-l pe I.P. Culianu prea repede dintre noi), ideile acestea nu au putut fi cuprinse într-o operã sistematicã. Cartea de faþã nu a demonstrat decît prea puþin acest lucru, însã altele îi vor urma, a cãror principalã preocupare va fi sã arate cum funcþioneazã alte jocuri ale minþii 6. Ioachim Dumitroiu continuã: dacã în viaþa realã, deciziile luate de gnostici în jocul minþii lor nu le-a adus altceva decît prigoanã, suferinþã ºi moarte, în ceea ce ne priveºte putem sta liniºtiþi: jocul minþii umane se transformã aici într-un joc pe computer. Cel puþin un lucru este clar: cã jocul nu ne va putea face vreun rãu! Urmeazã apoi descrierea efectivã a jocului: este vorba despre un sistem tip arbore, a cãrui tulpinã este formatã dintr-o alternativã, fiecare opþiune/creangã despãrþindu-se apoi, la rîndul ei, într-o alternativã. O

9 8 epica magna reprezentare graficã simplã aratã astfel: Jocul inventat de Ioachim Dumitroiu se bazeazã pe faptul, descris de Culianu, cã mintea umanã are la baza oricãrui act o operaþie binarã. Operaþiile se succed însã cu o rapiditate atît de mare încît actele par continue.ca orice joc, ºi acesta are regulile sale: regula constã în faptul cã trebuie sã alegi între cele douã opþiuni cu care te întîlneºti la fiecare rãscruce. Dupã cum vã daþi seama, posibilitãþile jocului sînt nelimitate, iar pericolele zero: faþã de viaþa realã, cînd opþiunile trebuie sã þinã cont de o mulþime de factori, aici sistemul îºi este suficient sieºi, iar dacã o opþiune te duce, ca sã dau doar exemplele negative, în pragul sinuciderii sau al unui rãzboi nuclear, ai dreptul sã o duci pînã la capãt, pentru cã este doar un joc. Bineînþeles cã jocul poate fi restartat oricînd, dar mintea omului este curioasã atunci cînd corpul nu este supus nici unei presiuni, i.e. pericol. Astfel, fiecare dintre noi devine un creator, creatorul propriei sale lumi, lumea minþii sale. Succesul de piaþã al Fractal-ului se datoreazã pe de o parte principiului simplu de funcþionare, echivalent minþii umane, pe de altã parte nevoii omului de a alege ºi de a-ºi putea duce alegerile pînã la ultimele consecinþe fãrã sã se teamã pentru viaþa sau integritatea sa. Astfel jocul a ajuns sã fie numãrul 1 în topul vînzãrilor de software peste tot în lume. Ioachim Dumitroiu însã nu a vrut sã se opreascã aici. Într-una din lunile trecute îmi spunea cã lucreazã la varianta a II-a a jocului, care va folosi avantajele realitãþii virtuale. În România probabil cã va mai trece ceva timp pînã cînd oricine îºi va putea cumpãra echipamentul necesar, dar în Occident, Statele Unite sau Japonia nu mai este o problemã. Iar cei care nu au bani sã cumpere, pot cel puþin închiria, a mai adãugat. L-am încurajat atunci, la început, în proiectul sãu, neavînd cum sã prevãd ce avea sã se întîmple. De altfel, nimeni, nici mãcar el însuºi n-a avut aceastã posibilitate. Varianta a II-a, sau varianta real virtualã, cum ne plãcea sã o numim, era conceputã puþin diferit, avînd în vedere faptul cã nu te mai aflai în faþa unui monitor, ci chiar în mijlocul întîmpãrilor. Astfel, era conceput ca o structurã de nivele binare: la fiecare etaj se deschideau alte ºi apoi alte posibilitãþi. Ioachim concepuse chiar ºi un lift, cu douã butoane, douã sãgeþi: < ºi >. Am fost ºi eu printre puþinii care au testat o datã varianta virtualã ºi dacã ar fi sã descriu cu un singur cuvînt impresia, acesta ar fi: realã. Ioachim a dus varianta virtualã la un asemenea grad de perfecþiune încît puteai uita pur ºi simplu cã nu este vorba de realitate. Acesta a fost motivul pentru care am încercat sã discut cu el implicaþiile ºi ceea ce mie mi se pãrea a fi un real pericol. Atunci am încercat sã-l descurajez în proiectul sãu. Însã Ioachim nu dorea sã mã asculte. Totul este sub control, mi-a spus. Îþi faci prea multe griji. Fãrã rost... L-am lãsat atunci în pace, ºi m-am concentrat strict asupra revistei. Ceea ce a fost, dupã cum se va vedea mai departe, cea mai bunã decizie pe care aº fi putut-o lua. Nu dupã mult timp a început sã se comporte ciudat. Acesta a fost începutul sfîrºitului, cãci, Ioachim Dumitroiu a înnebunit, iar nebunia l-a împins apoi la sinucidere. Nu am mai apucat sã vorbesc cu el ºi regretele m-au copleºit la aflarea vestii morþii sale. De aceea am încercat sã aflu mai multe despre ceea ce s-a întîmplat. Am vorbit cu asistenþii sãi, am încercat sã iau legãtura cu familia, sã vãd dacã pot descoperi ceva, vreun jurnal intim sau ceva notiþe. Pasionat de computer cum era, sînt sigur cã Ioachim l-a folosit ºi pe post de carnet de notiþe. Conducerea companiei însã a sigilat ºi a mutat imediat computerele pe care Ioachim lucrase, astfel cã eu speram sã gãsesc ceva acasã la el. Am fost sfãtuit sã nu mai cercetez, pentru cã nu se dorea vîlvã în jurul acestui caz. Poliþia închisese cazul simplu: sinucidere, ºi nu interesa pe nimeni mai mult. Am întrebat ce se va întîmpla cu proiectul Fractal II, ºi mi s-a rãspuns cã nu existã aºa ceva, ceea ce mi-a trezit suspiciuni. De aceea am încercat sã caut în secret sã descopãr ceva, orice, legat de acest caz, însã totul a fost doar pierdere de vreme. Singura mea explicaþie ºi aº spune ºi singura posibilã este avertismentul pe care i l- am spus ºi lui Ioachim: în momentul în care îþi pui ochelarii sau casca pe cap, mãnuºa pe mînã ºi intri în realitatea virtualã, nu mai deþii controlul asupra minþii tale. Ceea ce vezi pare real, dar nu este. Virtualul se amestecã cu realul în cele mai intime pãrþi ale minþii tale, iar acest lucru nu poate sã nu aibã efecte. Nu m-ar mira ca la un moment dat sã nu te mai trezeºti din vis sau sã te trezeºti într-o altã lume decît te-ai aºtepta. ªi aºa a fost. Iar tãcerea care s-a aºternut în jurul acestor întîmplãri ºi a proiectului Fractal II, negarea sa ºi presiunile exercitate asupra mea, mã determinã sã cred cã managerii ºtiau ºi ascundeau mai multe. Ceea ce bãnuiam eu, ºi a rãmas ºi acum doar sub forma unei intuiþii, ei aflaserã. ªi anume, atîta timp cît joci un joc, orice fel de joc, din exterior, chiar dacã e jocul tãu ºi tu eºti cel care-l conduce, totul e în regulã; în momentul, însã, în care te implici personal în el, fizic ºi/sau mai ales psihic, atunci riºti sã devii parte a jocului, ºi sã nu mai fi tu cel care conduce, ci jocul ajunge sã te joace pe tine. Dupã bunul sau ne-bunul sãu plac. Note: 1 Este vorba despre Ioan Petru Culianu, Arborele gnozei. Mitologia gnosticã de la creºtinismul timpuriu la nihilismul modern, Nemira, Bucureºti, Ioachim nu a scris în textul sãu locul citat, dar în paginile revistei noastre, am respectat regulile bibliografice: este vorba de I.P. Culianu, Arborele gnozei, ed. cit., p Ioan Petru Culianu hermeneut al fenomenului magico religios în Nicu Gavriluþã, Mentalitãþi ºi ritualuri magicoreligioase. Studii ºi eseuri de sociologia a sacrului, Polirom, Iaºi, I.P.Culianu, Aborele gnozei, ed. cit., p ibidem 6 I.P.Culianu, Aborele gnozei, ed. cit., p. 380 Amicul meu Amicul meu, GN, filosof al culturii ºi hermeneut al religiilor, etnolog ºi folclorist, cunoscut mai mult specialiºtilor ºi între aceºtia, mai mult celor strãini decît publicului larg, îmi spunea zilele trecute: Dorine, de ce nu laºi tu poezia ºi proza deoparte, ºi nu te apuci de treburi serioase, de filosofie, de exemplu. Am fost colegi de facultate, la Cluj, dar dupã Masteratul de Filosofia

10 epica magna 9 Umanului drumurile noastre creatoare s-au despãrþit: el a continuat cu doctoratul în filosofia religiilor la Sorbona ºi Chicago, eu am continuat sã scriu literaturã, pe care GN o accepta ºi o îndrãgea, dar o considera minorã. Cu talentul tãu, îmi zicea, ai putea ajunge departe. Îi zîmbeam, ºi-l lãsam sã-ºi spunã pãrerea. Mie literatura sau cel puþin o parte a ei nu mi se pare atît de neimportantã, îi spuneam. Plus cã, dacã eºti bun, poþi ajunge departe ºi cu ea, orice va fi însemnînd departele acesta. Mã lãsa ºi el sã cred ce vreau, dar clãtina uºor din cap, neîncrezãtor. Nu zic cã nu poþi deveni celebru, îmi spunea, poþi lua chiar premiul Nobel... eu mã refer la înþelegerea... Eu cred cã poþi înþelege mai multe prin literaturã, îi spuneam. Ai un acces mai direct, dacã pot spune aºa, la inconºtientul tãu ºi la cel colectiv, la mistere cu care tu încã te lupþi. Bineînþeles cã revelaþiile pot apãrea voalate, ocultate, dar este posibil ºi chiar se întîmplã. Sã ne amintim numai de proza fantasticã a lui Eliade. Cîte din teoriile sale ºtiinþifice nu s-au dezvãluit clar în acele texte? La Eliade e altceva, îmi spunea. La el totul mustea de mistere, de mituri ºi de simboluri. Dar nu proza l-a fãcut pe el cunoscut, respectat ºi citat în întreaga lume. Probabil cã nu, i-am spus, dar în faþa eternului, o viaþã celebrã este cît o secundã trecãtoare. Îmi plãceau discuþiile pe care le purtam cu prietenul GN. Întotdeauna polemice, creatoare de noi idei, vii. Din pãcate, ele erau tot mai rare, pe mãsurã ce GN devenea tot mai cunoscut în lumea specialiºtilor. Era mereu invitat la congrese ºi simpozioane în toatã lumea, þinea conferinþe ºi cursuri la diverse universitãþi, din ce în ce mai rar în România, astfel cã o întîlnire cu el era un prilej de sãrbãtoare, un fel de 29 februarie calendaristic, sau mai exact, un fenomen rar, cum ar fi o eclipsã totalã de soare. Pentru cã dacã eclipsa a fost posibil sã fie vãzutã în România în 2000, pentru a o vedea în 2001 trebuie mers pînã în Africa de Sud; la fel putea fi ºi GN întîlnit: astãzi la Sorbona, mîine la Chicago, ºi de-abia poîmîine la Cluj (fireºte, astãzi, mîine ºi poîmîine înþelese simbolic). Atunci am primit un telefon. Era miezul nopþii ºi prima datã am crezut cã e un înger apocaliptic, sau o alarmã antiaerianã, dar mi-am revenit în simþuri ºi am ridicat telefonul. Era GN, foarte agitat. Mã suna de la Princeton, uitînd cã ziua lui înseamnã noapte pentru mine. Plec mîine spre þarã. Ajung la Cluj probabil prin douãzeciºinouã, vrei sã ne întîlnim? Sigur cã vreau, întotdeauna am vrut, nu înþelegeam ce întrebare stupidã mai era ºi asta. Trebuie neapãrat sã ne vedem, mi-a mai spus, este damn important. Bine cã n-ai zis un f-word, i-am mai spus, înainte sã pic înapoi în pat. Am dormit liniºtit, pînã pe la vreo nouã. Întotdeauna mi-am spus cã meseria de scriitor, cel puþin în România, pe lîngã partea proastã cã eºti muritor de foame, are ºi partea ei bunã: poþi sã-þi faci programul cum doreºti. Mie, de exemplu, îmi place sã stau noaptea pînã tîrziu, mult dupã miezul nopþii, apoi sã dorm pînã la Întotdeauna somnul de dimineaþã mi s-a pãrut cel mai dulce, dar am cunoscut oameni care-l preferã pe cel de searã, culcîndu-se înainte de seara, ºi trezindu-se la dimineaþa. Fiecare cum vrea ºi cum poate. Am intrat într-un fel de joc periculos, dar dacã ar fi numai joc, mi-a spus. Ne-am întîlnit de-abia la cîteva zile dupã sosirea sa, neputîndu-ne sincroniza timpul liber. Întrun sfîrºit, am apucat sã mergem dimineaþa sã bem o cafea împreunã, la cafeneaua noastrã preferatã. Era agitat cum nu-l mai vãzusem. Liniºteºte-te, i-am spus. Trage-þi sufletul sã povesteºte-mi. Am intrat în jocul ãsta periculos..., repeta. Îþi aminteºti cînd am fost în State? De fiecare datã, i-am rãspuns pe o voce care se dorea relaxantã, însã el a luat-o greºit ironicã. Spune-mi cã nu eºti de-al lor, mi-a spus repede. Spune-mi! De-al lor?!, l-am privit nedumerit. Ce tot spui, omule? Ce þi-au fãcut? Ce e cu tine? Revinoþi, cã începi sã mã sperii. Tu eºti singurul în care am încredere, mi-a spus dupã ce m-a cercetat cu privirea cîteva secunde. Iartã-mã, ºtiu cã nu eºti de-al lor, dar trebuia sã fiu sigur. Sînt urmãrit, mi-a ºoptit apoi. Nu mai sînt în siguranþã nicãieri... Cine te urmãreºte? l-am întrebat, deja suficient de îngrijorat. ªtiam cã este un cerebral, mult mai raþional decît mine încã din timpul facultãþii, cînd el lua în rîs orice examen la care mie mi se înmuiau picioarele. Nu era omul care sã se sperie uºor; iar de data asta era aproape îngrozit, într-o stare în care nu-l mai vãzusem. Sînt peste tot, mi-a rãspuns. Acum mi-e imposibil sã mai scap de ei... Ho, ho, l-am oprit. Am vãzut ºi eu filme ca Teoria conspiraþiei. Au fost interesante, dar sînt totuºi numai niºte filme. Nu înþelegi, mi-a spus, nu este vorba de aºa ceva. E cu totul altceva. Încearcã atunci sã-mi explici, i-am spus. Nu ºtiu dacã pot face asta fãrã sã te implic ºi pe tine, mi-a rãspuns. Nu ºtiu dacã am dreptul acesta... Încearcã, totuºi! Îþi dau eu voie! Pe rãspunderea mea. Pînã la urmã l-am convins sã-mi spunã. A hotãrît cã o sã-mi povesteascã, iar eu va trebui sã iau totul exact ca o poveste, ca pe-o ficþiune. Astfel nu te va implica, mia spus, fãcîndu-mã sã promit cã rolul meu se va opri la cel de ascultãtor. Nu i-am promis chiar asta, dar l-am liniºtit spunîndu-i cã nu o sã mã implic ºi cã nu o sã întreprind nimic ce m-ar putea pune în pericol. Îmi iubesc prea mult familia, i-am spus. Aºa s-a lãsat convins. Ne-am închis apoi în apartamentul sãu, în laboratorul sãu. Era un apartament de patru camere, în care nu locuia, ci doar studia. Toþi pereþii, mai puþin cei din baie, erau acoperiþi cu rafturi grele de cãrþi, iar în unele camere acestea începuserã sã cucereascã ºi podeaua. Cînd eºti cunoscut, îmi spunea odatã, mai demult, ai un avantaj: nu mai trebuie sã-þi cumperi cãrþi; le primeºti. În camera mare, biroul sãu imens era de asemenea acoperit de cãrþii, fiºe ºi hîrtii, întro dezordine creatoare. Bucãtãria fusese desfiinþatã ºi transformatã ºi ea în bibliotecã. Cafeaua GN ºi-o fãcea într-un filtru electric, care era de altfel ºi singurul obiect casnic. Îi cunoºteam puþin buncãrul cum îi plãcea sã-ºi numeascã apartamentul, ºantierul cum îl numeam eu. Nu oricine intra acolo, ºi asta se întîmpla foarte rar, pentru cã lui GN nu-i plãcea sã fie deranjat cînd lucra. De aceea desfiinþase ºi soneria ºi telefonul, iar la bãtãile în uºã nu rãspundea niciodatã. Nici nu cred cã le auzise vreodatã... O sã încep cu ceea ce cred eu cã este începutul. Te voi ruga sã mã asculþi ca ºi cînd ai citi o poveste, sau ai vedea un film, fãrã sã te implici, deci fãrã sã mã întrerupi. Îþi aminteºti de studiul meu, ºi de conferinþa pe care am þinut-o la Roma anul trecut?, a început sã povesteascã. Despre tradiþie ºi progres în cadrul bisericii? Îmi amintesc puþin, i-am spus. Nu þi-am citit studiul, iar despre conferinþã... Ei bine, nu m-a lãsat sã continui, am vorbit despre un deschizãtor de drumuri, Lamennais, care a trãit de pe la 1780 pînã la jumãtatea secolului al XIX-lea. Acesta a fost un preot genial, sfîºiat de douã doruri: tradiþia din cadrul Bisericii Catolice, ºi fascinaþia modernitãþii de dupã Revoluþia Francezã. N-o sã te plictisesc acum cu amãnuntele aºa cã trec la celãlalt personaj central al studiului meu, binecunoscutul Luigi Sturzo, teoreticianul cel mai important al miºcãrii politice catolice, cum îl numea colegul ºi prietenul meu Gianpaolo*. Ce n-am spus la conferinþã, a fost concluzia la care am ajuns ºi anume cã Sturzo nu este altcineva decît reîncarnarea lui Lamennais,

11 10 epica magna reîncarnare dictatã în primul rînd de nevoia de a duce la bun sfîrºit ceea ce începuse. Concluzia aceasta, trebuie sã înþelegi, nu am spus-o ºi nu am scris-o niciunde, pentru cã nu era demnã de un om de ºtiinþã, ci þine mai mult de joaca parapsihologilor. Dar am gîndit-o. ªi nu aº fi luat-o în seamã, dacã la conferinþã un domn care nu ºi-a spus numele, m-a întrebat de ce cred cã Sturzo este reîncarnarea lui Lamennais. Acolo, pe scenã, în mijlocul a zeci de colegi din întreaga lume, plus public ºi presã, m-am bîlbîit pentru prima oarã în viaþa mea; apoi am negat cã aº fi ajuns la o asemenea concluzie. La urma urmei, nu exista nici o dovadã. Nimeni, din fericire, nu a luat în seamã incidentul, dar în schimb eu am fost foarte intrigat. Am încercat apoi, la cocktail, sã dau de necunoscutul spectator, dar nu era de gãsit. Apoi am uitat ºi eu incidentul, pînã acum douã luni, cînd am fost invitat la un talk-show la CNN. Atunci, cînd am ajuns la telefoanele telespectatorilor, a sunat un alt individ altul, dupã voce care m-a întrebat acelaºi lucru. Am declarat atunci public, cã mai public decît la CNN nu se poate, cã este o eroare, eu nu am afirmat niciodatã acest lucru. Atunci s-a ajuns la veºnica discuþie despre reîncarnare ºi la ce cred eu despre ea. Am încercat sã evit subiectul acesta delicat, descriind o sumedenie de credinþe deosebite ale unor triburi sau popoare. Realizatorul a observat stînjeneala mea ºi a trecut la un alt subiect. Aºa am scãpat ºi de data asta. Te întrebi probabil de ce evit sã-mi spun propria pãrere despre reîncarnare. De fapt nu evit subiectul decît public, ºi asta pentru cã pur ºi simplu nu am ajuns încã la o concluzie în aceastã privinþã. Îmi este oarecum ruºine sã discut de un subiect pe care încã nu-l stãpînesc... Dar sã trec mai departe. Cînd eram la Princeton, sãptãmîna trecutã, am primit un telefon. Cel mai straniu telefon vreodatã! În primul rînd, numãrul acela, din camera mea, nu era fãcut public, ci doar cel al catedrei de Istoria Religiilor, unde primeam felicitãri sau purtam discuþii de fiecare datã cînd mergeam acolo. În al doilea rînd, nimeni nu ºtia la ce lucram în acel moment, pentru cã de-abia începusem un text despre tripla lepãdare a lui Petru ºi cîntatul cocoºului. La telefon, o voce de femeie care suna familiar, pentru cã mi-a vorbit în românã. ªi bineînþeles, m-a întrebat acelaºi lucru. Am întrebat ºi eu cine este, dar femeia mi-a spus: Chiar crezi cã Sturzo este reîncarnarea lui Lamennais? Haide, mie poþi sã-mi spui, acum nu ne aude nimeni! Am negat încã o datã, apoi am întrebat din nou cine este. Persoana însã a închis... Atunci, dragul meu Dorin, în acel moment a cîntat un cocoº. În inima campusului universitar, unde în afarã de veveriþe nu am vãzut vreun animal, ºi în afarã de pãsãri cîntãtoare sãlbatice vreo altã pasãre! Atunci am realizat... L-am lãsat cîteva secunde, respectîndu-mi promisiunea de a nu-l întrerupe, dar nu a mai spus nimic multã vreme. M-a privit apoi ºi mi-a zis cã e timpul sã plec. Am încercat sã protestez, însã foarte puþin, cãci hotãrîrea de pe faþa sa m-a convins. ªi poate mai mult m-a determinat faptul cã teama îi dispãruse cu totul din priviri. Puteam observa clar în privirea lui cã a înþeles sensul acelor întîmplãri stranii. Aºa cã am plecat. Din acel moment nu l-am mai întîlnit niciodatã pe GN. Nici eu, nici altcineva. Nimeni nu l-a mai vãzut deatunci, de parcã s-ar fi evaporat. Nimeni nu ºtie unde a dispãrut. Eu însã, da. ªi, din pãcate, nu vã pot spune. Am promis. * Este vorba de cunoscutul eseist ºi istoric al culturii, Gianpaolo Romanato, profesor la Universitatea din Padova (nota autorului) Mircea PORA Doctoratul Vã vãd destul de rar pe stradã, în societate ce sã mai spun, am impresia cã pe la teatru n-aþi mai dat de cel puþin un an. Sunt oarecum mirat de acest lucru. Aveþi, probabil, multe de rezolvat, revizuirea cursurilor, achitarea impozitelor, reîmprospãtarea bibliotecii, poate daþi ºi meditaþii sau pur ºi simplu nu vã mai place sã vedeþi pe nimeni M-am gândit, zãu, vã spun, la toate aceste posibilitãþi Dupã cum vãd, în calitate de bun prieten, eºti curios sã ºtii cam ce se petrece cu mine Domnule Kales, nu mã mai ascund dupã deget, asta e, mã intrigã bizareria vieþii dumneavoastrã din ultima vreme. Dar sã ºtiþi cã nu doar pe mine ci pe foarte mulþi dintre cei ce vã sunt apropiaþi, numai cã ei fiind mai timizi nu îndrãznesc sã vã punã întrebãri. Credeam cã eºti la curent sau ar fi trebuit sã fii, s- a scris, de altfel, ºi prin ziare, acum, la sfârºit de carierã am fost nevoit sã mã înscriu la un doctorat ai auzit bine la un doctorat Dle Kales ºi acest gest scuzaþi, nu gãsesc alt cuvânt v-a fãcut sã vã retrageþi din lume, sã fiþi atât de cenuºiu? ªi mã iertaþi cã îndrãznesc care e tema? Asta e, ai pus degetul pe ranã, subiectul nu e dintre cele mai uºoare, o monografie, dragul meu, despre opera deloc micã a unui preot ce-a trãit prin Banat în secolul luminilor da, trebuie sã-i analizez scrisul, sã-i reconstitui biografia, sã refac atmosfera timpului, sã umblu dupã documente ce-l privesc pe unde iartã-mã, nici, Necuratul nu gândeºte. Un adevãrat coºmar. Domnule Kales ºi cine v-a impus corvoada aceasta, zãu, aºa? Cine? auzi cine? mã mai ºi întrebi, legea, legile ce mai, îmi pierd postul de la universitate dacã nu mã fac cu doctorat Vai, domnule Kales, de abia acum încep sã înþeleg dumneavoastrã un om al fanteziei, al imaginaþiei, autorul atâtor cãrþi frumoase, unele chiar unice în felul lor, sã vã ocupaþi la milimetru de acest popã obscur pe drept cuvânt îngrozitor Pentru cca. trei sãptãmâni de zile, dialogul cu domnul Kales atât de bine început s-a întrerupt. Din cauza ambilor interlocutori. Mai vârstnicul meu amic doctorand s-a internat într-o clinicã pentru o serie de analize iar eu a trebuit sã fac o deplasare într-un numãr de sate unde eram aºteptat de vârfurile intelectualitãþii de acolo, pentru a þine un set de conferinþe pe teme economice, dar ºi ºtiinþifico-literare. Într-un anumit fel amândurora ne-a mers destul de bine. Doctorii i-au gãsit domnului Kales doar câteva mici disfuncþii hepatice ºi renale, întru-totul remediabile iar eu pe unde am umblat pot zice cã am fãcut o treabã bunã. Spre exemplu, la Fâlfani, i-am capacitat pe mulþi sã înþeleagã mecanismele economiei de piaþã, sã fie mai puþin reticenþi faþã de investiþiile pe termen mediu ºi lung, sã încerce sã se apropie de calculatoare ºi de limba englezã. La Petroeºti-Pãdure, în faþa unui auditoriu peste aºteptãri, câteva seri la rând, am dezbãtut probleme legate de navetele spaþiale, de vârsta universului, de ºansele ce le avem noi, românii, de a ajunge într-un viitor nu prea îndepãrtat pe Lunã ºi poate chiar mai departe. La Dãscãliþa, un sat de munte foarte mic, aproape un cãtun, seara, în aer liber, plimbându-mã cu localnicii printre cãpiþe de fân,

12 epica magna 11 am întors pe toate feþele celebra zicere a lui Machiavelli Scopul scuzã mijloacele. În sfârºit, pentru a scurta expunerea, la Sãmãiuda, am pus bazele unui cenaclu literar, unde i-am rugat pe sãteni, ca pe lângã citirea producþiilor proprii, fie sub conducerea preotului, fie a medicului ori a unor funcþionari de la primãrie, sã dezbatã ºi probleme teoretice legate de literatura actualã, cum ar fi interferenþele de teme, post-modernismul ºi post-postmodernismul. Întorcându-mã dupã toate acestea acasã, ºi aflând cã ºi prietenul meu mai vârstnic, domnul Kales se aflã la domiciliul sãu, într-o dimineaþã l-am cãutat ºi am putut destul de bine sã reluãm dialogul despre încercarea sa Domnule Kales, eu n-o sã-mi dau niciodatã vreun doctorat, sunt sigur de asta. N-am nici pregãtirea necesarã ºi nici nu sunt deosebit de inteligent pentru a aspira la o asemenea performanþã. Puteþi sã-mi spuneþi, sub raport tehnic, cum evolueazã o astfel de lucrare? E vorba, dragul meu, de mai multe etape, ce trebuiesc arse, traversate. Pentru a fi mai uºor înþeles am sã þi le menþionez fãrã nici o înfloriturã. Se începe cu aºa-zisa admitere, când tu, candidat la tezã, în faþa unei comisii, de obicei din Capitalã, spui ce urmãreºti sã faci, clar, precis, fãrã erezii imaginare, în aºa fel încât înaltele personalitãþi doctorale, academicieni, semi-academicieni, dupã nici zece minute sã spunã Basta, ajunge, ne-am lãmurit, te poþi considera admis Ce bine, ce frumos chiar elegant De acord cu tine, dar acesta e doar începutul Urmeazã pânã sã te apuci de tezã, susþinerea în faþa unei alte comisii, formate de data aceasta din trei-patru profesori universitari regionali, a trei referate orale ºi a încã trei scrise ai înþeles? Mã iertaþi cã vã întrerup, dar ºase astfel de încercãri nu sunt prea multe? nu conduc la surmenaje, la indispoziþii mai profunde? Bine cã nu sunt 12 în loc de 6, sã fim totuºi fericiþi Dar ca sã termin cu lãmuririle prin aceste sã le zicem provocãri obligatorii, profesorii doctori vor sã ºtie cu precizie de ceasornic elveþian, dacã tu, cel admis odatã la tezã eºti ºi capabil sã o faci Înþeleg înþeleg a naibii, scuzaþi, daraverã Dar acum, pentru cã tot mã iniþiaþi în astfel de taine, dumneavoastrã cum staþi cu referatele? Aici, la acest dumneavoastrã cum staþi cu referatele? dialogul s-a întrerupt din nou. Mult aºteptata crizã irakianã izbucnise. Dupã cum era de prevãzut, bãrbaþilor români apþi sã poarte o armã li s-au repartizat sarcini. Cine o fãcuse? Înaltul Consiliu de apãrare al þãrii Fiind ceva mai în vârstã ºi cu mici disfuncþii hepatorenale, Richard Kales, amicul meu doctorand a fost mobilizat pe loc. Cu mine, însã, lucrurile au fost ceva mai complicate. Iniþial, am intrat în sistemul de pazã al blocului pe care-l locuiam. Împreunã cu administratorul principal, cel adjunct ºi patru membrii din comitet trebuia din orã în orã, ziua, noaptea, sã raportãm Centrului Militar Municipal dacã în imobilul nostru sau prin preajma lui nu ºi-au fãcut apariþia figuri suspecte asociabile ideii de atentat. Când evenimentele s-au mai complicat pe front, pe frontul americano-irakian, am primit o uniformã ºi cu grad de sublocotenent am fost trimis sã asigur, cu mulþi alþii, fireºte, securitatea litoralului. La mare, deci, dupã mai bine de treizeci de ani, cu misiuni speciale între Eforie Sud ºi Nord. Fiind ceva mai tânãr decât alþi rezerviºti ºi cu vederea încã bunã, am primit din partea comandanþilor însãrcinãri de noapte. Sã fiu, totuºi, mai precis aici Se afla, sã zicem, în faþa hotelului X o tufã, aspectul ei provoca, putea fi un adãpost, o capcanã, tu, din instinct militar, de cercetaº, te vârai în ea, observai, notai, judecai, filtrai Þi se pãrea, spre exemplu, cã printre pateurile destinate unei braserii, unui restaurant, ar fi ºi corpuri strãine, trebuia sã intervii, sã verifici, sã te convingi cã în interiorul aluaturilor, sub ele, printre ele, e cu adevãrat brânzã, gem, marmeladã, mac, rahat, migdale ºi nu altceva. Ne intra în atribuþii filajul femeilor de noapte. Sunt singure, însoþite, se fofileazã suspect printre pomi, privesc prea insistent într-un anume punct? Aici a fost ºi o micã tragedie cãci un tânãr sergent, fãcând exces de zel, ºi-a descoperit logodnica, pe care o credea cu viitoarea-i soacrã la prãºit porumb, în pat cu un libanez A trebuit ca în cazul misiunii litoralul sã prestãm ºi exerciþii de scafandri, adicã sã dispãrem, cel puþin de douã ori ziua ºi tot de atâtea ori noaptea, în zone mai adânci unde primejdia putea fi prezentã. Dumnezeu, însã, e mare ºi la un moment dat domoleºte vâlvãtãile. Conflictul americano-irakian se calma treptat. Bombardamentele în Bagdad continuau dar ele nu mai erau chiar atât de intense. Gãrzile de elitã ale tiranului musulman mai peste tot se predau fãrã condiþii. mase imense de oameni începeau sã simtã gustul libertãþii. Întro searã locotenent-colonelul Caprã, tuturor celor ce ne aflam în misiuni, ne-a ordonat sã revenim la baza Crocodilul. Urcat pe o fostã masã de biliard, fãrã centurã, cu chipiul prins între genunchi, ne-a spus, în românã ºi englezã, cã peste douã zile vom fi lãsaþi la vatrã. Timp de 14 ore, într-un accelerat cu mers de personal, am strãbãtut trei pãtrimi din þarã. Era ºase dimineaþa când am intrat pe poarta casei. Peste nici trei ore reluam cu Richard Kales dialogul despre referatele doctoratului sãu Primul dintre ele, oral, un simplu dialog, de fapt, a fost uºor. Axa lui, punctul sãu central, era întrebarea dacã Iluminismul, în toatã amploarea sa, ºi-a fãcut sau nu, simþitã prezenþa în Mehadia, satul de baºtinã al preotului meu, fireºte, în secolul al XVIII-lea Nu mã privi, te rog, mirat ªtii foarte bine cã ºi regiunile noastre au fost în ritm cu restul continentului. Am rãspuns comisiei, cã, da, o anume boare a acestui curent, a acestei viziuni asupra vieþii a trecut ºi pe deasupra Mehadiei dar cã ea nu s-a materializat în opere scrise, drame, romane, jurnale ci în atitudini mai blânde ale localnicilor faþã de animale, într-o sporire a esteticii sãlaºelor, în ameliorarea relaþiilor soþ-soþie, în eliminarea treptatã a veselei de pãmânt, în diminuarea tâlhãriilor atât prin pãduri cât ºi la drumul mare. Am spus în finalul intervenþiei mele, cã pentru aceste afirmaþii nu am documente scrise, irefutabile, dar cã intuiesc realitãþile oarecum mute de atunci graþie unui instinct special Zâmbind preºedintele comisiei m-a întrebat Aveþi cumva calitãþi de clairevoyant? A, nu, e prea mult spus, am replicat, dar un grãunte din aceastã predispoziþie rarã, poate tot existã E interesant, palpitant ca sã nu spun mai mult domnule Kales, vã rog, vã ascult mai departe Referatul doi, pentru a intra mai adânc în problemã, tot în regim oral, a avut ca titlu Preoteasa. Înþelegi, nu mã îndoiesc cã înþelegi trebuia s-o recompun, pe cât posibil din documente, pe cea care i-a fost soþie preotului meu, subiectul tezei de doctorat Sã îndrãznesc? V-a fost uºor? Aici urcuºul, dacã mã pot exprima astfel, a început sã fie pieptiº. El, Nicolae Stoica, pe grai popular, popa, aminteºte de ea, de cea care i-a fost soþie, dar malhereusement, n-o portretizeazã, nici mãcar despre un cârlionþ al pãrului ei nu vorbeºte. Cercetându-i mapele,

13 12 epica magna miraculos salvate de un cãlugãr douã la Prilipeþ, douã la Bogoltin am putut constata, nu cu satisfacþie, cã parohul nu ºi-a desenat niciodatã partenera de viaþã. N-a vrut, n- a putut, tainã de nepãtruns. Cum pe vremea lor fotografia încã nu se inventase, drumul meu doctoral pãrea oarecum înfundat. Dar sã ºtii cã cei din neamul Kales nu se descurajeazã niciodatã, nu se pierd uºor cu firea Fãrã a irosi vreme, am închiriat un cal pentru o lunã, ºi am luat aproape la rând satele din jurul Mehadiei ºi din Almãj. Bolvaºniþa, Cornereva, Cãnicea, Cuptoarea, Plugova, Globu-rãu, Iablaniþa, Prigor, Prilipãþ, Borloveni, Rudãria. Aveam în spate o traistã cu brânzã, slãninã, afumãturi, o sticlã cu þuicã ºi un caiet pentru însemnãri. Dupã cum era de aºteptat, documente ioc. N-am mai stat atunci pe gânduri ºi întrebând ºi întrebând i-am fãcut femeii un portret-robot. 80% din bãtrânii interogaþi despre preotesele locurilor din vechime, mi-au spus cã ºtiau din auzite despre ele cã au fost scunde, grase, bune alãptãtoare, închise la pãr, cu ochii mari, rotunzi. Aceiaºi bãtrâni, prin comparaþii, mi-au mai precizat, cã preotesele din Almãj erau mai mici de staturã decât cele din jurul Mehadiei. ªi uite aºa, rãbduriu, cu plinã nãdejde, umblând din sat în sat, din moº în moº, din babã în babã, am putut s-o refac, cu certificat de valabilitate, pe preoteasa Ana din Mehadia. Desenatã pe zece cartoane mari am prezentat-o comisiei. Dupã îndelungi contemplaþii, schimburi de opinii, unul din membrii, politicos, dar rezervat, cu îndoieli, a spus Nasul aduce puþin a cioc, urechile sunt cam clãpãuge, dar, în mare, aceasta trebuie sã fi fost preoteasa uºor iluministã din Mehadia. Referatul dumneavoastrã cu subiectul Preoteasa a fost admis Domnule Kales, câteva cuvinte acum despre referatul trei, ultimul dupã câte mi-aþi spus, în regim de oralitate Ce frumos te exprimi ultimul în regim de oralitate Iniþial, dat fiind faptul cã publicasem un numãr de cãrþi de beletristicã ce n-au trecut neobservate, vreau sã zic, critica fãrã somaþii, a scris câte ceva despre ele, membrii comisiei s-au gândit ca de acest al treilea referat oral sã mã absolve Ar fi fost bine dar, cãci existã întotdeauna un dar, despre aceastã intenþie, micã înlesnire, a aflat o mãruntã secþie a Academiei, care þine contul, în cadrul doctoratelor, tocmai de referatele orale. ªi astfel a trebuit sã mã lupt ºi cu el Subiectul, sunt nevoit sã-þi mãrturisesc, într-o anumitã mãsurã m-a luat pe neaºteptate. Ascultã-l Dacã n-ar fi fost preot, istoric ºi scriitor ci pictor, ce gen de tablouri ne-ar fi lãsat Nicolae Stoica de Haþeg? Domnule Kales dacã mã pot exprima astfel, un ºut aproape imparabil o adevãratã bombã Îmi dau seama cã nu ºtiaþi nimic, de altfel nici n-aveaþi de unde, despre arta plasticã de fineþe, din zonele Almãjului ºi Mehadiei în secolul luminilor Cum v-aþi descurcat? ce v-a trecut cel mai rapid prin minte? Pentru început am fost într-o derutã totalã parcã m-ar fi paraºutat niºte rãufãcãtori în delta Amazoanelor la un pas de a abandona totul Îmi repetam mie însumi, pe diverse intonaþii întrebarea, ce gen de tablouri? ce gen de tablouri? ce gen de tablouri? Pe urmã am trecut la lucruri mai concrete, am colindat biblioteci, mãnãstiri cu fonduri documentare vechi, am cerut audienþe la erudiþi recunoscuþi pe plan naþional ºi nu numai, dar din nici o parte, din absolut nici una, nu se întrezãrea vreo speranþã Demoralizat ºi decis sã las totul baltã am luat calea munþilor ajungând prin urcuºuri pieptiºe, în Fãgãraº, foarte puþin sub vârful Negoiu Vorbiþi, desigur, de arhicunoscuþii noºtri munþi, lacul Bâlea, vârful Moldoveanu, Bâlea-Cascadã, etc ªi da, ºi nu sincer sã fiu pânã la o anumitã altitudine sunt sigur cã urcam Fãgãraºii noºtri, arhicunoscuþi, dar cam de la douã mii de metri-n sus, pânã la vârf, nu am îndoieli cã erau alþi munþi mai vechi, retraºi, într-un anume fel pensionaþi de geologie, netrecuþi pe nici o hartã, foarte rar cãlcaþi de pas omenesc Domnule Kales, vã rog continuaþi Liniºtea, umezeala, pustietatea, lumina zile tãiatã parcã de vagi fire negre te fãceau sã te crezi în plinã erã carboniferã. Brazii se legãnau atinºi de un vânt imperceptibil. Dinspre lacuri venea o boare de sânge vãrsat în urmã cu cine ºtie câte milenii. Noaptea, pãdurile pãreau sicrie grele sub lumina frântã a lunii. Era o pace ce trebuie sã fie numai la poli sau în gropile neºtiute din fundul oceanelor. Pãsãri nu zburau dar un fâlfâit de aripi când ºi când totuºi se auzea. Încoace ºi încolo, la stânga ºi la dreapta oriunde, încolþit de frisoane ºi spaime. Întruna din nopþi, a nu ºtiu câta petrecutã acolo, mã aºez istovit pe o stâncã. Stelele luceau foarte jos, aproape sã le atingi cu mâna. Pot zice cã eram înconjurat de oglinzi peste care erau lãsate franjuri negre. Dau sã mã întind pe piatrã pentru un atât de dorit somn. ªi atunci, ce crezi, pe muchiile acelea ascuþite, ce urmau pentru un anume timp sã-mi devinã pat, gãsesc un ochean, un obiect ciudat, cam de dimensiunea unui femur de cãprioarã Domnule Kales, vã rog Îl iau în mâini, era uºor, îl pun la ochi Poþi sã crezi sau sã nu crezi, printr-o luminã albastrã, uºor tremurãtoare, vãd oameni, pâraie, case dar din alte timpuri Þara Româneascã, Moldova, cetãþi cu iederã pe ele, palatul regilor din Buda, fanarioþi, un drum ce ducea spre vest, spre Cehia, negustori speriaþi ce intrau sau ieºeau din pãduri Mã dumiresc destul de repede cã sub lentile e veacul al XVIII-lea, începutul celui urmãtor Rotesc în continuare ocheanul, alte ºi alte peisaje, dar la un moment-dat revine obstinat acelaºi decor coline, colibe rare, biserici mici de lemn, sate înfundate-n codri, oameni însã nu Domnule Kales Crezi cã mi-am pierdut speranþa? nici gând, cãci destul de repede oamenii au apãrut ºi ei ocheanul mi-i aducea foarte aproape, le auzeam cvintele, accentele, le vedeam traistele, opincile, cãciulile, basmalele, cojoacele, am fost cuprins de îndoieli dupã care, ferm, mi-am zis Almãjul, acesta-i Almãjul pe care-l caut ªi treptat, dupã ore de observaþie, de data aceasta decorul schimbându-se rapid, îmi cade sub priviri un sat, în jur pãduri ºi stânci, un sat mic, cu bisericã ºi-o piaþã plinã ochi de oameni Aºteptau pe cineva ºi iatã cã acel cineva apare preotul îmi zic pãrinte, spun ºi ei, dupã ce gãtaþi cu molãritul sã veniþi aici cã vrem sã vã vorbim L-am urmãrit pe preot, ºtiam de-acum cã el nu e altul decât Nicolae Stoica de Haþeg, subiectul tezei mele de doctorat l-am urmãrit cum îþi spuneam, trece peste-un ºanþ, sare peste-o groapã, ocoleºte bolovani, dã cu piciorul peste bot unui dulãu dupã care intrã într-o casã ceva mai mare decât celelalte Îmi închipui cât de copleºit eraþi Stã o clipã-n curte, clipã lungã cât un veac dupã care se-ndreaptã hotãrât spre ºurã Pãrinte, strig pãrinte Da, te-aud ai rãbdare sã biruim puþin timpul ce ne sepãruieºte

14 epica magna 13 Pãrinte Nicolae ªtiu, îþi voi arãta ceea ce vreai sã vezi, ceea ce trebuie sã vezi picturile mele În câteva clipe e-n ºurã ºi dintrun colþ al ei, de sub o grãmadã de paie, scoate la repezealã o mulþime de tablouri Priveºte, îmi zice, fã observaþiuni, ia notiþuri Privesc, observ, notez peisaje cu pãduri ºi animale, în genul marilor naivi germani din veacul al XIVlea, bolovani singuratici, cu muchii ascuþite, cu suprafeþe plate, în nuanþe de mov, o înserare superbã coborând peste câteva stâne, douã portrete de femei cu coºuri pe cap, tinere cu trãsãturi pline, manierã Rubens, mai multe naturi moarte cu coase, opinci, de gugulani, bucãþi de slãninã, fripturi de porc ducându-te cu gândul spre abundenþa flamandã. ªi, în sfârºit, un militar cu puºcã ºi raniþã cãlare pe un cal. Sub picioarele din spate ale armãsarului scria: Locotenent austriac în drum spre Jupalnic Pãrinte Nicolae, mare mulþumire, am acum documentaþia, comisia va fi mulþumitã Timpul e scurt, uitã-te prin ochean, vom cãlãtori puþin vezi, dragule, o casã din piatrã, jos, pe malul râului ce-i spune Cerna? O vãd, cu patru ferestre, cu beºici de porc în loc de geamuri E-a lui Trãilã Drãgoi nãscut în Iablaniþa, matematicianul Almãjului iar acum priveºte sus, pe dealul cel mai apropiat fixeazã bine, suntem la Rudãria, acolo împãratul Iosif, în mare dispoziþie, o dupã-masã întreagã a jucat cu fetele satului, cu Ana, Maioana, Saveta, Petrica, Filofteia ªi Împãrãteasa? Ea a jucat cu feciorii, tot o dupã amiazã-ntreagã, cu Stamfor, cu Bãdica, cu Mãciuconiu, cu fraþii Ghimboaºã Pãrinte, ce informaþii, un adevãrat tezaur ªi mai departe, ceea ce vezi lângã Crucea de piatrã, la Brebu ne aflãm, e casa în care-a funcþionat mai bine de un secol Academia Moºilor din Almãj. Tot ce au creat, au gândit, e îngropat în niºte cazane la baza unei fântâni aflatã dupã cronici în triunghiul Jupalnic-Prilipeþi- Cornereva. Cautã locul acela ºi de-l vei gãsi multe, voi, modernii, o sã izãflaþi Pãrinte Stoica, nu ºtiu cum sã-þi mulþumesc, voi face o lucrare extraordinarã, despre dumneata, despre tot ce mi-ai spus, arãtat uite, aº vrea dar preotul fãrã sã-mi dau seama dispãruse din raza mea vizualã Pentru câteva clipe, însã, ce ºansã, înainte de stingerea ocheanului am putut sã cuprind cu privirea tot Almãjul râuri, nu mari, sclipind când ºi când ca argintul, pãduri ce pãreau noaptea blocuri, frunþi de marmorã, biserici cãrora norii, coborând, le binecuvântau crucile, poiene de un galben intens când lumina stãpânea cerul, drumuri pe care le bãteau în toate direcþiile oameni pe jos, cãlãreþi, militari cu pene la chipie, cerºetori în zdrenþe. ªi încã ceva, din loc în loc arcade mari pe sub care treceau sufletele celor dispãruþi în cãutarea altor destine Acum când Richard Kales aflase atâtea, când eram curios sã ºtiu ce va face, cum va familiariza comisia cu imensul, neobiºnuitul stoc de informaþii ce-l deþinea, izbucneºte, pe neaºteptate, epidemia de virozã pulmonarã atipicã însoþitã un rãu nu vine niciodatã singur de muºcãturile câtuºi de puþin blânde ale unei ciudate forme de meningo-encefalitã. Întreaga populaþie a þãrii a intrat într-o stare de panicã acutã. Cele mai mici semne de indispoziþie, o durere de cap, o tuse, un strãnut în plus, o vagã balonare stomacalã, o relativã absenþã a vânturilor erau raportate prin diverse mijloace medicilor de familie, spitalelor, ba chiar ºi unor vecini care sub o formã sau alta erau mai apropiaþi de ceea ce am putea numi cunoaºterea bunei funcþionãri a organismului uman Segmentul de populaþie cel mai vulnerabil la epidemii s-a dovedit a fi cel compus din indivizi care de generaþii nu au consumat decât accidental brânzã, lapte, unt ºi ouã. Aici s-a înregistrat, firesc, ºi numãrul cel mai mare de decese. Au fãcut faþã mai bine asalturilor furibunde ale bolilor cei care pe parcursul ultimelor douã generaþii au mâncat aproape frecvent brânzã, lapte, unt ºi ouã, adãugându-lise însã acestora ºi cantitãþi mai mari sau mai mici de carne ºi prãjituri de casã. S-a constatat din statisticile de contaminare cã factorii potrivnici îmbolnãvirilor, mai ales în forme grave, au fost soliditatea familiei, traiul pe timp de iarnã în camere încãlzite, o paletã mai largã a culturii generale, convingerea cã ºi dupã moarte mai existã Ceva ªapte din zece convorbiri telefonice se desfãºurau cam astfel Allo aici mãtuºa Domnica, Þunþi, tu eºti? cum e la voi cã la noi nu-i bine, unchiu-tãu spune sã-i luãm piatra de pe piept, are 40 de grade, vedenii, se crede-n S.U.A., nu ºtiu ce va fi la noapte Allo, Pãsuicã, puiule, noi suntem cu unu mai puþin, s-a dus Femmy, uite aºa, puh de douã ori ºi gata poimâine la douã dupã masa, nu e obligatoriu, doar dacã puteþi Allo gara, mãi sã vã batã, cât întârzie Galaþiul, acceleratul, cã tatã-meu e-n tren bolnav ºi iarãºi Allo Allo Allo la nesfârºit, febrã, sufocãri, inflamaþii, cuvinte fãrã ºir, paturi, nici vorbã, trebuie sã aºteptaþi, a murit? ne pare rãu, faceþi ce puteþi, rugaþi-vã la Dumnezeu În aceste momente, cu deosebire grele, Guvernul a fost la înãlþime. Toþi membrii lui sau rãspândit pe teren. Premierul a participat la câteva resuscitãri prin respiraþie gurã la gurã, ministrul de externe a deparazitat pe unde a putut, ministra pentru Integrarea Europeanã, a spãlat cu mâna ei în jur de cincizeci de bebeluºi, ministrul Muncii i-a hãituit pe hoþi, a identificat cuiburi de prostituate, ministrul Apãrãrii a tras clopotele într-un numãr impresionant de biserici, ºeful poliþiei împreunã cu înalþi subalterni a patrulat prin lanuri de grâu, de porumb pentru a pune umãrul la salvarea recoltei. Gestul suprem l-a comis, însã, Ministrul Culturii. El fãrã a pierde vremea a împãrþit intelighenþia þãrii în mai multe categorii academicieni de rangul I, II ºi III, profesori universitari autentici ºi doar cu numele, scriitori de talent, grafomani agreaþi de oficialitãþi, plasticieni care doar ei ºtiu ce scot din penel, din daltã, compozitori cu ureche ºi afoni, tenori, baºi, baritoni, actori dramatici, de comedie, de sâmbãtã seara, economiºti, politologi, partide întregi etc. Pe toþi aceºtia, pe bani doar de el ºtiuþi, la primele semne ale epidemiilor, i-a trimis în creierul munþilor, în zone plasate riguros între brazi ºi jnepeni. Vile, aer curat, departe de bacili, de bocete, de catastrofe Dar nenorocirile oricât ar fi de mari dupã un anume timp îºi pierd din tãrie, din forþa de distrugere. Ceva în interioritatea lor plesneºte ºi un proces lent, ireversibil de dezagregare începe. Moartea îºi ridicã mâinile ei îngheþate de pe arbori, de pe case, furiºându-se cu paºi neauziþi departe de cetãþi. Tributul, desigur, ºi-l va mai lua în continuare dar fenomenul readus la parametrii de normalitate nu va mai speria pe nimeni un timp un timp spune Istoria cu vorba ei tãrãgãnatã Epidemiile, care se lãsaserã ca un nor negru asupra Europei, primirã prima puternicã loviturã în Spania. Oraºe foarte mari ºi mari precum Madridul, Barcelona, Toledo, Salamanca, Oviedo scãparã treptat de flagel. Se spune cã un soi de bacterii produse de algele Atlanticului avurã puterea întâi sã neutralizeze ºi mai pe urmã sã ucidã viruºii cauzatori ai virozei pulmonare atipice ºi a meningo-

15 14 epica magna encefalitei. Vestea cã Spania e din nou puternicã, sãnãtoasã, strãbãtu ca fulgerul Europa vesticã ºi Centralã. Clopotele marilor catedrale din Franþa, Germania, Austria se auzeau peste Alpi ºi pânã jos, departe, pe valea Dunãrii. Pacea se lasã asupra Pragãi, Bratislavei, Budapestei. Pretutindeni, prin pieþe, cartiere, mii ºi mii de oameni întrun glas, mulþumeau Celui de Sus, pentru mântuirea ce leo adusese Lucrurile mergeau spre bine ºi în România. În oraºe, poate mai puþin importante decât Barcelona, Praga, Budapesta, precum Caracal, Gãeºti, Piatra-Olt, Babadag, dispãrurã întâi temerile de îmbolnãvire ºi pe urmã îmbolnãvirile înseºi. Exact ca ºi în cazul unui rãzboi pierdut, cele douã maladii ucigaºe furã nevoite foarte repede ca ºi în þara lui Burebista ºi Mihai sã arboreze steagul alb ce uºurare cu greu îºi poate cineva imagina eliberarea Am ieºit pe stradã cu gând de plimbare într-o zi de marþi Da, cu siguranþã, era marþi Ceva, clar, mi se întâmplase ºi nu gãseam pentru eveniment explicaþii. Pur ºi simplu mã trezisem locuind nu într-o camerã ci în douã. Un mobilier ca orice om avusesem dar acum eram înconjurat de un altul. Nu gãseam nimic dezagreabil în noul decor, dar el nu era al meu, nu-mi aparþinea. Un fotoliu Empire nu posedasem niciodatã, nu-mi lãsase nimeni moºtenire o mare oglindã ovalã, nu cunoºteam provenienþa candelabrelor ºi a perdelelor de catifea coborâte de-a lungul ferestrelor. Mã contrariau ºi bibelourile rãspândite peste tot cavaleri medievali, astrologi egipteni, cai cu aripi, Leoaica Rãnitã, urºi Grizzly, Panda, colibri, pãuni, fazani, Athos, Porthos ºi Aramis. Cine locuise înainte aici nu fusese un om oarecare. Vorbeau despre aceasta ºi cãrþile din bibliotecã ºi partiturile de pian ºi vioara, un splendid exemplar Amatti, pe cutie cu câteva firiºoare de praf. Trecutul apropiat, zic eu, îl aveam în minte extrem de învãlmãºit. Reperele cronologice, mai ales, se ºterseserã. Unele lucruri, totuºi, le þineam minte clar, altora le luaserã locul niºte goluri aducând cu hãurile dentunerec, în care viermuiesc tot felul de situaþii fãrã cap ºi coadã. Aveam tot mai mari îndoieli dupã o jumãtate de orã de mers pe stradã, dacã mã aflam în oraºul meu sau în altul semãnând doar cu burgul în care mã nãscusem. Toþi bunii mei cunoscuþi parcã intraserã în pãmânt, la unii telefoanele sunând în gol, la alþii fiind porþile închise ºi rulourile coborâte. Multe clãdiri asta mã intriga cel mai tare erau renovate sau suferiserã, cel puþin aºa mi se pãrea, modificãri arhitecturale. Apãreau ºi alt fel de ziare cu format mai mare, pagini mai multe ºi articole care vorbeau despre subiecte ce-mi erau total strãine. La plecarea de acasã era sã uit acest amãnunt pe masã gãsisem o scrisoare prin care eram anunþat cã societatea U.T.A.S. îmi va asigura un trai decent pânã la sfârºitul vieþii. Eram consiliat însã sã nu caut sã aflu cine sunt ciudaþii binefãcãtori... În sfârºit, dupã ce trec peste mai multe poduri ºi ocolesc o mare construcþie ce-mi era mai mult decât necunoscutã, o pornesc hotãrât spre strada micã ºi strâmtã, feritã de aproape orice fel de circulaþie, strada Temesta, unde se afla casa, uºor patriarhalã, a lui Richard Kales. O port în amintire un gard metalic, verde, cu suport de beton, în spatele lui straturi, mai degrabã neîngrijite, de flori, o poartã la intrare ce ar fi necesitat grabnice reparaþii, un simulacru de garaj pe cãrãruia ce ducea spre curte ºi curtea însãºi, invizibilã din stradã, în spatele casei, o insulã de iarbã, ceva viu, printre corpurile moarte ale blocurilor de beton Ajung la destinaþie dar nu micã mi-e surpriza, când în locul imobilului atât de bine cunoscut gãsesc altceva Stau perplex ºi mã uit la surprizã minute în ºir Am în faþã o clãdire mare, în forma unei inimi umane, dar aducând dupã minute mai îndelungate de privire ºi cu un creier, tot uman. Ferestrele au aspectul unor ochi omeneºti, iar spaþiile dintre ele, colorate într-un mov discret, par niºte eºarfe încremenite. Zici cã totul e desprins dintr-un film suprarealist Domnul meu, aºa se clãdeºte acum în epoca nouã în care am intrat Ce fel de epocã? când am intrat în ea? Cea caremi vorbise, o femeie între douã vârste, îmi face semn sã pãºesc în imobil Rãcoare, încãperi multe, senzaþie de centru de documentare. Poate ºtiþi, reia femeia, poate nu, dar existã deja un înainte ºi un dupã. Vã referiþi la ce? Domnul meu, ani ºi ani de zile, oricum multã vreme, douã boli grele, una atacând plãmânii, cealaltã creierul, bieþilor oameni au fãcut ravagii pe planetã. Ca orice eveniment mare, fireºte nefericit, maladiile au creat un înainte ºi un dupã Se va stabili cu exactitate, însã, câþi au murit în acest rãstimp, câþi ºi-au pierdut memoria definitiv sau parþial, pentru cine ºi de ce existenþa pare ceva de neînþeles, halucinant Treptat însã, cu tenacitate, cu dãruire, vom repune lucrurile în normalitate Vom vorbi ºi mereu vom vorbi prin televiziune, radio, sateliþi ºi alte noi mijloace despre reperele sigure al omenirii Homer, Platon, Aristotel, Dante, Leonardo, Michelangelo, Shakespeare, Mozart, Beethoven, Lavoisier, Van Gogh, Einstein, Marcuse, primii paºi pe lunã, explorarea spaþiului cosmic, internet Doamnã, sincer mã bucur, dar eu aº vrea sã vã întreb de cineva care-a locuit înainte aici mi-a fost prieten Richard Kales Doctor Richard Kales, vreþi sã spuneþi Înseamnã cã ºi-a luat Doctoratul, da a fost un adevãrat triumf epidemiile începuserã dar parcã totuºi aºteptau ca el sã-ºi poatã susþine teza Nicolae Stoica de Haþeg, tot ce se ºtie despre el Exact, comisia dacã-aþi fi vãzut-o a stat în picioare tot timpul doctor Kales descoperise lucruri noi, senzaþionale despre preot a fost ºi pictor ºi muzician, a scris eseuri despre turnul din Pisa, a þinut pe spatele lui tot veacul luminilor pe un areal întins Mehadia- Almãj dar l-am vãzut, ce sã vã mai spun, cu acel prilej chiar pe el, pe Doctorat, o fiinþã, ceva mare, alb, cu franjuri, cum îl învãluia, îl poseda pe Richard se va mai vorbi despre asta Doamnã ºi-acum, în momentul acesta unde e prietenul meu? El este, trebuie sã fie dar nu chiar aici, alãturi de noi Iertaþi-mã nu prea înþeleg Imediat dupã susþinerea primului doctorat despre pãrintele Stoica de Haþeg, aºa zisul doctorat pilot, cu aprobarea comisiei, în condiþii grele, de mare risc, a plecat în Almãj de data aceasta a atacat triunghiul Jupalnic- Prilipeþi-Cornereva unde se afla dupã spusele pãrintelui Nicolae Ce, doamnã, ce? O formidabilã documentaþie, depusã în niºte cazane, vreo patru la numãr, îngropate la baza unei fântâni e vorba de tot ce a produs în materie de spirit, Academia Moºilor Almãjeni, fondatã pare-se, prin veacurile XV- XVI Academia Moºilor Almãjeni? dar oare se va întoarce de-acolo?

16 epica magna 15 Noi îl aºteptãm, lucrurile nu sunt uºoare, trebuie cu siguranþã, ca într-o mare adânciturã, sã coboare cât mai profund în timp Vã mulþumesc mult pentru tot dacã bine am înþeles s-ar profila pentru Richard Kales ºi un al doilea uluitor doctorat Aºa e noi îl aºteptãm sperãm sã fie bine dar în tot intervalul acesta rugaþi-vã ºi dumneavoastrã pentru el Richard Kales este un scriitor destul de ciudat. Trecerea timpului, moartea, solitudinea, scurtele bucurii carnale se numãrã printre temele lui preferate. În fraze scurte, percutante, reuºeºte sã spunã foarte mult. Citindui Indiile Galante ºi vindecându-se prin amuzament, de pe urma lecturii, un bogãtaº american, sub protecþia anonimatului, i-a deschis artistului un cont de dolari la o bancã elveþianã, mai exact la Trois Freres din Geneva. De pe urma acestei sume Kales ar fi putut sã trãiascã în opulenþã toatã viaþa, fãrã a mai miºca un deget. Dar el sau poate o forþã, o fiinþã din spatele lui, au vrut ca lucrurile sã se desfãºoare altfel. Scriitorul deci în locul unei vieþi calme, fãrã zguduiri, a preferat sã ia calea doctoratelor, altfel zis, a aducerii la luminã, printre altele, ºi a marilor taine ale trecutului Fiind un om generos, cu slabe aderenþe la materialitatea imediatã, mai multor oameni de merit, el le-a dãruit sume de dolari, pentru ca aceºtia, dupã ani ºi ani de muncã la catedre, în institute ale Academiei sã se poatã confortabil relaxa. Câteva dintre rândurile de mulþumire ale celor favorizaþi de scriitor le pot reproduce eu, amicul sãu, fãrã dificultate Distins prieten, Graþie gestului dumneavoastrã, eu ºi soþia mea, conferenþiara Amira, ne aflãm de câteva zile pe Coasta de Azur. E inutil sã vã spunem cât de bine ne simþim. Ne gândim, mai ales seara, înainte de culcare, la ceea ce aþi fãcut ºi mai faceþi pentru dezvãluirea trecutului nostru strãmoºesc. Televiziunea naþionalã ieri, la prânz, a prezentat în cadrul emisiunii Vestigii, ultima dintre cãdelniþele folosite de preotul Nicolae Stoica de Haþeg, descoperite de dumneavoastrã la Globu-Rãu. Vã dorim încã o datã mari izbânzi în tot ce faceþi Conf.dr. Gheorghe ºi soþia sa conf.dr.amira. Dragã Richard, Voi fi scurt aºa cum îþi place þie. Îþi scriu din mijlocul Saharei unde atât de mult mi-am dorit sã ajung. Mai cu seamã sunt plãcute diferenþele de temperaturã cca. 40 de grade, dintre zi ºi noapte. Din banii ce cu generozitate mi i-ai dat voi economisi pentru a putea trãi mãcar zile ºi printre beduini. Când mã voi reîntoarce acasã, stârnit de nisipurile ce mã înconjoarã, altfel zis de vraja deºertului, voi reciti Cei ºapte stâlpi ai Înþelepciunii marea carte a colonelului Lawrence. Deºi mã bucur de tot ce vãd aici, dune de nisip, când ºi când cãmile, apusuri unice de soare, am emoþii ºi nu mici, cu gândul la tentativele tale de a gãsi în perimetrul Jupalnic-Prilipeþ-Cornereva, acea fântânã la baza cãreia se aflã documente privitoare la Academia Moºilor Almãjeni. Cine ºtie, Richard, poate graþie acestor hrisoave, vei putea dovedi, spre exemplu, cã Diderot ºi Voltaire, poate chiar ºi Rousseau, au cules nu puþine lucruri pentru operele lor, din bãtrânul ºi ciudatul nostru Almãj. Încã o datã Richard, succes ºi te aºtept Al tãu Sergiu, cercetãtor principal la Institutul Academiei, Timiºoara. P.S. Am participat de Sfânta Marie-Micã la un raliu local. Spre final, deºi aveam o poziþie bunã, am fost descalificat deoarece la o curbã, deschizându-mi-se o uºã mai multe vinete din maºinã au zburat pe trotuar. Au crezut cã am bãut Feneº. M-au controlat. Curat ca lacrima. Delicat prieten, Mã aflu ºi eu ca ºi ceilalþi dãruiþi ai tãi, împreunã cu familia, la poalele Pirineilor, într-o cabanã, jumãtate modernã, jumãtate arhaicã, cu deschidere vastã atât spre Franþa cât ºi spre Spania. Zilnic, eu înarmat cu o durdã pentru protecþia celor dragi, facem trasee între cinci ºi opt kilometri, cei mai fericiþi fiind copiii, care aleargã pe serpentine, culeg conuri de brad ºi cad în extaz când pe la picioarele lor trec acele vulpi roºcate, specifice zonei cu cozile lor stufoase parcã umflate cu pompa. Aproape în fiecare searã, dupã fripturi, privim astrele care aici strãlucesc într-un mod cu totul special. Ieri, pe internet, am reuºit sã vãd câteva dintre tablourile pictate de pãrintele Stoica de Haþeg, redate circuitului cultural, datoritã eforturilor tale. E cu totul remarcabilã pânza Demnitari turci fumând sub Strãjoþ, o compoziþie perfectã, tulburãtoare prin acel clar-obscur ce mie-mi aminteºte de Rembrandt. La acelaºi nivel de înaltã artisticitate situez ºi Baºbuzuci fugãrind muieri prin cucuruz care prin dinamism, tehnicã a desenului, joc al culorilor cu predominanþa, magistral strunitã totuºi a movului, mã duce cu gândul de-a dreptul la Roger de Vlaemink. Mã opresc aici cu epistola ºi nãdãjduiesc ca în cel mai scurt timp sã te avem din nou printre noi, toþi prietenii tãi Conf.univ.dr.Marcel, specialist în jurnalisticã ºi Mircea Eliade. Stimat amic, Ne cunoaºtem de puþinã vreme, dar datoritã farmecului, personalitãþii pe care o ai te simt foarte aproape. Nefiind un om al condeiului îþi spun doar atât cã profitând de banii de mi i-ai dat, m-am dus de douã ori în trei sãptãmâni la sky în Austria. Cu aceastã ocazie la cabana unde am stat am mâncat cele mai minunate ºniþele ºi fripturi din viaþa mea. Eu ºi prietenul meu, doctorul Cristi, unul dintre cei mai buni cardiologi din Balcani, când te vei reîntoarce, te vom controla cu toate aparatele ce le avem pentru a avea garanþia, stimat amic, cã eºti cu sãnãtatea în regulã. Mie îmi lipseºti mult ca partener de dublu, la tenis. De când ai plecat, fãrã gafele ce le fãceai în joc n-am mai rostit defel, ca ºi descãrcare nervoasã, sintagma pisici Pisici pisici pisici nici nu ºtii cât de mult valoreazã pentru mine. Închei prin a-þi spune cã ºi eu ca ºi ceilalþi amici, te aºtept sã revii Dr. specialist nas-gât-urechi, Radu. Scumpe prieten, Îþi scriu eu, amicul tãu cel mai bun, cãruia i-ai fãcut atât de multe mãrturisiri, dar nu din vreun colþ al lumii ci de acasã. Banii ce mi i-ai lãsat ºi mie pentru a mã distra cine ºtie pe unde stau neatinºi în sertarul biroului meu. Mã gândesc insistent la un lucru, altfel zis mã tem de el. Sã nu aparã ºi în calea mea arãtarea aceea puþin ceþoasã, cu franjuri ºi sã mã ia în stãpânire aºa cum s-a întâmplat ºi cu tine ºi sã mã ducã cu ea departe sã cercetez cine ºtie ce, prin cine ºtie ce zone Închei gândindu-mã cã de pe unde eºti ai sã revii cât de curând printre noi, acasã. Ne lipseºti atât de mult Al tãu, Mircea, profesor fãrã titluri.

17 16 epica magna Noi, cei care ºtim totul, nu ne putem abþine sã nu intervenim. A trecut un oarecare timp de la expedierea acestor epistole. O liniºte relativã domnea atât în emisfera borealã cât ºi în cea australã. Începutul de mileniu pãrea favorabil unor intreprinderi omeneºti pe drept cuvânt spectaculare. Fuseserã reluate zborurile spre lunã, scufundãrile la mari adâncimi. Tehnica transplanturilor de organe înregistra salturi de necrezut. Erau tot mai dese sesiunile ºtiinþifice în care se vorbea despre creºterea cu cel puþin douã decenii a duratei medii de viaþã. Putem spune, pe drept cuvânt, cã planeta fremãta. Într-o dimineaþã, altfel paºnicã, seninã, fãrã nimic rãu prevestitor în ea, cel mai bun prieten al lui Richard Kales, profesorul fãrã titluri Mircea, s-a uitat întâmplãtor pe geam. S-a uitat s-a uitat ºi dupã câteva minute a vãzut cum din spatele unui copac apare ceva ciudat, o arãtare ceþoasã, cu franjuri, cu un cap mare, cu ochi privindu-l fix Doctoratul a mai apucat sã rosteascã Doctoratul, la numai câþiva paºi de mine, de apartamentul meu Anton-Sebastian FLORAÞIU Alte câteva zile din CARTEA BUNDRENILOR Când se ntoarse Bigiu de-acasã, voroava înþepenise parcã; nu mai discutau contrarnic poate nici nu-o fãcuserã, se mpãcaserã, negustoreºte, cu subiectul în dispuþie. Copilul se uita la ei, neînþelegând, oricum, despre ce vorbiserã ºi ncã spuneau cã va fi - rãu sau bine, dupã cum încã ºi mai dãdeau cu ghiocul asta nþelegea ºi el, chiar dacã doar la mintea lui, cea de copil. - Primãvara-asta, mocane, la noi; pe-aici, poate mai târziu. Dar n-o s apuci ºaizeciu, cu caii tãi la drum de noapte cum povestiºi, nici tu! Da zici cã þi convine mie, nu! - Pãi-da, vlãscene, n o sã ne mai meargã mult, aºa e! N o zic, doar fiind cã te-auzii pe tine-aºa mi-a mai explicat ºi-alþii, mda! Cui zici c ai vândut porumbu, n Vale? (se prefãcu doar a nu ºti, ºi n aºteaptã rãspunsul; continuã tot el: - Da las cã rãu n o sã fie dacã Dac o sã mai vii pe-aici peste ºase ani, sã zicem ai sã vezi, pã Vale cel puþin, casee maari, nalte ca la Piteºti! 1) Strãinul N auzea, prea bine, poate cã filozofa. Nici Bundrea nu mai zise nimic, îºi puse mâna la tâmplã ºi se uitã n pãmânt cumva ruºinat cã nu poate convinge; credea ce spune, dar observa ºi cã nu-i totul chiar în toatã regula mai ales amintindu-ºi, clar, vorbele din cãruþã (când se suise ntr-a vlãsceanului, mai acum zece minute): Pe ce te bazezi?, tot o þinuse maþu-gaia cãruþaºul din câmpii fãrã-a i da cuvenita atenþie politicã, ba chiar privindu-l (uneori) ca de peste gard precum e însuºi pe Gheorghe-al-Mircii. Ce mai cocea dînsul acolo, cu ochii în þãrînã :ori îl trãgea pe sfoarã Stãncãnescu (?), ba i mai dãduse ºi niºte ncocleþeli sã le citeascã la ºedinþa de la Sfat când l or chema), sau strãinul 7 Veniºi, Bigiule?! Îi luã sticla cu dop de cocean din mânã, ºi i-o întinse cãruþaºului din câmpii repezit, parcã bucuros cã scapã de gânduri. - Ia, vlãscene, ºi bea! (Completã: - Nooroc!, lovind sticla cu vârful degetelor, cu unghiile; ca pentru el însuºi. Cãruþaºul, lacom, o prinde zise totuºi noroc! ºi el, dup aia.. hâlc (!), pe gât un sfert de sticlã 2). - Sã trãieºti, mocane! (mai zise dup, ca pentru-a mulþumi, se scuturã, de plãcere la limbã: - Ihrruuu! Da tare mai e! ªi mai trase un gât ca Petrache Cioroga, nualtceva! Comparaþia-ceasta fãcea ºi Florea privindu-l ºi la faþã semãna cu socru-sãu din Sãlcioare; sticla deja la jumãtate 3). Luã o piatrã de jos, pe care-o aruncã zbrr! în leasa tufanului gros din faþa lor; ºi se uitã cu plãcere dupã ea. - Hm-hm-hm! Eei (vorbeºte ca ºi singur; cãtre strãin apoi, ºi câteodatã nici n o gust o duc pân la gurã, ºi Iar se nchise, vorbind, în sine-ºi: Hm-hm-hm! Eeei! - Nu bei, mocane, ºi tu? Ia, mãcar un gât! Abia acum îl întreabã, gândindu-se cã dacã-o sã guste ºi el acum, o sã mai aducã una zgâmboiul de copil parcã douã i zisese ºi ta so sã-aducã mda! - Lasã-l de cal, mocane, cã ºi-aºa Bea mai bine! - Pãi, nu de cal Bea tu lasã, cã - La politicã te gândeºti? Mocane, -or fi vrând ei poate ºi-aºa, sã l ridice pe þãran la cucuiata cum crezi tu, dar eu n am- n am încredere n ãºtia, he-hee! Dar eºti mai tânãr decât mine, poate-ai sã vezi mai multe // ªi tãcu prudent; îºi întoarse faþa cãtre copil, pe care l întrebã doar aºa ca sã schimbe vorba: - Câþi ani ai, mã zgaibã ro-? (Cât pe-aici sã zicã roºie ; la culoare gîndindu-se, desigur; îl trase de poala cãmãºii - ca sã i atragã atenþia, cãci copilul privea gândurat la cai. - Eºti la ºcoalã? // - Cãlare pe ºapte, nene 4) Filozoful, neinteresat decât cu interes de vârsta zgâmboiului de copil, îºi vãzu de-ale lui în mintea sa simþise cã mocanul e de partea noilor din susul Trebii, de-aia nici nu l mai încerca o sã vadã el pe dracughem cu-ãºtia, lasã-l în plata-domnului ; mai trase o gâlejealã dar cu economie, plescãind-o gustos de cerul gurii doar-doar ºi-o da seama negustoru îsta roºu din creierii munþilor sã mai dea o sticlã, pânã-atunci sã l întrebe încã pe copil ceva: - La cai þi-e ochii, mocãnele; vrei sã te faci? 5) -(/Doctor, mã-h! : taicã-sãu, la ureche.); copilul pîrî: - Tãticu al mieu aºa zîce sã mã fac dooctoor! 6) - Aºa zice taicã-tãu! Biine, da vreo poezie, ºtii? - (/P care sã i-o spui, tãticule, ãã? :ºoptit, dar se înþelegea destul); Bundrea nu i rãspunse, preocupat deale lui. Se rãzgândi strãinul însã, parcã ºi mai preocupat: - Mocãnele, hai-mã, nu mi mai spune, cã p aia cu cãþeluºu creþ o ºtiu ºi-eu! (/-Nu, nu p aia!) Las-o ºi pe-ailaltã nu mi-o mai spune pe nici-una, cã te-o fi sãturat ºi tu la câþi le-oi fi spuus toþi numai asta vreau, sã Dar îºi bãgã vorba, prudent, în gând: sã ºi spunã poezia, ca sã capete un leu/doi-trei. Zgâmboiu acesta m- a vãzut ºi cu portofelu plin, aºteaptã zece, e ºi ta soaici N am, cã-i þin ºi-eu pentru luminã! 7) Ieºi din gând însã, la vorbã, cu altceva:

18 epica magna 17 - Sã te faci, mã, sã te faci! Mda (Se opri din ursitoare ºi-l cercetã pe copil cu luare-aminte, continuã: - tot aºa zicea ºi-al meu, cã nu-º ce se face, ºi Din nou îºi rupse firul, pe care l înnodã totuºi: - Mai ai, mocane, copii (?), tot aºa de Doar ca sã nu tacã pusese întrebarea, sau cine-ºtie dintr-alt interes ( livresc poate, sau chiar pruncofil ). Iar mocanul, care în tot timpul acesta i fãcuse fiului semne din cap sã nu mai tot insiste cu poezia lui de spus observase ºi strãinul, rãspunse cã mai are 8) ; tot prin semn din cap afirmase vestea, cã nu mai avea de vorbã mult cu unul care O fi având el glagorie n cap ºi copii la Bucureºti, da parc ar fi catâru lu Traian Sãrãcioiu dîn Vale nu l scoþ dîntr-ale lui, nu crede. Eei, dac acesta care pricepe nu vrea sã nþeleagã, lãmureºte-l atunci pã Pricorici sau pã cumnatãmio Gheorghe dîn Valea Scroafii! Da ce zîc eu d ãºtia cã nici Brebu nu e mai breaz d acesta chiar mi-e fricã sã nu intre la nchisoare cã l înjurã ºi pã Groza, ºi pã 9) - Hei, mocane, ce-ai rãmas aºa cu ochii n pãmânt, mãi dragã?! Pe cine pritoceºti din buze-acolo, cu mine te cerþi? spune, dragã! 10) Florea nu i rãspunse direct la întrebare, îl înjurã mai întâi foarte ascuns, dar nu chiar în gând, pe româneºte însã (: Du-te, mã, n pizda mã tii! ); ridicã de sub picior ceva care l glodea la talpã crezu cã-i piatrã, dar era o nucã pe care-o sparse între degete, avea coaja aproape putrezitã, cu miezul cam zbârcit ºi umed; i-o arãtã strãinului: (: - Uite, e seacã! ), nu i-o dãdu lui Bigiu, tãcu. Nu mai vru sã zicã nimic nici cãruþaºul de la Vlaºca; phrru-phrruu! din vreme n vreme doar caii, parcã nervoºi de-atâta stat zadarnic ºi fãrã grãunþe. El însã mai linse, cât de douã degete doar, din sticlã, douã degete de copil; ca sã fie n ton, cãieºte, fãcu ºi-el precum i-auzise pe murgi, dar cu tâlc a mirare cã e bunãrãu þuica mocãneascã, prin gând îi trecu sã mai cearã un kilogram ( ºi pe bani, dacã ); n-o zise totuºi, treaba lui de ce. Privea, filozofic, spre cai pe care i vedea, deja n douã ape, costelivindu-se; (poate chiar astfel erau, deatâta drum.. chit cã mocanul i-i lãudase cã-i are buni vorbã sã fie, negustoreascã), se ridicã într-un sfârºit de pe podeaþã. Chilul de þuicã, la care se uita ºi Florea (nefilozofic), devenise, prin voia sorþii, la poarta Cãºcãilor, de mult, o sticlã goalã murdarã ºi de praf deja, banalã. Vlãsceanul ajunse la cãruþã, luã din spate o gãleatã n mânã, trecu n faþã cãruþii la curu cailor, se opri din roboatã vru sã zicã ceva ºi din nou se rãzgândi, cã pe-ovãz dacã are, trebuie sã i dau chiar bani ºi la ãºtia e scump-al-dracu, mai bine le dau boabe ce s-a mai curãþat de pe cotoare ºi ce s-o mai fi rupt Cautã, cautã ntruna ºi adunã cu palmele amândouã fãcute cãuº, umple gãleata ( de departe, de la vreo cinci-ºase metri dar el aºa-i vedea, mocanii doi îl urmãreau ce face) cautã ºi pe sub aºternuturile din cãruþã, nu ºtie nici el ce mai cautã; îi cãzuse, pe suflet, îndreptãcealã, nu ruºine deci de-aia cautã. Copilul de mocan îºi plimbã ochii, poate dându-ºi seama cã strãinul pentru el cautã ceva, se apropie ºi de cãruþã, fãrã-a mai cont de taicã-sãu care i face semne din cap cã nu-i frumos sã ºi bage ochii n catrafusele altora; dar copilul, copil, cu ochii dupã orice-ar fi nici oamenimari nu sunt altfel când e vorba de-un câºtig-ceva, lumea ce-i (?) decât o ochire la tot ce ni se poate da, mai ºi dãm câteodatã ca sã primim de-acolo sau dintr-altã parte mãcar fãrâma de recunoºtinþã! : ceea ce l petrecu ºi pe strãin adineauri, cãutându-se ºi n creieri. ªtia cã avea prin aºternuturi (sau îl pierduse?), o gioar-sã de briceag, ( rãmas de la Mã-! : sau Niculaie, poate, spusese n gând? dracu-ºtie!), cu care el, drumarul negustor, tãia mai mult pâine ºi brânzã, (fiusãu când era copil cidiriºte la bici, sã ºi batã bicisnica de oaie)); se tot gândea: i-l dau, da nu l gãsesc, fir-ar al dracu, mai bine i dau ce dracu sã-i dau (?), cã nu mai scap de el acum! Briceagu - nu, nici nu l mai caut; nu i-l dau, cã mi l-o cere, mai ºtii (?),..-rin al meu, sã ºi l punã la muzeu, când o fi ( ) N am, mã puiule de mocan, n am ce sã þi dau Aproape cã rãstit pronunþase decizia; se rãzgândi. - Stai, c am gãsit uite, ia ºtiulele-acesta, cã e numai boabã mare, dinte-de-cal; spune i mamã-tii cã e de sãmânþã! Uite-l cã nu e chiar zgârcit dã tot!, îºi zise Florea privindu-l pe strãin; poate cã e doar strîngãtor, zâmbi cu tîlc, e ca muierea mea, dã de pomanã fiin cã-a primit! Dar se uitã ºi la copil, cãruia-i sclipeau ochii, ca la pisicã, de bucurie. ªi-ãst a primit ce-a primit?!,, iar zâmbi nefãþarnic Onþoiu; acesta se va mulþumi, n viaþã, cu puþîn! Cu ºtiuletil-ãsta ce sã facã (?), mã sa, poate l dã la gãini! Strãinul, dacã tot scãpase de-o grijã (bani nu dãduse la copil, nici gioarsa muzealã de briceag) se mai ºi fãcuse niþel, din sticla, bãutã prea repede ºi pe burta goalã prinse-a vorbi politicã, ºi de faþã cu copilu, pe dinaintea gurii: - Ar mai fi ceva de clarificat, mocane, cred tu m-oi fi luând, poate, dupã tiparul ãlora cu care te-ai încârduit sau o sã te, tu ºtii ce faci ; dar sã ºtii cã n ai dreptate, zãu (!), nu sunt chiabur, în nici un caz mai chiabur ca tine! Tu poate cã mâine-poimâine vei profita de ; eu, nu! Îi bag în pizda mã sii, mã nþelegi (?), la o adicã, ºi mã descurc eu fãrã ei! Mai? Tãcu, privind la obiectul concret (alunecase n ºanþ) ca ºi când s-ar fi s-ar fi holbat la cai sau la gãleata lui, tot goalã. Dar îl înþelese bine Florea l Oanþii, chiar mai bine decât se aºtepta nu l întrerupsese din procitania lui de contraci, poate avea dreptate treaba lui; ºi-l aduse pe unde cãuta el cu vorba din urmã sã ajungã, dar nu mai îndrãznise. Cãtre bãiat se repezi, fãþarnic de data aceasta dar ºi zâmbind, tot filozofic ºi-el, cãtre vlãscean: - Ia pleacã, mã, d aici, Bigiule! C o sã vorbim prostii! hai du-te, flãcãiaº, acasã, ºi spune i mã tii sã mai dea doar una vezi, tot de-aia tu sã vezi! (bãrbãteºte l atenþionã; unde ºtia cã nevastã-sa, în grija ei pentru altã-datã, sau îndoia þuica ( dacã e sã bea streinii dîn munca ei, pãi-daar?! ). Copilul, moºmondind, împletea, preocupat, o fiºcã... pentru vacã, pentru cai, ºi pentru capre (la oi nu se gândea sã le biciuiascã ºase câte erau, nici una dar nu era bicisnicã ); nu i ieºise nodul bine, de la capãt. Dar îl auzise, clar, pe tatã-sãu cã l trimite dupã þuicã, din nou; ºi pe strãin l-aude: - Ce faci, mocãnele, cu-ãsta?/ - Mân caprili, ºi vaca mâi...

19 18 epica magna Se mândrise el; ºi l întrebase strãinul, iar, dacã-ºi bate, câteodatã ºi calul, cu fiºca (?) parcã visa toate câte-auzea, buchisind la capãtul de nod acum, ºi se trezi vorbind (cu cine?): - Calu... frati-mio l cãlãreºte; mie mi face jangãnã. (...) - A murit... (mai spuse); - dar mai avem unu... Cãruþaºu din Câmpii ( 12) ), beat oleacã, se apucase, ca poeticarii, sã povesteascã ºi el ceva cã va sã învieze calul într-o zi... tu þine minte treaba-ceasta, mocãnele! ( 13) ), cã sunt cai care nici nu mãnâncã lucernã sau grãunþe, nici mãcar iarbã de-aia grasã (verde-mult, pe Valea Boului, spre Cotmeana) poate cã nu pãºuneazã (?), ceea ce l întrebase copilul, iar Cãruþaºu, tot greºit, îi rãspunsese cã da! ), ºi nici nu glojdesc (= ronþãie 14), rupând-o cu greu din pãmânt, pe Cotocu, la vreme secetoasã) de-aia galbenã, proastã-rãu la gust, uscatã... câte ºi mai câte! Se abþiguise Cãruþaºu (notarãm ºi mai sus) într-o mãsurã, de-aia plecase pre poveste cu copilul de mocan, poate cã ºi n serios vorbea... Bundrea-tatãl ºi el ascultã (la) trãznãile toate câte spune Cãruþaºu, pe care l ogoieºte drept cârþindu-l totodatã: Ietã-l cã n are suflet rãu, hm (!), e chiar mai copil ca Bigiu-al mieu crede n d-astea!... Da n politica noastrã nouã nu vrea... de ce-o fi aºa (?), mai catâr ca Miºu lui Sãrãcioiu! Dar absent ascultã; pe el calul cel din grajd îl doare, cu ochiul spart ºi nchis acum, cu gâtu nþepenit, cu ºoldu carne-vie ºi ruptã... parcã l vede, tolãnit, ºi de pe vremea când era viu doar o clipã se luminã cu imaginea-ceasta. Pân dãsarã face viermi, poate... : se gândi, nepreajudecând întrutotul vremea care nu se nvãrase chiar.... Ce tot spune ãsta cã-o sã învieze calu care cal? cine-ºtie la ce filozofealã de-a lui s-o fi gânditãrã, hoþ cum e ºi e dãºtept, al dracu! Dar afarã din gând ieºi spunându-i, totuºi,celuilalt: - Mã Bigiulicã, nu mai pleci, tat, odatã-acasã?! Hai, du-te, nu þi mai ciuli la noi urechile, cã vorbim prostii dãspre muieri! Cã-auzi... (Dar se ascunse, prudent, iar în gând:... a lui e bunã ºi supusã, ºi-eu mã cert cu mã ta zi de zi; muierea e cum dã dumnezãu s o ai, ºi politica...? ; se trezi tot degeaba întrebându-se, cãci nu ºtia clar sã ºi rãspundã. Dac o fi la fel,... dar eu crez cã e mai bunã-acuma, poate, decât ce-a fost; dumnezãii mã-sii (!), cum îi lãmureºte sîngur! Ridicã privirea spre poarta lui încolo ºi l vede pe bãiat depãrtându-se cu pas domol, de motolog! - zâmbi, caracterizându-l iar: Parcã nici n ar fi la ºapte ani ai lui, merge ncet, parc ar fi bolnav ca Mitroi Brutaru, agaale ºi când se grãbeºte! Ce-o sã facã n viaþã (?) 15), prost nu e... da se ncurcã la mers, calcã parcã n strãchini ºi se uitã pã os, doar o gãsi vreo potcoavã,... de cal d ãla cum îi povestea mai adineuri cãrãraºul ãsta.... Ietã-l acu, ºi pã sus cu ochiu trage, l avioane cu reacþie cautã pe cer! : îºi mai spuse cu zâmbet, rîzând aproape cã de împiediceala bãiatului pe care ºi-l iubea aºa cum îl avea. κi ridicã ºi el privirea cãtre tãria cerului; Într-adevãr un punct alb se plimba pe deasupra Dealului întreg, trecea de Deal ºi mai departe spre Cotmeana parcã, poate cã deja se afla deasupra Vãii Boului... Dar o fâºie tot albã, lungã de fum vãtuit, rãmãsese de-o vedea satul întreg... toatã lumea din Valea Bercii, nu mai pui cã poate ºi din Sãlcioare! La faptul ãsta, vizual, îºi trecu gândul acum ºi la politicã, dupã: Câþi ºi-o mai fi lungind acuma gâtu cã vine... cin sã vinã (?), cred ei cã americanii! Lume proastã! ; se sumeþi el într-alte drapele decât ale lor, ºtiind, de unde trebuia, cã nu mai vine nici dracu! Dumitru lu Cãºcãu venise la poartã, la poarta lui. Negustorii continuarã sã tacã, sau dacã mai ziceau câte-ceva cu vorba deoparte trasã. Dar Dumitru doar ce ºi scoase capul, câteva momente, pe poartã; se uitã pe drum la deal, dupã care se retrase n curte mult încolo pe bãtãturã... n avea nici un interes sã ºi plece urechea la taclalele lor, avea el alte treburi, personale; câte-ceva, deloc interesant, poate cã mai prinsese din zbor. Trece ºi Mitroi Brutaru pe drum, cu bastonul abia târându-ºi-l, slab ºi alb ca varul; se opreºte ndrept la Dumitru ºi nu cuteazã, politic, sã se apropie... ar fi vrut sã l mai încerce o datã pe Al-Oanþii la vorbã dacã vin sau nu vin americanii, dar se rãzgândi, poate, dându-ºi seama (cred 16) ) cã nici acuma n ar avea ce aleagã din îndrugãtura vorbelor lui, ( Duceþi-vã dracu, toþi, cuamericanii voºtri cu tot,.. lumina vine de la Rãsãrit!, iar el Brutaru, (care nici mãcar nu era de meseria-ceasta, porecleascã, va fi fost cineva din neamu lui probabil), o lua de bunã dar tot pe deasupra cuvintelor, adicã pricepea doar cã Flore-al-Oanþii, deputatul, îi îndemna la muncã din rãsãritul soarelui pânã la capãt de ziuã (... dacã vrem sã se mai punã-o-datã 17) þara pe picioare ºi nu mai aºteptaþi voi cai verzi pe pereþi!, cãci ºi asta le mai spusese el câteodatã.) Dar stã ºi se uitã Mitroi, minunat, la cãruþa strãinã ºi la caii buni de la cãruþã ºi la omul care stã de vorbã, beat poate, cu Flore-al Oanþii; se uitã, de fapt chiar aºteaptã, sã mai treacã poate cineva dintr-o parte sau cealaltã de drum, de la deal sau de la vale... cine-o fi! Uite-l, zãu, pe Pricorici... cu o vacã ºi cu un bou la cãruþã zãrvãind la ele, 18), hãis-cea, hãis-cea!, pealãturea boilor, pe jos. Cu-ãsta ce sã vorbeºti?..., se gândi Mitroi;...Cã te coace la ficaþi cu njurãtur li lui! Prundent, îl ocoli, mai bine; fiindcã ºi aminti cum ieri când tot aºa, se întâlniserã (prin dreptu Pãtroii), Pricorici coborîse din cãruþã ca sã dea noroc ºi cu mâna lui, costelivã, dar zâmbãrind pânã la gingii ºi afurisindu-l: «Mitroaie, r-ai al driacu dã boºorg, Mitroaiee! Teai fãcutãrã ca mnierea dî l albinli mele dã rooºu ºi fromox ci eºti! Cuvãliºi, r-ai al driacu, tãtã viaþa... ietã-acu, naintea mea c o sã mori, futu-te n cur! Ieu o sã mai duc aaanni dupã tine, ºi-am cu ºaptie cotingente naintea ta, hieec-hieec!» Apoi, tot icnind ca o ciuvicã (precum ºi glas îi era, subþire & arþãgos), fãrã salut, se urcase, fericit, în hodoroaga lui. Destul de bãtrâni erau amândoi. Pricorici chiar cã arãta bãtrân de tot, fãcea haz de necaz, umbla zvîrlugã ºi era sãnãtos-tun, dar Mitroi bolnav, îºi ducea hoitul cu fricã ºi cu regim sever acum la bãtrâneþe, ºi... 19) Mai bine, tot el se gândi, cu Oanþã Bundrea sã lege o vorbã mai oblojitã... cã uite-l, vine ºi el, sunt ei ºi cuscri pe de altã parte, destul ar avea ce ºi zice;... dac o vrea, ºi-ãsta!, rostit aproape gândul din urmã, ciudos ºi mohorât. Oanþã ºi el cu bastonul, pe care l purta mai mult de formã, dar poate cã avea ºi vreun temei, mai ales acum. - Ia treci, Floreo,-acas... c avem dã vorbit! Te-ai întins, dã ce (?), cu gardu peste curte la Brebu... þ arãt eu þîie!

20 epica magna 19 Dar se grãbeºte, (poate de-aia nu i aratã 20) ), dã noroc, semeþuit cu Mitroi cuscrul, (cu fiu-sãu, nu), ºi pleacã la vie. Florea, ºi el, ar fi vrut sã i spunã (tot) una coaptã de mult în el; de faþã-aci ºi cu strãinul, nu se fãcea tot deaia plecase, mâhnit, ºi Bundrea-moºul, cã nu trebuia sã ºi certe fiul acum. // Deputatul îl tot iscodeºte pe strãin... adicãteleacum, el pe ce se bazeazã, (dacã tot e vorba pe-aºa), cã nu crede nimic ºi mai ales de ce se ncontreazã, catâriceºte, (dacã tot nu vin americanii); vru, totuºi, sã ncheie pãciorelnic: - Te-aº lua pe la mine, sã mai stãm de vorbã, dar... (... am muierea cam rea de clanþã, ºi la musafiri! nu putu/ ruºine fu sã recunoascã; poate cã nici nu era singurul motiv.) - Heii, mocane cu calu mort!... (începu Cãrãraºu sã melodieze); vel o fãcea ntradis, ori se abþiguise de tot, se redumeri: - Lasã, Florea, pe-altã datã! Mai... stãm aci de vorbã, pânã vine-al tãu cu... Pentru prima datã, de când tot vorbeau ºi tutuinduse (dar fãrã-a fi fãcut cunoºtinþã... din mândrie, literarã, Filozofete nu dãduse mâna cu intrusul ), cãruþaºul ( cãrãraºu ) din câmpii pronunþase numele firesc al deputatului probabil unde l auzise, mai adineauri, pe Bundrea-moºul cãtre fiu; dar nici el, cât era de filozof (beat), nu ºi dãdu seama cã l numise, negustoreºte ºi respectuos, pe colocutorul tot erou.... Vorba-vorba, vorba-vorba... de mult, uite, soarele e sus ºi nu mai terminã ºi-ei odatã, pun þara la cale vorba vine, cã doar unul ar vrea s o facã; nimeni prea bine nu ºtie ce-o fi, sau poate cã numai cei din Susul Trebii, aznoapte a murit unul, cine (?), calul?... ºi calul; dar lumea trece pe drum la deal ºi la vale. Dumitru lu Cãºcãu, durut, iar ieºise la poartã; iese de tot din curte ºi trece pe lângã geambaºii de cai verzi pe pereþi aºa le zice el ãstora care vorbesc mult ºi degeaba... le mai ºi auzise câte ceva din voroavã; trece fãrã sã i salute ºi-o ia spre tufan, îºi pune mâna streaºinã la ochi se uitã dupã fiu-sãu mare, care-ar trebui sã vinã. Dar uite-l pânã una-ala pe Oanþã Bundrea, semeþ cu anii lui cu tot, care se întorcea de la vie... fãcuse rondu. Într-un sfârºit se-adunã, tãifãsuiesc bãtrâniceºte... Nu mult, cãci uite-l ºi pe fiu-sãu cã vine, sã vezi taclale n trei acuma (!); dar asta nu e n rostul Cãºcãilor taman azi când... sunt atâþia dã fãcut, nia Oanþã, poate n o muri, Doamne-ajutã (!), n avem nimica pregãtit; ieu mã duc, te las cu tata... : spuse, depãrtându-se, desigur Ilie-a lu Cãºcãu; 21) fu tot ce mai auzi pânã la podeaþã, clar. Iar Caºcalete-ãl mare se vedea venind, negustorii l priveau cum se grãbeºte spre ei, supãrat ºi parcã mustrãtor. Poate cã ºi sporovalnicii vroiau sã se pripeascã simþeau cã nu prea mai aveau ce ºi spune, nici nu se nþeleseserã... Cineva, (dar cine? tia lu ªurlã poate-cã, sigur), îi vãzuse dându-ºi mâinile, grãbit de tot pãrea streinul seaburcase repede n cãruþã, dând bice cailor. 22) Nu mai punem cã ºi Florea se cam sãturase de vorbã mult, - sãrãcia Dealului, nevastã-sa l strigase jeluindu-se din curte cã iar nu-º ce rãu se întâmplase, (poate, bine pentru cal, prãselnic);... asta ºi are vedeniile ei, mereu, ºi câteodatã s adevereºte - dã ce dracu o fi þipândã, cã doar n am bãtut-o eu?!... Dar ãsta nu mai pleacã-odatã (?), parcã plecase!... Porni din loc, el, cã mai avea de fãcut º alt-ceva pe Uliþa Frãsînelului, ferit, încolo (sã se piºe), poate n o mai auzi-o ºi acolo pe nevastã-sa jelindu-se chiar astfel se gândi cu scitir; intrã pe uliþã, fãcu ce fãcu, grãbit, ieºi. Se întorcea, mai de-grabã ca de obicei, spre casã; gãlãgie mare ºi multã lume la poartã... se gândi spãimântat: Doar nu mi-o fi murit ºi calu ãllalt, parcã nu era lovit! Întoarse capul totuºi pentru o clipã, ºi l vedea pe vlãscean urcându-se chiar în cãruþã; nu mai avu timp sã l petreacã din ochi cum îºi porneºe caii, Cioroaga tot þipa mai rãu ca de bãtaie. Dumnezãii mã sii (!), sã fi muºcat-o calu?.. Dar ceatâta lumet (?), cã doar nu venea doar pentru-atâta lucru! De plâns nu plânge nimeni, vãz; înseamnã cã nu s- a ntâmplat rãu! : îºi liniºti gândul iar. Dar ce-o mai fi pânã disearã poate se gândi ºi el ºi eu: Are dreptate Florian-Alluþiu!, mi-am spus într-o anumitã etapã a lucrãrii, mãcar cã l trecusem deja n searã pe mocan... ºi nu-i minþisem când le-am zis cã am acasã scris... aveam nu tot ce-aþi citit, nici pe jumãtate, ºaptezece pagini toate; prea succint! spuneau mai mulþi, care m-ascultaserã. Nu vã supãraþi (!), de rimele mele dar am scris ºi de-astea, de-aia mi ies aºa, câteodatã chiar prozele ncurcate. Doar nu m-oi apuca sã povestesc eu cartea lui N.M. 23) volumul II! mã gândisem ºi la asta, pe atunci, ca exerciþiu; poate cã bine-aº fi fãcut aº fi scãpat mai repede, stilistic, de el... precum sfãtuia, grobian, unul ( Gropaciu ), musai sincer, pe scriitorii mici ca mine (dar se lãuda cã ºi el a procedat cam tot astfel, treaba lui cuþaridã, dar eu nu l contest decât ca politicar hoþ ºi perfid, securist-sadea ca ºi ªtorf vel Zilieru din dreapta partinicã nouã-ne contemporanã, sã nchid...) Nici prea multã veritate nu se permitea, cred, ca eu sã aduc, din viaþa-mi ( 80 vel 89) de poporean ascuns; era o modã literarã, tunc ºi-asta, pre vremea ceea, totul era sã nu sari peste cal nici peste calul tãu chiar, cã... uite, ( zoon politikon ), unul, (tot Gropaciu ), putea sã scrie multe ºi de toate, (hoþeºtesincer, inclusiv cã ar trebui reîmproprietãriþi, hotarnic, þãranii dar eu nu aveam aceastã pãrere, ci doar sã li se încredinþeze pãmântul conform decretului cooperatist, 101 parcã), ºi lui nimic nu i se întâmpla/ se, fiindcã scria cu aprobare de la securiºtii lui vel ºi de la Cârmãcescu-Tot!... Dar mie, pentru mai nimic sincer spus ºi cu o cheie cãlitã n flacãrã galben-roºiaticã la o revistã arþãgoasã de-atunci, ( a lui Cântecaciu-Grass ãla care vrea s-o reînfiinþeze pre numele-i, nota 2001 ; ceea ce a ºi fãcut notãm din 04 ), veniserã niºte politicari ciufuþi (de-ai lui Cârmãcescu, de pe la judeþ ºi de la Bucureºti), care mi-au fãcut vraiºte, cercetând, atelierul de creaþie din

21 20 epica magna B. ( Foto APRYIROD ), mi s-a arãtat, minatoriu dup aia, ºi scaunul ce-i drept, nu electric!... dar sã o ncurc electric era... ridicat deasupra capului meu; et caetera dar într-altã poveste. 24) (...) Nici aºa sã scrii doar ca sã te afli n treabã nu mai era de nici un haz, civic, nimãnui, trebuia sã scrii politic : contra dacã vroiai, sincer, sã fii citit, (precum era M.P., dar ºi E.B.; trei-patru mai mulþi, poate), tu NU aveai drept, însã, la aºa-ceva, chiar talentat fiind ºi non-cazier de fapt, nici El, Gropaciu, nu scrisese ceea ce se lãuda caccanareticul cã scrie (douã romane, netipãrite post Eventa Decembris totuºi cãci nu existau nici în sertar, el trãitoriu; pupa-o-ar pe þaþa Leana, coloºea, dacã se vor fi vãzând pe Acolo... ºi pe Cârmãcescu, unde l pupa, contemporan cu noi, senatorul Panase Cântecaciu, dixi!); pro(partinc) puteai fi sau nu publicat, lizibil, dar degeaga (mã rog, nu chiar)... ca sã te njure luma, ºi sã te bage n anecdote politic-anale!... (Precum pe bietul Panase arghirofilul cela, tot caccanaretic; cãruia mi-am permis, eu, sã i ºi confesez bancul despre poeticãria lui ºi sfântul cur al Conducãtorului iubit... m-a dat afar din audienþã, ºi de la corecturã dupã. Dar eu scriam, în Iepocã (pe probatelea, cu documente la Securitate ºi n arhivele redacþiilor literare de-atunci!), ca ºi-acum de curaj ºi resentimental cu la fel de vag talent glumesc pro serio/so (Luaþi-o cum vreþi, ºi cum zice ªtorf Alecul pre cronica sa din ICARUS cã n-am chemare. Sã ne întoarcem însã pe fila ( 21 ), tipãritã 95, ghilimetãm: «Lumea de la oraº ºi cea de la sate îl uitase/rã de tot pe cântãreþul regelui Nikias, nici el nu prea se mai arãta cu harfa lui nici cu marfa lui g/regeascã, nici cu coralierii... Lumea l înjura prin localuri, ºi prin tramvaie chiar, pe regele însuºi; mulþi aºteptau sã se întâmple odatã ceea ce (nu) s-a întâmplat... Gata cu vorba, trecem la textul cum era sic! Întârzia pe afarã. Rânise în grajd, adusese vaca în locul calului mort, ºi se gândi ce sã mai facã; puse oblonul, sã nu intre peste noapte vreo jiganie de pe Frãsînelu sau cine-ºtie de unde venitã la miros de mortãciune. Se rãzgîndi... ºi desprinse, rãtotit, oblonul dintre încuietori pene-pe-cui, ca niºte elice. Scoase capul ºi privi în sus lumii se vedea ca n palmã. Poate mai bine ar fi sã l tragã pe Vânãtu, mort, încolo de casã, la vie de-acolo,rãtutiº, începe pãdurea. «Aai?...; da, zãu cã bine zîsãºi!, lui, lãudãroºelnic, îºi rãspunse;... d acolo muºcã lupii direct din el!», se gândi. Dar cu cine sã l ducã? Pân la bãligar i-l cãrase Gogu lui Dicã Bundrea, vãru-sãu; care ajutase, pe searã, ºi la alte treburi dar, acum, cu cine sã ducã la vie?... : sta pe bãligar 26) ºi se tot gândea; Florea, priviþi-l, e un om 27), ºi când e singur... Iaa, plecaþi d aci dîn faþa mea (!), cã vreau sã... : poruncise totul, ºi ce voia sã facã, vedeniilor toate, dar... 27) κi dete pantalonii n jos ºi se stârci, ca sã dea înapoi pãmântului ce-i al pãmântului ºi sã poatã gândi mai bine la ale lui. ET QUASI CURSORES 28)... Horatius, Ars poetica... (fragmente 29) ) povestire infantastã dupã o carte sub dictare) Florea lui Oanþã Bundrea ieºise n poartã, sã ºi mai caute de vorbã cu ãilalþi din Deal de la el; se aºezase pe rãdãcina dudului. Se ridicã apoi, clipind, îºi puse mâna streaºinã la ochi în dreptu lui Cãºcãu (se) oprise o cãruþã. Var! se gândi. Vãzu dup aia pe Fleafa ºi pe Tia lu ªurlã plecând de acolo ºi ducând în poalã ceva destul de greu... se vedeau femeile aplecate de-atâta greu. Da-Da, var; al ceva nu poa sã fie!... : vorbi cu sine, miºcându-ºi buzele acum uitându-se în jur. Un nor de praf învãlui totul aici; de dupã nor începurã a se zãri, multe ºi ridicând alt nor de praf, oile ºi vacile lui Mircioga.. pe care, totuºi, nici nu l vãzu cã ajunsese lângã el. - Sa traieºti, nia Florio!... (dãdu bineþe Gheorghe). Florea tace; dar Al-Mircii, clefãind, îi mai zice o datã: - Niacia, nia Flioroo!... (Tare, de parcã ar fi vrut sã l sperie cumva); supãrat ºi fiindcã r-ar a dracu! taman pe opincã la el o bezmeticã de oaie se piºase, scurt însã. - Bunã, bãi Gheorghe b! (rãspunse într-un sfârºit Onþoiu, dus pe gânduri; fãrã chef, ºi nici nu se uitã la el, ciujdit. La vorbã ieºise, dar socoti cã pânã una/alta nu prea ar avea cu cine sã discute... Gheorghe, de-o vârstã cam cu el, nu trecuse mai departe de Poala Malului vreodatã, cinci-ºase kilometri de cãtunul ãsta sau poate doar copil fiind, când îºi scosese birou populaþiei, la Vedea; dar altfel însã, nu era ºi prost Doar neumblat; lumea l considera cam astfel, era totuºi respectuos cu toþi ºi gospodar casã bunã, cu binale ºi cazan în curte nevastã-sa Mãria (vre nicãrãu), doar copii nu avea. - Nu cumperi porumb, nia Florio?... C a urcat unu dã pã la Vliaºca; e cu caruþa ci la Caºcãu. - Nu cumpãr, mã, nu cumpãr; nu-mi trebuie. - Hei-hãã!.. ci-ale dracu! Nia, boalãã!... (îºi îndemnã vitele spre Valea Boului, Mircioga; salutã ºi la plecare: - Ai cu sanãtate, nia Florio! (Plecã de tot, ciudit oleacã). (...) Prea mult deconspirasem, ºi mi se pãrea cã nu-s deloc isteþi esteþii... cu toatã crociana lor din cap, cititã pân la coadã. Dupã alt pahar de vin (se terminase whiskyul, ve cã), naºul iar: dacã îl cunosc într-adevãr pe fiul vlãsceanului 30),cã ar trebui sã fac un fel de paralelã sã l aduc adicã ºi pe el întra-alte pagini cum îºi vinde calul; în fine, mai multe a zis Liaceste ca la miez de noapte alburitã vel aburitã. «Pãi, nu pot cã mi-e cam... un fel de...» «Þi-e rudã?... te-ai încuscrit cu el dup aia?! Dã-l în (... 31) )- cã doar n o sã l treci cu numele real! Acum, ai învãþat lecþia, cred!» (referindu-se, clar, la pãþania-mi din Partea Cealaltã Lãstunii 32) ). «Rudã?!... probabil; ar fi însã o impietate in litteras dacã...»; ºi tot nimic (:nu pricepeau ºi basta!). Dar adevãrul este cã discutau violet-aprins ºi paralel, sau chiar tripartit, sincer-euforic, întru Eminenþa de Ianuar ºi l înjurau, politic amândoi cu foc, pe... iminentul colunar;

22 epica magna 21 de-aia, cred, nu erau prea atenþi, pe unde se prelinge firul epic al pîrîului meu. (Amintiri din 89, scrise tot Atunci cu note mezanine ºi paranteze propuse ad hoc, multe, dupã 2000) Note: 1. Fraza cursivã, de mai sus, am înregistrat-o de Atunci dacã vreþi sã mã credeþi; dar o zicea nu mai ºtiu cine mi-amintii: Pîrºu, stând de vorbã cu un strãin nu cred cã era acelaºi, pe care l propun eu pe-aici, dacã l-aþi recunoscut cumva. ªi sã vã mai spun: cã mi ciuleam urechile, de mic (de când eram ºi ne-ºcolar), la vorbele celor bãtrîni. ªi toatã lumea de pe Deal (mulþi ºi de pe Vale) bãnuia n mine deatunci pe cel care-am ajuns (?!) abia acum. / Nae al Iancu spunea, tot de pe-atunci, cã eu o sã vorbesc la radio ca Graur; nu s-a ntâmplat chiar astfel, dar student i-am fost cunocându-l, examinal, ºi pe DomnIancu lui peºte e jusdem farinae piscosae. 2. Ca ºi fii su din viitorime! (nota biographica Bigis); despre care gurile rele spuneau, de pe vremea-cee vecinã cu viaþa-i, cã la mogoºie dãdea pe gât câte-o bãrdacã (de votcã), tot repede când era de la alþii 3. Acum, drept îi cã ºi-eu, profesorul, deschisei - coincidenþial o carte (nu vã spun care), ºi de-aici fraza cu pricina; poate gãsesc vreo pozã de-a lui Petrache, pân la Romanul Bundrenilor, ca sã mã credeþi. 4. A nu se înþelege cã eu, dacã eu sunt acela, metaforizam de mic; aºa se spune la noi în loc de ani neîmpliniþi încã tot o metaforã, dar lingvistic-popularã. 5. Subliniarãm verbul, stilistic-intenþional, ºi nu peiorativ; sã fim probi: (mie) ºi la Creangã (mi) se pare, zic ºi eu, inautentic fãcut acordul între subiect ºi predicat când vorbesc poporenii. Dar asta, recunosc, am observat-o doar citind cu voce tare, printre elevi; mirându-mã cât de grãmãtic era (sic!) ªtefan a Petrii ca ºi biata mamã, precum ºi ceilalþi. 6. De mic eram aºa pîram : nu mi plãcea sã þin în mine, ºi ceea ce nu mi aparþinea spuneam de la cine zic; dacã ºi eu furam sau participam la vreo boacãnã, tot eu mã pîram dixi! 7. Ultima frazã dintre ghilimele, dacã-i pastiºã de pe undeva nu-i totuºi furt autentic, precum în cap. din partea Nunþii; partea scrisei nu cartea, cãci n am nici o treabã, deocamdatã, cu domnul Jorj Otilianu doar cu Fardu Jean-Hoþu. 8. Eram cinci deja de-atunci, trãim încã tot atâþia mãcar cã unul a murit, la nevreme, de prea multã negrijã ºi-a mea; de vinã au fost însã mai mulþi. Confer cap. Memoricale. 9. Sã ºtiþi cã nea Retu-Grass a trecut, voios, prin socialism cu caii lui, ºi cu pãmânt (nu mult, ce-i drept) pe Deal ºi pe la Cioceºti (de la socru-sãu). Politicarii, cei dela raion ºi de la regiune (printre care ºi Cârmãcescu, colectivizator pe-atunci), n au avut ce i face; s-a dus, cu Ion al Dichii, pe/ã Frãsînelu ºiau trãit, haiduceºte, pe-acolo, pân a trecut înscrierea. Dup aia, nu l-au bãtut (ca n alte poveºti ), c-ar fi ieºit rãscoalã ; cu haidamacii lui Anton (veri ºi fraþi vreo zece, dar ei s-au înscris) ar fi dat de dracu ºi Cârmãcescu, dacã-ar fi venit. Aºa cã l- au lãsat liber, trãieºte ºi-azi, nedependent; dar a muncit, cu atelaju lui repet, ºi la GAC dup aia ºi la CAP. Despre el mai ales va fi romanul (când va fi), dacã ne-om mai apuca, la vorbã multã bogãþia Dealului! Dar sã nu uit ºi cã : strãbunicã-mea Groºeanca (n am cunoscut-o, desigur) a fost chiar haiducã mama Filoaftei, care-va-sã-zicã. 10. Destul de improbabilã sintagma-ceasta vocativã ( mãi dragã ), trecutã n gura unui rustican din vremurile-celea (chiar negustor umblat fiind acesta); trebuie cã este, mai degrabã, vreo fã cãturã paronimicã aluzivã la personajul ( romanesc, repetãm) care îl precedã, cu câteva decenii (poate cã au fost ºi contemporani ), pe cineva politicos-politic din Era noastrã Post-Aurie. (Dacã nu se înþelege, destul, ceea ce vrem sã sugerãm într-aceastã notã putem renunþa la ea, cu dragã inimã, roºie. 11. Într-o primã variantã de text, corpul delict (primit sau furat ) era chiar simbol auctorial explicit - precum torþa la Horaþiu, lampada pluralã; dar sã luminezi cu unºtiuleþe, vremea?! VA fi zâmbit, prin 85 credem, încreþindu-ºi fruntea de poet ºi dl.geo din Luchifereºti citind prada noastrã; fortuit, în latinã se scrie PRAEDA ºi se pronunþã cum doriþi. 12. De ce nu l om fi zis noi, mai clar-onomastic într-un fel, chiar Cãlãraºu (?) cã doar despre cai vorbim pe-aici ºi despre cãlãrirea lor! 13. Omul, pasãmite, contemporan fiind ºi ca vârstã cu scriitorul din vecini Darie Sãlcianu, cita, ce sã facã ºi-el (?), din cãrþile pe care le citea, crede, bãiatu ãl mic al lui dupã ce se fãcuse mare. 14. Cãutarãm verbul, din faþa parantezei, dar în DEX nui consemnat; de-aia l aduserãm, poate nu chiar explicit, în parantezã cu sinonimul sãu. 15. Vreau sã i rãspund eu, din prea-plin: un sfert de veac filologic prin facultãþi de profil nepractic. 16. (cred)/ Presupun cã mi veþi scuza prezenþa, directã, pe text; dacã vor putea culegãtorii pisigrafi (/doamnele trudnice pe net ) sã mi reproducã ºi semnul-cest al ºarpelui poate gerunziul vel viceversa, ne-ar conveni (poetic) mai mult mulþumim! 17. o-datã: l-am ortografiat astfel, adverbul, din raþini semiotice; cred ºi eu, precum personajul altcând, cã ne-ar trebui spirit mai mult al datoriei împlinite nemai lãsând pe seama destinului, doar, de unde vine sau nu lumina. La muncã, tovarãºi! vã ndeamnã ºi Floraþiu, mai bãtrân de mult decât florea, nesovieticeºte! 18. Nu ºtiu de ce mi vine sã plâng, (eu), transcriind fraza-ceasta compusã de prin 83; poate ºti alþii. /Unui colleg breslaº (tot filolog, de la Babeº -Fundeni, prof de românã), când i-am arãtat ce scriu (stilistic, un anacolut), mi-a spus cã semãn mai derabã cu Darie Salci.. necum ( i-arãtasem ºi revista lãudãroºelnicã, 93, dinspre literatorniþa Cybella) decât cu mogoºierul de prin vecini. // Gramaticeºte judecând, ar fi trebui sã zicem: la ei ; dar mai logic, mai stilistic, mi se pare însã ca mai sus pe text, oare de ce? treabã de coterie (dar a murit academul I.C.), sau poate cã pricepe (dar nu cred) ºi nea Zacuscã- Senatorul. 19. De câte ori (!) nu venise nea Nicu la noi, ºi în miez de noapte câteodatã, sã l roage pe frãþic un împrumut de þuicã pentru priveghi cã i moare socrul; dar, aºa bolnav-copt, Mitroi va duce totuºi la groapã, trãitor el, pe Pricorici dupã vreun lustru de timp, nemaibolnav, ºi pe Florea... mai dup aia, ºi pe tata-mare. Cred cã era Bigiu spre studenþie, când a murit Curvoiu. Dar prin ce-ar interesa toate-acestea pe lectorul comun? tocmai, fireºte, prin banalitatea lor, (zic ºi eu, n am dat cu parul ºi nici cu ghiocul, ci doar cu pãrerea! (...) Scena va fi trebuind sã fi descrisã, credem, în detaliu cãci este realã: ridicase tata-mare bastonul, sã i dea n cap bã, oricând, uliþa lui de trecere la vie. ªi, pân la capãt dupã o zi doar, a tras tata gardul... ce sã facã?! 21. Aºa l cheamã, zzãu (!), pe bãiatu ãl mare, va mai fi trãind (?), Ilie, ºi nu l-am adus intenþionat în povestuire singur a venit, chemat de Dumitru, fiindcã era pe moarte Lina, maicãsa; mã întreb uneori, ca ºi acum,dacã scriitorii sunt numai niºte oameni sic!

23 22 epica magna 22. ªi poate nu era chiar aºa.. vedea-vom; oricum, povestea s-ar întinde pe vreo sutã de pagini, tot multe ºi n ediþia princeps (tipãritã 95). Romanul cam pe tot atâtea precum celãlalt erou romanesc avu parte din seama celuilalt mogoºier ; pe-aproape sînt ºi eu, hic et nunc, de mogoºia lui N.M.: vroiam sã zic, dezambiguizant cumva, despre naraþiunea clar-altui Nic, erou literar nu doar critic de castã; nu vã (mai) gândiþi, totuºi, la cartea alt-cuiva (similariniþialic) n am nici o treabã (sic), eu, cu tomul Domniei-Sale, Memorii de icar partinic; (buºit la pãmânt, într-o aripã doar, cu partid cu tot taman când voiam ºi eu sã mã aliez, legionar, cu DomnIancu lui Peºte... confer ºi novela din Partea-Cealaltã, Quod erat demonstrandum, într-acelaºi scop resentimental ).... Execiþii de stil, însã luaþi-o ºi cum vreþi resentimentarerotic, dinspre Nopþi triunghiulare într-acest volumen deci. 24. Am citit, de curând într-o Revistã, ( ICARUS nu caut nrl..., fiindcã mã grãbesc la VATRA), cum ªtorf Alecul (unul de Acolo) prezintã simpatetic întâmpinarea pe care a suferit-o, realmente, realmente cred, un scriitor (breslaº de-al miliþeilor ) întra-acela-ºi Sud rustican, urmare a civismului sãu declarat într-o carte de-a lui pbulicatã deja; dar ºi mai clar neidem am pãþi-to, fiind ameninþat cã voi înnota (àla Popieluko!) pe Braþul Dunãrii spre Vad (la o adicã netãcere!), mai de-a vremea (cu vreo doi ani) decât cea narativã pre cronica alexandrinã despre Bisericanu ceea ce ºtie, de-mult, ºi Minciunescu-ªtorf. Dar eu n am drept de vorbire/vileag tipãrit în Revista-Ceea; nam vox stephanopulli, vox dei! (Rog a ni se culege, deontologic, nota-ceasta; vobis gratias agit Bigis! 25. bãligar : aici pe Deal, altfel decât în DEX, e locul unde se adunã pentru putrezire ºi uscare toate cele (baligã ºi paie necomstuite, tot gunoiul casei ºi gospodãriei colective al familiei); ºi dacã-i mai ferit de ochiul drumului, þine loc ºi de privatã pentru toþi ai casei,dar nu toþi odatã. 26. om: nu-i erou... literar, sã se fereascã, pudibon- ºtorfeºte, de cele fireºti; mai rãu e cã nici în Bucureºti-Oraº unii nu se-ascund poate cã nici ziua... las cã am vãzut eu, ºi pe lângã statuile sfinte ale Neamului (Mihai Viteazu, Lazãr, Rondul Scriitorilor)!... Cacco-Romania Doilesciana!... Vladin-Topor ne-ar trebu-i, poate, dar ºi el pute: a cãcat securistic, acoperit adicã ca cel de pisicã. 27. // dar...: cine vrea sã rãmânã poate sã priveascã, haideþi, cã nu pute!... Oricum însã, nu precum ideologia vs. Comunistã democraticoidã ºi n partea dreaptã a politicarilor! 28-29) ªi ca niºte alergãtori...: nu-i acesta (titlul însã, nici mãcar cestãlalt (...) aldinizat, sau numai convenþional. Romanul viitor, de extracþie ruralã ºi domestic-autobiograficã, se va numi el cumva nu ne-am hotãrît încã; deocamdatã-i doar novelã, ruptã ºi-aceea. Revista Familia, ca o coincidenþã metaforicã, ne-a publicat (în nr.7-8/2001), Câteva file din Cartea Bundrenilor opt pagini ( ), de fapt, adevãratul nostru debut, pe care l datorãm, graþial, d-lui Moldovan Ioan;... rarior avis omul acesta, printre literatori, sibi gratias agit Bigis! 30) De facto litterarum, Giovani l cunoºtea, desigur ºi mai bine decât mine, pe fiul vlãsceanului ; ºi ce s-a mai supãrat din iubire (=marinism ), când le-am citit, tot lor, prezenta addendã!... ªi-au început sã mã ia n serios, amândoi, de-atunci; doar cã nu mã putea/u publica las cã alþii, nici dupã ridicarea cenzurii, nu s-au îndurat s-o facã.. dintr-aceleaºi motive, slastiene! // Sã mã mai laud oleacã, tot de-atunci... Lectorea F. (când era el mai tânãr ) mã urmãrea cu interes ºi mi-a spus (reproduc magnetofonic ): Mã prostule, tu sã ºtii cã ai geniu, mã! ; dacã el a minþit, vã pîr eu adevãrul!... Mai dupã-aceea, (de moº, probabil), tot el ( Faust din terci ) mã uºuie de pe firul verbal ca pe orice repetent ; asta e ºi pe bune: Major hortus Domini!... 31) Se nþelege cã pronunþase, desigur injurios, cuvântul de substrat preromanic; dar el are (hic et nunc post Eventa Decembris) altã pãrere (tracomanã) cã ºi vulva (sic) este tot a dacilor precuvântare. Treaba lui ºi-a mã sii Dochia!... 32) : compusã ºi-aceea, cel puþin pe sfert ca dimensiune scripturalã, tot de-atunci ( 83-89). Dumitru HURUBà Stimatã doamnã ºi destinsã,...într-una din desele mele dimineþi, când aveam capul limpezit de orice noriºor de materie cenuºie care sã mã îmbie la raþionamente cât de cât specifice unei fiinþe umane cu douã facultãþi la f.f., lãtrau cei 17 câini cu domiciliul stabil în spatele blocului. Aceºti patrupezi ai cartierului nostru, descendenþi din cele mai jigãrite javre, s-au adaptat cu mult mai repede la economia de piaþã decât noi, oamenii, devenind grãsani ºi prosperi în doar doi maxim trei ani. Aceastã precizare este necesarã deoarece la noi, din dragoste pentru câini, oricât s-ar enerva cineva pe vreun reprezentant al autoritãþilor, nu l- ar jigni zicându-i Mã, eºti un câine!, sau sã-l închidã într-o camerã unde, la televizor, se aflã în plin ºi înverºunat show Mona Muscã, Florin Cãlinnescu, Florin Piersic, Mihaela Rãdulescu ºi C.V.Tudor, care se spune, vorbesc într-un sfert de orã cât populaþia României întro sãptãmânã, - nuuu! În acest scop s-a alcãtuit o listã pentru fiecare familie din cartier cuprinzând un pomelnic cu vietãþi din zoologie, cum ar fi: porc, mãgar, bou, vulpoi, mai rar gorilã, cameleon, ºarpe (dar numai de dudãu/ dã-l galbin dã muºcã rãu v. Ion Luican: M-a fãcut muica oltean ). Noi avem mult respect pentru câini ºi nimeni nu iese din casã fãrã o pulpã de pui, un cabanos, o bucatã de caºcaval ºi un baston sub hainã, doar dacã a participat la campionatele mondiale de atletism întrecându-le pe cele douã nedespãrþite prietene Gaby Szabo ºi Violeta Beclea-Szekely. Singur primarul face excepþie, el fiind alesul poporului ºi mare iubitor de câini, preferând sãnãtatea lor decât a oamenilor. ªi are dreptate: cel mai bun prieten al omului este câinele nu omul, mai ales în vremea campaniei electorale când bipezii te muºcã de unde nici nu te-aºtepþi (vilã, maºinã, casã de vacanþã, cont în euro, cont în dolari, cont în... toate pe numele soacrei, cã sunt bune ºi ele la ceva!), parcã ar fi turbaþi. În aceste condiþii, era normal ca câinii (Noa, ce-i?! Am fãcut o cacofonie? ªi? Dar probeze-mi cineva cã poþi fi mare jurnalist contemporan sau scriitor postmodernist fãrã sã ai câteva cacofonii la activ!) Aºadar, comunitarii noºtri sunt animale emancipate, cu pretenþii gastronomice ºi cu mare prestigiu ºi autoritate în rândul puþinilor colocatari rãmaºi fãrã injecþii antitetanos în urma muºcãturilor; nu vorbesc de cei ale cãror suflete plutesc acum vesele pe de-asupra economiei de piaþã reprezentând fericiþii locatari ai cartierului cu verdeaþã ºi fãrã scrâºniturã de dinþi... Lucru petrecut numai dupã trei zile de carantinã la casa mortuarã din cauza pneumoniei atipice, fiindcã, sã fim obiectivi: pãtrunderea acestui virus în Eden... Fereascãne Dumnezeu! Nici prin minte sã nu ne treacã aºa ceva!... Cã mai rãu de-atâta n-ar fi decât o Ordonanþã de urgenþã pe timp de caniculã ºi un Marius Tucã show cu cei cinci mai sus nominalizaþi: M.M., F.C., F.P., M.R. ºi C.V.T!

24 epica magna 23 Aºadar, într-o asemenea dimineaþã dau de prietenul meu Ioanin Hingheru, zis Epaminonda Heracle, ca sã nul muºte câinii, om de mare integritate moralã ºi cu un caracter tare ca fierul, care-mi zice dupã ce mã invitã la o bere Bergenbier de patru litri prietenii ºtiu de ce: - Bã, tigaie, tu ºtii de ce eºti prost? Fi ncã-þi creºte pãru invers ºi-þi deranjeazã creieru... Sigur, aº fi putut sã-i rad vo douã palme, dar imediat mi-am dat seama cã nu era problema lui ci a mea, aºa cã m- am prezentat la medicul de familie, i-am spus tot ºi mi-a dat trimitere la psihologie via psihiatrie. Doamnelor ºi domnilor! Iubiþi creºtini ºi stimaþi concetãþeni! Dacã scriu aceste rânduri încã mai trãiesc, deºi un naufragiu pe bazã de Titanic e un slalom de sãnãtate pe-o scândurã printre aisberguri pe lângã vederea Bermudelor doamnei doctor-psiholog... În orice caz, dacã nu mã ascundeam rapid sub carapacea binefãcãtoare a mediocritãþii mele când am intrat în cabinetul de psihologie, puteam da într-un icter galopând prin ficatul meu plutind vesel în coniac ºi alte alexandrioane. Aºadar, psihologul era o psiholoagã datoritã cãreia mi-a mai crescut o tufã de pãr pe creier ºi câteva firiºoare pe limbã din cauza salivei care-mi inundase gura de cum am intrat în cabinet. (v.pavlov+câine+bec=reflex condiþionat =salivã. La al doilea pas, eram deja în transa unei nebuneli acute (nebunealã, s.f., 1.Senzaþie politico-intimã cauzatã de virusul democraþiei originare postdecembriste, manifestat în special la unele persoane cu simptoame de mediocritate evidentã. 2. Neologism postdecembrist semnificând o îndulcire a cuvântului prostie având componentele: a) prostie legiferatã ºi b) prostie autenticereditarã. 3. Cearta partidelor din opoziþie în urma cãreia PSD-ul se înalþã biruitor în sondaje. Etc., cf. DEX, ediþie specialã, cu neologisme cu tot, în curs de apariþie prin PHARE, SAPARD, BERD ºi etc., în caz cã mai rãmân ceva piþule de la noua sistematizare administrativ-teritorialã a vãilor ºi dealurilor prin reînfiinþarea cãtunelor dotate acum cu hrube cu trei-patru nivele ºi având obligatoriu cel puþin 17 încãperi plus piscinã...). Al treilea pas n-am mai reuºit sã-l fac, fiindcã înþepenisem într-o poziþie asemãnãtoare cu a vãru-mi-o din Alaska, virgulã (scriu virgulã numai ca sã-i demonstrez distinsei Doamne a lingvisticii româneºti, Mioara Avram, cã mediocritãþii mele nu-i pasã de regulile de circulaþie prin gramaticã1), când fusese prins de nevastã-sa în flagrant cu o groenlandezã de origine dacotracicã de a bãgat tot neamul de pe plaiul mioritic într-un produs turcesc numit rahat ºi cunoscut la noi sub denumirea metaforico-civilizatoare de imoralitate. Încât un poliþist de la ei s-a repezit la daco-tracianã gata-gata s- o facã þundrã ºi pastramã de ren: - Auzi, fã! Þ-ar mutra a dracu, da pân la eschimoºii de-aci n-ai mai gãsit o sculã de ºuºtãr *? - Pardon? a tresãrit ea. Vreþi sã vã bag în tribunalul de la Haga, fi ncã mi-aþi ºtirbit integritatea moralã? Eu am lucrat cinstit, domnu poliþist: europa de sud-est ºi centralã am mãturat-o dacã vã intereseazã, iar de partea nordvesticã ºi emisfera nordicã mã ocup în momentalul de faþã, aºa cã... Când a auzit cum se pune problema, poliþistul s-a prefãcut a fi lipsit de la ºcoalã în ziua aceea ºi a dispãrut în ceaþa care tocmai se lãsase brusc peste toatã Groenlanda ºi Vama de la Borº. Pare cã iar am luat-o razna? La un mediocru e normal... Povestea din cabinetul psiholoagei s-a terminat repede: tot privindu-i Bermuzii (sau Bermudele?, cã mi s- a blocat DEX-ul creierului), m-am împiedicat de-un scaun ºi, asemenea unui adevãrat naufragiat, m-am agãþat cu disperare de bermuzii doamnei psiholog lãsînd-o cu Triunghiul gol. Da ce Triunghi! Doamne, fie-þi milã de noi, pãcãtoºii, ºi nu ne lãsa ispitelor diavoleºti...! Cu aceastã ocazie am reuºit sã constat cã asistenta de cabinet a doamnei doctor era un tip de alura ºi musculatura lui Tarzan, cu verigã-ntr-o narã ºi cu plete curgându-i în ºuviþe aurii ºi cam soioase pe umeri. ªi nu m-am mai mirat de nimic. Imediat au venit doi brancardieri, m-au legat deo targã ºi m-au dus la altã psihiatrie, iar acum am revenit la buna ºi liniºtitoarea mea mediocritate. Aveþi dreptate, sãru-mâna, bine cã n-a fost mai rãu! Deci, în acea dimineaþã aveam în cap în loc de minte o pãrticicã din Deºertul Gobi peste care adusese vântul fire de nisip din Sahara ºi ceva praf de puºcã din Irak amestecat cu nisipul rãscolit de trupele aliate mãrºãluind prin Bagdadul pustiit de bombardamente ºi de importantele dovezi despre civilizaþiile Sumerului, Babilonului ºi Asiriei, colecþii furate din Muzeul arheologic. Noa, ºi? Care-i problema? Cã respectivelor popoare le datorãm scrierea, legile scrise ºi primele aºezãri urbane? E-un mare vax! Bine cã scãparãm de Hussein, cã pe mine, cel puþin, mã inerva groaznic... Deci, acestea erau singurele denivelãri ale creierului meu de-o netezime umilitoare pentru oricare dintre strãmoºii mei Cro-Magnoni. O pustietate care mi-a rãscolit pânã la urmã mediocritatea, m-a revoltat ºi, în final, m-am gândit sã-i fac o vizitã unei foste colege de serviciu promovatã din mãturãtoare de stradã la un ghiºeu de informaþii. Promovatã-promovatã, dar nu înainte de a da un test la sol, dupã cum a explicat ea acasã. - Poate solfegiu, a încercat sã sugere un vecin care cânta la solz de peºte manele ºi geamparale cu þâpurituri. - Sau solar, a zis alt vecin cultivator de salatã ºi douã fire de pãtrunjel pe balcon. Nici eu nu ºtiu. Doar mã-sa i-a atras atenþia: - Minerva dragã, ai grijã cu textele astea cã ºi sorãta a nãscut doi gemeni la nouã luni dupã ce a venit de la un text. Test, a vrut sã spunã, dar nu-l poate pronunþa pe s. Eu, cu mediocritatea mea, tot n-am priceput nimic. Nu conteazã. Cert este cã, în prezent, fosta colegã are funcþie ºi câºtigã un ban bun plus etc. (etc.=ciocolatã, flori, þigãri, Jacobs-uri, parfumuri ºi la vara viitoare un concediu pe litoral, pentru cã a avut o mare deschidere sentimentalã pentru un investitor strãin). Are în construcþie o cãbãnuþã în Retezat ºi... Adicã ia staþi o þârucã: crede cã nu o ºtie lumea? N- o ºtie, n-o ºtie, dar eu o cunosc ºi mediocritatea mea nu suportã asemenea afronturi adus civilizaþiei ºi bunului simþ. Drept care îi scriu cu profundã ºi justificatã revoltã urmãtoarea epistolã pe lîngã care ale lui Pavel cãtre Corinteni ºi Tesaloniceni sunt simple mustrãri angelice: TU! Adicã, TU, nu cumva sã trãieºti cu impresia cã aº avea vreo rãfuialã personalã cu tine sau cu firma pe care o reprezinþi compromiþând-o cu frumoasã consecvenþã. Dimpotrivã, cred cã din clipa în care þi-am zãrit faþa prin ferestruica ghiºeului ºi þi-am auzit vocea, am început sã te iubesc. Fiindcã eu simt o mare afecþiune faþã de vietãþi ca tine, îmi sunt dragi în general, iar pentru femeile cu pãrul lung am un adevãrat cult, fiindcã ºtiu proverbul; ºi le privesc drãgostos, le pipãi pe locurile decente ale

25 24 epica magna trupului (adicã, ce credeai!), le vorbesc frumos, cu plecãciuni respectuoase, pentru cã tâmpenia, ajunsã la un anumit grad, din punctul meu de vedere are valoare de monument. Iar în faþa unor astfel de edificii mã prosternez minunându-mã cum Dracu, Doamne iartã-mã, iar TU scuzã-mã, - de a reuºit Dumnezeu sã comprim atâta prostie într-o singurã vietate, respectiv în cãpuºorul tãu de pãpuºã mã refer la dimensiune, dragã, nu-þi face iluzii... Desigur, TU eºti o femeie cu facultãþi (vezi Marin Preda, Poiana lui Iocan, deºi nu cred ai auzit...), ºi deosebitã din toate punctele de vedere, iar cãpuºorul tãu drãgãlaº, cu dimensiunile lui reduse, mi-a fãcut atâtea insomnii încât ar fi suficiente pentru Armata a 14-a sovieticã care (iartã-mi cacofonia) se retrasã din Transnistria de 13 ani ºi nu se mai terminã... În legãturã cu disproporþia dintre cap ºi trup, ºi alte disproporþii, în prima ediþie a Bibliei exista explicaþia cum cã atelierul unde se montau oamenii (iar þi-alunecã mintea la nãrozii?) era închiriat de la Hades. Închirierea se fãcuse printr-o firmã de consulting ºi era, de fapt, o secþie a Institutului Administraþiei Departamentale I.A.D. iar patroanã era nevasta lui Hades, Persefona dacã ai auzit de ea, ceea ce nu prea îþi stã în caracter, bãnuiesc. Acolo, dupã o privatizare care a lãsat pe tainicile cãi biblice vreo 3000 drãculeþi, ucenicii Domnului au format, împreunã cu cei care mai rãmãseserã în serviciu pe bazã de pile sub formã de S tãiat de douã linii verticale o echipã condusã de însuºi Scaraoski. Lucrul nu mergea rãu deloc, abia dupã cine ºtie câtã vreme, la un control de rutinã, brigadierul Scaraoski a fost gãsit într-o stare avansatã de ebrietate, iar Dumnezeu a constatat cu mare ºi divinã stupefacþie cã ºeful de echipã nu era la prima abatere ºi cã, dupã ce trãgea câte-o dublã de ambrozie de prune bistriþene, se culca la umbra Mãrului lãsându-l în locul sãu pe Aghiuþã care folosea matriþele aiurea... Urmarea? Deja pãmântul era populat de bãrbaþi cu figuri ºi apucãturi de femeie, tineri cu malformaþii genitale, femei cu pipã, hermafrodiþi, inºi cu minte de gãinã ºi cu schelãlãituri de coioþi, trupuri mari cu capete mici ºi invers, politicieni cu cap trapezoidal sau chiar sub formã de triunghi isoscel... Pe scurt, aceastã faunã terestrã l-a supãrat pe Domnul atât de rãu, încât l-a chemat pe Noe ºi i-a spus: - Fiule, cautã-þi un sponsor, sau ia legãtura cu... Cu... A, am gãsit: du-te în România, cã românii sunt prinzaºi ºi te ajutã... - Nu!, a zis Noe. - Ce, nu, fiule?, s-a minunat Dumnezeu. Nici mãcar nu þi-am spus despre ce e vorba ºi mã încontrezi? Deci, noteazã: te duci acolo, iei legãtura cu ºantierele navale, îþi construieºti o corabie ºi... - Apoi, ãia mai au ºantiere navale, Doamne? - Pe mine mã întrebi? Þi-am dat poruncã, o execuþi? Dar repede, cã vin ploile, iar ãia au început sã-ºi vândã flota. Hai, paºol, cã aºteaptã MIG-ul cu motoarele pornite ºi ºti cã stãm prost cu cherosenul... - Sã mã duc cu MIG-ul, Doamne? - Fiule! Mã mai superi mult? Hai, ia MIG-ul ºi umblã! În parantezã fie spus, în anomaliile de care vorbeam se încadreazã ºi ºeful tãu ºi coleg de ghiºeu, cu un cap atât de mare încât la naºterea sa un ginecolog a folosit fãrã succes aproape o duzinã de forcepsuri. Noroc cã se afla pe-acolo ºi o moaºã comunalã care a zis: - Ia, lasã-l la mãtuºa!... Dupã exact ºapte minute s-a auzit o pocniturã ca la destuparea unei damigene de ºampanie ºi necazul s-a terminat aºa credeau ai casei cu mare bucurie dupã ce moaºa exclamase victorioasã: - Noa, iacã-tã-l, mânce-l mama de dolofan! Se referea, desigur, mai ales la capul nou-sositului pe lume... Numai cã, trecând anii, uriaºul cap ºi apucãturile de abia-coborât-din-copac ale progeniturii, au hotãrât-o pe biata maicã-sa sã-l renege cu un: - Cu tine seamãn mostrul adresat bãrbatu-so. Reacþia bãrbatului a fost promptã ºi simplã: - Cu mine? Poate cu hãndrãlãul cu care-ai petrecut nopþile prin boscheþii din spatele gãrii... Au urmat jurãminþi, plânsete, înjurãturi, ameninþãri... Povestea s-a întins pânã dupã miezul nopþii când a apãrut un vecin cu o rangã de fier pe umãr ºi i-a liniºtit: - Mã, tu-vã mama voastrã de ciumeþi! Dacã mai aud o singurã ºoaptã, vã rup coastele... Pupaþi-vã ºi la pat fuga-marº, cã n-am vreme! Hai! Vecinul era om serios, hotãrât ºi cu trei condamnãri la activ, aºa cã împricinaþii au intrat repede sub plapumã, iar dupã 273 de zile femeia a adus pe lume un prunc blond, cu ochi albaºtri. Ei fiind amândoi tuciurii. ªi de-atunci, locatarii din bloc au început sã creadã în minunatele minuni ale Domnului.... Pe ãsta, pe colegul tãu, l-au dus la ecograf ºi s-a vãzut clar cã capul (cacofonie necesarã) bãiatului era plin cu un conglomerat cenuºiu semãnând cu o grãmãjoarã de pãmânt afgan dupã arãturile de toamnã executate de aviaþia americanã. ªi aºa a rãmas. Întâmplarea nefericitã e cã semãnaþi ca niºte siamezi, cu un plus pentru Tine cã eºti ceva mai fioroasã la voce. Dar TU, sã nu crezi cã lui Ilie Testiviteanul i-a fost uºor sã gãseascã tunetul potrivit ca sã vã adune la acel ghiºeu pentru a constitui tandemul vostru care a reuºit sã sperie pânã ºi vestul cu investitorii lui cu tot... Dimpotrivã, bietul proroc, a fost ameninþat cu destituirea dacã nu rezolva problema, criteriu agreat ºi impus atât de FMI cât ºi de Banca Mondialã. Închis paranteza, dar nu înainte de a-þi spune cã, din ediþiile urmãtoare ale Bibliei, a fost eliminat textul privitor la montarea oamenilor într-un atelier care, oricum, nu avea nici certificat de înmatriculare la registrul comerþului, nici cele 177 de autorizãri ale biroului unic gândit de Bachus, Hermes ºi Mercur dupã ce se îmbãtaserã ca niºte porci la Nunta din Canna Galileii. (Sã nu mã întrebi de ce o colegã de-a mea de la Serviciul C.B.N.H., îi spune bãrbatu-so când acesta vine acasã beat: - Mã, te-ai îmbãtat ca un porc! ªi, personal, pânã în momentul de faþã, nici nu am vãzut porci în stare de ebrietate, mai ales cã, ºi sub dictatura trecutã, ca ºi acum, la mine acasã se sacrificã porcina cu pixul, conform folclorului contemporan: Cetãþeanu de la bloc Taie lista-n loc de porc! Din fericire, ºi pentru a lãmuri problema jignirii bietului animal compromis prin asemãnare cu omul, organele competente au luat hotãrârea istoricã rãutãcioºii, chiþibuºarii ºi cârcotaºii spun cã ar fi sugerato UE ºi NATO ca porcinelor, înaintea de a fi sacrificate sã li se dea câte o pãlincã de Bihor. Act profund uman la urma urmei, care înveseleºte animalul guiþatul lui semãnând atunci cu o învârtitã executatã la vioarã cu goarnã, ºi astfel patrupedul este scutit de emoþiile din perioada Ignatului când refuzã orice cooperare. Ei, fii sigurã cã de-acum se va prezenta singur la tãiere cu cuþitul în dinþi ºi zâmbetul pe rotiþa nasului! Aceasta, dacã n-ai ºtiut, este încã o dovadã a grijii manifestatã de autoritãþi pentru orãtãniile din ograda þãrii,

26 epica magna 25 grijã denumitã oficial Protecþie socialã ºi care nu se referã la animalele bipede cunoscute sub denumirea de fiinþe umane, autosacrificate pe bazã de sãrãcie strãlucitoare. Revenind la cele 177 de autorizãri, guvernul, dovedindu-ºi ºi de aceastã datã înþelepciunea ºi competenþa, a mai redus din ele descongestionând astfel aglomeraþia de la ghiºeele registrului comerþului, cabinetele de psihiatrie ºi spitalele de nebuni, ba reducând în acest fel rata ºomajului cu 0,001 la sutã. Evident cã procentul a fost comunicat imediat la Strassbourg ºi la Bruxelles unde mare ºi falsã bucurie a fost. Dar trebuie sã fim ºi noi mai înþelegãtori cu posibilitãþile ºi cu vrerea Domnului, fiindcã are ºi el simpatiile ºi antipatiile sale, aºa cã, probabil din raþiuni care depãºesc puterea mea de pricepere, pe tine te-a zãmislit din vreun Adam rahitic, lovit cu leuca exact în zona celei de a ºaptea coaste dupã ce cã ºi cãzuse în cap din mãrul plin de fructe oprite de care nu avea habar cã nu sunt comestibile. Iar când a aflat, a fost aruncat, pe bunã dreptate, peste gardul Edenul. Fraierul! Cã el nu-ºi putuse potoli foamea vegetarianã pe bazã de autoservire, mai bine a aºteptat sã-i bage Dumnezeu unealta-n coastã... Dupã cum probabil ai aflat, mai târziu unealta respectivã a fost utilizatã ºi la noi de Ceauºescu în calitate de cizmar ºi de Domnul Ion Iliescu în calitate de bãi, animalule, numi mai bãga sula-n coastã! Aºadar, dintr-un asemenea personaj sub formã de rebut ºi surcele cred cã te-a zãmislit Domnul pre tine... dar, îþi spun: arãþi superb! O micã problemã ar fi, dar micã!: cred cã mãrul care þi s-a indicat sã-l dai Adam-ului era pe creanga cea mai de sus ºi astfel ai o înãlþime care ar omorî din start chiar ºi pe cel mai versat ºoricel-navetist în mariajul sãu cu o girafã... Nu mai spun cã uriaºii baschetbaliºti americani ar fi dat în apoplexie dacã te-ar fi vãzut. Noroc mare cã baschetbalistul nostru americanizat, Gheorghe Mureºan, arãtând junior unu pe lângã tine, venise acasã pentru câteva zile chiar când TU erai în America... Stai puþin: adicã, nici mãcar anecdota cu ºoricelul ºi girafa nu o ºti? Are dreptate prietenul meu Gavy când zice: - Mã, decât sã ai o nevastã micã ºi cãscatã, mai bine una mare ºi proastã. Mãcar vezi ºi te vede lumea astfel. Dar vocea ta? O adevãratã simfonie fredonatã de un mãgar uitat într-o ploaie de noiembrie, motiv pentru care, Maria Callas de erai, Maurice Ravel mã fãceam, cã mare scofalã-i sã compui un boleró din douã pãrþi! Aiurea! Sã-l auzi pe prietenul meu Gravy când ia salariul ºi vineacasã în stare de ebrietate ce boleroaie îi cântã neveste-si punând-o sã danseze cu poalele-n brâu bãtând ritmul cu douã capace pentru cratiþã pe funcþie de castaniete. Spectacol unic ºi nocturn apreciat cum se cuvine de colocatarii care se întreabã cât or mai þine-o puterile sã þopãie pe biata femeie în vârstã de 59 de ani... O, dar vocea ta oxidatã de fumat mi-a mers la suflet dupã ce mia perforat timpanul de la urechea stângã cu un: - La o parte din faþa geamului, cã nu vãd! Altul în locul meu þi-ar fi atras atenþia cã, în calitate de funcþionar public, trebuie sã foloseºti alt ton, dar eu... ei, aflã cã vocea ta mi s-a pãrut divinã dându-mi seama cã, de multã vreme doream sã aºtept la un ghiºeu dincolo de care sã se afle o vietate cu chip de înger, cu suflet de drac ºi cu minte galinaceicã. Nu ºtii ce e aia galinaceic? Bravo! A fost un deliciu ºi te-aº fi strâns în braþe pânã þi-aº fi mutat din poziþie vreo trei-patru inele de la coloana vertebralã plus punerea în funcþiune a nervului sciatic. Ei, glumesc ce, TU nu ºtii de glumã? Înseamnã cã eºti ºi idioatã dupã ce cã stai prost cu doagele... Cum, care doage? Apoi TU nu ºtii cântecul Vetei Biriº? A plecat moþul în þarã/ Cu doage ºi cu ciubarã... a plecat, fi-r-ar ºi ãla a... cã uite, e lãsã fãrã o doagã, cã tocma zisã un ºturlubatic în faþa Ghiºeului: - Mã, la asta-i lipseºte o doagã! Doamne, ce discretã eºti, dragã! Apoi, de ce nu miai spus cã ai probleme cu doagele? Cã am un prieten bun în Apuseni, un artist în fãcutul ciuberelor puteam sã-þi fac rost de câteva lucrate artistic, sã arãþi ºi tu ca lumea... Sã ai ºi de rezervã, deºi la idioþi doagele þin mult, fiindcã ei nu le prea folosesc... Sau poate stai rãu cu PIB-ul ºi-ai mai vândut din ele? Pentru cã am impresia clarã cã e ceva în neregulã cu doagele: ori ai una lipsã, ori una în plus, ceea ce înseamnã cã puþina minte pe care o mai ai în cap, dã din colþ în colþ ºi de-aceea frumoºii tãi ochi albaºtri par a unui ins scãpat de la naufragiu dupã ce avusese de-a face cu piraþii. Aici închei, fi ncã-þi scriu din Sielul meu, de pe miºlin, roata mea de rezervã ºi trebuie sã plec la Vaslui... Te salut! Fostul tãu coleg, C.Broscãu (Din vol. în pregãtire Starea mea de mediocritate ) Viorel Florin COSTEA Amar amar -Era cam aºa, ºtiu asta, ascultã: caii tropoteau obosiþi, hamurile atîrnau trist ºi soarele oblic strãlucea pe rotunjimile fiecãrei armuri. Mergeau prin deºert de cîteva zile ºi direcþia se dovedea a nu fi, dunele de nisip erau cocoaºele unor dromaderi care se roteau împrejurul lor ameþindu-i,cavaleri fãrã teamã ºi fãrã prihanã, cu minþile rãtãcite, Graalul era întotdeauna la orizont. Fel de fel de arãtãri fãrã de corp, evanescente, li se strecurau prin vizierele coifurilor ºi le mîngîiau cu duioºie pleoapele de cîrpã, cîte o fata morgana le þinea bidiviii de cãpestre îndemnîndu-i cãtre un nicãieri cumva. Unul dintre aceia, cineva chemîndu-se Fragolardo la acea vreme, eram eu. Zicea el, cine va fi fost acela, mã întreb. Arãta ca un faun în mijlocul unui cîmp cu maci, sta cuminte ºi-mi explica despre. Executa mici piruete ºi alþi cîþiva paºi de dans nu întru totul mimetici, suav. Îl interoghez: -Încotro vã îndreptaþi nu ºtiaþi unde însã aþi ajuns? Nu mã interesa absolut deloc, voiam sã parã astfel însã -Eram în cãutarea iubitei mele, Leucinda, rãpitã, pe cînd împletea din flori de cîmp cununi pentru logodna noastrã, de un grifon. Nimeni n-a ºtiut sã-mi spunã cum s-a întîmplat, un vîrtej de praf în aerul încremenit, un zgomot rãu, solzos ºi un miros de pucioasã. Am alergat era prea tîrziu ºi atunci, disperat de aºa pierdere -Mdea! Cred ºi eu! Hm - dusu-m-am la Deuterium, taumaturgul în jurul tichiei cãruia steaua polarã ºi cea zisã a sudului se rotesc neîntrerupt (gest cu mîinile amîndouã jur-împrejur). Fierbea oarece buruieni ºi presãra colbuite poþiuni tot întorcînd o clepsidrã fãrã de nimic înlãuntru-i. De cum am intrat, cu privirea rãtãcitã cãutîndu-l prin întunecata hrubã, zisu-mia despre Cartea Reveriilor, sã o aflu neapãrat semne anume

27 26 epica magna mi se vor arãta ºi calea cãtre Leucinda. Apoi, din alambicuri ºi retorte, ºi-a turnat în felurite boluri varii paste ºi vopseluri. Le întindea cu o pensulã latã pe o pînzã închipuind forme ºi personaje, perspective ºi prim-planuri aiuritoare. -Roºul este esotericul verdele este dorinþa. Albastrul este atunci cînd ne închipuim Uite, mi-a spus, acesta-i Ursusz cel-fãrã-de-corp. Picteazã în miezuri de noapte ºi scrie poeme în care povesteºte despre delfini ºi evanescente depãrtãri celeste. ªi cu pensula a zugrãvit un tip bãrbos, cu ochi inteligenþi, îmbrãcat în halat alb. Zicea cã Acela vegheazã asuprã-ne, adoarme pe unul ºi pe altul ºi cînd se trezesc sînt deja alþi oameni Pluteam. Doi guru înfãºaþi în oarece diafan. Habar n-am cum de levitam cu seninãtate pe deasupra a niºte nuferi de un alb absolut obositor, înotînd într-un verde apos liliachiu. O arãtare trecu cu mult firesc ºi se pierdu în haloul dulce al lunii. Am privit-o atent, nu eram eu Bondari mici în formã de mari nouri zburãtãceau pe lîngã noi ºi ne sorbeau polenul cuvintelor, mi se pãrea reveria revelatã, nãucit ºi buimac rãtãcesc prin þinutul moale, de vatã. Auzi la el! Ursusz-cel-fãrã-de-corp zugrãvit de un vraci al acelor vremuri tulburi care dusu-s-au ca volute de fum în cernite letopiseþe -Uite, dragule, ce ºtiu eu, visãm parcã ce vrem noi? Habar n-am cine este iubita ta doar Lucian îmi spunea -Care Lucian, din Samosata? Bestia! cu mine n-a vrut sã stea de vorbã -Nu, alt Lucian, nu-l ºtii spunea despre ea cã plete bãlaie, ochi verzi de azur ºi ascuþitã minte, nu? Spune-mi mai bine despre Cartea Reveriilor, ce-i cu ea, mi-ar face trebuinþã Le cuprinde pe toate? -Aºa e în vis dar el de unde o cunoaºte? -Cartea? Tratatul asupra viselor? -Nu, ziceam de Leucinda a-ntîlnit-o vreodatã? -El e un fel de patafizician, ce ºtiu eu ce-i aia mi-a povestit viziuni de-ale lui imposibile. -Trebuie sã-l cunosc spui cã are viziuni? eu degeaba am gãsit Cartea Reveriilor, nu -Bine, cred, cum aratã? aminteºte-þi ce scria în ea, eu nu dorm noaptea, am obositoare insomnii ºi restanþe la somn inimaginabile, nu prea se-ntîmplã sã visez, mã ºi mir acum de aºa dialog, dacã mã trezesc ºi nu îmi mai aduc aminte? Spune îþi dau dupã aceea adresa lui de mail numãrul de pe mobil El privi prin mine ºi lãcrimã un rubin desãvîrºit. Eu nu. -Adicã, stai sã vãd dacã am înþeles, tu ai visat, cînd? chiar azi noapte? prea bine pe el, prietenul tãu orb, cum spuneai cã îl cheamã? Ei, ºi tu acum! Homer!. Þin ochii închiºi. Nu dorm. Mã relaxez ºi-i povestesc Alexiei, taumaturg al sufletelor rãtãcite pe cele coclauri, visele mele. Încîlcite ºi, atît cît mi le mai pot eu aminti, cam literaturizate. Hm, totdeauna m-a bãnuit cã fabulez, cã vin la ea ºi mã aºez pe canapeaua moºtenitã de toþi psihanaliºtii de la tata lor, papa Freud Sigmund-cel-care-avea-o-fermã-de-animale, le jupuia de piele, hectare din piele fragedã ºi moale ºi mirosind a after-shave, din care tãia bucãþi de mãrimea unor pãturi, cu un cuþit din care ºiroia sîngele, plia ºi le aranja frumos în stive. Care cum termina facultatea aia a lor, a psihanaliºtilor, mergea la Viena ºi primea cîte un balot din acelea, taman cît pentru o canapea, lãsase el cu limbã de moarte chestia asta Tot un vis. Alexia, cînd i l-am povestit, a rãmas mutã. A bãut oarece apã. Multã. A privit o vreme pe geam la oamenii care. La maºinile de pe strãzi. Norii arãmii. ªi,cu spatele la mine, mi-a spus: -Am un gust amar, Viorele dragã. Tu nu vrei sã fii adus în lumea realã. Mã strãduiesc ºi degeaba, tu nu ºi nu, cã dacã asta þi se întîmplã Auzi la el, discutã cu un cavaler al Mesei Rotunde, poate era chiar Arthur, chiar regele, ãla disperat cã nu-ºi gãseºte domniþa e-n stare sãþi arate ºi drumul cãtre Potirul Sfînt, nu? Viorel ce-mi face? ããã îi dã adresa de mail a lui Lucian. Numãrul de pe mobil Fiind cine Lucian ãsta? -Þi-am mai explicat: de la o vreme visez copios, pantagruelic tu-mi ceri comportament de om normal în somn. Da eu draga mea nu-s normal nici treaz, ce naiba aº cãuta la tine, am sub scufiþã oarece neajunsuri, asta-i! Ãã, Lucian nu ºtiu cine este, habar n-am, vine cîteodatã pe la mine cînd dorm, îmbrãcat totdeauna în alb, cãlare pe un murg arab tot numai fireturi ºi zorzoane, descalecã, îºi aprinde o þigarã ºi zice: -Salut, sã-þi zic una bunã! eu am avut o viziune ºi dã-i ºi povesteºte, tot felul de chestii încîlcite rãu, Viziuni, pe unele le-am notat la Jurnalul -Citeºte-mi una Mã uit la ea surprins: cine ºtie ce au terapeuþii ãºtia în capetele lor, unele gînduri despre cum ºi despre ce, hm, deschid caietul gros ºi o fac atentã ridicînd un deget, arãtãtorul, îmi dreg vocea Viziunea 33 Mi s-a arãtat dinainte un vraci indian, plete, faþã plinã de niºte nobile riduri, într-un ritual care-l poartã într-un dans sãltat în jurul unui foc de vreascuri, cîntã ceva. Nu se înþelege nimic: -Aaa, grunmþeghdz, uuah mbfo7izhwek e5eoy... ahiaqq0w8?*&#khokais! Însã melodia, psalmodiatã, e frumoasã. Îmi explicã, dupã ce-mi face semn sã iau loc pe o blanã de urs ºi-mi oferã o canã de ceai: -E despre o fatã pe care o rãpeºte un grunmþeghdz nu ºtiu cum îi spuneþi voi creaturii, trãia demult prin preerie ºi iubitul ei o cautã îndelung. Un vrãjitor încearcã sã-l ajute însã nu ºtie prea multe ºi acela, deºi rãtãceºte prin pustiuri ºi munþi, ce peisaje fost-am vãzut în transã, oh! Mare Manitou! slavã þie -Dar cum arãta fata, domniþa rãpitã? Întinde mîna cãtre zare: -Vezi munþii? acolo,într-o peºterã, peste peretele zgrumþuros, strã-strãmoºul meu, cineva cu numele Ursusz, a pictat-o alãturi de animale fabuloase, alea o ascultau ca pe stãpîna lor: avea plete bãlaie ºi ochi verzi de azur ºi ascuþitã minte. Cîndva conducea poporul meu, hm, ce dacã era femeie? Uite condorul care pluteºte lin înspre umbra lunii Poate cã-i Ea -Sufletul îi bîntuie prin natura vastã -Îhîm ªtii, se povesteºte de cãtre bãtrînii înþelepþi cã pe malul lacului repede, la solstiþii ºi echinoxii, cînd lumina lunii pune broboadã de rouã pe maluri, strãmoºul meu ºi stãpîna Leucinda hotãrãsc tainele naturii ºi cui anume îi este dat sã le recunoascã Spre dimineaþã Cel-fãrã-de-corp se pierde în valuri cãlare pe un delfin cumsecade ºi Ea se risipeºte în zorii cuminþi ca un abur.

28 epica magna 27 -Ce zici? Ea nu spune nimic. O vreme tãcem amîndoi ºi fumãm: volutele albicioase descriu niºte alea rotunde închipuind poate pãsãri, poate zborul acelora. -Am un gust amar, Viorele dragã nu te ofusca, nu ºtiu dacã te pot ajuta fii calm ºi întreabã-te cine eºti. Mi-am aprins o þigarã cu paiele de la un chibrit întreg, eram calm, ce mai, calm ºi drept urmare a doua zi i-am povestit cã visasem cum mãnînc ness: hulpav, cu dîre lungi ºi maronii pe obraji, urîte, degetele lipicioase, etc, ochii tulburi. Ea a parat cã de fapt eu nu mai vreau sã dorm, De ce nu mai vrei tu sã dormi Viorele? nu ºtiam, Cicã, mi-a explicat ea doct, pentru cã visez fabulos. ªi creierul meu cautã sã se apere, a fost mult prea expus unor reverii consumatoare de bla, bla, bla. Ba cred cã avem aici o explicaþie mai simplã un cuvînt cheie, amar, gustul pe care îl avea Alexia ieri, întîmplãtor medicul meu, mã rog, psihanalistul meu ºi care cuvînt cheie De-aia! Însã eu sînt vreun specialist în interpretãri savante nu -Sã recapitulãm: a avut loc la serviciul tãu un accident, n-ai visat asta, e real. Colegi de-ai tãi au fost rãniþi, au suferit arsuri ºi tu ai salvat pe cîþiva din ei, poate chiar pe toþi, de la moarte, nu protesta, recapitulãm. Ai inhalat însã monoxid de carbon, þi-ai pierdut cunoºtinþa, mã rog, aþi fost transportaþi la spital, puºi pe picioare, viaþa merge înainte. Amnezia ta a fost observatã tîrziu. Medicul care te-a vegheat se jurã cã într-o noapte ai delirat despre nu ºtiu ce fantome care bîntuie pe holurile spitalului ºi care ziua stau ascunse în flacoanele cu medicamente. Cicã, la sfatul de tainã al acelora, s-a hotãrît ca tu sã trãieºti Mai spune-mi o datã ce þii minte. κi potriveºte peste ochii blînzi ochelarii cu rame aurii, o ºuviþã din pletele-i blonde, rebelã, nu vrea ºi atunci ea. Blocnotesul în crisparea mîinilor cu degete fine, unghiile argint, catifeaua pielii de un roz imposibil. Auzi! eu am avut un serviciu! ªi mai ce? Te pomeneºti cã ºi pãrinþi? Hm -Da pe cine intereseazã ce þin eu minte? Poate fabulez sînt un caz disperat draga mea cel puþin aºa credea Cyrano, ºtii tu, de Bergerac. A propos, n-avea nasul chiar uriaº, nu te puteai adãposti de ploaie sub el, mierla nu-ºi putea face cuib în nãrile-i ample gura lumii! Aia atoateºtiutoare, ducã-se ea draculu. Mã aratã niºte bezmetici pe stradã cu degetul, vezi Doamne! ãsta-i ãla de se duce la psihiatru, ptiu! ne-am ajuns Uite ce þin minte: cã lupii uguie ºi porumbeii scot urlete, nesuportînd ei a Lunii luminã linã, cu umbrã puþinã, strãlucire finã, aurie fãinã. Memoria mea, rea, proasta, ca un rãboj de ardezie. Mãtanie, meteahnã, mã rog, izvor adînc, rãcoros, indeºirabil deºi fluid. Pasc iarba fiarelor. ªtiu locuri, fapte, am suculente amintiri De exemplu, ºtii, noi doi într-o anume garsonierã din buricul tîrgului ãsta prãpãdit ºi moineºtean, antãrþ, gemete expiatorii, þipete, loviturile vecinilor în calorifere Degetele, oh! ºi sînii ei, miam-miam, buzele întredeschise lãsînd sã se vadã un alb cristalin, muºcã adînc, ah! picioarele prelungite dincolo de tãblia patului pînã într-un azur cu care se contopesc, îmi joacã numai curcubee prin faþa ochilor, perdelele fîlfîind pînã în mijlocul camerei plutind, cãrþile împrãºtiate peste tot, poemele plimbînd în lesã pe autorii lor, Sylvia Plath oferind în dinþi un trandafir lui Marius Robescu, Cristian vînzînd bilete într-un tramvai plin ochi cu iambi ºi rime... Pe tavan era o patã de forma unei urechi, zidurile ascultau oh ºi ah cum noi doi deveneam alãute cu rotunjimi de neînchipuit ºi arcuºuri sonore ºi ãia, autorii unor versuri acolo melomani melodramatici. Noi aidoma Era orice zi voiam, orice tîmp ºi leºios anotimp, beam cafea ºi fãceam dragoste, orbecãiam în cãutarea unui viitor despre care nu ne închipuiam nimic, ne transformam încet, încet în fantome cumsecade ºi garsoniera o mobilasem ca pe Elsinor ce ne pãsa, în fiecare dupã amiazã era miezul nopþii ºi Crai Nou îºi atîrna scutecele aurii în fereastra noastrã, îl legãna un soare beteag de atîta luminã Gîndesc la atunci, îi spun: -Nu? Ea nu. Trebuie cã sînt vreun pacient? client? cum o fi dificil. I-am povestit mai de mult cum visasem cã sînt un fel de artefact metalic cu tot felul de mînere, scripeþi ºi pîrghii ºi stam atîrnat de niºte lanþuri pe cînd mai multe Alexii, o duzinã poate, îmbrãcate toate în halate pãtate de uleiuri ºi vîscoase emulsii, mã întorceau în felurite poziþii, þistuiau din buze cu nemulþumire ºi murmurau nu º ce terminologii abracadabrante. Notau în blocnotesuri cîte ceva, creioanele chimice le învineþiserã limbile cãrnoase însã epiderma rozalie lucea o fosforescenþã. Exerciþiul 1 (propoziþii simple): PANSELUÞE OCHII LUI. OCHII LUI,CONDORULUI. METAFORA ZBORULUI. -Interogativ acum. -Prea bine CARE CONDOR, BRE? AIEVEA ÞI-S TEUTONII? FAUNUL ERA PE CÎMP? -Ajunge! -Mã rog ºtiam ºi rãspunsurile. Nu o intereseazã. E nervoasã. Simt cum face eforturi sã se stãpîneascã. N-are de unde sã mã apuce. De o parte ºi alta a feþei ei suave buclele îi joacã, tremur mãrunt ºi a cerceilor zale zorzoane zuruie surd la urechilei delicate: un boþ mic roz sub claia ºuviþelor blonde, stînga, dreapta. Pocneºte degetele, spasm vizibil dedesubtul pomeþilor pomãdaþi, te uitã cum mici fisuri microscopice îi brãzdeazã fardul peste pleoapele tremurînde. Doamne, sã nu înceapã sã plîngã -Fragolardo îl cheamã. Prietenul meu din vis, cel orb. El a fugit departe de casã pînã a ajuns undeva ºi acolo era Ea. Îl aºtepta. Erau fãcuþi unul pentru celãlalt, îmi tot spunea ceva despre niºte alea care se tot cautã, se unesc, sfera de Magdeburg de care trag caii sorþii,nu? degeaba opintesc ei. -Adicã în cele din urmã a gãsit-o? Pe ea o cunoºti? -Nu. Nici pe el nu cred cã mi-e prieten, minchipui Nu, n-a gãsit-o -Nu era ºi ea în vis? -Nu, ea era pe pereþii Nadirului Latent. El,Fragolardo, ea, Leucinda, magul Deuterium, ºi eu, mulþi alþii: un fel de fisurã amplã într-o realitate virtualã unde fitecine bîiguie sentinþe, anunþã anunþuri, beºteleºte pre alþii lustruinduse pre el, eºti sau nu luat în seamã, mai bine nu, fiind eu cam contemplagiu n-am fãcut mare brînzã pe acolo, m-am plictisit plenar: în concertul intercomunitar glasu-mi se

29 28 epica magna auzea rar, biet alienat matinal ºi proletar, mã luminau dragii de ei cu al faimei lor far. -Îþi plac rimele, observ. ªtii cã ai scris douã volume de versuri? -Cine eu? Peste poate am citit mult, recunosc însã versuri? no sir! Poate doar un Jurnal, pe unde l-oi fi pus, cine ºtie ce am scris în el. Versuri nu. Ea(gest)le trînteºte pe masã: douã plachete, le rãsfoiesc, aman,aman! totalmente neimportante. Au întradevãr numele meu pe copertã, totul cu minuscule, fãrã punctuaþie. O privesc galeº, nãuc, buimac, din perspectivele astea adicã. Anchetatorul-Diafan-ªi-Bine-Intenþionat (voce ca atare): -În schimb ei doi? Suspectul-Bãnuit-De-Actorie-De-Regie(declamã): -Ei doi deasemeni. -Deasemeni ce?adicã nici ei n-au scris poeme? În vis? -Nu, un fel de proze, ãsta e adevãrul adevãrat, carne crudã de real îmi amintesc ce-i esenþial: cum sîngera, mustea de comunicãri, ascultam de questii fade zilnic, tempeste ºi aprige furtuni (de-aia aveam tot timpul la îndemînã un pahar cu apã): nimãnui nu-i pãsa de nimeni, unul ne anunþa despre carduri, cît sînt ele de importante, altul bãznea comunicãri despre activitatea unora din Israel, premii, mese rotunde, cine a fost Azazel, un înþelept cu toiag din caramel, conform spuselor anticului Moto ºi ale înþeleptului Aristotel. Citeam douã-trei ore ºi cîteodatã le scriam ºi eu cîte ceva despre destinul omului de mucava, cum plouã peste el, îi este natura potrivnicã Stam agãþaþi ca niºte tablouri într-o salã de expoziþie pe care o vizitam tot noi, cînd aveam chef, niciodatã poate Pot fuma? Alexia încuviinþeazã. Îmi aprind încã o þigarã ºi pufãi ca locomotiva care trãgea vagoane pline cu aer ºi cu diamante, Stevenson însuºi,bãtrînul acela cumsecade. Aºa cum îmi þin ochii închiºi celelalte simþuri treze sînt: pielea canapelei miroase a after shave, ploaia bate în geam cuminte, apa ºiroaie se adunã în burlane, aud clipocind bulboanele ºi simt umezeala cãci reuma ºi alte beteºuguri, în curînd împlinesc patruzeci de ani. Pendula cloncãne grav o orã inexactã. E timpul sã plec, gãsesc pe bîjbîite uºa, o las pe domniºoara psihiatru/psihanalist sã noteze despre cum ºi despre ce. Exerciþiul 2 (fraze cum vrea el): ANA ARE MERE SUB BRAÞ ªI UN CEASLOV PE CAP, ÎNVAÞà CUM LA GÎT CRAVATEI Sà ÎI LEGE NODUL, FRACULUI COADA DE RÎNDUNICà Sà O TAIE SIMETRIC, CÎTE FELURI DE FURCULIÞE EXISTÃ, DE CE, ÎN CURÎND O Sà SE MÃRITE ªI TREBUIE Sà ªTIE CUM Sà DEFILEZE PRIN SALOANELE ÃLORA, ARISTOCRAÞII: ZIMBRI, SÃBII ÎNCRUCIªATE, FÃCLII, NIªTE BLAZOANE ACOLO, HALAL HERALDICÃ. CAVALERII TEUTONI AU FÃURIT FRANCMASONERIA MARE, ÎI RECUNOªTEAI DUPà CRAVATELE PE CARE LE PURTAU PE SUB ARMURI, ÎI ÎNVÃÞASE ANA, SÎNTEÞI MAI DISTINªI ASTFEL (LE ARANJA REVERELE) ªI ISTORIA ATÎT AªTEAPTà LE SPUNEA EA DE LA OBRAZ, ΪI PERMITEA, O CUNOªTEAU DE MICÃ, O ZÃLUDÃ, CINE Sà O IA PE-ASTA DE NEVASTÃ? SUCITà MUIERE, O SCORPIE, DEALTFEL MARELE WILL ÎN ZIUA TURNIRULUI AEZII VOR ªTI ÎN TROMPETE CUM Sà SUFLE CU MULT PATOS ªI SIMÞIRE ASTFEL ÎNCÎT STINDARDELE DE PE METEREZE ªI PÎNZELE UMFLATE DE VÎNT ALE CORÃBIILOR CRUCIATE, DE PE NAVA AMIRAL ALEXIA FACE SEMNE OBSCENE CU O NÃFRAMà A CÃREI CULOARE. Am scris despre ea cã face semne obscene. Ce sã înþeleagã sãraca? De ce cu o nãframã? Doar asta era o frazã aºa cum voiam eu, de-aia! nu merit eu înþelegerea ei, compasiunea ei, mã ºtie de cînd eram amîndoi de-o ºchioapã, ce vremuri, prin spatele blocului nostru treceau douã rîuri, unul de lapte ºi unul de miere, cãprioarele puricau leii întinºi leneºi pe spate, mioara karpov juca ºah cu lupul fisher, soarele nu apunea niciodatã, nici luna, stele desenam noi cu mîna pe firmament cînd o cereau regulile vreunui joc ºi mãrul avea tot timpul mere, pãrul avea tot timpul reflexe aurii, plete purtam amîndoi ºi codiþe, panglici frumoase ºi temele aveam fãcute temeinic ºi acum au pozele noastre la panoul de onoare, cînd au venit cavalerii teutoni în oraº imediat au ºtiut cine istoria le-o va scrie, ne-au dat peniþe, cãlimãri cu cerneluri multicolore, suluri de pergament ºi ne-au grãit: -Noi, cruciaþi ai sfintei cauze, scuze, o sã murim puþin. Avea-veþi voi grijã sã nu se colbuie povestea noastrã prin cele cronici tulburi, bine pionieri? Caii le fornãiau aprobator, din zorzoane ºi gablonþuri încuvinþînd spusele ãlora. Noi,entuziaºti: -O! Voi, mãreþe umbre! (vocea ne tremura, ãia se foiesc toþi cavaleri fãrã teamã ºi fãrã prihanã) staþi puþin Însuºi primarele: -Cum bine spuneau antevorbitorii mei treaba cu colbuitele cronice noi n-o sã vã uitãm! Mai mult, o sã vã þinem minte (lumea aplaudã) cã doar, nu-i aºa, unde sã plecaþi în graba mare noi am pregãtit oarece festivitãþi ºi festina lente dragii noºtri (idem) pentru cã, ce mai, poftiþi la masã Mai pe searã, cînd luna de pe armura domnului (aratã cu degetul, zîmbeºte, ãia se înghesuiau sã vadã ce ºi cum) va fi pe cer crãiasã, la serbãrile municipiului (restul discursului nu se mai aude, urale, ovaþii). ªi apoi, cînd coboarã de pe treptele instituþiei, costumul de tergal îi strãluce în soarele dupã-amiezei ca ºi cum, distinsul primar strînge mîini, ciupeºte de bãrbie f o doi copii bucãlaþi, pe mamele lor -Înþelegi Alexia? nu mai deosebesc realitatea de ficþiune poate e prea tîrziu -Ba eºti tu diliu! spune Alexia plinã de draci. Rãbufneºte: Pleci de la mine ca de la stînã, nu saluþi, nu dai din cap mãcar. Fã, proasto! sã zici mãcar, te aiuresc cu visele de se întîmplã sã le am eu, mai inventez cîte ceva,adaug sare, piper, alte mirodenii inclasabile ºi te pun pe tine, mare interpret, sã-mi spui ce ºi cum Spun pe dracu! mai zice ea furioasã ºi se repede asuprã-mi: Bã! tu chiar eºti amnezic? Fostu-mi-s-au fãcut farmece, rouã ne-nceputã, laur ºi cucutã. Ãla, ªamanul (între noi doi, se bîþîie, un tremolo gutural îi zgîlþîie coardele vocale, bolnav de leprã îmbrãcat în zdrenþe, cutremurat): -Aaa, jkgtzuf gckzoj, hjcftlujãã, vulkãnescum2fþprzmirceaeliade3ipculianu4nvukz Eu: -Înþeleg. Alexia (trage din pipa ãluia, îîîmpuffpuff):

30 epica magna 29 -Ce? Ce anume înþelegi? Mi-e oarecum sã-i explic. Un fel de jenã, un fel de silã, deºertãciune, un cãrbune, spune mai departe, spune. Spun: -Am impresia cã cineva se joacã cu o telecomandã în biata mea minte nu încape altã explicaþie. A zapa, zapare. Orizontul obez tigheluieºte o chemare. Sã nu spun vorbã mare Direcþia care sã fie oare? Busola debusolatã cã pînã ºi Nae Ionescu zicea, citez: Roza vînturilor Nu? -Mã las pãgubaºã. Te las baltã. N-ai decît sã baþi cîmpii cît vrei,în orice direcþie Fuge. Se pierde printre copacii din parcul municipal. Hîrtia, fluturaºul, confetti-ul cu pricina anunþînd evenimentul. Mototolesc în pumni înscrisul. Cu ce-o sã mã îmbrac? Ce o sã beau? Cu cine o sã discut, voi recunoaºte pe el, Lucian, pe el, Mircea, pe ea, Alexia, parcã aºa îi cheamã Exerciþiul 3 (descrie ilustraþiile, cartoanele Roach Roarch imposibil nume): UNU DOI UNU: DAFNIS SAU LONGOS SAU POATE CHIAR EA CLOE GHICIND ÎN ZAÞUL CAFELEI RÃMAS ÎN VREO CEAªCà PRINTRE CHIPAROªI PêIND DE MÎNà CU MAGII ªI TAUMATURGII CARE INVOCà PE EPOS PE LOGOS SAU PE EPICUS CINE OR FI ACEªTIA.OCHIUL ROªU -Cum adicã? -Aºa! -Mã rog MARE,MARE BAL! ÎN PARCUL MUNICIPAL, SÎMBÃTÃ,05.OCT.2002, ORELE 20.00, PRIMÃRIA MUNICIPIULUI, CONSILIUL LOCAL,ETC, VOR ORGANIZA UN BAL DOI:O CASà MICà SÃDEªTE UN MORCOV SUB LUMINA COMPLICE A LUNII ÎN GRÃDINA MINUSCULà DE LÎNGà ULIÞA CU RODII PE UNDE TREC PELERINII CARE NU ªTIU LEGENDA GRIFONULUI CU COLÞI DE MÃTASE TESTEMEL DE BORANGIC ªI O AIA PRIAPICà AªA CRED -Prea bine, dacã aºa crezi. Vii desearã la Balul Mascat? Sper sã nu se mai costumeze nimeni în nimfã -Ba parcã l-am auzit pe Fragolardo -Cine este? Aa! Cînd vii data viitoare o sã ai o surprizã terapeuticã. -Dintre noi doi tu eºti magul care drege busuiocul nu te supãra Alexia. -Prea bine, dacã aºa crezi. Deci? -Poate vin puþin, nu mai mult de un pahar, douã Tokay. Mor a scris o povestire despre voievodul unor þigani, am vorbit cu el sã-mi dea hainele ãluia, cicã avea o pelerinã fermecatã, dacã nu mã zãreºti la bal sã ºtii cã m- am fãcut nevãzut. O sã-þi scriu: Draga mea Alexia! Eºti mult prea implicatã, n-o sã mã poþi vindeca de boala Fabulatorie (?) care ca o pecingine, ca pelagra: o fantomã sînt ºi o boare de vînt plimbã-mã de ici-colo, prin peisajul fãrã de stridenþe, mult gri, infinite nuanþe, cît poooot pluti de lin, condor, mã ºi uimesc uneori, miercurea, joia ºi duminicile mai ales. Cuget sã caut vreun vraci în stare farmecelor sã le dea de capãt sau nu ºtii, un ºaman,din cei ce danseazã în jurul unui foc de vreascuri. Incantaþiile lui de se vor face auzite în lume M-oi duce sã cotrobãi prin munþii peºtera unde Acela fost-a zugrãvit-o în palide culori vii pe Aceea -Însã tu încã n-ai primit aceastã epistolã, nu poþi ºti ce scrie în ea,a cestea sau altele, discursive, poate avînd vreo noimã,vei intui la timpul potrivit. Alexia soarbe cafea, diabolica fierturã neagrã ºi esenþialã. Nu mã pot abþine, sorb ºi eu din maroul lichid, lucid ºi sapienþial Behemoth însuºi serveºte turnînd în ceºti dintrun ibric avînd o formã complicatã, ºi-a pãtat ºorþuleþul, teribil ce s-a ofuscat, ea l-a sfãtuit sã clãteascã repede cu apã rece ºi Ãla, cu o lacrimã discret irigînd creþurile fine ale pielii aspre, copleºit de sfat, a alergat la þuþuroi, se auzeau copitele cum. Sting þigara în scrumierã ºi, înainte de a pleca, îi sãrut mîinile, o salut cu respect ºi închid uºa biniºor în urmã-mi. Luna pe cer crãiasã: norii se grãmãdesc în preajma ei întemniþînd-o în ceva ce seamãnã a turn, rãul ºi famenul vînt suflã astfel încît Calea Lactee primprejur, plasã cu noduri alandala strãluminînd frunzele mirilor mesteceni. În parc ºed cuminþi ºi beau bere ºi vin cavaleri teutoni rãtãcitori, caii lor galeºi, nimfe transparente, unu, doi, trei, cîþiva cetãþeni, odalisce, jobene dedesubtul cãrora odihnesc daci ºi romani dimpotrivã. Din difuzoare se aude cum cineva, dupã ce a împodobit pe iubita cu cercei, basma, inel, etc., acum deplînge neaoº darurile fãcute, ºai-li-la-la-di-lai-di-la. Intru în cortul vrãjitoarei Leiria, lumina puþinã ar trebui sã arunce ape repezi în globul magic

31 30 epica magna ºi mult mister în preajma aceleia, arãtarea desluºeºte viitorul în anume zapise buchisind bucoavne. -Tartarin ºi Tarascon fie-þi aproape! Vocea ei se aude cristalin din spatele voalului bovaric, vocea mea nu: -Am înþeles cã ai avea ºtiinþã de Cartea reveriilor despre care îmi vorbea într-un vis cineva cu numele Fragolardo. Îmi este de mare trebuinþã. -Prietena lui doarme. În visul aceleia tu eºti vreun prinþ poate ºi ea o crãiasã. -Frumoasã ºi devreme acasã? -Întocmai: guleai, tabacioc, ceva zaverã, zbenguieli asta de ghindã cu ochelari ºi trup zvelt zice cã sã nu mai trînteºti uºa ºi de la ea cînd pleci sã-i pupi mîna apoi braþul gîtul lung genele urechea stîngã sfîrcul drept ea dimpotrivã ºi tot aºa pe canapeaua aia de piele mirosind a Yatagan Spice ºi a altfel de arme albe pe care le porþi la tine cu mult firesc Tu ai ºtiinþã de aia cum i-ai zis în mintea ta sînt rãspunsurile dealtfel în curînd ai sã o întîlneºti aievea sau nu,cine poate ºti?Vreau mãtãniile alea de fildeº pe care le tot agiþi. -Mdea,le am de la oarece cavaleri teutoni care vîslesc spre cele zãri,prin arºiþa unor nemiloase pustiuri biblice,prin ceaþa unor mãri nãscãtoare de tempeste ºi aprige furtuni, tocmai spre un acolo unde într-un templu mãreþ,numai arabescuri ºi bolte ºi... turnuri cu semilune în cutare încãpere de tainã -Aºa,aºa! - pe un piedestal din chihlimbar ºi mãrgean se aflã se aflã Cartea Reveriilor. -Ai vãzut? O privesc buimac:þiganca se uitã pe sub gene la mine ºi din decolteul adînc unde sînii dovedesc oarece tremolo desãvîrºit ºi armonios îºi scoate capul un ºarpe care sîsîie: -Ssºtii acum! Acum ºtiu: o insulã cu þãrmuri de mãrgean unde valurile, o cãrare abruptã urcînd printre jnepeni rãi, un templu în jurul cãruia cavalerii cruciaþi mulþi, armurile lor în relieful cãrora oarece semne cabalistice, dale de jad ºi de ametist, o arcadã frumos arcuindu-se rond desãvîrºit, un piedestal unde Cartea ale cãrei coperþi încrustate cu briliante, infinite colonade într-o perspectivã infinitã, arome de mosc ºi de scorþiºoarã, paºii mei într-o liniºte vãtuitã cu zgomote moi, un fel de fîntînã cu ape miresmate cu înalte jeturi care apoi pe spate. Arunc o privire Leiriei. Ea o prinde cu îndemînare ºi mã încurajeazã: -Da! Dau la o parte încurcatele falduri ale intrãrii cortului ºi dincolo de el, în parcul municipal, fantoºe de tablã cu mecanisme nituite, vopsite strident, se miºcã sacadat încuvinþînd. Pînã ºi frunzele mirilor mesteceni foºnesc aprobator ºi valurile micului lac. ªinele de-a lungul cãrora acelea se miºcã lucesc sub poleiala lunii astfel încît basmul poate pãrea poveste. Scrîºnind cumplit din frîiele ruginite un armãsar clorotic se opreºte lîngã mine ºi scurmã cu copitele printre treverse. Încalec ºi fug prin peisajul coclit, tot felul de personaje aºezate pe socluri îmi trimit bezele ºi mã îndeamnã sã scriu ºi despre ele ceva,cum o fi, cã de bine,cã de rãu, numai sã le pomenesc oareunde. Îmi fulgerã prin gînd cã Alexia în blocnotesul ei Mãri traversez ºi deºerturi ca pe nimic, ca un fulger strãlucind în lumina puþinã un pic, condorul cu aripile-i ample planînd la aºa înãlþime e mic, îmi aratã drumul ºi la primul popas îi zic: -Te coboarã nobilã pasere la mine cã picuri de rouãþi voi da ºi-þi va fi bine ghearele tale nobile erau gravate pe cutare armurã Însã acela (din ciocul care îi þine loc de gurã): -Mnuu, mnuu Þipãt însîngerat în crepusculul mov. Focul taie himere lascive ºi moi dintr-un întuneric umed. Luna, sulemenitã ºi þanþoºã, nu-º ce voaluri plimbã suveranã prin aerul celest. Din zborul metalicului armãsar vãd marmoratele maluri ale lacului dincolo de care, strãpungînd cu ascuþite turnuri perspectiva înstelatã, un templu mãreþ, numai arabescuri ºi bolte Printre coloanade cu capiteluri închipuind felurite graþii, unde paºii mi se aud reverberînd grave sonoritãþi, în cutare încãpere de tainã, pe un piedestal din chihlimbar ºi mãrgean -Bine ai venit! Leucinda fierbe într-un ibric licori dinspre care adie mirosul fierbinte al cafelei. Toarnã în mãiestrite boluri maroul fluid ºi face sã pluteascã înspre mine pluºul unor perne orientale îmbiind la molcomã lene. Sorbim. Cînd din palmele fine ea bate de trei ori un grifon ni se înfãþoºeazã purtînd în labele de leu narghilele, aruncînd asuprã-ne petale de trandafir ºi stropindu-ne cu picuri de ambrã ºi mosc. O întreb: - Au nu aceasta-i fiara care de pe bucolicele tãpºane te-a fost rãpit? Cea cu solzii pe care, printre ierburi, Fragolardo i-a fost gãsit? Al cãrei miros de pucioasã pe pãstori i-a-ngrozit? Degetul meu acuzator spre fabulosul animal face arãtare. Ea, fãrã de mirare: -Cine? pisoiaºul meu zmeu, scump odor? aºa s-a scornit despre el? Îngrozitor! Merg sã rãsfoiesc opusul volumos. Coperþile sînt ferecate în complicate feronerii alambicate mãsluind o încuietoare savantã pe care de-abia ce o ating ºi se larg desface însã însã paginile sînt albe toate oricît rãsfoiesc. Dincolo de pînza cortului,printre copacii care þes întunericul. Sã-mi ascut spada ºi pintenii la tocilã. Sã beau vin, o bãrdacã plinã. Sã mã sãpunesc cu buretele nor pufos ºi sã mã clãtesc cu frunzele de pe jos. Sub un felinar umbros, la o masã cu muºamaul gros, mã aºez ºi-mi dau coate cu burghezi cetãþeni care plimbã nepoate în landouri de lînã cu spiþe de fer, aºa cum am eu strîmta armurã de cavaler. Prin viziera coifului, deloc largã fantã, observ mulþimea fojgãind abulicã ºi sicofantã. Lumea întreagã rea ºi tutã ºi mefientã. Eu comand þalului o halbã cu înmiresmat ceai de mentã. Lîngã mine, parfumatã ºi translucidã, se aºeazã ea: se þine pe sine de mînã, însuºi taumaturgul Alexia. -ªtiai cã medicul cãruia i-ai spus despre strigoi picteazã tablouri ºi scrie iambi moi? Cã m-a sunat Lucian fiind el extrem de afabil? Cã Ursusz exfoliazã la bîlci un astrolab rabatabil? Cã Leucinda, dispãruta naivã fecioarã, e inginer ºi stã la mine pe scarã? Cã ãia de la protecþia animalelor îl cautã înnebuniþi pe grifon? Tace ºi bea din paharul cu whisky ºi cu sifon Ole! ºi eu care crezusem cã aºa personaje am inventat! -Nu, draga mea, nu ºtiam! Jurã-te cã e adevãrat! Asta înseamnã cã m-am însãnãtoºit? Nu prea-mi vine sã cred! Ea însã crede cã da. Comesenii idem. Cei din jurul nostru ibidem. ªi eu care voiam sã devin scriitor cu aºa închipuiri, vizitîndu-mã aºa nãluciri, mdea, dacã nu.

32 vatra - dialog 31 cu filosoful ieºean Mihail GRÃDINARU, despre viaþa ºi opera sa Interviul a fost luat filosofului ieºean Mihail Grãdinaru (1.IX IV.2004) de cãtre Andreea ªtiliuc, redactor TV BIT, pe data de 15 aprilie 2004, cu o sãptãmînã înainte de plecarea acestuia dintre noi. Plecînd de la ideea cã nu oamenii mari au nevoie sã fie mediatizaþi pentru opera ºi spiritul lor - ei constituind adevãrate modele spirituale - ci noi, ceilalþi, avem nevoie sã-i cunoaºtem pentru formarea noastrã intelectualã ºi avem mai ales, obligaþia de a le mediatiza viaþa ºi opera, pentru a le oferi generaþiilor viitoare, ca pe niºte veritabile ofrande spirituale, m-am gândit sã-i ofer filosofului ieºean, cu deschidere europeanã, posibilitatea de a vorbi despre sine ºi despre opera sa. Acest impuls interior s-a nãscut dintr-un semn de recunoºtinþã, opera sa constituind principala sursã de inspiraþie a creaþiilor mele poetice. Mã bucur c-am reuºit s-o conving pe fiica mea, al cãrei nume l-am amintit mai sus, sã-i ia acestui mare om de culturã ultimul interviu din viaþa lui. Olga - Alexandra Diaconu Românii exceleazã prin poezie A. ª. ªtiu cã majoritatea titlurilor ºi subtitlurilor cãrþilor dumneavoastrã au ca tematicã metafizica. Reprezintã depãºirea metafizicii o preocupare constantã a gîndirii dumneavoastrã? M. G. Aº spune cã da, dacã privesc în urmã cu oarecare surprindere, pentru cã preocuparea mea constantã a fost philosophia perennis. Dar, pe parcursul anilor ºi de-a lungul cãrþilor pe care le-am scris, am constatat cã ea capãtã în gîndirea mea aceastã coloraturã. Însã o preocupare sau alta particularã a filosofiei n-am avut-o. Philosophia perennis, adicã încercarea de a deduce totul dintr-un principiu. A. ª. Mulþi spun cã filosofia este ºtiinþa supremã. Pentru dumneavoastrã, ce este filosofia ºi cînd v-aþi dat seama de aceastã pasiune? M. G. Filosofia e efortul spiritului de a deduce totul dintr-un principiu unic, potrivit necesitãþii lui imanente ºi prin propria lui miºcare. Filosofia este un mod de a gîndi principial, metodic, plecînd de la un principiu. Metodic, pentru mine înseamnã dialectic ºi sistemic. Deci, o gîndire principialã, metodicã ºi sistemicã este cea care caracterizeazã filosofia. A. ª. Este filosofia un principiu în contradicþie cu seninãtatea? M. G. Dimpotrivã, este un drum cãtre echilibru ºi cãtre armonie interioarã. A. ª. Când aþi realizat cã aveþi aceastã pasiune ºi ce anume v-a fãcut sã continuaþi acest drum? M. G. Totul a fost treptat. Dar aº spune c-a început în adolescenþã ºi sub o influenþã a Bisericii. Am copilãrit lângã Mitropolie, unde tatãl meu era angajat civil. Am trãit printre preoþi ºi am fost în bunã mãsurã educat ºi instruit de ei, mai ales cã am prins perioada aceea nefericitã de reformã a învãþãmîntului cînd multe discipline foarte necesare au fost scoase din ºcoalã. Preoþii m-au învãþat limbi strãine care mi-au fost de mare utilitate ca instrumente de lucru: engleza, franceza, spaniola, latina, greaca. S-au oferit cu generozitate ºi pentru aºa-zisele limbi moarte: sanscrita, slavona, ebraica, pe care nu le-am învãþat. Oricum, acesta a fost un prim aport. Germanã ºtiam ºi din familie. Apoi, toþi aceºti preoþi, care mã iubeau ºi aveau grijã de mine, ca de un fiu spiritual, m-au iniþiat în muzicã, picturã, arhitecturã. Bineînþeles, toate cu profil bisericesc. Dar ceea ce a contat cel mai mult a fost iniþierea mea în dogmaticã. Pentru cã, din adolescenþã, am simþit nevoia sã fiu convins, nu numai sã cred. ªi aceastã convingere, care m-a instruit ºi mi-a fost inoculatã prin dogmele religioase, a devenit pentru mine preocupare pentru filosofie, pentru cã mi-am dat seama curînd cã dogmele înseamnã gîndire religioasã, tematicã religioasã, turnatã în forme metafizice. A. ª. Ce puncte comune ºi ce puncte diferite au religia ºi filosofia? M. G. Sunt douã drumuri, alãturi de artã care este al treilea drum, douã drumuri care duc spre Centru, spre centrul naturii. Adicã obiectul lor tematic este acelaºi, numai modul de a-l aborda e diferit sau, mai precis, limbajul. Filosofia adoptã un limbaj conceptual, iar arta ºi religia, un limbaj imagistic ºi recurg la imagini ºi la reprezentare. A. ª. Aþi avut posibilitatea sã aveþi acces la biblioteca Mitropoliei, din cîte am înþeles. ªtiu cã aþi avut ºi sprijinul actualului patriarh în perioada în care aþi fost student la filosofie la Bucureºti. M. G. Da, e adevãrat, era o perioadã foarte dificilã în ceea ce priveºte accesul la cãrþile cele mai preþioase, inclusiv cãrþi de filosofie ºi primul tezaur care mi-a stat la îndemînã a fost cel de la biblioteca Mitropoliei care acum aparþine Institutului Teologic din Iaºi. De foarte mare ajutor mi-a fost directorul acelei biblioteci, preotul Sinescu, ºi, aºa cum aþi spus, actualul patriarh, Teoctist, care atunci era vicar la Iaºi. L-am reîntîlnit, mai bine zis, l-am cãutat la Bucureºti, unde eram tînãr student de 16 ani, din dorinþa de a întîlni un om cunoscut ºi care sã aibã afecþiune pentru mine. El a fãcut mai mult decît sã-mi acorde acea cãldurã sufleteascã, de care eu, aproape încã un copil, aveam atîta nevoie într-un oraº cum e Bucureºtiul, m-a ajutat ºi material. A. ª. Mai pãstraþi legãtura în prezent? Cunoaºte opera dumneavoastrã? M. G. Nu, nu l-am mai întîlnit de foarte mulþi ani. În orice caz, de cînd este patriarh, nu. A. ª. Aþi fost, aºa cum aþi spus, student la filosofie la Bucureºti. De ce a trebuit sã renunþaþi la aceastã facultate ºi care a fost drumul dumneavoastrã ulterior? M. G. Am fost constrîns sã abandonez facultatea. De fapt, eu dãdusem examenul de intrare la facultate la

33 32 vatra - dialog Universitatea din Iaºi, în 1951, dar, în acelaºi an, facultatea s-a desfiinþat la Iaºi ºi la Cluj, aºa cã am început cursurile la Bucureºti. Pe la sfîrºitul anului, mi s-a spus, dintr-un anumit birou, cã, datoritã dosarului tatãlui meu, care fãcuse politicã liberalã înainte, nu voi putea continua studiile la Facultatea de filosofie, filosofia fiind consideratã una din ºtiinþele sociale cu pretenþii deosebite. ªi atunci m-am reîntors la Iaºi unde am început o facultate tehnicã, chimia politehnicã, la sfaturile mamei mele, care spunea cã nu trebuie sã fac comerþ cu lucruri sfinte, adicã din ceea ce îmi stã la inimã, din ceea ce are preþ, într-adevãr, în viaþa mea, nu trebuie sã-mi fac o profesiune. A. ª. ªtiu cã aþi continuat studiul filosofiei de unul singur. Aþi gãsit puncte comune între chimie, ca o ramurã a ºtiinþei, ºi filosofie? M. G. Sunt multe puncte comune între ºtiinþã ºi filosofie, dar le-am descoperit cu greutate, pentru cã iniþial, chiar în momentul în care am îmbrãcat pentru prima datã halatul de cercetãtor, am fost cercetãtor în domeniul radiaþiilor nucleare, m-am simþit foarte nefericit, ostracizat cumva printre oamenii de ºtiinþã, îndepãrtat de la ceea ce constituia miezul preocupãrilor mele. Însã, pe parcursul anilor, ºtiinþa m-a ajutat foarte mult, pentru cã noþiunea de bazã din sistemul meu, cum ar fi numãrul, complementaritatea, feed-back-ul cibernetic, e noþiunea de viaþã. Toate acestea mi-au fost propuse pentru meditaþie de colegii mei cu care formam echipe interdisciplinare: biologi, matematicieni, informaticieni, fizicieni. Complementaritatea am luat-o, conceptul ca atare l-am luat din fizica microparticulelor, de la Bohr si Werner Heisenberg. Însã totul a dus la dimensiunile unor preocupãri cu adevãrat filosofice. A. ª. Cu toate cã regimul comunist v-a fãcut sã deviaþi puþin de la drumul dumneavoastrã iniþial, pînã la urmã aþi ajuns tot în acelaºi punct. În ce fel v-a mai marcat, în sens negativ, perioada comunistã? M. G. În primul rînd, prin faptul cã m-a împiedicat sã fac aceastã facultate. Dar acest prim eºec, mai bine zis, de acest prim eºec m-am consolat uºor. Mi-am dat seama cã un filosof nu se formeazã în patru ani de zile ºi neapãrat în cadrul unei ºcoli. Formaþia unui filosof dureazã o viaþã întreagã ºi este rodul unui efort personal, iar o ºcoalã de filosofie, o facultate, poate în egalã mãsurã sã te deformeze, aºa cum te poate ºi forma, în funcþie de profesorii pe care-i ai, de calitatea lor de dascãli, dar ºi de programul ºcolar impus la un moment dat. Or, în anii aceia, în facultatea de filosofie se preda aproape exclusiv marxism ºi am fost fericit, de-a dreptul fericit cînd, dupã ani de zile, mi-am dat seama cã am scãpat de acest pericol de a fi deformat în mod inconºtient ºi am fost obligat sã iau contact direct cu corifeii filosofiei. Dascãlii mei au fost marii filosofi, începînd cu presocraticii ºi terminînd cu Heidegger, pe care, ca sã spun aºa, i-am adus acasã: contactul cu un anumit filosof, fie cã era vorba de Pitagora sau de un alt presocrat, de Platon sau de Proclos. Neoplatonicii, îndeosebi Proclos ºi Damascius, au jucat un mare rol în formarea mea. Dintre filosofii germani, Hegel, îndeosebi, dar, de asemenea, Nietzsche ºi Heidegger. Nu i-am neglijat pe Kant ºi Leibniz. Din momentul în care eram preocupat de opera unuia dintre ei, trãiam, de fapt, o perioadã în sfera lor de influenþã, viaþa mea în întregime era marcatã de dominanta aceea, de viziunea despre lume pe care mi-o oferea filosoful respectiv. A. ª. Aþi avut vreodatã dialoguri în contradictoriu cu dascãlii dumneavoastrã? M. G. Tot timpul ºi în mod necesar, pentru cã am simþit nevoia sã mã eliberez de fiecare dintre ei. Nu pentru cã aº fi devenit conºtient în timp de o oarecare insuficienþã a sistemului lor, ci pentru cã ei erau la înãlþimea timpului pe care, nu numai cã l-au trãit, dar pe care l-au fundamentat ontologic. Or, acel timp era revolut, era un timp cãzut în trecut. ªi pentru a reveni în prezent ºi a redeveni eu însumi, de fiecare datã a trebuit sã fac un efort ca sã mã desprind din acea sferã gravitaþionalã, ca sã-i spun aºa. A. ª. ªtiu cã, dupã ce în 1972 aþi publicat prima carte, Prolegomene la o poieticã marxistã, vi s-a interzis sã mai publicaþi. Aþi reînceput sã publicaþi dupã M. G. A fost un moment crucial, un moment de cotiturã în viaþa mea. Cartea mea de debut era cartea unui tînãr, pe care eu am vrut s-o intitulez Ani de ucenicie. A fost iniþial primitã elogios, recenzatã favorabil în mai multe reviste de culturã, dar, dupã un an, la începutul lui 1973, a fost aspru criticatã de Era Socialistã, despre care tinerii de azi poate cã nu mai ºtiu. Era organ de presã al Secþiei de propagandã a Comitetului Central, deci, avea o autoritate superioarã, sã spunem, oficiosului partidului, Scînteia, acesta din urmã îmi recenzase favorabil ºi în esenþã, cartea Era Socialistã m-a acuzat de subversiune ideologicã, de faptul cã am introdus în filosofia româneascã idei ale lui Heidegger care era considerat un filosof fascist. Deci, am pus în circulaþie, fãrã sã mãrturisesc, aceste idei fasciste, într-o perioadã în care practic, dialogul cu sistemul occidental de gîndire era interzis. ªi rezultatul a fost cã mi s-a ridicat dreptul de semnãturã în filosofie. Am fost îndepãrtat din Editurã ºi m-am reîntors în Institutul de cercetare de unde plecasem ºi, timp de ani, pînã în 1989 ºi puþin dupã aceea, n- am mai publicat nimic din domeniul filosofiei, n-am mai avut dreptul sã public ºi în toþi aceºti ani a trebuit sã mã rezum la lucrãri de ºtiinþã. A. ª Totuºi, aceste gînduri au stat cuminþi în sertar ºi, dupã 1989, a fost o explozie, aþi publicat ºapte cãrþi iniþial ºi, acum recent, cea de-a opta carte care e ca o încununare, sã spunem, a celorlalte. M.G. Da, pasiunea pentru filosofie, o pasiune de monoman, aº putea spune, nu putea fi stinsã de aceastã interdicþie, pentru cã, în gîndire, eu am fost întotdeauna liber, numai cuvîntul mi-a fost cenzurat. Existã mai multe feluri de libertãþi, libertatea gîndirii nu mi-a lipsit niciodatã. ªi-atunci, în toþi aceºti ani, eu am continuat sã evoluez ca filosof, nu puteam altfel. Era modul meu de a trãi, dar nu am scris cãrþi. Am continuat sã frecventez întotdeauna marii gînditori, care au fost întotdeauna dascãlii mei, am fãcut ºi unele însemnãri. Sertarele mele erau pline cu însemnãri, nu cu cãrþi. ªi, dupã aceea, dar, de fapt, în toatã perioada asta, nu am sperat niciodatã cã voi putea publica din nou. ªi faptul respectiv întrucîtva mi-a dãruit ºansa unei sinceritãþi absolute, era un dialog între sufletul meu ºi Dumnezeu, o încercare de a ajunge la Divinitate prin convingere, pe cãile filosofiei. Dupã 1989 sau în momentul

34 vatra - dialog 33 89, nu aveam în sertar nici o carte scrisã. Cele ºapte cãrþi, la care v-aþi referit, ºi a opta, pe care o avem acum pe masã, nu erau deja scrise, nu sunt cãrþi de sertar, le-am redactat dupã aceea ºi se observã o anumitã evoluþie chiar pe parcursul redactãrii lor, pentru cã o carte nu existã niciodatã pînã cînd nu este scrisã. A. ª. Faptul cã v-aþi nãscut în România v-a influenþat într-o oarecare mãsurã destinul, dar v-a influenþat ºi modul de a gîndi? Vreau sã spun, existã un specific naþional în ceea ce priveºte filosofia? M. G. Eu consider cã filosofia pe care-o fac este una specific româneascã ºi acest specific îl datorez poporului român. În 1982, am avut posibilitatea, în sfîrºit, sã ies în Occident ºi m-am dus, bineînþeles în Germania, care pentru mine era un fel de leagãn al filosofiei timpurilor moderne. M-am dus în Germania ºi nu am exclus posibilitatea sã rãmîn acolo, dar, dupã un timp, dupã ce-am stat un timp, ºi-am cunoscut oameni ºi preocupãri, oameni de specialitate ºi preocupãri ºi mentalitãþi specific germane, m-am convins cã locul meu este în România ºi m-am întors spunînd cã prefer sã mor printre ai mei decît sã trãiesc printre strãini, pentru cã viaþa mea era filosofia, iar filosofia pe care-o scriu este specific româneascã. A. S. Spuneþi cã existã trei cãi de acces cãtre Centru: arta, filosofia ºi religia. Românii pe ce cale merg? M. G. Românii exceleazã prin poezie. Cred cã poezia româneascã este insuficient cunoscutã pe plan mondial, stã cu cinste alãturi de poezia germanã, anglo-saxonã, francezã sau spaniolã. Sunt cel puþin ºapte sau opt poeþi de prim rang, de o grandoare excepþionalã, atît în ceea ce priveºte viziunea cît ºi limbajul poetic. Deci, românii exceleazã, ca sã spunem aºa, prin artã, ºi, în primul rînd, în poezie, pe care eu o consider esenþa artei. Apoi românii au avut spirite religioase excepþionale. Mã refer, în primul rînd, la Sf. Cassian, dar ºi la Dionisie Pseudo-Areopagitul, care, dupã toate probabilitãþile, a fost cãlugãr tomitan strãromân, ajuns consilier papal la Vatican, sub mai mulþi papi. ªi, în timpurile foarte apropiate de noi, pe pãrintele Stãniloaie, care este unul dintre marii dogmaticieni ortodocºi, dacã nu cumva cel mai mare. În religie, românii au avut contribuþii extrem de importante. În ceea ce priveºte filosofia, eu aº pune-o în al treilea rînd, pentru cã au existat foarte importanþi profesori, cercetãtori, de asemenea, dar mai puþin creatori de sisteme originale. Cred cã pînã acum nici unul dintre gînditorii români nu s-a impus ca filosof de prim rang, care sã poatã fi aliniat, nu chiar cu Hegel sau cu Heidegger, dar cu fraþii Schlegel, cu Schleiermacher, cu Schopenhauer, deci, mãcar în linia a doua. A. ª. Existã filosofie în afara tradiþiei? M. G. Este imposibil. Filosofia, asta o spune chiar Hegel, este istoria ei ºi filosofia, la un moment dat, coincide cu istoria însãºi. Este aºa-numita historia abscondita a Europei, istoria ascunsã a Europei care înseamnã suita viziunilor pe care europeanul le-a avut despre naturã; naturã în sensul grec, de physis. Deci, dacã filosofia este o peri physeon, o meditaþie despre naturã, despre physis, atunci aceastã imagine s-a modificat în timp. Dimensiunea diacronicã a viziunii despre naturã este historia abscondita ºi tot ea este ºi istoria filosofiei. Nu poþi face filosofie decît parcurgînd toatã seria aceasta de transformãri ale viziunii pe care europeanul le-a avut despre physis. A. ª. Dumneavoastrã vorbiþi, în penultima carte, despre depãºirea metafizicii ºi, în subtitlul ultimei dumneavoastrã cãrþi, apar chiar reflecþii postmetafizice. Aþi depãºit aceastã perioadã, sã spunem, pe care-o anunþa deja Heidegger? M. G. Eu consider cã da, pentru cã depãºirea respectivã nu înseamnã altceva decît recîºtigarea viziunii iniþiale, aurorale, viziunea presocraticã, în care natura sau megaconceptul acesta de physis, megaconceptul grec care este cel mai cuprinzãtor, care cuprinde într-însul atît tot ceea ce este cît ºi principiul din care provine, arheul din care provine tot ceea ce este, deci, Divinitatea însãºi intrã în acest concept de physis. Aceastã viziune auroralã a cunoscut de-a lungul istoriei o contracþie care-a dus, pînã la urmã, la materialism ºi, dupã acest miez de noapte al Europei care este materialismul, viziunea ca atare a suferit o detentã care se încheie prin recîºtigarea viziunii iniþiale greceºti. Deci, în mãsura în care eu am recuperat acel periphyseon, acea viziune despre physis, integral, ca sistem tetraelementar autarhic, aºa cum îl înþelegeau grecii, în aceeaºi mãsurã am depãºit metafizica, pentru cã, în accepþiunea mea, care diferã de cea a lui Heidegger, metafizica este acea epocã din istoria filosofiei care se rezumã numai la planul vizibil al physis- ului, la o ontologie, ºi metafizica debuteazã cu întrebarea lui Aristotel,,Ce este fiindul?,ti to on?,,ce este ceea ce este? Ce semnificã a fi? Metafizica este meditaþia despre verbul a fi, se poate spune ºi aºa. ªi, în momentul în care firea devine unica preocupare a filosofiei, atunci fizica se transformã în metafizicã, iar metafizica poate fi depãºitã, redevenind o fizicã, adicã o viziune integralã asupra naturii. A. ª. Credeþi în filosofie, credeþi în depãºirea metafizicii, dar în astrologie, alchimie, destin? M. G. Eu am mers întotdeauna pe drumul convingerii, nu al credinþei. Credinþa, în sens comun, în sens larg, este o înclinaþie a inimii, omul înclinã cãtre ceva sau cãtre contrariul lui, fãrã sã poatã argumenta pentru ce crede acel lucru sau justificându-se numai prin faptul cã inima lui îi spune aºa. Eu am, în ceea ce priveºte alchimia ºi astrologia, de exemplu, convingeri ferme ºi prima dintre ele este cã cele douã ºtiinþe, sã le spunem aºa, diferã, diferã funciar. Anume, alchimia nu este cîtuºi de puþin o protochimie. Chestiunea m-a preocupat pentru cã, prin formaþia mea tehnicã, sunt chimist. Dar ºi ca filosof m-a preocupat pentru cã, cu adevãrat alchimia este un curent subteran, de transmitere cãtre timpurile moderne, a vechii filosofii greceºti, a filosofiei presocratice care, la un moment dat, a fost interzisã, adicã în momentul precis 529 cînd filosofia a fost interzisã prin decret imperial, de cãtre împãratul Iustinian, în tot arealul Imperiului Roman. În acel moment cînd a face filosofie îþi atrãgea o pedeapsã, fie exilul, fie chiar pedeapsa cu moartea. ªtiinþa despre phisis a vechilor greci, reluatã de neoplatonici, a trecut, în forme submerse, voalate, mascate, într-o filosofie a imaginilor care este alchimia. Ceea ce spun se referã numai

35 34 vatra - dialog la sursa europeanã a alchimiei. Ea, bineînþeles, rezultã din confluenþa mai multor surse. Existã ºi o alchimie chinezã, ºi una babilonianã, ºi una egipteanã, toate s-au deversat în curentul acesta vast al alchimiei. În ceea ce priveºte astrologia, am foarte mari îndoieli cã ea se poate intitula ºtiinþã, este mai puþin o creaþie a spiritului european cît a celui babilonian ºi nu vãd care-ar fi fundamentarea ei filosoficã. A. ª. ªi destinul? M. G. Destinul este, în viziunea mea, trimiterea, destinul este o destinare dintr-un punct, din ceva care se destinã cãtre ceva care primeºte acel dar, mai precis, în cadrul naturii, fiecare lucru natural îºi are originea în propriul lui suflet sau, aºa cum spun pitagoreii, în numãrul lui sau, în general, în arheul lui individual. Acela este punctul de plecare care se destinã în prezenþã ºi rezultatul este existenþa acelui ceva. Deci, prin destinarea sufletului în lume, ia naºtere trupul lui tetraelementar. Acesta este destinul ºi, fãrã îndoialã, cred în el, în sensul cã suntem ceea ce putem fi, adicã ce poate proveni din propriul nostru arche, din propriul nostru suflet. Este ceea ce Pindar spunea, cu o devizã mîndrã, fii ceea ce eºti. Omul trebuie sã fie ceea ce poate sã fie, el trebuie sã fie un fiind, to on, care sã complementeze propriul lui to deon, propria lui sãmînþã de fiinþã. A. ª. În final, aº vrea sã-mi spuneþi ce-aþi reuºit sã adoptaþi în modul dumneavoastrã de viaþã din toate cunoºtinþele de filosofie pe care le aveþi? M. G. Cred cã mi-am trãit viaþa la modul filosofic ºi aº spune cã liniile de forþã sau, dacã vreþi, structura de rezistenþã a întregii mele vieþi o datorez filosofiei. Rezultatul, ce-am obþinut, cred cã este un echilibru, o armonie, pe care nimic nu mi-o poate tulbura, cum spune Empedocle, înþeleptului nimeni nu-i poate face rãu. Am credinþa fermã cã provenim toþi dintr-un principiu unic, mai bine zis, dintr-un arhe unic, pentru cã un principiu este acel ceva de la care se pleacã ºi la care se reîntoarce, la sfîrºit, ceea ce a provenit din el. Suntem toþi un acelaºi principiu suprem, absolut, în nesfîrºit de multe variante ºi toþi ne reîntoarcem în acel început care este patria noastrã. Acest gînd, aceastã convingere îmi dã o liniºte ºi o seninãtate absolutã, atît în viaþã cît ºi în faþa morþii. Cãrþi apãrute: Prolegomene la o poieticã marxistã, Ed. Junimea, 1972 Compendiu metafizic, Ed. Septentrion, 1992 Hen panta. Încercare de resurecþie a vechiului spirit grec, Ed.Septentrion, 1993 Fantezia pedagogicã, Ed. Septentrion, 1992 Heidegger. Drum cãtre depãºirea metafizicii, Ed. Septentrion, 1994 Noica. Modelul ontologic, Ed. Septentrion, 1994 Periphyseo., Pentru a treia renaºtere, Ed. Septentrion, 1995 Depãºirea metafizicii, Ed. Venus, 2001 Primordium ºi spirit. Meditaþii postmetafizice, Ed. T, 2003

36 contra - episteme 35 Slavoj ZIZEK Prea multã democraþie? ( ) Democraþia nu e doar puterea poporului, exercitatã de popor ºi pentru popor, nu e suficient sã susþi cã, în democraþie, voinþa ºi interesele (cele douã nu coincid automat în nici un fel) marii majoritãþi determinã luarea deciziilor. Democraþia în sensul în care acest termen este folosit astãzi priveºte, în primul rând, legalitatea formalã: definiþia sa minimã este aderenþa necondiþionatã la un set de reguli formale care garanteazã cã antagonismele sunt complet absorbite în jocul agonistic. Democraþia înseamnã cã, indiferent ce manipulare electoralã ar avea loc, fiecare agent politic va respecta necodiþionat rezultatul. În acest sens, alegerile prezidenþiale din Statele Unite din 2000 au fost efectif democrate : în ciuda evidentelor manipulãri electorale ºi a flagrantei lipse de sens a faptului cã douã sute de alegãtori din Florida pot decide cine va fi preºedintele, candidatul democrat a acceptat înfrângerea sa. În sãptãmânile de incertitudine de dupã alegeri, Bill Clinton a fãcut un comentariu necruþãtor foarte apropriat: Poporul american a vorbit; doar cã nu ºtim ce a spus. Acest comentariu ar trebui luat mai în serios decât era el în intenþia sa: chiar ºi acum, tot nu ºtim ºi, poate, tocmai pentru cã nu era nici un mesaj substanþial în spatele rezultatului. Acesta e sensul în care ar trebui sã fie problematizatã democraþia: de ce stânga ar trebui sã respecte întotdeauna ºi necondiþionat formalele reguli ale jocului democratic? De ce, cel puþin în anumite circumstanþe, sã nu punã în chestiune legitimitatea rezultatului unei proceduri democratice formale? Într-un mod destul de interesant, existã cel puþin un caz în care democraþii formaliºti înºiºi (sau, cel puþin, o parte substanþialã dintre ei) ar tolera suspendarea democraþiei: ce se întâmplã dacã alegerile formal libere sunt câºtigate de un partid anti-democratic a cãrui platformã promite abolirea democraþiei formale? (Lucrul s-a întâmplat, pe lângã alte locuri, în Algeria acum doi ani, iar situaþia e similarã astãzi în Pakistan). Într-un asemenea caz, mulþi democraþi ar admite cã poporul nu a fost încã suficient de matur pentru a i se permite democraþia, ºi cã un fel de despotism luminat a cãrui þintã va fi educarea majoritãþii spre adevãrata democraþie este de preferat. Aceastã suspendare strategicã a democraþiei atinge noi culmi astãzi. Statele Unite au fãcut presiuni enorme asupra Turciei, în care, conform sondajelor de opinie, 94 % din populaþie se opune permiterii ºederii trupelor americane implicate în rãzboiul împotriva Irakului unde e democraþia aici? Orice vechi simpatizant al stângii îºi aminteºte replica lui Marx, din Manifestul partidului comunist, adusã criticilor care reproºau comuniºtilor cã þintesc la distrugerea familiei, a proprietãþii etc.: este ordinea capitalistã însãºi cea a cãrei dinamicã economicã distruge ordinea tradiþionalã a familiei (întâmplãtor, un fapt mai adevãrat astãzi decât pe timpul lui Marx) ºi care expropriazã marea majoritate a populaþiei. În acelaºi sens, oare nu tocmai cei care se declarã apãrãtori ai democraþiei sunt astãzi cei care o submineazã? Printr-o perversã rãsturnare retoricã, atunci când liderii pro-rãzboi sunt confruntaþi cu adevãrul brutal cã politica lor este în dezacord cu majoritatea populaþiei lor, ei fac recurs la acea platitudine a simþului comun conform cãreia un adevãrat lider conduce, nu urmeazã ºi asta din partea unor lideri altfel obsedaþi de sondajele de opinie... Atunci când politicienii încep sã-ºi justifice deciziile în termeni de eticã, putem fi siguri cã etica e mobilizatã aici doar pentru a acoperi niºte intenþii întunecate, ameninþãtoare. Tocmai inflaþia de retoricã abstract-eticã din recentele declaraþii publice ale lui George W. Bush (de genul Are oare lumea curajul sã acþioneze împotriva Rãului sau nu? ) este cea care dovedeºte cumplita mizerie ETICà a poziþiei Statelor Unite funcþia referinþei etice fiind aici de purã mistificare, abia servind la mascarea adevãratelor mize politice (care nu sunt dificil de întrevãzut). Pentru a trasa aceste mize, sã ne amintim modul în care experþilor geopolitici le place sã compare actuala situaþie a Statelor Unite cu cea a unui pacient în dializã: americanul way of life în toate aspectele sale, inclusiv cele ideologice, depinde în mod crucial de dispunerea de o minimã cantitate de rezerve de petrol, din care doar o treime poate fi furnizatã de cãtre Statele Unite însele. Ele sunt astfel precum un pacient în dializã a cãrui supravieþuire depinde de influxul de petrol în cea mai mare parte controlat de populaþia musulmanã care se opune valorilor ºi puterii americane pe scurt, un pacient al cãrui aparat de dializã este controlat de cãtre un doctor nebun care urãºte pacientul... Singurul mod de a evita ameninþarea permanentã este sã ia direct controlul rezervelor cheie din Orientul mijlociu. Limitarea gradualã a democraþiei este clar perceptibilã în încercãrile de a regândi situaþia prezentã suntem, fireºte, pentru democraþie ºi drepturi ale omului, dar ar trebui sã le regândim, ºi o serie de recente intervenþii în dezbaterea publicã dau o imagine clarã a direcþiei acestei regândiri. În Viitorul Libertãþii (The Future of Freedom), Fareed Zakaria, editorialistul preferat al lui Bush, identificã ameninþãrile la adresa democraþiei în suprademocratizare, i.e. în apariþia democraþiei nonliberale în þarã ºi peste hotare (subtitlul cãrþii). El susþine cã democraþia poate fi implantatã doar în þãri dezvoltate economic: dacã þãrile în curs de dezvoltare sunt democratizate prematur, rezultatul este un populism care sfârºeºte în catastrofã economicã ºi despotism politic nu e de mirare cã þãrile din Lumea a treia cele mai înfloritoare din punct de vedere economic de astãzi (Taiwan, Coreea de Sud, Chile) au adoptat democraþia abia dupã o perioadã de conducere autoritarã. Lecþia imediatã pentru Irak este clarã ºi neambiguã: da, Statele Unite ar trebui sã aducã democraþia în Irak, dar nu sã o impunã imediat ar trebui sã se instituie mai întâi o perioadã de aproximativ cinci ani în care un regim benevol-autoritar dominat de Statele Unite sã creeze condiþiile proprii pentru funcþionarea efectivã a

37 36 contra-episteme democraþiei... ªtim astãzi ce înseamnã aducerea democraþiei: înseamnã cã Statele Unite ºi partenerii de intenþii se impun pe sine drept ultimii judecãtori care decid dacã o þarã este maturã pentru democraþie. În ceea ce priveºte Statele Unite însele, diagnosticul lui Zakaria este cã America îmbrãþiºeazã tot mai strâns un populism tembel care considerã popularitatea ºi deschiderea drept mãsuri cheie ale legitimitãþii. (...) Rezultatul este un profund dezechilibru în sistemul American, mai multã democraþie dar mai puþinã libertate. Remediul este astfel contracararea acestei excesive democratizãri a democraþiei (sau demorecracy ) prin delegarea unei puteri sporite experþilor imparþiali separaþi de lupta democraticã, precum bãncile centrale independente. Un asemenea diagnostic nu poate decât sã provoace un râs ironic: astãzi, în pretinsa suprademocratizare (overdemocratization), Statele Unite ºi Marea Britanie au pornit un rãzboi în Irak împotriva voinþei majoritãþii populaþiei lor, ca sã nu mai vorbim de cea a comunitãþii internaþionale. ªi nu suntem oare cu toþii mereu martorii impunerii deciziilor cheie privind economia globalã (înþelegerile comerciale etc.) de cãtre corpuri imparþiale extrase controlului democratic? Ideea cã, în era noatrã post-ideologicã, economia ar trebui sã fie depolitizatã ºi condusã de experþi, nu este ea un loc comun acceptat de toþi participanþii? Chiar mai important, nu este oare ridicol sã te plângi de suprademocratizare într-un moment în care deciziile economice ºi geopolitice cheie nu sunt, ca regulã, un subiect în alegeri: de cel puþin trei decenii, ceea ce Zakaria cere este deja un fapt. Ceea ce trãim astãzi este o scindare între probleme legate de stilul de viaþã, în care dezbateri sãlbatice ºi furioase ºi decizii sunt solicitate (avortul, cãsãtoriile între homosexuali etc.), ºi politica economicã de bazã care este prezentatã drept un domeniu depolitizat destinat deciziilor experþilor proliferarea suprademocraþiei împreunã cu excesele acþiunii afirmative, the culture of complaint ºi cererile de restituire financiarã sau de alt fel a victimelor este, în fond, frontul pe al cãrui fundal se þese tãcut logica economicã. Obversa aceleiaºi tendinþe de a contracara excesele suprademocratizãrii este concedierea hotãrâtã a oricãrui organism internaþional care ar putea controla efectiv purtarea unui rãzboi exemplar este aici articolul lui Kenneth Anderson, Cine deþine regulile rãzboiului?, (New York Times Magazine, 13 Aprilie 2003), al cãrui subtitlu afirmã fãrã urmã de ambiguitate: Rãzboiul în Irak cere o reinterpretare a regulilor internaþionale de conduitã. Rezultatul ar putea însemna mai puþinã putere pentru neutri ºi pentru grupurile bine intenþionate care luptã pentru drepturile omului ºi mai multã pentru statele care umblã cu parul. Asta ar fi un lucru bun. Punctul central al acestui articol este cã în ultimii 20 de ani, centrul de greutate în stabilirea, interpretarea ºi modificarea legii rãzboiului s-a mutat gradual de la militarii statelor conducãtoare cãtre organizaþii activiste pro drepturi ale omului ; aceastã tendinþã este perceputã drept dezechilibratã, nedreaptã faþã de marile puteri militare care intervin în alte þãri, ºi pãrtinitoare faþã de þãrile atacate cu clara concluzie cã militarii statelor care umblã cu parul ( big-stick-wielding states ) ar trebui sã stabileascã ei înºiºi criteriile dupã care acþiunea lor va fi judecatã. Aceastã concluzie este chiar consecventã cu nerecunoaºterea de cãtre Statele Unite a autoritãþii Tribunalului crimelor de rãzboi de la Haga asupra propriilor cetãþeni. Efectiv, aºa cum s-ar fi spus în Stãpânul Inelelor, o nouã Epocã întunecatã se pogoarã peste rasa umanã ( a new Dark Age is descending upon the human race ). Traducere din limba englezã Alex. Cistelecan Falsele promisiuni ale Irakului Poliþia strãinã ianuarie-februarie 2004 Dacã doriþi sã înþelegeþi motivul pentru care administraþia Bush a invadat Irakul, citiþi Interpretarea viselor a lui Freud, iar nu Strategia Securitãþii Naþionale a Statelor Unite. Doar contorsionata logicã a viselor poate explica de ce Statele Unite îºi închipuie cã urmãrirea agresivã a unei democraþii ce promoveazã þeluri contradictorii, afirmând hegemonia S.U. ºi asigurând provizii de energie stabile, va produce succes. Ca sã ilustreze logica stranie a viselor, Sigmund Freud obiºnuia sã evoce o poveste despre un ibric împrumutat: când un prieten te acuzã de faptul cã i-ai returnat ibricul împrumutat spart, prima ta replicã este cã n-ai împrumutat niciodatã ibricul; apoi cã i l-ai returnat întreg; iar în al treil rând cã ibricul era gata spart când l-ai împrumutat. O astfel de enumerare de argumente inconsistente confirmã, fireºte, cu precizie, ce anume te sileºte sã renegi: faptul cã tu, de fapt, ai împrumutat ºi ai spart ibricul. Un ºir similar de inconsistenþe a caracterizat justificãrile publice ale administraþiei Bush privind atacul SUA asupra Irakului, la începutul anului Întâi, administraþia a acuzat posesia, de cãtre Saddam Hussein, a armelor de distrugere în masã (WMD), reprezentând un pericol real ºi concret pentru þãrile vecine, pentru Israel ºi pentru toate statele occidentale democratice. Pânã acum, nici o astfel armã nu a fost descoperitã (în pofida efortului a mai bine de 1000 de specialiºti americani, ce au irosit luni de zile cu scopul e a le descoperi). Urmãtorul argument al administraþiei a fost acela cã deºi Saddam nu deþine nici o armã de distrugere în masã, el a fost implicat în atacurile de la 11 Septembrie, alãturi de al Qaeda, astfel cã trebuie pedepsit exemplar în vederea prevenirii unor astfel de viitoare asalturi. Dar pânã ºi preºedintele George W. Bush a fost nevoit sã conceadã, în septembrie 2003, cã Statele Unite nu posedã nici o dovadã asupra implicãrii lui Saddam Hussein în evenimentele de la 11 Septembrie. În sfârºit, al treilea nivel de justificare: acela cã, deºi nu existã dovezi ale implicãrii în reþeaua al Qaeda, dictatura nemiloasã a lui Saddam reprezenta o ameninþare la adresa vecinilor sãi ºi o catastrofã pentru propriul sãu popor, iar aceste lucruri reprezintã suficiente motive pentru

38 contra-episteme 37 îndepãrtarea sa. Adevãrat, dar de ce Irakul, ºi nu ale regimuri dictatoriale, începând cu Iranul ºi Coreea de Nord, celelalte douã membre ale infamei axe a rãului invocate de Bush? Aºadar, dacã aceste motive nu conduc la o examinare serioasã ºi doar par sã sugereze cã administraþia a fost îndrumatã greºit sã facã ceea ce a fãcut, care au fost, la urma urmelor, motivele fundamentale ale atacului? Efectiv, ele au fost trei: în primul rând, o credinþã ideologicã sincerã cã destinul Statelor Unite este sã aducã democraþie ºi prosperitate altor naþiuni; în al doilea rând, impunerea, afirmarea brutalã ºi semnalarea necondiþionatã a hegemoniei SUA: ºi, în al treilea rând, nevoia de a controla rezervele de petrol ale Irakului. Fiecare din aceste trei nivele funcþioneazã de sine stãtãtor ºi meritã luate în serios; nici unul din ele, inclusiv rãspândirea democraþiei, nu trebuie expediat ca simplã manipulare sau minciunã. Fiecare îºi conþine propriile contradicþii ºi consecinþe, în bine sau în rãu. Dar luate împreunã, ele sunt primejdios de inconsistente ºi incompatibile, ºi nu fac decât sã predestineze efortul SUA în Irak eºecului. Americanul nu tocmai atât de tãcut Americanii ºi-au vãzut rolul istoric în lume în termeni altruiºti: Încercãm doar sã fim buni, spun ei, sã-i ajutãm pe alþii, sã aducem pace ºi prosperitate, ºi iatã ce primim în schimb. De fapt, filme ca The Searchers (John Ford) ºi Taxi Driver (Martin Scorsese) sau cãrþi ca Americanul liniºtit de Graham Green, care îndeamnã la introspecþie, la o exminare fundamentalã, din interor, a bunãvoinþei naive a americanului de rând, n-au fost niciodatã mai relevante ca în contextul ofensivei ideologice globale de azi a Statelor Unite. Cum spunea ºi Green despre protagonistul sãu american, care dorea sincer sã aducã democraþie ºi libertate occidentalã vietnamezilor, doar ca sã nu-ºi vadã intenþiile ratate în totalitate: N-am cunoscut un om sã fi avut mai bune motive pentru toate necazurile pe care le-a provocat. Supoziþia ce cãptuºeºte pe dedesubt aceste bune intenþii este aceea cã, subepidermic, toþi suntem americani. Dacã acesta este adevãratul deziderat al umanitãþii, atunci tot ceea ce americanii trebuie sã facã e sã dea oamenilor o ºansã, sã-i elibereze de constrângerile lor impuse, ºi ei vor îmbrãþiºa de îndatã visul ideologic american. Nu e de mirare cã SUA a translat dinspre situaþia de a conþine inamicul spre aceea a promovãrii unei revoluþii capitaliste, dupã cum a fost definitã, în februarie 2003, de Stephen Schwartz, de la Fundaþia de Apãrare a Democraþiilor. Statele Unite, ca ºi defuncta Uniune Sovieticã acum câteva decade, sunt acum agentul subversiv al unei revoluþii mondiale. Când Bush afirma, în mesajul sãu din ianuarie 2003, cã Libertatea pe care o preþuim nu este un cadou al Americii cãtre lume, ci este darul lui Dumnezeu adresat umanitãþii, aceastã aparentã izbucnire de smerenie camufla de fapt opusul sãu totalitar. Orice leader totalitar pretinde cã el, în sine, nu reprezintã nimic: puterea sa nu reprezintã decât puterea poporului rânduit în urma sa, ºi ale cãrui nãzuinþe cele mai adânci doar el le poate exprima. Chestia e cã, cei ce se opun liderului prin definiþie, nu i se opun, de fapt, lui, ci se opun ºi celor mai adânci, mai nobile aspiraþii ale poporului însuºi. Nu aceeaºi pretenþie o are ºi Bush? Ar fi fost mai uºor dacã libertatea ar fi fost efectiv cadoul Statelor Unite cãtre alte naþiuni; în felul acesta, cei ce s-ar fi opus politicii SUA s-ar fi situat doar în opoziþie cu politica unui stat-naþiune ºi atât. Dar dacã libertatea este darul lui Dumnezeu pentru umanitate, iar guvernul SUA se percepe pe sine ca instrumentul ales pentru rãspândirea acestui dar cãtre toate naþiunile lumii, atunci cei ce se opun politicii Statelor Unite resping, de fapt, cel mai nobil dar fãcut de Dumnezeu umanitãþii. Cât priveºte al doilea motiv, impulsul de a demonstra hegemonia necondiþionatã a SUA, Strategia Naþionalã de Securitate a administraþiei Bush tinde sã traducã poziþia de o incomparabilã forþã militarã ºi imensã influenþã economicã ºi politicã a Americii în decenii de pace, prosperitate ºi libertate. Dar gânditorii neoconservatori vorbesc în termeni mai fruºti decât îºi pot permite confraþii lor de la Casa Albã. În recenta lor carte, Rãzboiul asupra Irakului, neoconservatorii Wiliam Kristol ºi Lawrence F. Kaplan scriu: Misiunea începe la Bagdad, dar ea nu se va încheia acolo Ne aflãm în piscul unei noi ere istorice E un moment decisiv E limpede cã acesta implicã mai mult decât Irakul. Reprezintã o mizã mai mare chiar decât viitorul Orientului Mijlociu ºi rãzboiul antiterorist. Este vorba despre ce fel de rol intenþioneazã Statele Unite sã joace în secolul 21. Nu se poate decât sã subscrii la afirmaþia: Atacul SUA asupra Irakului n-a fãcut decât sã împingã viitorul comunitãþii internaþionale la risc, stârnind întrebãri fundamentale privind noua ordine mondialã ºi ce legi o vor guverna. În privinþa celui de-al treilea motiv al lansãrii atacului, ar fi simplist sã se pretindã cã Statele Unite intenþionau sã preia în totalitate industria petrolierã a Irakului. Dar într-o þarã care, dupã expresia secretarului departamentului de apãrare Paul Wolfowitz, pluteºte pe o mare de petrol, instalarea unui guvern binecuvântat de autoritãþile americane, angajat ferm în promovarea investiþiilor strãine (a se citi americane) în industria sa petrolierã ºi care sã se bucure de o poziþie înaltã în cadrul Organizaþiei Þãrilor Exportatoare e Petrol, nu putea fi decât de interes major pentru strategii americani. Într-adevãr, a se fi ignorat un astfel de interes major, ar fi însemnat un caz flagrant de malpraxis strategic. Imperiul burlesc al Americii Între aceste trei motive, factorul cheie este cel de-al doilea: folosirea Irakului drept pretext sau ca model exemplar de stabilire a parametrilor noii ordini mondiale, care sã afirme dreptul Statelor Unite de a lansa atacuri preventive ºi, astfel, sã i se cimenteze statutul de singurã putere politicã globalã. Mesajul dindãrãtul atacului american nu s-a adresat în primul rând poporului irakian, ci nouã tuturor, ca martori ai rãzboiului; noi eram þintele ideologice ºi politice vizate. Ajunºi în acest punct, se poate pune întrebarea naivã: Statele Unite ca poliþist mondial de ce nu? La urma urmei, lumea post-rãzboiului Rece a cerºit efectiv putere globalã pentru a-ºi umple vidul. Ah, dar în asta constã dificultatea: problema cu Statele Unite de azi

39 38 contra-episteme nu e cã repezintã un nou imperiu global, ci cã, de fapt, nu e; în timp ce se preface a fi un imperiu, continuã sã se comporte ca un stat-naþiune, urmãrindu-ºi fãrã cruþare interesele. Într-adevãr, ca într-o rãsturnare perversã a bãtrânului slogan ecologist, paradoxul politicii externe a administraþiei Bush poate foarte bine sã fie: comportã-te global, gândeºte local. Vedeþi, de pildã, decizia SUA de a impune taxe la oþel, ratificatã ilegal de cãtre Organizaþia Mondialã a Comerþului, în totalã contradicþie cu propriile sale principii sacrosancte care, desigur, cer þãrilor în dezvoltare sã se deschidã cãtre piaþa mondialã. Un alt exemplu uluitor supra dublei gândiri americane a fost presiunea bilateralã exercitatã asupra Serbiei, în vara anului Oficialii SUA au pretins Serbiei trimiterea celor suspectaþi de crime de rãzboi în faþa Tribunalului Criminal Internaþional pentru Fosta Iugoslavie de la Haga (în concordanþã cu logica de imperiu global, ce pretinde instituþii judiciare transnaþionale); dar au exercitat simultan presiuni asupra Serbiei sã semneze un tratat bilateral care s-o oblige sã nu predea noii Curþi Internaþionale (tot de la Haga) nici un cetãþean american suspectat de crime de rãzboi sau alte crime împotriva umanitãþii (în concordanþã cu logica statului-naþiune). Nu e de mirare cã reacþia Serbiei a fost una de furie perplexã. ªi nu aceeaºi inconsistenþã primeazã în felul în care SUA gestioneazã rãzboiul împotriva terorismului? Strategia economicã exemplarã pentru capitalismul actual este de a se descotorosi de procesul murdar al producþiei materiale ºi pasarea acesteia (cum ºi publicitatea, designul, contabilitatea) cãtre alte companii. Procesul de producþie are loc în, sã zicem, Indonezia, unde standardele de laborator ºi de mediu sunt mai permisive decât în Occident, iar compania occidentalã care e deþinãtoarea logo-ului poate pretinde cã nu e responsabilã de încãlcãrile contractorilor sãi. Cumva similar se petrec lucrurile ºi în cazul interogãrii suspecþilor de acte teroriste, prin torturarea lor cu metode împrumutate de la aliaþii din Lumea a Treia (aceleaºi þãri criticate în cadrul Raportului anual de þarã privind Drepturile Omului din cadrul Departamentului de Stat American), putând smulge mãrturisiri fãrã grija vreunor probleme de legalitate ºi fãrã teama protestului public. Nu putem legaliza tortura; este contrarã valorilor americane, a rãbufnit editorialistul de la Newsweek, Jonathan Alter, în timp ce, pe de altã parte consimþea totuºi cã va trebui sã ne gândim la alternativa transferului unor suspecþi cãtre aliaþii noºtri mai puþin mofturoºi, chiar dacã acesta e un gest ipocrit. N-a susþinut nimeni cã acest lucru va fi drãguþ. Aºa merg lucrurile în democraþiile din Lumea Întâi, care strãmutã în exterior din ce în ce mai mult din dedesubturile lor murdare, indiferent dacã e vorba de marketingul la distanþã sau de toturã. Oportunitatea ca rãzboiul împotriva terorismului sã fie dus în interiorul unui orizont al ordinii legale internaþionale s-a risipit. De ce? Ca sã împrumutãm cuvintele lui Muhammad Said al-sahaf, pitorescul ministru irakian al Informaþiilor care, la una dintre ultimele sale conferinþe de presã din timpul rãzboiului, nega zvonurile ce susþineau cã americanii controleazã porþiuni importante din Bagdad: [Americanii] nu au nimic sub control ei n-au control nici mãcar asupra lor înºile! Mai simplu spus, strategilor americani le lipseºte conºtiinþa de sine pentru a recunoaºte contradicþia dintre ºi între intenþiile ºi acþiunile lor. În februarie 2002, Secretarul American al Apãrãrii, Donald Rumsfeld s-a lansat într-un mic exerciþiu filozofic, fãcând presupuneri amatoristice pe marginea relaþiei dintre cunoscut ºi necunoscut: Sunt cunoscute cunoscute; sunt lucruri pe care ºtim cã le ºtim. De asemenea ºtim cã sunt necunoscute cunoscute; adicã noi ºtim cã sunt unele lucruri pe care nu le ºtim. Dar totodatã sunt lucruri pe care nu ºtim cã nu le ºtim. Pentru Rumsfeld, acele lucruri pe care nu ºtim cã nu le ºtim reprezintã cele mai mari primejdii cu care se confruntã Statele Unite. Dar Rumsfeld a uitat sã adauge ºi cel de-al patrulea termen crucial: lucrurile cunoscute fãrã a le cunoaºte, lucruri pe care nu ºtim cã le ºtim adicã pur ºi simplu subconºtientul freudian, cunoºtinþele ce nu se cunosc pe sine, cum psihanalistul francez Jacques Lacan obiºnuieºte sã spunã. În multe privinþe, aceste lucruri pe care nu ºtim cã le ºtim, credinþele ºi supoziþiile dezavuate, faþã de care nici mãcar nu suntem conºtienþi cã suntem loiali, pot reprezenta o primejdie ºi mai mare. Este certamente ºi cazul motivelor ce-au dus la acest rãzboi. Ceea ce este necunoscut (dezavuat, ignorat) nu reprezintã iniþial natura problematicã a acelor raþiuni ca atare (sã zicem faptul cã, în rãspândirea democraþiei, Statele Unite îºi impun propria versiune asupra democraþiei), ci, mai degrabã, inconsistenþa în substanþa acelor raþiuni. Statele Unite urmãresc o serie de scopuri (rãspândirea democraþiei, afirmarea propriei hegemonii, asigurarea rezervelor de petrol) care, în ele din urmã, sunt incompatibile. Gândiþi-vã la þãri ca Arabia Sauditã sau Kuwait, monarhii conservatoare, dar aliaþi din punct de vedere economic, integrate profund în capitalismul occidental. În ce le priveºte, Statele Unite au un interes precis: pentru ca aceste þãri sã furnizeze Statelor Unite rezerve sigure de petrol, ele trebuie sã rãmânã nedemocratice, atâta vreme cât se poate pune prinsoare cã eventuale alegeri democratice în Arabia Sauditã sau Irak n-ar produce decât regimuri islamiste, naþionaliste, astfel s-ar escalada atitudinile anti-americane. ªaizeci de ani de scuze ale þãrilor occidentale, menite sã escamoteze lipsa de libertate în Orientul Mijlociu, n-au fãcut nimic sã ne determine sã ne simþim mai în siguranþã, a declarat Bush, în noiembrie Însã le-au asigurat statelor occidentale provizii energetice relativ stabile, adicã ceva ce nici Statele Unite nu par a fi dispuse sã sacrifice peste noapte, pe altarul libertãþii. Mai mult, în pofida discursului lui Bush privitor la viitoare strategii de promovare a libertãþii în Orientul Mijlociu, ºtim acum ce înseamnã aducerea democraþiei: Statele Unite ºi binevoitorii sãi parteneri decid în cele din urmã dacã o þarã e coaptã pentru democraþie, ºi ce formã de democraþie ar trebui sã adopte. Dovadã comentariul lui Rumsfeld, din aprilie 2003, cum cã Irakul nu trebuie sã devinã o teocraþie, ci o þarã laicã tolerantã în care toate religiile ºi grupurile etnice sã se bucure de aceleaºi drepturi. Oficialii SUA au reacþionat printr-o dezaprobare mutã la posibilitatea ca o nouã constituþie a Irakului sã confere Islamului o poziþie privilegiatã. Ironia, aici, e dublã: nu doar cã ar fi drãguþ ca SUA sã pretindã acelaºi lucru Israelului în ce priveºte iudaismul, dar de vreme ce Irakul lui Saddam era deja un stat laic, cele mai probabile rezultate

40 contra-episteme 39 ale unor alegeri democratice ar trebui sã aibã ca rezultat privilegierea Islamului! Conform ziarului britanic The Independent, un oficial american, sub acoperirea anonimatului, a chiar afirmat cã primul gest de politicã externã al Irakului democrat ar fi recunoaºterea Israelului. În schimb, ceea ce se pare cã iese la ivealã, ca rezultat al ocupaþiei americane în Irak, este cu siguranþã o miºcare musulmanã fundamentalistã anti-americanã, legatã direct de miºcãri asemãnãtoare din alte þãri arabe sau din þãri cu prezenþã musulmanã. Este ca ºi cum, într-o prezentare contemporanã a vicleniei raþiunii, o mânã invizibilã a destinului se asigurã, în mod repetat, cã intervenþia americanã mai degrabã cautã cu lumânarea efectele decât sã le evite. Fragmente din discursul preºedintelui Statelor Unite ale Americii, George W. Bush, despre libertatea în Irak ºi în Orientul Mijlociu, susþinut la a 20-a aniversare a Fundaþiei Naþionale pentru Democraþie, 6 noiembrie 2003 Sacrificiile americanilor n-au fost totdeauna recunoscute ºi apreciate, dar ele au meritat osteneala Dupã cum se produc schimbãrile în regiunile Orientului Mijlociu, cei ce deþin puterea ar trebui sã se întrebe: vor rãmâne în amintire ca rezistenþi la reformã sau ca iniþiatori ai acesteia? În Iran, dorinþa de democraþie este puternicã ºi amplã, cum s-a putut observa luna trecutã când mii de oameni s-au adunat sã-l întâmpine, la întoarcerea acasã, pe Shirin Ebadi, câºtigãtorul Premiului Nobel pentru Pace. Regimul din Teheran trebuie sã ia în considerare nevoile democratice ale poporului iranian, altfel îºi va pierde ultima pretenþie de legitimitate Existã, totuºi, principii esenþiale comune oricãrei societãþi de succes, în fiecare culturã. Societãþile de succes limiteazã puterea statului ºi puterea militarã, astfel ca guvernele sã rãspundã voinþei poporului, iar nu voinþei unei elite. Societãþile de succes protejeazã libertatea cu ajutorul consistent ºi imparþial al legii, iar nu prin aplicarea selectivã a legii cu scopul sancþionãrii oponenþilor politici [Asigurarea democraþiei în Irak] reprezintã o asumare masivã ºi dificilã, dar meritã efortul nostru, meritã sacrificiul nostru, deoarece noi cunoaºtem miza. Eºecul democraþiei în Irak i-ar încuraja pe teroriºtii din întreaga lume, ar spori pericolele la care poporul american ar fi expus ºi ar stinge speranþele milioanelor de oameni din regiune. Democraþia irakianã va învinge, iar reuºita va rãspândi mai departe vestea, din Damasc la Teheran, cã libertatea poate fi viitorul fiecãrei naþiuni. Întemeierea unui Irak liber în inima Orientului Mijlociu va reprezenta un eveniment de cumpãnã în revoluþia democraticã globalã Câtã vreme Orientul Mijlociu va rãmâne un loc unde libertatea nu înfloreºte, va rãmâne un loc al stagnãrii, resentimentului ºi violenþei gata de a fi exportate. Cât priveºte rãspândirea armelor ce pot provoca þãrii noastre ºi prietenilor noºtri vãtãmãri catastrofice, ar fi o nesãbuinþã sã acceptãm aceastã stare de lucruri. De aceea, Statele Unite au adoptat o politicã nouã, o strategie de viitor a libertãþii în Orientul Mijlociu. Aceastã strategie necesitã aceeaºi consecvenþã, energie ºi idealism de care am dat dovadã pânã acum. ªi va da aceleaºi rezultate ca ºi în Europa, în Asia, ca în fiecare regiune a lumii unde evoluþia libertãþii conduce la pace. Evoluþia libertãþii este imperativul timpului nostru. Este imperativul þãrii noastre ªi credem cã libertatea libertatea pe care o preþuim nu este doar penru noi. Ea este dreptul ºi posibilitatea întregii omeniri. Efortul pentru rãspândirea libertãþii poate fi imens. America a îndeplinit îndatoriri dificile ºi pânã acum. Naþiunea noastrã este puternicã; suntem cãliþi. Traducere de Nicoleta SÃLCUDEANU

41 40 scaner Alex. CISTELECAN Viaþa ca efect special Activitatea criticii sociale se desfãºoarã conform legii biciclistului: întotdeauna plouã, drumul urcã ºi vântul bate din faþã. Deºi descendent al marii filosofii, critica socialã este, pe pãmânt, o muncã. Iar cine-i harnic ºi munceºte n-are, se spune, decât unu la sutã geniu. Cu atât mai mult cel care trudeºte aproasta pe câmpiile Aletheii, în teoria criticã. El este mai Sisif decât toþi: ºi asta pentru cã principiul care guverneazã în mod fatal producþia criticii sociale este unul absolut contra-productiv. Toatã activitatea ei pare sã se supunã faimoasei maxime a eºecului ºi rãtãcirii care spune cã atunci când îi vine rândul, se schimbã regulile. Cu alte cuvinte, atunci când critica socialã reuºeºte, dupã eforturi uriaºe, sã smulgã ºi sã demaºte un adevãr ascuns al sistemului, fãcându-l pe acesta sã roºeascã jenat ºi sã-ºi recunoascã vina, putem fi siguri cã adevãrul acestuia este deja dosit în altã parte. Atunci când masca e datã la o parte sau cenzura pare sã cedeze, putem fi siguri cã ne-am rãtãcit. Critica socialã se înºalã astfel grosolan de îndatã ce ridicã mâna ºi scrie adevãrul pe tablã. Ne gãsim astãzi într-un astfel de moment jenant. Cel puþin o mare parte a criticilor aduse de teoria socialã, cea care vizeazã universul mass-mediei 1, au devenit derizorii. Cum? Prin simpla maimuþãrire a lor de cãtre media. Printro comicã parodiere a culpei de cãtre televiziune. Cãci ce spune critica despre mass-media? Spune cã, în fond, departe de a fi un sistem de informare a populaþiei, aºa cum ar vrea aceasta sã se autodefineascã, televiziunea cãci ea e vizatã în primul rând este o practicã foarte cinicã, pentru cã fãcutã cu zâmbetul pe buze, de supraveghere ºi control. Cum rãspunde acuzatul? Aparent recunoscându-ºi vina. Surprinzãtor, ne gãsim astãzi întrun punct în care sistemul pare sã accepte ca valide criticile care i se aduc de o vreme bunã. Acea parte a teoriei care se numeºte criticã socialã pare a fi lovit, în sfârºit, în plin; iar adversarul, aparent debusolat, nu face decât sã recunoascã justeþea argumentelor. Suntem, deci, în momentul în care a venit rândul criticii. Înseamnã cã regulile s-au schimbat deja 2. Cum s-a desfãºurat, de fapt, acest schimb de pase? Sã remarcãm mai întâi cã argumentele criticii sunt produse printr-o simplã rãsturnare a atitudinii naturale: nu noi ne uitãm la televizor, spune critica mass-mediei, ci dimpotrivã, ecranul e cel ce ne supravegheazã. Televiziunea va fi, prin urmare, definitã de adversarii ei drept un fel de Panopticon, ca un mijloc de control prin care statul, cu o mânã, þine în lanþurile canapelelor un întreg popor, în timp ce cu cealaltã mânã reuºeºte abil sã-l convingã de absoluta sa libertate. Omul se naºte liber, dar iatã, pretutindeni el se uitã la televizor, afirmã alarmatã critica socialã. Un model ºi mai precis decât Panopticonul lui Bentham pentru ilustrarea acestei metode de control este sistemul orwellian al Big Brother-ului. În fond, spune critica socialã, în acest ev media omul nu este decât un terminal al unei reþele informaþionale mafiote, fals numitã companie de cablu. Ecranul televizorului nu e decât mijlocul prin care orice individualitate poate fi supravegheatã ºi controlatã pentru a fi în final ºtearsã. Priviþi, Big Brother ne priveºte prin privirea albastrã a Andreei Esca! ªi ce altã confirmare mai bunã a acestei critici dacã nu tocmai emisiunile de gen Big Brother? Iatã, spune teoria criticã urmãrind odioasa emisiune de pe Prima, am avut dreptate! Am spart minciuna, am rãzbit la adevãr. A venit, în fine, rândul nostru. Dar regulile s-au schimbat. Cãci sistemul 3, în acest joc pe viaþã ºi pe moarte de-a adevãrul, are un statut privilegiat: el joacã jocul, dar în acelaºi timp scrie ºi regulile. Iar dacã adversarul sã întâmplã sã marcheze, înseamnã cã deja se juca altceva. Dacã modelul Big Brother pare sã demaºte într-adevãr intenþiile ascunse ale sistemului, fãcându-l ºi pe acesta sã le recunoascã, înseamnã cã ele sunt deja altele. Cãci existã cel puþin câteva presupoziþii ale modelului orwellian care sunt deja false. Aº spune trei, mãcar de dragul lui Hegel. Mai întâi, cã existã cineva care priveºte prin ecranul de control, cã puterea este deci un subiect ce poate fi identificat. Apoi, cã în faþa ecranelor existã de asemenea cineva, cã puterea are prin urmare ºi un obiect identificabil. În fine, cã între aceºti doi termeni se joacã într-adevãr ceva, cã subiectul puterii îºi supune într-adevãr un obiect ºi cã acest obiect pãstreazã mereu un caracter ameninþãtor dat de faptul cã poate întotdeauna sã rãstoarne relaþia de putere. Ceea ce pãrea atât de inovator ºi de subtil în aceastã viziune orwellianã, reluatã astãzi de critica socialã, se dovedeºte a fi o teorie destul de naivã, în care relaþiile de putere se stabilesc într-un mod pre-foucauldian între doi termeni complet exteriori unul altuia ºi în care se menþine un dualism preheideggerian între obiect ºi subiect. Tot anacronismul ºi optimismul naiv ca orice optimism al modelului orwellian este exprimat în aceastã propoziþie din 1984: Speranþa stã în proli. Cu alte cuvinte, existã încã o clasã de oameni încã nealteratã ideologic care mai poate rãsturna raporturile de producþie. Adevãrata umanitate a omului, nealienatã ºi nealienabilã, nu ºi-a spus încã cuvântul. Una peste alta, Orwell ºi furioºii criticii sociale sunt niºte umaniºti iremediabili, pe la care, se pare, n-a mai ajuns faimoasa scrisoare a lui Heidegger. Cãci dupã atâtea totalitarisme care s-au dat drept umanism, singurul mediu în care umanismul se mai vinde astãzi e cel al reclamelor la detergenþi sau telefonie mobilã. Viitorul e portocaliu, din pãcate. Pentru umanism, de-a dreptul maro. Faptul cã astãzi putem urmãri într-adevãr niºte emisiuni în care un grup de tineri este supravegheat non-stop de camerele de luat vederi, în care prin urmare se pun literalmente în scenã imaginile de groazã care neau ºocat în 1984, nu demonstreazã prin nimic cã aceasta este într-adevãr natura de instrument de control pe care o are televiziunea. Dimpotrivã. Gândirea trebuie sã o ia

42 scaner 41 înaintea evenimentelor. În loc sã strigãm alarmaþi cã se încalcã dreptul la viaþã privatã, ar trebui sã ne gândim cum de a fost posibil aºa ceva. În fond, ce se întâmplã la o astfel de emisiune? De unde aceastã plãcere pe care o resimþim în a urmãri viaþa intimã a unor personaje erijate în campioni ai cotidianului, în atleþi ai banalului, maeºtri ai spãlatului pe dinþi ºi aprinsului aragazului? Cu siguranþã e vorba de aceeaºi plãcere perversã pe care o resimþim atunci când auzim sau surprindem, fãrã sã vrem, un secret al vecinului. Dar atunci cum de s-a putut ca o televiziune sã consacre o întreagã emisiune unui astfel de show? Tocmai pentru cã, de fapt, vecinul nu mai are nici un secret. Pentru cã, în fond, nu mai existã nimic de ascuns în viaþa noastrã. Iar în faþa acestui vid de interesant ºi de secret, televiziunea, prin emisiuni de acest gen, salveazã, de fapt, aparenþa unei vieþi private. Ca sã dau un exemplu: atunci când în emisiunea Big Brother, un tânãr negru ieºea în toatã splendoarea lui golaºã de la duº, scandalizând astfel consiliul audio-vizualului ºi cu el toatã naþiunea, ce era, de fapt, aici scandalos? Scandalos ºi ºocant era nu faptul cã tânãrul de culoare scotea la ivealã ceva ce ar fi trebuit sã rãmânã ascuns, ci faptul cã avea într-adevãr ceva ce ar fi trebuit sã rãmânã ascuns. ªocant în acest gen de emisiuni este sã aflãm cã într-adevãr personajele au secretele lor. În fond, noi neam fi aºteptat ca de la duº sã iasã o fiinþã asexuatã, un fel de înger de televiziune. Dacã e sã ne ducem logica mai departe, vom spune cã într-adevãr de la duº a ieºit o astfel de persoanã, în timp ce acel falus care a înspãimântat naþiunea a fost, de fapt, un efect special al celor de la Prima. Adevãrul care trebuie citit în acest gen de emisiuni este cã toatã viaþa noastrã privatã, cu toate intimitãþile ºi secretele ei, nu mai este astãzi decât un efect special. Iatã, aºadar, unde se înºalã critica socialã: ecranul nu mai este un simplu mediu prin care trec nealterate relaþiile dintre subiectul ºi obiectul puterii, subiect ºi obiect doepotrivã exteriori mediului. Ci mediul este mesajul înseamnã cã ecranul este o purã imanenþã care nu reflectã ºi nu exprimã nimic decât în afara sa. Scandalul emisiunilor de tip Big Brother nu este cã ne pune tuturor viaþa privatã în pericolul publicitãþii. Aºa ceva, viaþã privatã, nici nu mai existã. Dar tocmai de aici vine ºarmul acestor emisiuni: din faptul cã pun în scenã, cu mari cheltuieli, fireºte, realitãþi de care am auzit cu toþii de la bunici ºi pãrinþi, dar pe care nu le mai putem trãi vreodatã. Ar trebui sã vedem în acest tip de emisiuni ceva analog filmelor documentare de pe Discovery în care se vorbeºte despre omul preistoric. La fel, Big Brother este un documentar despre strãmoºul noºtru, omul comunitar. Dar unde s-a pierdut secretul? Unde a dispãrut viaþa privatã? Urmând experienþa Big Brother, va trebui sã spunem cã tot acest mit al vieþii personale nu era decât efectul tehnicilor de supraveghere ºi control. Cã raportul e invers decât am fi crezut: nu ecranul supravegheazã intimitãþile noastre, fiind astfel o consecinþã a lor; ci dimpotrivã, el le produce. Experienþa aceasta am avut-o, probabil, cu toþii, atunci când, dintr-o lume în care fiecare era urmãrit de cãtre vecini informatori, în care viaþa fiecãruia se scria cu toate secretele ei periculoase în dosarele securitãþii, ne-am trezit într-o lume în care fiecare pare liber sã-ºi alcãtuiascã secretele vieþii sale private aºa cum doreºte. Surpriza e cã odatã ce telefoanele n-au mai fost ascultate, nici convorbirile adevãrate n-au mai existat. Cã odatã ce secretele n-au mai fost urmãrite, ele au dispãrut 4. Adevãrul nu va fi fost decât un artificiu al cenzurii, iar sexul, se pare, doar un efect special al chiloþilor. Pentru un nou concept de om: victima inocentã Pe nevãzute, omul aºa cum îl ºtiam noi desenat pe nisip de cãtre tradiþia ºtiinþelor umane a fost ºters de valuri precum în profeþia foucauldianã. Pentru cã ceea ce se pune în scenã pe platourile de televiziune nu este ceva venit din afara timpului nostru. Nu întâmplãtor existã o continuitate ideaticã între emisiunile de televiziune de tip Big Brother ºi atentatele teroriste: ambele folosesc acelaºi concept de om. ªi în vreme ce critica socialã se încãpãþâneazã sã vorbeascã despre om prin grila drepturilor omului ºi prin tot ceea ce a moºtenit de la venerabila tradiþie filosoficã, ea este depãºitã de aceste evenimente care nu se sfiesc sã punã în practicã noul concept de om. În faþa lor teoria este tot atât de neputincioasã ca arcurile indienilor din America în faþa flintelor lui Columb. Care este, în fond, acest nou concept de om: este cel de victimã inocentã. L-am auzit cu toþii, alarmaþi, din gura Adreei Esca, la fiecare atentat terorist. Dar cu toþii suntem niºte victime inocente astãzi, indivizi a cãror singurã valoare de schimb viaþa lor nudã este jucatã într-un schimb imposibil: terorismul. Ar trebui sã sesizãm tensiunea care þine laolaltã aceºti doi termeni: victimã inocentã. Suntem de fapt inocenþi, dar suntem de drept victime. În acest paradox stã toatã natura noastrã. Suntem victime inocente, pentru cã nu avem nici o vinã. Nu avem nici o vinã pentru cã nu avem nici o responsabilitate. Nu avem nici o responsabilitate pentru cã destinele vieþilor noastre se joacã astãzi mai mult ca oricând altundeva. Dar tocmai prin aceastã inocenþã de fapt avem de drept vocaþia victimei: tocmai aceastã inocenþã este cea vizatã, luatã ca ostatic, în atentatul terorist. Au trecut vremurile în care jocurile de putere erau o luptã între doi adversari deopotrivã identificabili ºi în care tot ce era victimã colateralã era un efect nedorit. Nui vorba cã teroriºtii de la Madrid au adormit în tren iar bombele din sacoºe, destinate clãdirii guvernului, le-au explodat sub banchetã. Au trecut vremurile când lupta pentru recunoaºtere cãci tot o luptã pentru recunoaºtere se desfãºoarã ºi astãzi se dãdea într-un spaþiu hegelian corect amenajat ºi ferit de public. Astãzi tocmai publicul e cel vizat. (Vestea bunã e, deci, cã istoria nu s-a sfârºit. Sau cel puþin s-a sfârºit numai istoria hegelianã, cea care merge din dialecticã în dialecticã ºi în care exteriorul sfârºeºte întotdeauna prin a fi înghiþit în interior. Astãzi tocmai interiorul e cel ce se scindeazã. Or, din altã perspectivã, putem spune, e drept, cã istoria s-a sfârºit, cãci într-adevãr numai istoria hegelianã putea fi o istorie, una care poate institui un progres ºi o memorie. De-acum începe istoria luptelor subversive care ar putea fi mai degrabã povestitã prin deconstrucþia derridianã unde exteriorul nu mai poate fi interiorizat ci, dimpotrivã, interiorul este cel care

43 42 scaner trebuie sã se conformeze logicii adversarului: dacã vrea sã rãspundã terorismului, statul trebuie sã devinã mai terorist ca acesta. Terorismul este astfel un fel de forcludere 5 lacanianã: survenirea în Real a ceea ce n-a putut fi integrat în ordinea simbolicã. Putem sã citim în terorism o astfel de survenire a unui Real lacanian, adicã a ceva ce scapã oricãrei simbolizãri 6 ). Ceea ce e ºi mai important de subliniat aici este cã terorismul, prin atentatele sale, nu face decât sã tragã concluzia fireascã din premisele pe care le-a pus democraþia liberalã. Într-un fel, terorismul este un dublu imaginar ºi malefic ca orice dublu în care se scindeazã conºtiinþa post-modernã contemporanã. Rãdãcina sa este profund ancoratã în democraþia liberalã. Omul ca victimã inocentã nu este un rezultat al atentatelor teroriste. Ci terorismul este, în fond, singura metodã adecvatã de raportare la aceastã victimã inocentã, produs firesc a douã mii de ani de istorie a Occidentului. Stalin fusese taxat drept cinic în momentul în care spunea cã în politicã oamenii se numãrã cu milioanele. Sã observãm doar cã aceeaºi logicã guverneazã ºi democraþia liberalã. În fond, conceptul pe care îl propunem aici, de victimã inocentã, are, ca orice concept serios, o serioasã tradiþie filosoficã la bazã. El este, de fapt, urmaºul conceptului marxist de proletar: la fel cum acesta reprezenta clasa universalã pentru cã era deposedat de orice proprietate, în acelaºi mod victima inocentã este universalã, întrucît singura ei valoare este viaþa sa nudã. Victima inocentã este rezultatul politic firesc al tuturor reducþiilor la care filosofia a supus conceptul de om. Spre deosebire însã de categoria de proletar a lui Marx, cea de victimã inocentã nu promite nici o revoluþie, pentru cã ea este deja rezultatul tuturor revoluþiilor ºi al miºcãrilor de emancipare. Singura sa acþiune politicã poate fi mãrturisirea cruzimilor al cãror obiect este. În acest punct, Rorty este pe atât de aproape de adevãr pe cât poate fi un gânditor american: singura misiune politicã a omului, aºa cum îl vede Rorty, este, de fapt, povestirea experienþelor de cruzime la care este supus 7. Nu întâmplãtor Mel Gibson a putut sã realizeze Patimile lui Isus în timpul nostru: pentru noi într-adevãr singura divinitate a lui Isus ºi singura trãsãturã divinã a omului în general este capacitatea sa de a încasa ºi de a îndura cruzimea 8, aºadar vocaþia sa de victimã inocentã. Concluzii locale: De ce atâta criticã socialã? Sã tragem, în fine, pe dreapta ºoselei gândirii. Adorno era de pãrere cã îþi trebuie un obraz realmente gros ca sã mai ai pretenþia cã scrii poezie dupã Auschwitz. În spaþiul carpato-danubiano-pontic, aº spune cã îþi trebuie o amnezie realmente gravã ca sã practici criticã socialã ºi sã pretinzi cã te adresezi unei opinii publice dotate cu conºtiinþã civicã dupã patruzeci de ani de comunism. Spunea cineva cã nu existã la noi destulã criticã socialã? Dimpotrivã, e prea multã. Prea multã, pentru cã e artificialã. Artificialã, pentru cã nu se adreseazã nimãnui; pentru cã nu are nici o funcþie sau efect social; în fine, pentru cã producþiile ei sunt fie nedorite erori grosolane, fie, mai rãu, o complicitate cinicã ºi perversã cu sistemul pe care pretinde a-l critica ºi demasca. ªi atunci, la ce bun atâta criticã socialã? Critica socialã este, în fond, visul pe care intelectualul îl viseazã pentru a putea continua sã doarmã; paznicul somnului sãu. Din schizofrenia necesarã cu care se confruntã fiecare absolvent de ºtiinþe socio-umane fie devine intelectual, barându-ºi însã astfel orice posibilitate de independenþã financiarã ºi rãmânând, practic, un copil ce se joacã în nisipul culturii, fie alege sã poatã sã se auto-întreþinã realizând munci fizice abrutizante, fireºte în Occident, renunþând însã, astfel, la pretenþia de intelectual din punctul de vedere al statului fiecare alternativã e la fel de bunã. Ceea ce trebuie evitat cu orice preþ este însã formarea în þarã a unei mase de intelectuali fãrã catedre sau loc de muncã adecvat. E mai uºor pentru stat sã plãteascã mii de intelectuali de care nu ai nevoie ºi care numai mimeazã activitatea criticã decât sã-i laºi sã devinã un fel de proletariat imediat conºtient de sine, imediat sindicalizabil ºi care ar putea oricând sãl scoatã pe Marx din sertar pentru a-l declama în piaþã. ªi atunci, fundaþiile ºi gazetele culturale trebuie susþinute, cãci cultura înseamnã libertate. Hai liberare. Note: 1 Aceastã mare parte a criticii sociale, cea care vizeazã mass-media, poate fi, în fond, caracterizatã drept întreaga sa sferã de activitate, cãci unde altundeva se mai poate astãzi vedea socialul dacã nu la televizor? 2 Jean Baudrillard povesteºte într-un interviu despre uimirea pe care a avut-o atunci când a aflat despre receptarea sa în Japonia. Toate cãrþile sale fuseserã traduse ºi editate în mai multe ediþii, teoria sa a simulacrelor era arhicunoscutã, studiatã minuþios, în fine, deplin acceptatã. Teoria sa intrase de-acum în ordinea lucrurilor. Ea se dovedise atât de adevãratã, încât falsã. 3 Va trebui, pentru a evita sã cãdem în ridicole teorii ale conspiraþiei ºi manipulãrii de cãtre un subiect malefic al puterii, sã presupunem întotdeauna prezenþa ghilimelelor înainte ºi dupã acest termen; sistemul este, aºadar, noþiunea prin care încercãm sã vorbim despre acest subiect absent sau cel puþin inidentificabil al puterii; 4 O experienþã similarã descrie ºi Baudrillard în Strategiile fatale, sfãtuindu-ne sã punem în practicã un mic joc: sã începem sã urmãrim o persoanã de pe stradã la întâmplare, sã o urmãrim zile în ºir, pretutindeni, pânã la capãt, adicã pânã îi vom fi descoperit secretul: anume cã nu are nici un secret, sau cã singurul sãu secret suntem noi, cei ce o urmãrim. 5 Dacã înþelegem forcluziunea, precum Lacan, ca fiind procesul ce stã la baza psihozei, vom putea corecta poziþia lui Marx, conform cãruia spiritul absolut (hegelian) intrã într-un interesant proces de putrezire cf. Ideologia germanã pentru a afirma cã, mai mult, astãzi spiritul absolut a luat-o de-a dreptul razna; 6 De unde ºi caracterizarea heideggerianã a Dasein-ului, drept cel ce trãieºte în posibil, i.e. prin proiectarea de posibilitãþi de cãtre comprehensiune, ar trebui înlocuitã ºi depãºitã printruna lacanianã: omul ca fiinþã simbolicã ce trãieºte în Real, adicã în imposibil; 7 Referitor la aceastã interpretare a lui Rorty vezi ºi Slavoj Zizek, Repeating Lenin; 8 Cf. Articolul lui Andrei Pleºu despre filmul lui Mel Gibson, Patimile lui Isus;

44 metamorfozele cercului 43 Alexandru NICULESCU Occidentalizarea culturii româneºti perspective actuale 1. În ultima vreme au apãrut cîteva interesante studii ºi reflecþii de autoritate despre o problemã mai veche, adeseori dezbãtutã, dar mereu de actualitate: integrarea social-culturalã ºi politicã a þãrii noastre în Europa occidentalã sau, altfel spus, pãtrunderea valorilor occidentale în structurile tradiþionale, autohtone ale societãþii ºi mentalitãþii româneºti ( l esprit public, cu termenii lui Pompiliu Eliade). Acestui extrem de important proces de transformare a civilizaþiei noastre denumit, ulterior, modernizare, occidentalizare i s-au cercetat originile, circumstanþele ºi consecinþele, într-o serie de lucrãri care încep la sfîrºitul secolului XIX ºi începutul celui de-al XX-lea pînã astãzi, fiecare dintre ele contribuind la luminarea multiplelor aspecte ale fenomenului. Cel care a declanºat examinarea fenomenului a fost Pompiliu Eliade, De l influence française sur l esprit public en Roumanie (Paris 1898; trad. rom., comentarii ºi note de Al. Duþu, Bucureºti 1982) ºi Histoire de l esprit public en Roumanie au XIX-e siècle (2 vol., Paris 1905), alãturi de care se pot menþiona lucrãri valoroase ale lui Charles Drouhet, Basil Munteanu ºi, mai ales, Eugen Lovinescu. Ele cãutau sã demonstreze cã Franþa, cultura ºi civilizaþia ei liberalã, modernã, cãlãuzeau, ca model, transformãrile occidentalizante ale societãþii româneºti. Alþi cercetãtori ai profunzimilor sociale moldo-valahe au extins fenomenul în timp, observînd, bunãoarã, influenþa neogreacã prin Fanarioþi din secolul XVIII (L. Gáldi), rolul Iluminismului (Al. Duþu) în procesul de formare a culturii moderne sud-est europene. Occidentalizarea noastrã începea deci înainte de influenþa francezã ºi se integra într-o largã zonã din rãsãritul Europei. Cu timpul, mai ales în ultimii ani post-decembrie 1989, ideea a devenit modernizare europeanã, europenizare precum susþine dl. Adrian Marino, pledînd Pentru Europa. Europenizarea este sinonimã cu occidentalizarea ºi modernizarea ca ºi cum, pînã prin sec. XVIII, þãrile româneºti ar fi fost excluse din Europa! 2. Ne-am oprit asupra acestor studii pentru cã, în perspectiva lor, deschiderea noastrã socialã ºi culturalã cãtre Occident capãtã dimensiuni mai realiste (nebãnuite, mãrturisim, nici de noi, atunci cînd ne-am ocupat de aceleaºi probleme). Punctul de plecare cel actual l-a constituit însã editorialul domnului Nicolae Manolescu din România literarã 3/2004 ( Formele fãrã fond sau prima bãtãlie canonicã). Autorul examina partea cultural-literarã a fenomenului. Dar, pe lîngã D-sa, alt istoric al culturii (pe linia lui Al. Duþu ºi Valentin Al. Georgescu) încerca sã-ºi convingã cititorii cã modernizatã sau nu, mai mult sau mai puþin supusã tradiþiei orientale, România noastrã prezintã totuºi forme fãrã fond, fiind în fapt un Bizanþ secund, în contradicþie cu cel autentic, originar (Daniel Barbu, Bizanþ contra Bizanþ, 2001). Idei cu totul deosebite în aceastã discuþie apar însã în discursul de recepþie la Academia Românã al domnului Rãzvan Theodorescu (2001): D-sa descoperã o primã modernitate româneascã prin sec. XVI XVIII, adusã de suzeranitatea turceascã, de turcocraþie. 3. Dl. Nicolae Manolescu examineazã atitudinea lui Titu Maiorescu în binecunoscuta formulã a formelor fãrã fond. Pe bunã dreptate, D-sa contestã imaginea unui Titu Maiorescu, cu solidã instrucþie germanã, ca autarhist, reacþionar ºi antiliberal. Mentorul Junimii nu se opunea în fapt formelor europene occidentale ci critica lipsa din viaþa poporului român a binefacerilor stãrii de civilizaþie. Altfel spus, ar trebui sã înãlþãm poporul nostru la înþelegerea fondului civilizaþiei occidentale, adoptînd mentalitatea ºi instituþiile ei, adicã existenþa lui naþionalã la realitãþile europene (citate N. Manolescu). Afirmaþiile maioresciene nu-s deloc surprinzãtoare. Dacã domnul Nicolae Manolescu a relevat valoarea lor canonicã, tot atît de bine putem sublinia însemnãtatea lor socio-culturalã. Într-adevãr, occidentalizarea s-a distribuit inegal în provinciile ºi clasele sociale româneºti. Mai întîi, Moldova, ulterior Muntenia, mai întîi coconaºii ºi coconiþele cucerite de ofiþerii ruºi sau educate în pansioane conduse de francezi (la Iaºi, mai ales), tineri ofiþeri, poeþi romantici ºi demoazele ale burgheziei mici ºi mijlocii, dupã cum aratã primele noastre piese de teatru, prin 1830 (în Primii noºtri dramaturgi, v. ediþia noastrã 1956, se disting cu claritate aceste aspecte socioculturale). În acelaºi timp, zone întregi ale societãþii româneºti nu erau atinse de ceea ce se considera a fi duhul sfranþozesc, iar alte straturi sociale erau de-a dreptul refractare! Pe lîngã boierii ruginiþi ( tombatera etc.) care-ºi purtau mai departe barba ºi anteriul oriental, se declarau a fi împotriva formelor goale ale strãinilor, cei din clasele sociale inferioare, suburbane ºi rurale, meseriaºii ºi þãranii. Tot astfel, dincolo de Carpaþi, în Transilvania ºi Banat, influenþa occidentalã, a Franþei în special, nu a putut sã se rãspîndeascã. Procesul occidentalizãrii a fost îndeosebi al tineretului (burghez sau îmburghezit ) moldo-valah (de altfel, miºcãrile revoluþionare din 1848 au dovedit-o!): noi am încercat sã-l delimitãm atunci cînd am analizat primele noastre piese de teatru (Individualitatea limbii române între limbile romanice, II, 1978, pp ). Sã adãugãm la cei menþionaþi acolo pe coþcari, dascãli de chitarã, tineri ridiculi franþuzi(þi) sub binecunoscutul epitet bonjuriºti. Aceºtia se gãseau în primele linii ale modernizãrii sociale. ªi cine se opunea? Bineînþeles, grupurile sociale conservatoare, boierii bãtrîni, mahalagiii, provinþialii ºi, cum am mai arãtat, negustori precum un chir ªtefan, rachierul, calfele de plãpumãrie ºi cîte un alt chir Stoian care afirma, clar, eu nu sunt domn! 4. Înþelegînd entuziasmul tineresc al moderniºtilor, putem sã ne întrebãm care sunt fundamentele de pe care se poate enunþa o autohtonã rezistenþã faþã de înnoirile occidentalizante? De unde teama (ignorarea sau dispreþul) faþã de modernitate? Rãspunsul la aceste întrebãri este complex. Mai întîi trebuie semnalatã o rezistenþã intrinsecã, arhaicã dacã nu primitivã a tradiþiei þãrãneºti adscripta glebae, care, deopotrivã oprimatã (de clasele boiereºti suprapuse de-a lungul veacurilor), lipsitã de drepturi sociale, redusã

45 44 metamorfozele cercului la tãcere pentru cã era prea supusã economic ºi desconsideratã social nu putea înþelege fenomenele inovatoare. Aceste pãturi þãrãneºti, sãrace ºi ignorante, fuseserã excluse ºi în sec. XVIII, atunci cînd elitele (aristocraþia) se grecizau urmînd moda fanariotã. N. Iorga ºi L. Gáldi au arãtat in extenso cum întregul establishment fanariot din Principate se preocupa de aristocraþie, de nobili, adicã fii ai boerilor ºi nu þãrani, cãrora li s- au dat lucrul pãmîntului ºi pãstoria, cãrora li se cuvine grija de lucrul pãmîntului ºi creºterea vitelor (Gáldi 1939, p. 53, n. 3). Rezultatul: les Roumains (étaient) méfiants de tout ce qui venait du côté des Grecs (id., p. 49). Negustorii constituiau un grup social diferit. Pe aceºtia, hospodarii fanarioþi (cf. dispoziþiile unui hrisov dat în 1775 de Alexandru Ipsilanti) îi admiteau la învãþãturã: copiii negustorilor dacã vreunu din ei doresc, fiind instruiþi numai la gramaticã, sã se scoaþã apoi din ºcoalã ºi sã meargã fiecare la meºteºuguri, pe care le vor alege pãrinþii lor (Gáldi 1939, p. 53, n. 3). În aceastã semiinstrucþie ºcolarã, dar cu o bunã chivernisealã materialã, negustorii ºi fiii lor preferau sã rãmînã Kiri conservatori, decît sã se arunce în noi dar nesigure organizãri sociale venite din Occident (mai ales din Franþa!). Iar deasupra tuturor se afla Biserica! Ortodoxia bizantino-slavã în care limba greacã se gãsea în concordanþã cu cea slavonã, cu o serie de hauts prélats grecs, instruits et souples fãrã nici un fel de communion d âme cu ceea ce se putea numi le bas clergé roumain, mizerabil ºi ignorant, precum poporul însuºi (A.A. Sturdza) nu admitea nicidecum interferenþa cu ereticii (= catolicii) ºi pãgînii (= alte confesiuni religioase). Ortodoxia apãra cu îndîrjire fanaticã tradiþia statu quo. În sec. XVIII, în plinã influenþã neogreacã fanariotã, se manifestau aceleaºi douã atitudini sociale: pe de o parte, aristocraþia de curte se eleniza, în timp ce altã parte a ei, boierii de þarã, fãcea corp comun cu þãranii ºi rãmînea româneascã (românofonã), accentuînd rezistenþa autohtonã faþã de cei nou-veniþi ºi cãpãtuiþi în þarã (N. Filimon ºi, mai tîrziu, Duiliu Zamfirescu au reflectat, literar, aceste aspecte sociale). A.A. Sturdza, în La diplomatie européenne et les pays roumains au XVIII siècle, Paris 1913 citat adeseori de L. Gáldi 1939 descrie aceeaºi stare de fapt. 5. Ceea ce s-a petrecut în sec. XVIII se repetã în secolul urmãtor. Clivajul social se menþine. Evgheniºtii greci ºi români se orienteazã cãtre înnoirile occidentale (franceze), trec la alte forme de lux, în timp ce þãranii rãmîn imobili în sãrãcia lor. Paginile scrise atunci ( ) de Barbu Paris Mumuleanu, Ion Ghica coincid cu ceea ce strãinii mai ales Francezii constatau din propria lor experienþã. În 1848, în timp ce eforturile tinerilor revoluþionari C.A. Rosetti ºi N. Bãlcescu încercau a introduce elementele unei societãþi occidentalizate, un observator francez, Desprez, îºi mãrturisea scepticismul: ce pays qui prend aujourd hui les dehors de notre civilisation gémissait encore dans les liens d une civilisation toute Byzantine. Tandis que le peuple souffrait d exactions odieuses, les boyards, enveloppés dans leurs longues robes asiatiques donnaient à l Europe le spectacle de chrétiens enchaînés aux mœurs dissolus du Bas Empire et de l ancien Orient (Gáldi 1939, p. 42). Cuvintele lui Desprez au valabilitate pînã astãzi! Ele reprezintã sursa principalã a teoriei formelor fãrã fond, les dehors ale civilizaþiei occidentale superficial imitate faþã de realitãþile sociale orientale, turco-bizantine. Occidentalizarea rãmînea deci un fenomen social de suprafaþã, al elitelor. 6. Despre aceste aspecte socioculturale a scris dl. Daniel Barbu (Bizanþ contra Bizanþ. Explorãri în cultura politicã româneascã, Nemira 2001). Domnia sa, urmãtor tezelor Desprez-Maiorescu, a formelor fãrã fond, considerã modernizarea noastrã politicã drept une affaire des intellectuels (v. p. 11, n. 3) ºi încearcã sã determine care este, la urma urmelor, adevãrul ascuns în strãfundurile corpului social românesc. Sau: care este fondul civilizaþiei româneºti. Rãspunsul autorului este surprinzãtor: nu un Byzance après Byzance cum considera N. Iorga societatea româneascã, ci un non- Byzance, dincolo de Bizanþ ºi împotriva Bizanþului. Altfel spus, Românii s-au folosit de formele Bizanþului de dupã Bizanþ, pentru a exprima un fond care se dovedeºte a fi bizantin (p. 17). Analiza pe care o întreprinde autorul vine ca sã spunem astfel cu severitate din afarã. D-sa examineazã acþiunile Bisericii de rit bizantin cu extremã intransigenþã, avînd chiar aerul de a o pune sub acuzaþia de a fi uzurpat suveranitatea statelor româneºti încã de la întemeierea lor: marea Bisericã nu înþelege numai sã beneficieze de un transfer de suveranitate, dar procedeazã chiar la descompunerea suveranitãþii supra legem pe care o exercitau împãraþii. ( Ortodoxia îºi propunea sã iasã învingãtoare, în calitate de singurã ordine legitimã capabilã sã întemeieze în drept practicile de dominaþie, p. 28). Aºadar, principiile teologice ortodoxe îndeplinesc, în spaþiul românesc, o funcþie politicã: aceasta ar fi început în 1534, cînd un monah Antonios Karamanlines a ajuns în Þara Româneascã pentru a impune (= a spune) legea ortodoxiei bizantine (dreptul nomocanonic); este adevãrat, subliniazã dl. Daniel Barbu, monahul era însoþit de un corp expediþionar turcesc, adicã sultanul otoman ºi patriarhul ecumenic îºi impun în indiviziune suveranitatea asupra românilor moldo-valahi (p. 30). Altfel spus, nu fãrã ironie, mitra ºi turbanul! Aceste douã elemente erau complice în guvernarea României: ele impun þãrilor româneºti pravila împãrãteascã ºi dumnezeiascã, ca lege a þãrii. În aceste circumstanþe, se justificã legislaþia româneascã, în care se opereazã cu iertarea, credinþa (= fidelitate), dreptatea ºi nedreptatea (= corupþia, p. 51), blestemul, rugãciunile (trafic de influenþã), lacrãmile, mila (domneascã). Ortodoxia le accepta! Pe lîngã acestea, odihna (= pacea socialã). Mai interesant este darul (darurile) ºi poclonul (= plocon) care sunt anticiparea unui profit, adicã ºpaga de astãzi: darul tehnicã socialã ºi peºcheºul turcesc apar într-o societate alcãtuitã din ceatã boiereascã ºi din sãraci. Într-un asemenea sistem social (Domn-boieri-sãrãcime) ia naºtere o middle class, burghezia în sutanã (p. 119), preoþi care, abia ºtiind sã citeascã (ºi, rar, sã scrie, p. 127) se îmburghezeau în mediul rural, constituind, pentru prima oarã, un fel de stare a treia (tiers état) româneascã, între boierul stãpîn pe moºie ºi þãranii care muncesc pe moºie (p. 131). Preotul este un notabil, un fruntaº social, un slujbaº îndatorat

46 metamorfozele cercului 45 al domniei. Într-un cuvînt, Românii trãiesc într-o societate întemeiatã pe tradiþia modului ortodox de existenþã. Nui scoate din aceastã stare nici apariþia istoriografiei cronicarilor care încearcã a impune un timp raþional civil ºi public nici rãspîndirea socialã a scris-cititului, mai ales a lecturii (p. 156). Turcocraþia ºi Biserica ortodoxã erau mai puternice: majoritatea profund neîncrezãtoare faþã de culturã ºi de educaþia înaltã, privite ca exterioare normalitãþii, ca îndeletniciri clericale (p. 161). Iatã citatele pe care se bazeazã autorul: D. Cantemir, care afirmã cã: moldovanii nu numai cã nu iubesc învãþãtura, dar aproape toþi o urãsc, pentru cã învãþãtura e treaba preoþilor (p. 161) ºi Ion Creangã: dacã-i popã, sã ceteascã (p. 162). Altfel spus, dl. Daniel Barbu considerã cã ortodoxia multisecularã, tradiþionalã, ºi Biserica ortodoxã ar fi rãspunzãtoare (nu vrem a folosi termeni mai accentuaþi) pentru starea de imobilitate politicã, economicã ºi culturalã a Românilor din Þara Româneascã ºi din Moldova. În alianþã cu turcocraþia, Biserica ortodoxã bizantinã ºi post-bizantinã oprima, material ºi mintal-spiritual pe creºtinii prea supuºi (de notat cã autorul subliniazã, urmînd diatribele ecleziastice ale lui Antim Ivireanu, înstrãinarea de morala creºtinã, chiar o probabilã decreºtinare a satelor etc., p. 119!). Biserica ortodoxã ar fi stat deci la baza adevãrului românesc tradiþional, multisecular. 7. Este greu dacã nu imposibil sã acceptãm o asemenea interpretare social-teologicã a stãrilor de stagnare ºi de izolare orientalã a societãþii româneºti. Am vorbit ºi noi despre þara turcitã (Individualitatea limbii române IV)., dar nu ne-am gîndit nici o clipã la alianþa dintre turban ºi mitrã, adicã la o turcocraþie ortodoxã! Cu atît mai puþin putem accepta idei precum cele formulate de dl. Daniel Barbu, modernitatea pare un inevitabil sinonim al descreºtinãrii (în vremea din urmã, o asemenea idee a mai apãrut). Consideraþiile autorului asupra fondului de adevãr social-cultural românesc sunt mult prea legate de aspecte religioase pentru a nu pãrea dispute interconfesionale (îndreptate împotriva Bisericii Rãsãritene!). De altfel, o bunã parte din temeiurile afirmaþiilor d-lui Daniel Barbu provin din scrierile unor istorici ai culturii cu o bunã instrucþie religioasã ortodoxã. Într-adevãr, þãrãnimea româneascã era incultã, nu iubea învãþãtura ºi refuza modernitatea dar nu ortodoxia ºi Biserica erau, singure, de vinã. Turcocraþia era de asemenea vinovatã dacã prin acest termen înþelegem turco-grecimea care, direct sau indirect, o discrimina cum am vãzut sîngeros. O parte a clerului era strãin, mulþi Domni erau strãini: de unde, oare, sã aibã aceºtia o anume consideraþie pentru þãrãnimea autohtonã? (S-a vãzut mai sus, ce gîndeau Fanarioþii). Este totuºi interesant de observat, cã în alte þãri de confesiune ortodoxã, precum Bulgaria, Serbia, chiar Grecia, situaþia social-economicã ºi culturalã a þãrãnimii nu era chiar atît de gravã precum aceea din cele douã regiuni subcarpatice româneºti. Iar turcocraþia domnea, egal, peste toatã peninsula Balcanilor Afirmaþiile d-lui Daniel Barbu nu sunt corecte. 8. ªi totuºi, din ambianþa orientalã turco-greceascã, Românii au ieºit cei dintîi, pãstrîndu-ºi identitatea etnicã ºi religioasã! Adicã rãmînînd, în marea lor majoritate, români, ºi creºtini, ºi ortodocºi dar acceptînd confesiuni occidentale. Sã nu uitãm însã cã ortodoxia româneascã a venit în contact cu catolicismul ºi cu Reforma, în Transilvania, cu catolicismul ºi cu Renaºterea (de sorginte polonezã), în Moldova. Limba românã a fost introdusã în bisericã în sec. XVI XVII, în Transilvania ºi în Þara Româneascã (în sec. XVIII, slujba în limba românã era definitiv instalatã), calvinismul a încercat sã introducã scrierea cu caractere latine ºi a întemeiat instituþii de culturã. Nu mai este nevoie sã evidenþiem rolul imens al ªcolii Ardelene în renaºterea naþionalã. Toate aceste contacte mediate cu Occidentul au atenuat, în Moldova ºi în Transilvania, virulenþa sãi spunem astfel! bisericii ortodoxe: în schimb, în Þara Româneascã regiunea care a atras mai mult atenþia d-lui Daniel Barbu structurile religioase au continuat a fi dominante (chiar dacã, dupã cum spunea un consul belgian, religia greco-ortodoxã (este) pe de-a-ntregul exterioarã cu practici puerile la care oamenii din popor þin mult, citat p. 262). Sub acest aspect dupã cum am arãtat în Individualitatea limbii române IV, cele trei regiuni istorice româneºti au avut trei tipuri de ortodoxie (religioasã) diferite: unele mai deschise, altele mai închise (stricte). 9. Dar nu Biserica ortodoxã ºi influenþa ei profundã în structurile sociale populare s-a opus modernizãrii! Dimpotrivã, dupã cum s-a mai arãtat, au fost prelaþii moldoveni care flirteazã cu voltairianismul ºi masoneria, iar feþele bisericeºti din Þara Româneascã se îngrijesc de luminarea poporului (Al. Duþu, p. 253). Cãtre sfîrºitul sec. XVIII, elitele româneºti laice preconizeazã reforme politice, proiecte de guvernare, în conformitate cu cultura modernã: domniile cel bune ale Europei constituie un deziderat aproape unanim. Dar atunci cînd, în urma ocupaþiei ruseºti ( ) ofiþerii ruºi de elitã, franþuziþi, introduc ºi ei în saloanele boiereºti din Iaºi ºi din Bucureºti limba ºi duhul Franþei (toþi aceºtia erau de religie pravoslavnicã!) trecerea noastrã spre Europa este evidentã. Ce putem altceva spune? Deschiderea româneascã spre Occident au adus-o, direct sau indirect, strãinii! Efortul nostru interior a fost numai acela pe care bine ºi înþelept l-a denumit Eugen Lovinescu de sincronizare cu Europa. Desigur, aceasta este consecinþa unei concepþii noi despre timpul istoric raþional (cum afirmã ºi dl. Daniel Barbu, p. 143), generînd nu puþine crize de conºtiinþã ( obiceiurile cele nouã ºi rele ce s-a fost fãcut de la o vreme încoace scrie Grigore Ghica în 1749, cit., p. 258). Dar dupã cît se poate cunoaºte, astãzi Biserica ortodoxã nu este cîtuºi de puþin implicatã în asemenea schimbãri nici mãcar în încercarea de a le înfrîna. Dacã straturile sociale populare au rezistat modernizãrii occidentale, ele se opuneau în numele unei identitãþi etnico-culturale proprii (faþã de influenþe strãine) ºi nicidecum din motive religioase. Rezultatul este însã interesant ºi dl. Daniel Barbu l-a relevat: occidentalizarea formelor vieþii publice potrivit riturilor laice ale vîrstei democratice nu au dislocuit practicile sociale constitutive, îngropate în comportamentele ºi atitudinile unei majoritãþi ce se încãpãþîneazã sã rãmînã ruralã (p. 6). Luminile raþiunii moderne, occidentalizarea

47 46 metamorfozele cercului a fost un proces lent ºi marcat de tentaþia nedesãvîrºirii care nu a pãtruns în spaþiul concret al vieþii sociale (p. 255). Altfel spus: forme fãrã fond! Occidentalizarea noastrã nu putea fi decît incompletã, lipsitã de reforme ºi rectificãri sociale reale. Existã, deci, în profunzimea structurilor societãþii româneºti, tentaþia de a respinge influenþe din afara tradiþiei lor identitar istorice. (Din aceste motive au rezistat procesului general de romanizare din vremea ocupaþiei imperiale a Romei, regiunile Ilirilor (Albania de astãzi) ºi cele ale Bascilor. Chiar în Dacia Romanã au fost zone rurale neromanizate, deºi ocupate de trupele ºi administraþia romanã) (1). 10. În aceste straturi sociale populare, modernizarea a fost introdusã pe calea meseriilor, noi, a instrumentelor de lucru importate din strãinãtatea proximã (Austro-Ungaria, Germania, Ungaria în special), fiind adicã o consecinþã a terminologiei tehnice (ºtiinþifice). Într-o interesantã lucrare a doamnelor Maria Purdela-Sitaru ºi Livia Vasiluþã, Cercetãri etimologice, Bucureºti, Univers Enciclopedic 2002), se vorbeºte pe bunã dreptate despre occidentalizarea limbii române prin intermediul german ) pp ): o listã de termeni (de tipul credenþ, gala, canapei, castrola, muscheta etc.) stau mãrturie. ªi prof. Vasile Ioniþã din Reºiþa, harnic lexicolog al regiunilor bãnãþene, a descoperit alþi termeni de origine germanã (bãn. ºpoier, rer (rel) etc.). Fãrã îndoialã, contribuþia germanã nu poate fi ignoratã în examinarea procesului de occidentalizare (chiar la Bucureºti, în sec. XIX, se vorbea de ºonþ din germ. Honz, poreclã pentru Saºi cf. s-a ºontit mintea în voi), dar fenomenul vast al europenizãrii noastre nu a fost numai unul lexical, nici mãcar lingvistic. Europa care se gãsea înãuntru (boierii noºtri cãlãtoreau înãuntru cînd ajungeau la Buda sau la Beci-Viena!) transforma la nivelul elitelor cultural-politice ºi economice societatea româneascã ºi elimina regimul de stãri ºi privilegii orientale. Aceste elite subliniazã ºi dl. Daniel Barbu nu mai sunt ancorate în tradiþia agrarmonasticã (p. 263), adicã nu mai depind de Biserica ortodoxã (decît, poate, în discursuri politice) ºi resping turcocraþia. Þãrile române ies din turcire! Sã nu uitãm însã: cu ajutorul Transilvaniei austro-ungare, al Rusiei þariste ºi, în sfîrºit, al Franþei liberale, revoluþionare. 11. Iatã însã cã alt distins istoric al culturii, domnul Rãzvan Theodorescu, vorbeºte în discursul sãu de recepþie la Academia Românã (21 noiembrie 2001) Despre prima modernitate a Românilor. D-sa aºazã aceastã primã modernitate cãtre , cînd, dupã N. Iorga, se încheie un întreg capitol de ev mediu (cit.) ºi cînd, în cele trei þãri româneºti, se instaureazã dominaþia otomanã. Ceea ce surprinde cum, altfel? în argumentaþia autorului este faptul de a considera cã vremea Turcocraþiei a creat mentalitãþi, obiceiuri ºi modele proprii latinitãþii orientale (p. 7), chiar dacã turcirea þãrilor româneºti încheie douã secole de independenþã limitatã, chiar dacã se deschid acum, pentru ele, autonomii pline de consecinþe (ibid.). Putem sã nu-i dãm dreptate? Oare nu autonomia acordatã de Sublima Poartã Transilvaniei a transformat Ardealul în principat autonom (deosebit de Ungaria ocupatã) ºi a permis Reformelor luterane ºi calvine sã culturalizeze pe Români (Coresi, Simion ªtefan)? Nu oare la Constantinopol Bizanþul de altãdatã s-a instruit Dimitrie Cantemir? Iar turcirile dupã cum scrie autorul de ce nu ar trebui considerate adeziuni politico-culturale, noutãþi ale unor spirite ce se individualizau împotriva curentului comun? Turcocraþia ar fi fost deci un factor contemporan de progres pe planul civilizaþiei în mãsura în care Imperiul Otoman era nu numai succesorul Bizanþului, ci ºi dominator al Europei pînã la Viena (sec. XVI XVII). Dl. Rãzvan Theodorescu crede chiar cã zonele de cîmpie ºi de stepã istro-ponticã, din Dobrogea ºi Moldova meridionalã, deschise spre Balcani spre Mediteranã încã din epoca greco-romanã au cãpãtat un facies internaþional în timpul îndelungat al Turcocraþiei (p. 10). Altfel spus, relaþiile strînse cu Poarta Otomanã au fost, pentru Români, un factor de progres, inserþia în istoria Europei. A existat deci în evoluþia noastrã culturalã o aculturaþie turceascã (otomanã), aºa cum, pare-se, nu fãrã dreptate am afirmat ºi noi, considerînd cã romanitatea româneascã este o Romania turcica (Individualitatea limbii române IV, pp ). 12. A doua tezã enunþatã de dl. Rãzvan Theodorescu în amintitul discurs de recepþie, priveºte regionalizarea civilizaþiei moldo-valahe. Dupã D-sa, boierii Moldovei din sec. XVII XVIII au profitat mai mult decît Muntenii de mentalitãþile înnoitoare ale civilizaþiei pontice bizantino-turceºti ºi de interferenþele culturale din aceastã zonã sudicã (autorul urmeazã teoria lui Gheorghe Brãtianu a celor douã Dacii, una carpaticã, cealaltã ponticã-balcanicã). Moldova aristocraticã cu mari boieri separaþi de mica boierime ºi cu o þãrãnime liberã se deosebesc de Muntenia cu þãrani înstãriþi, boiernaºi, vãtafi de plai, schileri, armaºi, mazili, ceauºi ºi postelnici (p. 14): cea dintîi se caracterizeazã, pare-se, prin inteligenþã ºi spirit critic, cea de a doua, Þara Româneascã prin voinþã ºi energie, dar prin inferioritatea culturii (p. 10). G. Ibrãileanu dixit! Veacul al XVII-lea moldovenesc, aristocratic, era în acelaºi timp ºi modern, ºi sintetic-european afirmã autorul (p. 11). 13. ªi, cu toate acestea, occidentalizarea culturalpoliticã a societãþii româneºti s-a manifestat, în sec. XVIII XIX (mai ales la începutul sec. XIX) mai întîi ºi mai viguros în Þara Româneascã. Este adevãrat, Gh. Asachi era moldovean, dar cei din Transilvania ªcoalei Ardelene, în frunte cu Gh. Lazãr, s-au îndreptat spre Bucureºti. Acolo sãlãºluia îndeosebi duhul înnoitor evropenesc : Vãcãreºtii, Goleºtii, Creþuleºtii, Filipeºtii, Bãlãcenii alãturi de Mumuleanu, Heliade, Alexandrescu, Cîrlova, Bãlcescu promovau orientarea cãtre Occidentul romanic italo-francez. Revoluþia paºoptistã acolo a început. Soarele rãsãrea la Bucureºti Contemplativa ºi molcoma Moldovã aristocraticã mai puþin revoluþionarã, mai degrabã (cum spune dl. Rãzvan Theodorescu) înzestratã cu o mentalitate tranzacþionalã, p. 207, rãmînea încã scepticã faþã de importantele schimbãri social-culturale. Abia Mihail Kogãlniceanu ºi Vasile Alecsandri o trezesc, la mijlocul sec. XIX, din reverie. (Alecu Russo ºi C. Negruzzi, legaþi de Basarabia, erau plini de elan patriotic.) 14. De bunã seamã, studiile de care ne-am ocupat contribuie la cunoaºterea ºi la analiza fenomenului integrãrii noastre politice, juridice, culturale în Europa. Termenul cu care desemnãm acest proces dupã unii,

48 metamorfozele cercului 47 lent, dupã alþi cercetãtori virulent, chiar prea rapid ºi fãrã fundament social corespunzãtor nu mai intereseazã; modernizare, occidentalizare (în termeni lingvistici, reromanizare, re-latinizare) acoperã acelaºi concept actual, europenizarea. Aceastã ieºire din izolarea orientalã noi am cãutat-o de-a lungul mai multor veacuri: prin Polonia umanistã, prin Turca bizantino-mediteraneanã, prin Serbia care avea legãturi cu Veneþi, prin Austro- Ungaria ºi, în sfîrºit, prin Rusa elitelor þariste, prin talia ºi Franþa. Eram, de secole, într-o margine a Europei, ne-am dorit, de tot atîtea secole, sã fim înãuntru, în Europa (sã nu uitãm cã ªtefan cel Mare poruncise a se scrie trei cronici, în polonã, în rusã, în germanã ºi trimitea primul domn român! mesageri la Veneþia). Integrarea în Europa a fost gradatã, folosindu-se de un canal cultural-politic sau de altul. În Italia sec. XVII XVIII soseau deopotrivã, la Veneþia-Padova, prin Constantinopol, Stolnicul Constantin Cantacuzino, ºi Badea Cîrþan, ºi Gh. ªincai, la Roma prin Buda ºi Viena: pe de o parte, ortodoxia, de cealaltã parte, catolicismul. Toate drumurile noastre erau bune: dacã ajungeau înãuntru! Perspectivele în lumina cãrora se examineazã acest complicat proces sunt, în mod normal, diferite. Dacã dl. Daniel Barbu vede ca ºi alþi istorici în turcocraþie (în plus, aliatã cu Biserica ortodoxã) un impediment major în rezistenþa conservatoare a structurilor sociale populare încãpãþînate dl. Rãzvan Theodorescu, referindu-se la sec. XVI XVIII ºi mai ales la aristocraþia Moldovei tranzacþionistã, considerã secolele de dominaþie otomanã drept o ºansã cultural-politicã, un releu cu Europa. O datã cu secolele XVIII XIX, modernizarea occidentalizantã pune probleme superioare de culturã, instituþii juridice ºi politice pe lîngã cele ale mentalitãþilor. Toþi cercetãtorii sunt de acord cã aceste transformãri nu s-au putut afirma încã dintru început, cu atît mai puþin desãvîrºi. Dar, continuînd, integrarea în Europa atîta/ aºa cum am putut-o noi, Românii, realiza nu a mai putut fi opritã, nici împiedicatã. A da înapoi este cu neputinþã scrie Titu Maiorescu, iar domnul Nicolae Manolescu evidenþiazã aceastã adevãratã opinie canonicã a marelui critic. Þãrile româneºti fac parte din Europa începînd din a doua jumãtate a sec. XIX, iar limba românã literarã devine una dintre limbile romanice de culturã. 15. Aceste din urmã studii dedicate occidentalizãrii noastre dezvãluie aspecte pe care precedentele cercetãri ale fenomenului nu le avuseserã în vedere. De la Pompiliu Eliade ºi pînã astãzi, cei care au studiat tranziþia noastrã cãtre Europa occidentalã s-au referit mai ales la probleme social-culturale. Analiza întreprinsã de dl. Daniel Barbu fidel maeºtrilor sãi menþionaþi mai înainte priveºte aspectul juridic-politic specific societãþii româneºti de-a lungul secolelor XIV XIX. În schimb, dl. Rãzvan Theodorescu subliniazã importanþa deschiderilor cãtre Europa sudicã mediteraneanã pentru elitele boiereºti ale Moldovei care încã de prin sec. XVI, înþeleseserã avantajele unei tranzacþii cu puterea otomanã pentru modernizarea vieþii social-politice. Iar, aºa cum am arãtat, nãzuinþele Românilor cãtre Europa au luat cãi adeseori întortocheate, mediate de alte culturi din zonele vecine. Aºadar, occidentalizarea nu ne-a adus-o numai Franþa ci ºi alte culturi europene. Conºtiinþa apartenenþei noastre la lumea romanã ne-au inculcat-o, mai întîi, Polonia (prin umaniºtii italieni activi în colegiile lor) ºi Austro-Ungaria (prin Unirea ecleziasticã cu Roma catolicã). Ortodoxia, dar ºi turcocraþia, ne-au deschis drumul cãtre Bizanþ. Pînã ºi Imperiul otoman moºtenitor al Imperiului Roman de Rãsãrit recunoºte încã din sec. XVI XVIII originea noastrã comun romanicã în regiunile noastre vasale lui. Iatã de ce putem afirma astãzi cã occidentalizarea noastrã este un fenomen specific, complex ºi îndelungat, egal distribuit în cele trei provincii româneºti, inegal acceptatã social, dar adus la realizarea aceluiaºi unic scop: reîntoarcerea romanitãþii româneºti în continuum-ul latino-romanic de care a fost despãrþitã de vicisitudinile istoriei, regãsirea unui paradis pierdut, al imperiului care, cu centrul la Roma, se întindea din Lusitania Atlanticului pînã în Dacia Pontului Euxin. Cu o importantã specificare: o revenire în mult cãutata ºi aºteptata Europã, dar, în fapt, încãrcatã ºi maturizatã prin contribuþia valorilor Orientului, acolo unde, veacuri întregi, ºezum ºi plînsem. 10 martie 2004 Notã: 1. Sã nu ne mirãm deci precum dl. Daniel Barbu cã în 1866 inventarea Statului de drept nu a fost consecinþa descompunerii corpului social tradiþional, cã obºtile þãrãneºti au supravieþuit Constituþiei (p. 271). Fractura dintre elite ºi corpul social nereformat este ºi a rãmas încã evidentã. BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ Daniel BARBU, Bizanþ contra Bizanþ, Bucureºti Alexandru DUÞU, Cultura românã în civilizaþia europeanã modernã, Bucureºti 1979 Pompiliu ELIADE, Influenþa francezã asupra spiritului critic în România, Originile (trad. rom. ed. francezã Paris 1898), Bucureºti 1982 Ladislau GÁLDI, Les mots d origine néo-grecque en roumain à l époque des Phanariotes, Budapest 1930 Valentin Al. GEORGESCU, Bizanþul ºi instituþiile româneºti pînã la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureºti 1980 Nicolae MANOLESCU, Formele fãrã fond sau prima bãtãlie canonicã, în România literarã XXXVII (2004), nr. 3 Adrian MARINO, Pentru Europa, Iaºi 1995 Primii noºtri dramaturgi, ed. Alexandru NICULESCU, Bucureºti 1956 Alexandru NICULESCU, Individualitatea limbii române între limbile romanice, I, Bucureºti II, Bucureºti III, Cluj IV, Cluj 2003 M. PURDELEA L. Vasiluþã, Cercetãri etimologice, Bucureºti 2002 Rãzvan THEODORESCU, Despre prima modernitate a Românilor, Academia Românã, Discursuri de recepþie, Bucureºti 2001

49 48 metamorfozele punctului Virgil PODOABà Preambul la o propunere Motto: Res ardus vetustis novitatem dare, novis auctoritatem, obsoletis nitorem, obscuris lucem, fastiditis gratiam, dubiis fidem, omnibus vero naturam et naturae suae omnia*. Pliniu cel Bãtrîn Propunerea: punctul de plecare ontic sau existenþial Propunerea de faþã se strãduieºte sã abordeze, pe cale fenomenologicã sau mai modest similifenomenologicã, punctul de plecare ontic sau existenþial, genetic ºi pre-formal, aºadar, situat în subiectul creator, al literaturii în genere ºi al operei literare în speþã. ªi mai ales. Într-o primã despãrþire a apelor de uscat, acesta se aseamãnã, dar se ºi desparte de faimosul point de départ pouletian, descris de Georges Poulet în Introducerea la cel de-al treilea volum de Studii asupra timpului uman. Se apropie în sensul cã se referã la acelaºi tip de realitate, fundamental subiectivã, are aceeaºi funcþie generativã ºi cam aceleaºi caracteristici fenomenologice care-i conferã identitatea specificã, aºa cum se va vedea. Se desparte, însã, de le point de départ în sensul cã, aºa cum sugereazã atributul ontic (sau existenþial din formula de faþã), punctul de plecare ontic este infinit mai înglobant decît acesta, cuprinzînd practic orice fel de experienþã existenþialã, trãitã efectiv, a subiectului creator (1) cu sine, cu celãlalt sau cu vreo transcendenþã ºi nu doar experienþa sa subiectivã cu timpul ºi spaþiul, cum se-ntîmplã în cazul celui pouletian (2). Ce-i drept, ca experienþã a subiectului creator, punctul de plecare ontic existã ºi se manifestã mereu într-un timp pouletian, dar în cazul lui accentul nu cade atît pe calitatea specificã a timpului experienþei, cît pe experienþa ca atare, de orice fel ar fi ea. Deºi n-o ignorã ºi n-o ignorã chiar deloc pe cea dintîi, cercetarea de faþã îºi va situa punctul de perspectivã mai degrabã dinspre cea de-a doua. Aceastã priorizare, aici, a experienþei în raport cu specificul timpului ei, ca ºi cu teoriile istorice asupra timpului în general, are cel puþin trei avantaje: întîi, pe acela de a putea ignora concepþiile abstracte, filosofice sau teologice, ale diferitelor epoci culturale asupra timpului ºi de a putea surprinde în dosul lor, pe cît e posibil, experienþa în stare genuinã a subiectului creator, apoi, pe acela, deja menþionat, de a nu lãsa sã senþeleagã, cum lasã Poulet în Introducerea citatã, cã numai experienþa cu timpul poate constitui punctul de plecare în discuþie, ci cã, din contrã, în principiu, acesta îºi extinde aria de cuprindere întrucît, dacã îndeplineºte anumite condiþii (ce vor fi degajate pe parcursul propunerii), oricare experienþã poate deveni punct de plecare genetic! asupra întregului cîmp al experienþei umane, ca ºi, în sfîrºit, pe acela aducînd, poate, mãcar în final, un plus de concreteþe ºi de ordine discursului de faþã de a evita cît de cît abstractismul, discriminînd în cîmpul infinit al experienþei, nediferenþiat la Poulet, douã zone concrete, una pozitivã ºi alta negativã, ºi de a putea descrie, þinînd cont de specificitatea experienþelor aparþinîd uneia sau alteia dintre ele, însuºi timpul pouletian specific ca matrice înglogantã, ca paradigmã descriptivã, ambelor zone sub douã aspecte concrete. Sau pe doi versanþi: unul, sã-i zicem, bachelardian, dacã-l descriem dinspre partea radical pozitivã, pozitivã la rãdãcinã, a experienþei, iar altul bataillean, dacã-l descriem dinspre partea ei radical negativã, meonticã, avînd, ºi unul, ºi celãlalt, cum se va vedea mult mai încolo, un caracter proustian. Dar ce anume acoperã noþiunea, deocamdatã tehnicã, de punct de plecare existenþial sau ontic? Într-o primã instanþã, este vorba de o realitate subiectivã de excepþie, rarã, survenind în momentele de discontinuitate ale cursului obiºnuit al biografiei subiectului creator. E vorba, de fapt, de o experienþã interioarã radical diferitã de oricare alta ºi care se petrece într-un moment radical diferit de oricare altul: obiectiv sau subiectiv. Altfel spus, ºi foarte pe scurt, este vorba de o experienþã substanþial ºi calitativ specificã ºi care se petrece într-o clipã substanþial ºi calitativ specificã, sã-i zicem, pouletianã, a cãrei descriere fenomenologicã n-a fost fãcutã doar de Poulet, ci ºi, între alþii ºi sub aspecte radical opuse, de Bachelard ºi Bataille. Însã mai cu seamã, înaintea lor, de Proust. Mai cu seamã de Proust, fiindcã el a scos la lumina zilei ºi a descris, cu o claritate inechivalentã, fenomenul experienþei subiective ce constituie punctul de plecare ontic al operei, pe care Bachelard ºi Bataille l- au redescris mergînd însã, fiecare cu o radicalitate apostolicã, în douã direcþii divergente, de fapt, simetric opuse, cum se va vedea. Iatã trei autori ba, cu Poulet, chiar patru pe care obiectul propunerii de faþã ºi i-a apropriat ºi i-a determinat totodatã, cumva, sã se depãºeascã (simili-hegelian), instrumentalizîndu-i într-o tentativã de descriere sinteticã, aparent imposibilã. Recurs la istorie la iuþealã ºi pe sãrite: modernii, anticii ºi medievalii Acestea sînt numai cîteva exemple, printre destule altele, de autori moderni care s-au ocupat dîndu-i nume diferite sau nenumind-o cumva anume de realitatea subiectivã în discuþie. Dar în literatura ºi cultura europeanã ea a fost sesizatã ori doar trãitã încã înainte de-a fi cãutatã programatic, de-a fi cercetatã anume ºi dea avea nume, chiar din antichitatea greco-latinã. Astfel, spre a da la iuþealã ºi pe sãrite cîteva exemple, ea a fost sesizatã de Platon într-un pasaj din Scrisoarea a VII-a sau de Virgiliu într-un loc din Eneida (3), iar Sapho, în zorii poeziei lirice, a trãit-o pe propria-i piele ºi a tematizat-

50 metamorfozele punctului 49 o în celebrul poem de fiziologie amoroasã, pastiºat mai apoi în latinã de Catullus. O datã cu acesta ºi cu experienþa sa cu Lesbia, ea a fost apropriatã, prin intermediul liricii erotice greceºti ºi al celei alexandrine, ºi de literatura latinã, iar prin experienþa, foarte creativã liric, a succesorilor sãi neoterici cu amatele lor, licenþioºii Tibullus ºi Propertius, a devenit un bun cîºtigat în aceastã literaturã. În Evul Mediu, sfinþii ºi teologii relateazã despre ea la modul inflaþionist, ba chiar o teoretizeazã sub numele de iluminare sau revelaþie, iar Dante povesteºte într-o carte specialã, Vita nova, experienþa ce constituie punctul de plecare al capodoperei sale. Însã ceea ce n-au sesizat nici anticii ºi nici chiar modernii decît eventual sporadic ºi fãrã vlagã, ori fãrã insistenþa cuvenitã este funcþia ei universal creativã, universal geneticã, prezenþa ei universalã la originea actului de creaþie literarã ºi nu numai. Poate cu excepþia lui Platon, anticii, nebeneficiind încã de conceptul de persoanã, s-au rezumat doar s-o trãiascã, fãrã sã-i dea ºi o altã importanþã de exemplu, ºi una teoreticã. Medievalii însã, deºi mai în cunoºtinþã de cauzã decît ei, au legat-o atît de tare de intervenþia divinã în treburile interioritãþii umane, încît nu ºi-au mai pus serios problema importanþei acesteia pentru ei înºiºi. Ei n-au privit-o cu adevãrat decît dinspre Dumnezeu. Nu ºi din partea cealaltã: a lor înºile, a subiectului uman ca atare. Aceastã rãsucire a perspectivei a fost întrezãritã mai întîi de Sfîntul Augustin ºi realizatã existenþial, poate pentru prima oarã, de Héloise ºi Abélard, ºapte secole mai tîrziu (4). În genere, însã, aceasta s-a produs doar încetul cu încetul, cam o datã cu experienþa lui Dante cu Beatrice ºi a lui Petrarca cu Laura, iar apoi cu gînditori ca Montaigne, Descartes sau Pascal. Totuºi, fascinaþi pînã la orbire de propria subiectivitate ºi chiar de pliurile intimitãþii acesteia, romanticii ºi modernii au perceput-o mai curînd ca pe o descoperire de-a lor decît ca pe ceva cunoscut de cînd lumea adicã, de pe lanceputurile culturii europene. E de-ajuns exemplul lui Proust pentru a ilustra aceastã constatare. În orice caz, la fel ca el, modernii n-au prea þinut seama de faptul cã indiferent de concepþiile lor antropologice ºi de cele asupra timpului ºi lumii ºi alþii o vor fi trãit cu mult înaintea lor ºi cam la fel ca ei: cel puþin în momentul de declanºare, experienþele fundamentale nu prea þin cont de concepþii. De ideologii. Prezenþa universalã Astfel, apropriindu-ºi-o ca pe un bun personal, ei i- au ignorat prezenþa universalã. ªi i-au ignorat-o atît scriitorii, ceea ce ar fi firesc, cît ºi, ceea ce nu mai e firesc, gînditorii ºi criticii. Care, chiar atunci cînd o cerceteazã, se limiteazã, de regulã, la exemplificãri din zona modernitãþii. Realitatea subiectivã în discuþie este ºi a fost recunoscutã ºi cunoscutã din timpuri strãvechi, dar n-a fost abordatã, cercetatã ºi descrisã ca un fenomen unitar ºi cu adevãrat universal. ªi nici mãcar de cei ce, printre ultimii în secolul nostru, i s-au dedicat în chip singular. Chiar dacã funcþia ei geneticã a fost recunoscutã, studiatã ºi subliniatã expres, pentru experienþa particularã a subiectului creator cu timpul, de cãtre un expert al ei ca Georges Poulet, iar un altul ca Lucian Raicu al nostru, abordînd o seamã de alte asemenea experienþe, a scris o carte întreagã ce-i drept, fragmentarã de Reflecþii asupra spiritului creator (5), plus o mulþime de analize de caz, nici unul, nici altul (de fapt, Raicu chiar deloc) nu s-au aventurat prea departe nici cu exemplele, nici, mai ales, cu afirmaþiile generalizante în afara modernitãþii în sens larg. E ca ºi cum experienþa specialã, constituind punctul de plecare ontic al operei ar fi specificã doar acesteia. Ba ar fi taman, cum lasã sã se-nþeleagã majoritatea scriitorilor ºi artiºtilor, o descoperire a ei. Antichitatea e mereu absentã la apel. Iar Evul mediu, acesta de ce-ar fi mai prezent? Despre experienþa similarã celei despre care e vorba, însã manifestîndu-se exclusiv prin intervenþie supranaturalã, au scris destul misticii ºi teologii acelei vremi, ca ºi cei de dupã. Ajunge. ªi-apoi dacã ar concede altora, adicã medievalilor, competenþa existenþialã (vãditã din plin de mistici) ºi performanþa teoreticã (vãditã, tot din plin, de teologi) în ceea ce-ºi închipuie c-ar fi în întregime deºi nu e decît de la un punct încoace propria lor descoperire, ce s-ar mai alege de originalitatea modernilor? Ce s-ar mai alege din ea dacã mentalitatea lor hipersecularizatã ar admite cã adesea descoperirile lor nu sînt decît redescoperiri, fireºte decreºtinizate ºi deteologizate, a ceea ce, în felul lor, misticii ºi teologii de-atunci trãiserã ºi gîndiserã foarte bine? Ce s-ar alege de ea, dacã ei n-ar fi rupt-o cu trecutul? Ce? Praful? Poate nu chiar!, de vreme ce, chiar dac-ar fi rupt-o cu el, trecutul nu dispare cu una-cu douã, iar originalitatea nu moare neapãrat dacã nu-i întorci (acestuia) spatele. Ambiguitarea. Punctul de incidenþã a unicitãþii cu fiinþa sau maxima închidere ºi maxima deschidere a experienþei în discuþie. Exemple Dar dincolo de absolutizarea modernã a originalitãþii ºi noutãþii (6) în virtutea cãreia chiar ºi atunci cînd redescoperã acul ºi aþa de cusut, modernul considerã cã a fãcut o descoperire nou-nouþã ºi epocalã existã o explicaþie mai serioasã a ignorãrii universalitãþii fenomenului experienþei subiective aici în discuþie, iar ea þine de caracterul dublu, de fapt, de ambiguitatea funciarã a însuºi acestui fenomen. Ea se manifestã în contradicþia vãditã dintre modul lui de apariþie exterioarã ºi deschiderea existenþialã ºi gnoseologicã produsã de aceastã experienþã în ºi pentru subiectul care-i este sediul momentan: anume, cãtre sau chiar dincolo de liziera a ceea ce-i este dat îndeobºte acestuia sã trãiascã, sã i se dezvãluie ºi sã cunoascã. Pe de-o parte, aceastã experienþã are loc în circumstanþe foarte particulare, obiºnuite, chiar banale ºi, în genere, doar un singur element, adesea nici el ieºit din comun, îi semnaleazã excepþionalitatea, iar uneori stranietatea. Pe de altã parte însã, breºa deschisã de ea în existenþa cotidianã a subiectului va avea pe planul conºtiinþei de sine, al autocunoaºterii ºi cunoaºterii în general consecinþe ce bat pînã, hãt, departe, la poarta universalului. Uneori a fiinþei înseºi (7). Pe de-o parte, fiecare o trãieºte în felul sãu unic, deºi în împrejurãri aparent neînsemnate, iar pe de altã parte, fiecare are acces prin ea, în sine însuºi, la ceva mai cuprinzãtor ºi adînc decît el însuºi. Pe de-o parte, aceasta e numai a mea ºi a nimãnui

51 50 metamorfozele punctului altuia, o trãiesc doar eu ºi nimeni altul, iar pe de alta tot ea e cea care-mi deschide calea de acces cãtre ceva ce, în mine însumi, mã transcende, cuprinzîndu-mã ºi excluzîndumã totodatã. Definitã într-o formulã tare, largã ºi fãrã nuanþe, aceastã experienþã extra-ordinarã constituie punctul de incidenþã a unicitãþii cu fiinþa. Sau spre a apela la terminologia unui postmodern extrem de vioi a idiosincrazicului cu fiinþa, a privatului cu universalul: a amprentei oarbe cu amprenta universalã, a idiosincraziei private, contingente sutã la sutã, personale, intime, cu ceva de naturã universalã, transpersonalã, metafizicã (8). Punct de incidenþã ce constituie fireºte, din perspectiva contingentalistã a gîndirii postmoderne, cum e aceea a unuia ca Rorty ºi nu numai a lui dacã nu taman prostia prin excelenþã, aberaþia prin excelenþã (9)! Îndulcind printr-o imagine plasticizantã din pãcate, cam neinspiratã, însã întrucîtva sugestivã descrierea prea seacã ºi abstractã a experienþei în discuþie, s-ar putea zice cã ea reprezintã hubloul prin care subiectului creator, închis în nava existenþei sale factice, i se relevã subit ori progresiv o altã existenþã decît aceasta, fireºte, cea autenticã, ºi viziunea extremitãþii ei metafizice ºi infinite: fiinþa ei. I se relevã sau, oricum, mãcar întrezãreºte ceva din ea. Astfel, spre-o primã pildã, mai mult decît relevantã, prin hubloul primei sale iubiri, a dragostei infantile pentru Beatrice cea realã, despre care scrie în Vita nova, Dante ajunge finalmente, în ultimul vers al Divinei Comedia, sã vadã deºi nu chiar în linie directã, ci mediat prin cultura sa filosoficã ºi teologicã principiul iubirii care pune-n miºcare universul. Sau spre a da un alt exemplu, poate mai relevant, care trebuia sã fie chiar primul: Sapho nici n-a avut nevoie, pentru a face saltul din privat în universal, de douã cãrþi ºi de mai multe sonete, ci doar de cîteva versuri scurtuþe: Mi se pare-a fi asemeni cu zeii / Cel care, ºezînd alãturi de tine, / Îþi poate asculta din apropiere / Glasul tãu dulce. // Surîsu-þi plãcut inima-mi topeºte / De cum te zãresc, îmi dispare glasul, / Foc supt piele simt, limba mi-i uscatã, / Tulburi mi-s ochii. // Urechilemi bat, de sudoare-s plinã / ªi de-un tremur greu zguduitãs toatã / Chipu-mi pare-acum de culoarea ierbii / ªi-s ca moartã (10). Doar privindu-ºi iubita stînd alãturi de iubitul ei ºi contemplîndu-i surîsul plãcut ºi glasul dulce, ademenitor, poeta ajunge sã surprindã instantaneu, în imediateþea unei experienþe unice, o universalie, nu de sus ca aceea dantescã, ci de jos, de la nivelul corporalitãþii: anume starea universal umanã de crizã, de dezordine a organelor suscitatã de Eros, extazul orgasmic al cãrnii ºi metamorfoza thanaticã subsecventã. Punctul universal de interferenþã al maximum-ului de vitalitate cu minimum de vitalitate, al erosului cu moartea, despre a cãrui teo-metafizicã a scris atît de convingãtor Georges Bataille: Pentru acela care ca Sapho, sã adãugãm spre a axemplifica ideea li Bataille nu se poate deroba [ ] erotismul este prin excelenþã problema personalã. În acelaºi timp, e prin excelenþã problema universalã (11). De asemenea, cam la fel ca în cazul lui Dante, în biobibliografia lui Petrarca, întîlnirea iniþialã cu Laura, fãrã de care poezia lui Petrarca este de neconceput, apoi moartea ei ºi, între ele, întîlnirea cu Sfîntul Augustin depãsesc fiecare graniþa anecdoticului privat ºi au care mai de care o mai mare putere geneticã în viaþa ºi opera poetului o mai mare putere de transcedere ºi metamorfozã existenþialã ºi spiritualã, de deschidere a poeziei ºi gîndirii sale, dispre cele în care se plasa înainte de a fi trãit aceste evenimente, spre orizonturi poetice ºi teo-metafizice din ce în ce mai largi. Astfel, rana [care] nu se trece / cînd arcu-ntins slãbeºte ºi e sãgeata rece (12), produsã în fiinþa petrarchianã de prima întîlnire, la 6 aprilie 1327, a poetului cu Laura, mereu reiteratã în sonete ºi canzone, va fi foarte productivã existenþial ºi poetic ºi ea-i va arunca viaþa în degringoladã ºi va genera imaginea mitic-idealizantã, pãgînã, senzualã ºi psihologizantã a iubitei din poemele scrise întru viaþa madonei Laura. Moartea ei însã, survenirã la 6 aprilie 1348, va pune sare ºi foc pe rana iniþialã ºi va sãpa cu sîrg în ea, mãrind-o pînã la a o transforma într-o plagã generalizatã asupra întregii fiinþe ºi adîncind-o pînã la oase, dar totodatã fãcînd din ea ºi punctul violent de plecare al unei rãsturnãri radicale sau mai precis, pre italieneºte, al unui capovolgimento! ºi al unei metamorfoze inverse, ce va deschide atît de larg imaginaþia, inima ºi spiritul poetului, încît, de la aceastã imagine, el va trece, în poemele scrise întru moartea madonei, la imaginea epuratã a Laurei ca formã nevãzutã, celestã, (neo)platonicianã: Þãrînã-i astãzi, vai, þãrînã mutã / obrazul ei ce taina / dumnezeirii ne-o vãdise clarã. / ªi-n Paradis e forma-i nevãzutã (s. n.), / desprinsãn slãvi de haina / ce-n umbre-o-nveºmîntase ca fecioarã. / Ci-ntrînsa a doua oarã / se va-mbrãca, ºi-atunci cu-atît mai vie / va strãluci-n tãrie, / cu cît ºi frumuseþea ce nu moare (s. n.) / mai scumpã e decît cea trecãtoare (13). Dar la aceast gen de imagine creºtinizatã îl va împinge cealaltã întîlnire privatã, de astã datã livrescã cea cu Confesiunile Sfîntului Augustin, prin 1333 care-l va ajuta pe poet sã se întoarcã, dupã rãtãcirea care urmase acestui amor ireversibil ca moartea, spre Dumezeu ºi sã trãiascã ºocul conversiunii: Frumuseþea stilului acestui Pãrinte afirmã Étienne Gilson abordînd adecvat aceast întîlnire decisivã i-a schimbat sufletul ºi l-a întors spre Dumnezeu. Ce-i de mirare? Elocinþa Confesiunilor nu putea face mai puþin pentru convertirea lui Petrarca (s. n.) decît fãcuse Hortensius a lui Cicero pentru converirea lui Augustin. Remarca este chiar a lui Petrarca [ ]. De fapt, Augustin devine pentru el un prieten; îl lua cu el la drum, îl avea încã la îndemînã în 1336, în ziua acelei ascensiuni pe muntele Ventoux (Ventosus), relatatã într-una din scrisorile sale cele mai celebre, care marcheazã o etapã hotãrîtoare cãtre vindecarea sa moralã. ªapte ani de strãdanii îl mai despãrþeau încã de þintã, dar nimic nu-l mai putea împiedica de acum s-o atingã. Aceasta pentru cã Augustin era exact cãlãuza de care avea nevoie Petrarca [ ]: era un sfînt, Petrarca putea deci sã-ºi încredinþeze sufletul în grija lui; acest sfînt suferise de acelaºi desfrîu ca ºi Petrarca, îl putea deci înþelege pe Petrarca; se vindecase, putea deci sã-l vindece [ ]. Citind Confesiunile, Petrarca avea impresia cã-ºi citeºte propria poveste legere arbitror, non alienum, sed propriae meae peregrinationis historiam (mi se pare cã citesc nu o poveste strãinã, ci povestea propriei mele peregrinãri) ºi de aceea convertirea sa finalã a fãcut din el parcã un al doilea Augustin (14). E mai mult decît evident cã aceastã întîlnire aproape la fel copleºitoare ca prima ºi ca moartea Laurei

52 metamorfozele punctului 51 în orice caz, care-i va schimba identitatea, fãcîndu-l, finalmente, sã constate sec: transformatus sum in alterum Augustinum va rãsuci bio-bibliografia lui Petrarca cu 180º: pe plan religios, dinspre viaþa desfrînatã spre vita et doctrina christiana, iar pe plan poetic de la viziunea dominant terestrã ºi pãgînã asupra dragostei din prima parte a Canþonierului la viziunea teo-metafizicã, platonizantã ºi augustinizantã, din cea de-a doua. Alte exemple de experienþe cu douã feþe ºi cu rol de interfaþã Dar exemple de acest tip de experienþe unice ori seriale, cu o faþã privatã ºi cu una metafizicã, jucînd rolul de interfaþã, se gãsesc duium ºi în toate epocile, nu doar la scriitori din Antichitate, Evul Mediu sau Renaºtere. Iatã la iuþealã încã trei la fel de mari: unul romantic ºi douã moderne. Pentru Novalis, boala ºi moartea pretimpurie a logodnicei sale Sophie von Kühn, copilã de treisprezece ani, ºtearsã, analfabetã aproape, cum o caracterizeazã Albert Béguin (15), dar reprezintînd alfa ºi omega pentru tînãrul romantic de douãzeci ºi doi de ani, se aflã la originea unei duble transformãri: una a subiectului Novalis, iar alta, fireºte, subsecventã primeia, a operei sale. În virtutea primeia, poetul vrea sã trãiascã aici pe pãmînt, viu fiind, ca ºi cum ar fi mort deja. Vrea sã se situeze în punctul de vedere extrem ºi de maximã vedere! al morþii ºi sã trãiascã aici ca pe Tãrîmul Celãlalt. Sau, cum se exprimã Béguin, sã trãiascã din plin hic et nunc, dupã legea de dincolo (16) Cã reuºeºte uneori aceastã transmutaþie onticã ºi de perspecrivã o atestã cam la douã luni de la moartea fetiþei, survenitã pe19 martie 1797 revelaþia decisivã de la Grüningen, din faþa mormîntului ei, consemnatã în Jurnalul intim în mai 1797 : Clipe fulgerãtoare de entuziasm spulberam mormîntul dintr-o suflare, ca pe un morman de praf secole erau asemenea unor clipe o simþeam atît de aproape din clipã în clipã aºteptam sã aparã (17) Aceastã serie de evenimente biografice, însã mai cu seamã, cred, revelaþia de la Grüningen, de altfel reiteratã în termeni aproape literali în al treilea Imn cãtre Noapte (18), constituie punctul ontic de plecare difuzat în ele cît se poate de vizibil atît al teoriei novalisiene asupra idealismului magic, cît ºi al Imnurilor cãtre Noapte ºi Cîntecelor spirituale. Însã mai ales al primelor unde Somnul, Noaptea, Moartea ºi Iubirea reprezintã, într-o sinonimie simbolicã valorizatã pozitiv, de fapt, la modul paradisiac, Tãrîmul Celãlalt, la care poetul are acces printr-o katabasã orficã în propriul sine, însã care este, de fapt, (ºi) o anabasã fiindcã acest sine este organizat ascensional ºi conþine toate nivelele fiinþei, pînã la acela al fiinþei divine. Katabasã anabasicã pe Celãlalt Tãrîm, la capãtul cãreia poetul reîntîlneºte chipul ºtersei sale iubite terestre, evident, aflatã pe acel tãrîm sacru, însã într-atît de transfigurat încît, ca-ntr-ai Fecioarei, în ochii ei se oglindea veºnicia, cum sunã un vers din imnul deja menþionat. La Novalis, de altminteri, la fel ca ºi la Nerval, evenimentul privat prezintã o atît de mare deschidere teo-metafizicã încît cel mai mai adesea nici nu prea ºtii, aºa cum nu prea ºtie nici el, nici Nerval, de care parte a baricadei te afli: de cea a existenþei privatate, intime sau de cealaltã parte, pe tãrîmul transcandenþei? În fond, pentru scriitorii ca ei ºi nu sînt singurii pe lume! nimic nu este, de la un punct încolo, doar privat ºi doar de-ici ºi de-acum, iar spiritualul nu e o simplã speculaþie. Ci o realitate experimentatã de-a binelea! Pe propria piele pe pielea propriei fiinþe ºi sub pielea propriei fiinþe, în mãduva ei. Ei trãiesc efectiv teo-metafizicul în unele din evenimentele vieþii lor particulare, cotidiene. ªi s-ar putea afirma cã ei reuºesc sã trãiascã chiar aici, în hic et nuncul existenþei lor istorice, dincolo ºi cã operele lor nu sînt altceva decît expresia prelucratã a acestei deschideri trans-istorice ºi extra-mundane a experienþelor decisive, ieºite din comun, din rîndul ºi rînduiala celorlalte, ale biografiei lor. Mult mai tîrziu, la sfîrºitul secolului al XIX-lea ºi în primul sfert al celui de-al XX-lea, Proust nici n-are nevoie, ca Sapho, Dante, Petrarca ºi Novalis, sã încerce niºte experienþe atît de zguduitoare ºi mortale, care sã-l smulgã din existenþa factice ºi, deci, din temporalitate ºi sã-i dea brînci sã facã saltul, spre a vorbi în categoriile lui Jaspers, de la Dasein la Existenz sau, spre a vorbi ca Bataille, de la nivelul fiinþei discontinue la acela al continuitãþii fiinþei, însã printr-o experienþã pozitivã, nu negativã cum sentîmplã la cei doi gînditori (19). Lui îi e de-ajuns, de pildã, doar ca mama sa de fapt, conform Contre Saint-Beuve, o bãtrînã bucãtãreasã sã-i ofere spre degustare într-o bunã zi (bunã chiar la propriu!) a existenþei sale, la o anumitã orã ºi într-o anumitã clipã a ei, madlena muiatã în ceai de tei de fapt, o bucatã de pîine prãjitã pe care i- o oferea mereu, duminica dimineaþa, în copilãrie o mãtuºã de fapt (dar ce conteazã aici facticul?), bunicul sãu, care-i oferea pesmet muiat în ceai (20) spre a pãrãsi timpul existenþei factice ºi spre a (re)trãi, chiar dacã întîi doar vag ºi difuz, în clipa prezentã ºi o datã cu ea un timp revolut. Doar atît îi e de-ajuns ca sã trãiascã în simultaneitate coprezenþa a douã momente foarte depãrtate unul de altul, dar care alcãtuiesc împreunã un timp de o calitate cu totul diferitã de oricare altul. Atît de diferitã încît în el nu va mai subzista tocmai principala proprietate a tuturor celorlalte timpuri: tocmai temoralitatea. Deºi nu chiar din prima, ci dupã mai multe încercãri ºi cãutãri, graþie gustului acelei madlene, el va reuºi, cum îºi va da seama ºi va crede mai tîrziu, sã iasã tocmai în afara timpului ºi sã ajungã finalmente sã-ºi (re)trãiascã efectiv, în extra-temporalitate, nu numai amintirea propriei copilãrii, ci ºi, odatã cu ea ºi prin ea, copilãria arhetipalã, bachelardianã, sã zicem. Experienþã aparent banalã, de altfel ca ºi celelalte de acest tip la Proust, dar cu un arc al deschideii metafizice incomensurabil! ªi cu o putere geneticã despre care nu mai e cazul sã glossãm în plus Fiindcã a fãcut-o foarte bine Proust însuºi în Timpul regãsit, începînd din momentul în care, dupã ce s- a împiedicat în dalele inegale de la Guermantes, nararorul sãu ºi-a dat seama de importanþa incomensurabilã a acestui gen de experienþã în existenþa sa ºi, mai ales, a avut revelaþia ultimã cã e singurul care poate constitui adevaratul punct de plecare al operei sale. ªi nu numai. Tot în aceeaºi epocã, dar cam la un deceniu-douã dupã, la noi, Liviu Rebreanu punea la originea romanelor Ion, Pãdurea spînzuraþilor ºi Adam ºi Eva experienþe private nu mai puþin deschise onto-metafizic pentru el, însã unele mai puþin banale decît cele proustiene. Astfel,

53 52 metamorfozele punctului gestul unui þãran de a sãruta pãmîntul, surprins la sfîrºitul adolescenþei pe hotarul satului Prislop, la finele primului deceniu al secolului trecut, îl atinge atît de puternic ºi definitiv pe viitorul scriitor ºi se încarcã pe parcurs de atîta sens, primeºte atîta geutate psihologicã, antropologicã ºi nu numai, încît îi va deschide fiinþa ºi gîndirea desigur, în combinaþia cunoscutã cu încã douã evenimente ulterioare ºi disparate, cele avîndu-i protagoniºi pe Rodovica ºi Ion Pop al Glanetaºului, ca ºi cu cîteva experienþe personale din copilãrie ºi adolescenþã (21) spre cel puþin douã zone existenþiale ºi chiar metafizice: una antropologicã ºi psihologicã, iar alta, sã zicem, filosoficã, sociologicã ºi esteticã. Cãci, în acest sãrut al þãrînei, la care el a fost abia martor ocular, el va vedea finalmente, pe de-o parte, legãtura organicã, corporalã ºi psihicã, totodatã vitalã ºi mortalã, a þãranului cu pãmîntul ca pe o relaþie înrãdãcinatã simultan în obscuritãþile somei ºi psyhei freuduene ºi jungiene, în sînge ºi în inconºtientul individual ºi colectiv, istoric ºi transistoric, dar, pe de altã parte, tot în acest sãrut trebuie cã se aflã ºi punctul de plecare al viziunii organiciste ºi al constitiirii categoriei organicului rebreanian în sensul ei ontologic, relevat cu temeinicie ºi acribie ardelene, ca suport al celorlalte nivele de sens, inclusiv al celui estetic, de Mircea Muthu (22). În deceniul urmãtor, alte douã evenimente private executarea, în mai 1917, prin ºtreang, pentru cã a încercat sã treacã la români, a fratelui sãu Emil, fost ofiþer artilerist în armata austriacã, adus sã lupte pe frontul românesc ºi vederea, la sfîrºitul anului urmãtor, a unei fotografii ce reprezenta o pãdure plinã de cehi spînzuraþi în dosul frontului austriac dinspre Italia (23) îl marcheazã pe Rebreanu atît de profund încît vor deveni punctul de plecare ºi sesamul ce va deschide în el, iar apoi în Pãdurea spînzuraþilor, uºã dupã uºã. Uºi ce dau deopotrivã pe plan ontic, ca ºi pe planurile moral, politic, filosofic ºi religios spre zone existenþiale ºi nivele de cunoaºtere din ce în ce mai cuprizãtoare ºi univesale. Deºi n-avea cum sã fie protagonistul lor nemijlocit, ci doar matorul implicat pe n planuri, cele douã evenimente-declic dar mai cu seamã moartea fratelui (în împrejurãrile socio-istorice cunoscute), în care se împlicã pînã peste cap, pe care ºi-o apropriazã ºi cu care se identificã afectiv ºi mental ca ºi cum ar fost moartea sa îi vor deschide nu numai uºa experienþei efective ºi problematicii morale a apartenenþei etnice, dar ºi pe aceea a revelaþiei metafizice a patriei (24). Ca ºi, mai departe, pe aceea a revelaþiilor ultime deopotrivã fizice (25), psihice ºi metafizice ale morþii. Pe cele trei direcþii posibile: ale morþii aproapelui, ale apropierii morþii proprii ºi ale celei în genere. În sfîrºit, la mai bine de un an dupã moartea fratelui, Liviu Rebreanu va trãi, însã acum direct, fãrã nici o mediaþie, scena aflatã la originea romanului Adam ºi Eva, iar în ea deshiderea privatului ba chiar a intimului spre universal e mai evidentã ca oriunde: Pretextul romanului Adam ºi Eva e o scenã trãitã prin septembrie 1918 la Iaºi. Pe strada Lãpuºneanu, pe o rãpãialã de ploaie, am întîlnit o femeie cu umbrelã. Din depãrtare m-au uimit ochii ei verzi, mari, parcã speriaþi, care mã priveau cu o mirare ce simþeam cã trebuie sã fie ºi în ochii mei. Femeia mi se pãrea cunoscutã, deºi îmi dãdeam perfect seama cã nu am vãzut-o niciodatã. Din înfãþiºarea ei înþelegeam cã ºi ea avea aceeaºi impresie. Am trecut privindu-ne cu bucurie ºi curiozitate, ca ºi cînd ne-am fi revãzut dupã o vreme îndelungatã. Nu ne-am oprit însã, deºi am fi dorit amîndoi. Umbrela îi alunecase într-o parte. Din figura ei totuºi n-am reþinut decît ochii ºi mai mult privirea. Dupã ce am trecut cîþiva paºi, mi-a pãrut rãu cã nu m-am oprit ºi am întors capul. Fãcuse ºi ea aceeaºi miºcare, îndemnatã desigur de acelaºi imbold. Pe urmã a dispãrut pentru totdeauna Asta este scena. Era primul caz pentru mine din acel déja vu despre care vorbesc teosofii ºi toþi adepþii mistici ai reîncarnãrii (26). Experienþa privatã a déja vu-ului e uºã ce dã direct, fãrã mici un intermediar, în teosofia reîncarnãrii. Ea conþine virtual intuiþia metemsichozei. Ba chiar ºi pentru un raþionalist pur sînge, ea trimite de-a dreptul la ideea universalistã a posibilitãþii reîncarnãrii: dacã o femeie pe care n-am vãzuto niciodatã îmi pare cã o cunosc de cînd lumea, iar ei i se pare la fel în ce mã priveºte, n-am ce face dacã nu vreau sã atribui uºure ºi ºtiinþific, spre a scãpa de el, acest fenomen vreunei iluzii a memoriei, vreunei paramnezii n-am ce face, deci, decît sã deduc, logic, cã nu ne-m putut cunoaºte altundeva decît într-o altã viaþã, anterioarã. Iar dacã impresiei de déja vu i se mai adaugã ºi o viziune mai veche, ca de vis cu ochi deshiºi, în care te vezi întîlnindu-te cu o fatã superbã, într-un costum ca în piesele istorice ºi într-un decor dintr- o altã epocã, mai frumoasã, mai romanticã, cu cîteva sute de ani în urmã, cum e aceea rebreanianã, succedantã ºi poate subsecventã unor eºecuri amoroase, survenitã pe cînd scriitorul avea abia 14 ani ºi cãzuse la pat, bolnav de friguri ºi cu febrã în creºtere, atunci reîncarnarea e experimentatã chiar de tine însuþi, pe propria-þi piele, iar convingerea / credinþa în ea e gata înrãdãcinatã. În propria mãrturie (27). În experienþa déja vu-ului, în plus sprijinitã de o asemenea viziune personalã, saltul din privat la teoria universalistã a reîncarnãrii, din hic et nunc-ul acestei experienþe intime speciale în eternitate e fãrã ocoluri ºi aproape instantaneu. Însã ºi cît se poate de firesc. Mai exact: în fapt, în déja vu, eternitatea extra-temporalã e deja prezentã, inclusã, în chiar clipa survenirii sale, chiar acum ºi aici, pe strada Lãpuºneanu din Iaºi. Iar restul, adicã nuvela care se va naºte din aceastã viziune ºi mai ales romanul care se va naºte deopotrivã din experienþa de la Iaºi ºi din acea viziune febrilã, nu e decît memorie reactivatã ºi imaginaþie. Retrãire anamneticã ºi creaþie. În altã ordine de idei, nu stricã sã fie precizat aici cã aceastã experienþã, oricît de importantã pentru scriitor, e cu cîntec. Fiindcã, cu toate cã are o valoare onticã ºi de adevãr existenþial ieºitã din comun, extraordinarã întrucît e atît de deschisã încît, în ea, el îºi transcende fiinþa temopralã ºi ajunge sã trãiascã efectiv, mãcar atît cît þine impresia de deja-vãzut, la nivelul fiinþei eterne, divine aceasta nu are autoritatea, de altfel, aflatã doar în ea însãºi, de a garanta ºi valoare esteticã a romanului cãruia-i este origine (sau pre-text) ºi pe care romancierul îl îndrãgeºte, dintre toate cîte a scris, cel mai mult. Dupã cum n-o garanteazã nici pentru critica de identificare în genere, care se acroºeazã de acest gen de experienþã ºi care-ºi atinge, pusã-n faþa unui roman ratat ca Adam ºi Eva ratat!, cu toate cã pornit de la o experienþã geneticã autenticã ºi copleºitoare pentru scriitor principala limitã (28).

54 metamorfozele punctului 53 Dar sã revenim de unde am plecat. Fie ºi numai aceste cîteva exemple istorice ºi de-a drteptul folclorice, de la Sapho la Rebreanu, exemple între atîtea altele posibile, etaleazã de-ajuns de clar ambiguitatea de substrat a experienþei în discuþie, manifestã, spre a o mai spune o datã, în antagonismul aparent dintre imediateþea ei, dintre aspectul ei privat, personal ºi unic ºi deschiderea spre ceva universal, pe care o conþine ºi opereazã. Prin funcþia ei de interfaþã. Numai cã aceste douã aspecte nu sînt în echilibru ºi nici la fel de evidente. ªi nu sînt, deoarece, în mod firesc, aceasta se dã atît celui ce o trãieºte, cît ºi celui ce o priveºte ºi comenteazã sub primul aspect, cel al unicitãþii ºi imediateþii ei concrete, ºi e prea posibil ca tocmai aceastã evidenþã orbitoare sã se afle la originea ignorãrii parþiale sau totale (pe de-o parte) a universalului cãtre care deschide ºi mai ales (pe de alta) a universalitãþii ei înseºi. A prezenþei ei, de-a lungul istoriei literaturii europene, la originea operelor literare ºi nu numai: E prea personalã, prea unicã, pentru a mai avea ceva de-a face cu universalul ºi, cu atît mai puþin, pentru a fi ea însãºi un fenomen universal! ºi-ar putea justifica vreun modern, ba chiar unul dintre cei ce i-au recunoscut importanþa în literatura modernã, atitudinea de ignorare a universalitãþii ei. De aceea, poate, acest fenomen al experienþei creatoare nici n-are un nume ferm. Cãci acela de revelaþie, unul dintre cele care i s-ar potrivi, are o prea mare ºi prea veche! încãrcãturã misticã ºi teologicã pentru a da seama ºi de zona lui secularizatã: modernã. Or, ceea ce nu are nume sigur e clar cã n-a fost perceput ca fenomen totodatã distinct ºi universal. Iar aceastã carenþã de percepþie ºi, spre a o boteza, sã-i zicem: carenþã de numire explicã (poate, mai bine decît orice) ºi de ce n-a fost cercetat ºi descris fenomenologic decît pe anumite aspecte ºi pentru unele zone ale literaturii europene, însã nu ºi în globalitatea / totalitatea ºi mai cu seamã în specificitatea sa de fenomen originar al experienþei creatoare. Ce n-are nume sigur n-are cum avea nici identitate caracteristicã certã. Spre a surmonta cît de cît, chiar dacã cu mijloace precare, aceastã situaþie adicã, spre a-l sesiza în universalitatea, globalitatea ºi specificitatea sa, degajîndu-i, în baza unor exemple alese mai cu seamã din literatura ºi cultura europene, structura eideticã ºi caracteristicile specifice: aºadar, modul propriu de existenþã, identitatea inconfundabilã trebuie sã începem, totuºi, de undeva. Spre a ne apropia de el ºi a ni-l apropria încetul cu încetul ºi mãcar întrucîtva pentru ca apoi, în cea de-a doua parte a încercãrii de faþã, sã-i abordãm tematizãrile (desigur, nu toate, ci dupã metoda stafidei din cozonac) în literatura românã contemporanã s-o luãm mai pe / de departe, adicã de la descrierile, mai mult ori mai puþin satisfãcãtoare, a doi oameni care s-au strãduit, întrun fel sau altul, sã dea un nume acestui fenomen extraordinar, altminteri prezent, cum rezultã ºi din abordãrile celor doi, nu numai la originea operelor literare autentice, ci ºi a celor de artã, ca ºi a celor filosofice, teologice, inclusiv trebuie adãugat a celor de criticã literarã: în fine, poate, a oricãrui tip de creaþie, sã spunem, umanistã, de nu cumva ºi ºtiinþificã. Sã începem, deci, cu cineva un eseist român care s-a ocupat de el mai curînd sporadic decît sistematic, însã intuindu-i perfect (im)portanþa, rostul ºi funcþia, ºi sã continuãm cu altcineva un mare critic, fireºte, francez care i-a explorat doar o pîrtie, însã intensiv ºi aproape pînã-n pînzele albe. Sã începem, deci, cu Andrei Cornea, intelectual mai apropiat de erudiþia clasicistã, de filosofie ºi chiar de ºtiinþã decît de literaturã, iar apoi sã-l abordãm, în relaþie cu primul, pe Georges Poulet, critic de descendenþã fenomenologicã, critic mai mult decît critic, critic filosof, mai apropiat de filosofie, teologie ºi misticã decît de disciplinele limbajului sau de ºtiinþele umanului, pe care paraziteazã profitabil critica modernã. Sã începem, altfel spus, descrierea de faþã a fenomenului originar în discuþie cu vecinii. De fapt, nu atît cu ei, cît cu vecinãtãþile conceptuale pe care le-au creat. Sã începem cu ele, desigur, pentru a-i putea ispiti, dîndui mãcar tîrcoale, numele ºi a-i continua apoi, creionîndo cît de cît, fireºte, cu mîna tremurîndã, descrierea globalã, pe diferite nivele ºi aspecte Note: 1. În locul noþiunilor de spirit creator sau de eu creator, prima prea metafizicã, teologicã ºi misticã, iar a doua prea psihologizantã, de-a lungul paginilor care urmeazã, va fi preferatã mereu noþiunea tehnicã ºi mai puþin ambiguã ºi ceva mai platã de subiect creator, de regulã, în înþeles existenþial / existenþialist sau, mai bine, ontic (pentru a marca astfel lipsa de legãturã cu filosofia existenþialistã). 2. Georges Poulet, Etudes sur le temps humain, III, Le point de départ, Paris, Plon, 1977, pp V. Scrisiarea a VII-a, 341 c-d, în Platon, Dialoguri, dupã traducerile lui Cezar Papacaostea, revizuite ºi întregite cu douã traduceri noi ºi cu Viaþa lui Platon de Constantin Noica, Bucureºti, EPLU, Sub numele ambiguu (cum se va vedea în capitolul ceva mai departe) de temã, experienþa la care face aluzie acest pasaj a fost pusã în evidenþã de de Andrei Cornea, Platon. Filozofie ºi cenzurã, Bucureºti, Ed. Humanitas, 1995, pp Iatã ºi pasajul în discuþie în traducerea lui Andrei Cornea, la nota108 a eseului sãu, p. 198: E ceva inexprimabil, ceva ce nu se întîmplã în cazul altor cunoºtinþe, ºi apare în urma unei frecventãri îndelungate ºi a unei comuniuni de trãire în chip neaºteptat, precum o luminã aprinsã de izbucnirea unui foc. V. de asemenea Virgilius, Eneida, IV vs , trad. de George Coºbuc, Bucureºti, Ed. Univers, Cf. Epistolarul dintre Héloise ºi Abélard, traducere din limba latinã de Dan Negrescu, Bucureºti, Ed. Paideia, În scrisori, rãsturnarea perspectivei dinspre Dumnezeu spre subiectul uman e mult mai radicalã la Héloise, în primul rînd îndrãgostitã fãrã leac ºi doar în al doilea rînd cãlugãriþã, decît la Abélard, întîi artist al scolasticii ºi doar apoi îndrãgostit. În timp ce mãrturia lui e mereu vãtuitã de teorie ºi speculaþie dialecticã, e ei, probabil unicã pentru acele vremi (începutul secolului al XII-lea) e complet sincerã ºi fãrã perdea. Sinceritatea ei faþã de sine, faþã de Abélard ºi faþã de Dumnezeu e de-a dreptul zdrobitoare: În întreaga mea viaþã însã (Dumnezeu ºtie) afirmã ea în Epistola IV mi-e teamã mai mult pe tine sã nu te jignesc, decît pe Dumnezeu; îmi doresc sã-þi plac mai mult þie decît lui. Porunca ta m-a tîrît spre veºmîntul religiei, nu dragostea pentru cele sfinte. [ ] Pînã acum ºi pe tine te-a înºelat prefãcãtoria mea, ca pe mulþi alþii, încît ipocrizia ai considerat-o religiozitate (pp ). 5. Cf. Lucian Raicu, Reflecþii asupra spiritului creator,

55 54 metamorfozele punctului Bucureºti, Ed. Cartea Româneascã, V. tot Lucian Raicu, Critica o formã de viaþã, Ed. Cartea Româneascã, Bucureºti, 1976, pp , Practica scrisului ºi experienþa lecturii, Bucureºti, Ed. Cartea Românescã, f.a., pp , Fragmente de timp, Bucureºti, Cartea Româneascã, 1984, pp. 5-70, Scene din romanul literaturii, Bucureºti, Cartea Româneascã, De fapt, deopotrivã în teorie ºi în practica analizei, aproape întreaga operã criticã a lui Lucian Raicu abordeazã literatura din perspectiva subiectului creator ºi creativitãþii, precum ºi problematicii derivate din ea. În aceastã privinþã, poate nimeni, cu excepþia lui Georges Poulet, nu e la fel de consecvent ca el. Atîta doar cã n-a gãsit nici un nume pentru experienþa pe care a cercetat-o mai insistent ºi mai bine ca nimeni altul, în toate cotloanele ºi pliurile, cu o aplicaþie analiticã de un fanatism ce dã în mistic. De aceea, adicã datoritã carenþei de numire, rezultatele analizelor sale dedicate activitãþii spiritului creator, deºi de-o importanþã excepþionalã (aº zice, pe plan mondial!), nu ºi-au putut gãsi locul în discuþia din zona descriptivã a propunerii de faþã. Dar, fireºte, vor invocate frecvent în ce aplicativã, dupã cum ºi meritã cu asupra de mãsurã. 6. Despre novum ca valoare în sine a modernitãþii, precum ºi despre conceptele adiacente de depãºire ºi progres, printre cele mai judicioase pagini a scris, între alþii, Gianni Vattimo: vezi, de pildã, Sfîrºitul modernitãþii, Trad. de ªtefania Mincu, Constanþa, Ed. Pontica, 1993, pp. 5-15, ºi Fireºte, nu e vorba de universalul universal, de universalul atotcuprinzãtor, cum sînt divinitatea însãºi sau fiinþa însãºi, decît în cazuri mai rare, de pildã, în cazul unor experienþe religioase sau în acela al marilor intuiþii filosofice, precum fiinþa parmenidianã, devenirea heracliticã sau Ideea platonicã, cogitoul cartezian etc. Cel mai adesea e vorba de universalii locale, cu razã de acþiune zonalã, funcþionînd pe o treaptã sau alta a scãrii ontologice, însã de pe care adesea subiectului i se pot revela alte universalii, tot mai cuprinzãtoare ºi adînci, iar uneori poate chiar universalul însuºi. 8. Richard Rorty, Contingenþã, ironie ºi solidaritate, trad. de Corina Sorana ªtefanov, Bicureºti, Ed, All, 1998, pp Despre posibilitatea existenþei, totuºi, chiar în pofida opiniei lui Rorty, a unui astfel de punct de incidenþã, de altfel, uneori manifest pînã la nivelul imaginarului operei, în care se întîlnesc cele douã aspecte menþionate ( atît în termeni proprii, cît ºi în termeni rortyeni) în una ºi aceeaºi experienþã fireºte, punct de incidenþã caracteristic, chiar constitutiv caracteristic experienþei ce va fi numitã aici, ceva mai încolo, experienþã revelatoare am discutat în alt loc, însã extinzînd dezbaterea pînã la a antrena în ea tema imaginarului în genere ºi tema lecturii în genere, pe cazul poeziei lui Aurel Pantea. Desigur, aceastã discuþie a fost purtatã contextual, într-un anume fel ºi vizînd un anume strat atît al operei poetului, cît ºi al operei literare în general, dar genul ei e reiterabil pe cîte cazuri ne doreºte inima ºi în cîte moduri particulare ne cer autorii ºi operele lor. V. pentru asta, Virgil Podoabã, Între extreme, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2002, pp Traducere de I.M. Marinescu, în Viaþa româneascã, XXII, nr. 4 ºi 5, Georges Bataille, Erotismul, Trad. de Dan Petrescu, Ed. Nemira, Bucureºti, 1998, p Din canþona XC în traducerea lui Lascãr Sebastian: apud Fred Bérence, Renaºterea italianã, vol. I, trad. de Maria Carpov, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1969, p Francesco Petrarca, Canþonierul, traducere, note ºi tabel cronologic de Eta Boeru, Cluj, Ed. Dacia, 1974, p. 382 ( canþona CCLXVIII). 14. V. Étienne Gilson, Filosofia în Evul Mediu. De la începuturile patristice pînã la sfîrºitul secolului al XIV-lea, trad. de Ileana Stãnescu, Bucureºti, Editura Humanitas, 1995, p. 664 ºi urm. 15. Albert Béguin Sufletul romantic ºi visul, trad. ºi pref. de D. Þepeneag, Bucureºti, Editura Univers, 1970, p Op. cit., p Apud Albert Béguin, op. cit., p Pentru întregul proces de cam douã luni ºi jumãtate pe care Béguin îl numeºte progresul acestei revãrsãri a invizibilului în viaþa realã progres amestecat, aºa cum prevãzuse, cu multe recidive, ca ºi pentru efectele lui transformatoare în gîndirea ºi opera lui Novalis, v. op. cit., pp V. Novalis, Imn cãtre noapte, III, în romîneºte de Al. Philippide, în Antologia poeziei romantice germane, Cuvînt înainte de Al. Philippide, antol. ºi pref. de Hertha Perez, Ed. pentru Literaturã Universalã, Bucureºti, 1969: Odatã, cînd plîngeam cu-amare lacrimi / ªi deznãdejdea mea se destrãma-n durere / ªi stam singur la mormîntul uscat / Care-ascundea în strîmta / ºi-ntunecoasa-i încãpere / Fiinþa vieþii mele-ntregi (s. n.), / Singur cum nimeni n-a fost singur vreodatã, / Cutremurat de-o spaimã nespusã, / Fãrã vlagã, rãmas doar numai / Ca un cuget al nenorocirii: / În timp ce mã uitam împrejur dupã un ajutor / ªi nu puteam nici înainte sã merg, nici înapoi, / ªi m- agãþam cu nesfîrºite doruri / De viaþa stinsã ºi fugarã (s. n.); / Atunci, din depãrtate zãri albastre, / Din culmile trecutei fericiri / Sositu-mi-a o razã din amurg, / ªi dintr-o datã s-au rupt lanþurile luminii. / Splendoarea pãmînteascã s-a nãruit departe / ªi-odatã cu ea ºi mîhnirea mea; / Melancolia mea s-a revãrsat / Într-o lume nouã ºi nepãtrunsã (s. n.). / Tu, vrajã a nopþii, somn al cerului, / Te-ai rãspîndit asupra mea. / Locul pe care stam s-a ridicat uºor (s. n.); / Deasupra lui plutea / Spiritul meu dezrobit, nou-nãscut. / Mormîntul într-un nour de praf s-a prefãcut / ªi am zãrit prin nour / Chipul transfigurat al dragei mele (s. n.). / În ochii ei se oglindea veºnicia. / I-am cuprins mîna / ªi lacrimile noastre-alcãtuirã / O sclipitoare ºi nesfãrîmatã legãturã între noi. / Mii de ani piereau / Ca niºte vijelii în depãrtare (s. n.). / La gîtul ei am plîns / De bucuria vieþii celei noi. / A fost cel dintîi ºi singurul vis (s. n.) / ªi-abia de-tunci sumt eu credinþã / Eternã ºi nestrãmutatã / În cerul nopþii / ªi în lumina lui, dragostea mea. Ca ºi în însemnarea de jural, în faþa mormîntului iubitei, poetul trãieºte ºi aici acelaºi moment de iluminare, marcat de aceeaºi despaþializare ºi de aceeaºi detemporalizare, urmate de apariþia chipului celest, transfigurat, cumva marianizat, al dragei sale. 19. La ambii gînditori trecerea de la existenþa factice sau de la discontinuitatea fiinþei la fiinþa cea mai cuprinzãtoare transcendentã, la primul, pe treapta sa de deschidere maximã, care e aceea a lui das Umgreifende, imanentã, la al doilea, punctului de vîrf al experienþei, care e acela mortal se face prin intermediul unor experienþe negative. La Jaspers, saltul din Dasein la Existenz ºi accesul la das Umgreifende, cuprinzãtorul, l englobant, nu este posibil decît dupã traversarea situaþiilor-limitã, cu toatele situaþii negative. Pentru înþelesul conceptelor utilizate ºi al celor care le ilumineazã sensul, v. Karl Jaspers, Texte filosofice, trad. din germanã ºi note de George Purdea, Bucureºti, Ed. Politicã, 1986, pp. 5-33, , iar pentru conceptul special de situaþie-limitã, fãrã de care celelalte rãmîn intranzitive, v. Karl Jaspers, Filosofia. 2, Chiarificazione dell esistenza, traduzione dal tedesco di Umberto Galimberti, Milano, Mursia, 1978, pp (cap. VII Situazioni-limite). De asemenea, la Bataille, accesul la continuiteatea fiinþei se realizeazã prin experienþe negative, legate într-un fel sau altul de moarte sau care ating, oricum, un punct mortal, experienþe ce þin cu toatele de ceea ce el numeºte partea blestematã ºi pe care le pune sub pãlãria a ceea ce el numea încã din tinereþe experienþã interioarã. Pentru înþelesul bataillean al noþiunilor de discontinuiteate ºi continuitate a fiinþei, v. Introducere la Georges Bataille, Erotismul, trad. de Dan Petrescu, Ed. Nemira, Bucureºti, 1998, pp , iar pentru ceea ce înþelege el prin

56 metamorfozele punctului 55 experienþã interioarã, v. Georges Bataille, L expérience intérieure, Paris, Gallimard, Desigur, spre nivele din ce în ce mai deschise ale fiinþei, chiar pînã la cel mai cuprinzãtor, infinit ºi aremporal, se poate accede nu numai prin experienþe negative ºi pe via negationis a gîndirii, ci ºi prin experienþe pozitive ºi pe via eminetiae a acesteia. Dar parcã literatura europeanã le-a tematizat cu mai mult elan pe primele. 20. Marcel Proust, Contra lui Saint-Beuve, trad. de Valentin ºi Liana Atanasiu, pref. de Marian Popa, Bucureºti, Ed. Univers, 1976, pp Liviu Rebreanu, Jurnal, I, Bucureºti, Ed. Minerva, 1984, pp V. eseul Liviu Rebreanu ºi categoria organicului, în Mircea Muthu, La marginea geometriei, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1979, pp Dintre sensurile categoriei de bazã [a organicului], dintre faþetele acesteia, am desprinde în primul rînd accepþiunea afirmã ºi subliniazã la propriu criticul ontologicã (p25). Pentru întreaga discuþie despre feþele categoriei organicului, despre împortanþa ei capitalã gîndirea ºi arta scriitorului, precum ºi despre paradoxul sãu la Rebreanu, v. de asemenea cartea de bazã a lui Mircea Muthu, Liviu Rebreanu sau paradoxul organicului, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, Liviu Rebreanu, op. cit., pp Chiar dacã nu e locul aici, poate cã meritã spus cã, graþie experienþei de la originea sa, Pãdurea e singurul sau dacã nu singurul, în orice caz, cel mai mare roman patriotic autentic. Adevãrat: adicã singurul complet nepatriotard din literatura romînã. 25. Chiar ºi fizice, deoarece, în timp ce se canoneºte sã scrie Pãdurea spînzuraþilor, urechile scriitorului percep prezenþa strãinã, fantasmaticã, a fratelui mort: am început sã percep mãrturiseºte el (op. cit., p. 316) niºte bãtãi uºoare în ferastra mea, delicate ca ale unor degete imateriale. Deschideam, cercetam întunerecul. Nu era nimeni ºi nimic Cînd însã bãtãile acestea misterioase s-au repetat nopþi de-a rîndul, insistent fiindcã sînt, repet, credincios ºi superstiþios mi-am zis cã nu poate fi decît sufletul fratelui meu, care cere îngrijirea creºtineascã ce nu i-a fost acordatã. ªi atunci am pornit sã caut ºi sã gãsesc negreºit mormîntul fratelui spînzurat. 26. Liviu Rebreanu, op. cit., p Op. cit., pp : În primvara aceea aventuroasã mãrturiseºte Rebreanu tocmai dupã ce ºi-a descris cu puþin umor eºecurile amoroase adolescentine am sfîrºit prin a mã îmbolnãvi de friguri. Stãteam întins pe pat, privind pe ferastra ce se afla în peretele din faþã. Febra creºtea sau poate numai inima mea adolescentã se înfierbînta de dorinþe tainice. Mã pomeneam visînd cu ochii deschiºi. Îndeosebi o viziune revenea mereu: pãrea cã fereastra cu zidul se topeºte, curtea se transformã într-un parc mununat cu feluriþi pomi în floare ºi, mai încolo, cu un castel cu o terasã impozantã ºi cu niºte scãri largi de piatrã albã. Eu însumi, tolãnit ãn iarbã, între pomii înfloriþi, aºteptam parcã ceva cu inima strînsã. Eram eu, dar într-o altã epocã, mai frumoasã, mai romanticã, cu cîteva ste de ani în urmã. Deodatã, pe terasã apare o fatã superbã, într-un costum ca în piesele istorice, mã zãreºte ºi coboarã sprintenã scãrile albe, spre mine. O îmbrãþiºare lungã, divinã, din care ne smulge glasul barbar al tatãlui fetei, desigur un conte furios [ ]. Viziunea aceasta, de mult uitatã, mi-a reapãrut în suflet atunci cînd m-am apucat sã scriu o poveste cu reîncarnare. Romanul Adam ºi Eva de-aici a pornit, deºi apoi a urmat alte cãi. Viziunea a servit doar la închipuirea teoriei ce mi-a trebuit pentru motivarea celo ºapte vieþi sau a încarnãrilor celor douã suflete, care în planul divin constituie unul singur, alimentat de o iubire eternã. Se zice cã omul numai cînd îmbãtrîneºte începe sã-ºi punã întrebãri asupra începutului ºi sfîrºitului. Dacã e aºa, eu am început sã îmbãtrînesc foarte de timpuriu, aproape de pe vremea cînd am avut viziunea pe care v-am povestit-o. 28. Problema raportului dintre experienþa geneticã ºi valoarea esteticã a operei generate de ea nu intrã vederile propunerii de faþã. Însã problema mai generalã al cãrei caz particular este aceasta a relaþiei dinte critica de identificare, orientatã prioritar spre subiectul creator ºi spre experienþa subiectivã ce va fi încarnatã în operã (fireºte, nu neapãrat, ca aici, doar spre cea geneticã) ºi critica de evaluare esteticã, orientatã prioritar spre încarnerea ca atare ºi spre valoarea care face din operã un obiect ierarhizabil între altele din aceeaºi categorie (fireºte, neapãrat valoarea esteticã) a rezolvat-o cu onestitate ºi corect, tocmai de pe poziþia teoreticã ºi practicã a criticii fenomenologice, de identificare, conchizînd cã acest gen de criticã se opreºte taman în faþa judecãþii de valoare esteticã, gãsindu-ºi aici principala limitã, Luciano Anceschi, într-un studiu cãruia i- am pierdut, deocamdatã, urma. Partea aplicativã a propunerii de faþã a dat ºi ea, pe cît i-a fost cu putinþã, o rezoluþie practicã atît problemei generale, cît ºi celei particulare. Primeia printr-o miºcare de du-te vino, uneori dezechilibratã, între o abordare particularã (întro anume versiune, cum se va vedea) de tipul celei a criticii de identificare, de derivaþie fenomenologicã, atentã la experienþa subiectului creator, ºi una de tipul celei a criticii tradiþionale de judecatã esteticã, atentã la obiect în starea lui împlinitã estetic ºi la valoarea sa esteticã. Iar celei de-a doua prin constatarea uluitã cã iar pentru asta romanul lui Rebreanu Adam ºi Eva e cît se poate de instructiv! imporanþa experienþei genetice pentru autor, autoritatea ei asupra lui, valoarea ei pentru el nu garanteazã ºi valoarea esteticã a operei cãreia i-a fost impulsul iniþial. Dar garantezã, în schimb, altceva. ªi anume cã scriitorul, oricare scriitor demn de acest nume, trãind o astfel de experienþã, e autentic în sensul etimologic al cuvîntului: cã el, de fapt, e un áõèýíôçò, adicã o fiinþã care acþioneazã din propria putere, ca un stãpîn absolut, suveran, avînd áõèýíôéá, putere absolutã. ªi asta indiferent cã rateazã sau ba împlinirea esteticã a operei. E evident cã între punctul de plecare ontic al operei ºi cel de sosire între experienþa pre-formalã ºi valoarea esteticã a operei formalizate se interpun alte instanþe, între care factorii configuratori trebuie cã sînt principalii responsabili de nivelul de împlinire esteticã a operei. Dar asta e o altã poveste, nici ea în vederile acestei propuneri. 28. Pentru aceste aspecte a ceea voi numi mai departe experienþa revelatoare, v. continuarea demersului de faþã pînã la un punct suficient de avansat cantitativ pentru fi cît de cît lãmuritor în cîteva eseuri, supraintitulate eronat Fenomenologia personajului literarar, în loc de Feomenologia punctului de plecare, din Vatra (la rubricile Ars legendi sau Metamorfozele cercului). ªi anume: Virgil Podoabã, Un ocol cam prea lung. Tema lui Andrei Cornea, în Vatra nr.12 / 1997, pp , Un nume mai potrivit. Chemarea lui Mario Luzi, La gradul zero, scriptibilul ºi de-scriptibilul, în Vatra nr. 4 / 1998, pp , Despre experienþa revelatoare. Cãile descrierii. Rãstimpul revelator. Timpul pouletian [ºi biografia revelatoare], în Vatra nr. 6 / 1998, pp , Timpul bachelardian ºi timpul experienþei revelatoare, în Vatra nr. 7 / 1998, pp , Despre experiena revelatoare. Un nume mai ferm ºi cãteva caracteristici. Un cogito despovãrat, în Vatra nr. 10, 1998, pp

57 56 triptic Mihai IGNAT lui vãru-meu tipul cu geaca dintr-un mai vechi instantaneu îi stã bine supãrat pe viaþã e colosal bãiatu ãsta cînd vorbeºte despre pupe cei patru bunici de culori diferite cãlãtoriile lui în capitala cu femei superbe care latrã e mai haios decît o maºinã la scarã ºi nici berea blondã nu-l lasã rece kleinpoeme ca sã scap de zgomotele vecinilor strãzii atelierului de vizavi copiilor de sub geam asmut împotriva lor propriile-mi zgomote ºi-atunci trag vînturi pun muzicã sparg farfurii sau pahare dau drumul televizorului ºi pun maºina de spãlat la treabã îi dãruiesc femeii mele juisarea bat cuie (în cãrþi) rîgîitul nu-mi iese niciodatã sonor aºa cã renunþ în favoarea unui URLET pe care nu-l aude nici dracu avînd în vedere cã mai ai armatã cît calu lui Berilã ºi calul ãsta a mai fãtat un mînz sîntem surprinºi cã pe creierul tãu mai existã circumvoluþiuni îmi scriau Bebe ºi Bobby de sub masã pe-aici e o vreme sã-þi dai cu barda-n coaste continua cel de-al doilea cîteva zile mai tîrziu iar primul sã terminãm cu gluma, spurcãciune ºi comunicã-mi tot ce ai aflat mai nou despre tine nu þin minte definiþia limbii române am uitat frazele Divinului Critic cei mai buni prieteni sînt acum citatele mele preferate cînd am emoþii puternice nu trebuie decît sã-mi amintesc: îmi vine sã plîng, boss, îmi vine sã plîng cu adevãrat clasica plimbare solitarã am înlocuit-o cu ce se gãsea habar n-am ce-am dobîndit poate timp sã aflu cã trufia ºtie sã iasã-n cîºtig cu o rãbdare infinitã nici pietre în apã nu mai arunc e drept cã la discul cu liniºte al lui Zappa tot mai rîvnesc (dacã nu-i cumva o legendã ca ºi Atlantida) dar cu ce naiba sã schimb ceea ce simt cînd nu pot atinge femeia aproapelui meu mai ales cînd e ochelaristã jemanfiºistã violonistã toate la un loc vreau sã spun comprimate ca adîncurile într-o singurã creaturã, nu ºtiu am urcat pe grilajul geamului de la parter dincolo femeia în halat albastru mã ameninþa dînd din buze îmi ziceam eºti ceea ce simþi cã eºti dar nu credeam n-am crezut decît treiºpe ani mai tîrziu cînd toþi ºtiau în cadrul ferestrei de la unu m-a întîmpinat pe ceaºca de cafea urmele de ruj stingeau solemnitãþile castanii în spate autostrada ºi mai ºi iar metroul undeva ad inferos (douã cuvinte moarte drace da nu mai moarte decît tata-mare) desfãtarea avea sã mã trimitã direct acasã pe canapeaua cu arcuri rupte însã muuult mai tîrziu cîteodatã mã instalez în amintirea cu sorã-mea þinînd în palmã turnul din Pisa la cîteva sute de metri de castelul cu 3,7 vizitatori pe orã ºi vãd furia crescînd mai înaltã decît mine un vrej fãrã Jack suind precum frumuseþea pe chipul unei femei care zîmbeºte ºi are toþi dinþii în gurã sau în imaginea cu fratele meu lovindu-ºi ca un pãsãroi aripile palmele de coapse în faþa unui reproº pãrintesc sau în camera de cãmin

58 triptic 57 studenþesc în care am vãzut-o pe Clava femeia perfectã ºi n-am mai putut sã joc teatru dar în care am devenit pãcãlitorul pãcãlit cînd într-o noapte un tip a bãtut cerînd chitara rezematã de calorifer ºi eu nefiind nici gazdã nici oaspete i-am închis zgribulit speriat ºi fãrã o vorbã uºa în nas, nu, mai bine deschid ochii singur asta era o întrebare ºi urmau ºi altele pe ecranul negru þi-e teamã te doare trist neliniºtit supãrat pierdut confuz deprimat ºi-ntre ele satisfacþie garantatã atinge ecranul sunã acum pentru a uita sunã acum pentru a fi înþeles ai încredere în fotografie de cînd eram castravete ºi-mi dau seama cã atunci nu i-am putut strãpunge urîþenia ºi nu sînt deloc mîndru de asta ar trebui sã-mi caut o replicã de spus pe patul de moarte ceva percutant ca cuvîntul lui Cambronne care ºtim bine avut-a parte de cea mai înaltã traditorie aia cu garda ce moare da nu se predã o propoziþie memorabilã bunã de pus în vreo carte da mai bine pe-un zid mai puternicã decît un drum pe Strada Mare în ultima zi de liceu cu jobenul pe cap ºi cu cel mai mare gol în stomac de la dezvirginare încoace mã întreb cum de pot fi unii atît de senini uite ãla scoate cercuri de fum pe gurã o searã întreagã se duce acasã îºi pune cãpãþîna pe pernã ºi crapã. Gheorghe IZBêESCU ca-n numãrul de la pantofi Emma are faruri ºi o inimã desenatã pe fese ºi urcã pe podium în luminile reflectoarelor acolo setea îºi taie încheietura cu lama ºi-apoi îºi lipeºte gura de venele lungi ca niºte autostrãzi solemne ca declaraþia mea de dragoste sub formã de carte, norocul e topit turnat sub formã de cuburi mici pe care punem puncte puncte ºi rãmîne acolo dacã nu are sens e poezie, spune un personaj, iar tu tremuri ca atunci cînd orgasmul îþi lumineazã pielea ea scriindu-mi pentru ultima oarã puþinã nebunie nu þi-ar strica dispãrînd cu desãvîrºire în alt oraº decît în acela natal, dupã 16 ani eu pe acolo douã zile ºi jumãtate, fiecare, inclusiv jumãtatea, cu cîte un cer senin ºi rece, dar nu mã gîndesc deloc la ea în schimb revenit acasã trezesc melancolia cu o Ripostã Cãlãtor pe umerii mei, a venit vremea sã-mi strîng de prin cotloane dosnice triburile de bronz ale visului din tinereþe. Limbile ºuierãtoare, muzica vikingã de lãnci ºi scuturi, sã þinã piept chimiei nordice din zidurile urbei cînd, la ore imprevizibile, mã atacã, mã cotropeºte. (Deºi neliniºtea cotidianã, ce-o simt pe sub piele pulsînd acorduri acide, este tot mai mult pedeapsa ei cînd îºi întocmeºte actul dement de hiperrealitate.) Cãlãtoresc, urcat pe umerii mei, chiar dacã locuinþa cu demoni din livada natalã tînguirea ºchioapã nu poate sã ºi-o-nfrîngã. C-a venit vremea ca fiorul luminii de sub talpa cãminului pãrintesc sã-ºi scrie biografia cu degetele violente de la mîna stîngã. A venit vremea sã micºorez haosul hilar ce mã-mpresoarã.

59 58 triptic Deci carne mercantilã a acestui secol smintit, pãzea! De-acum am zis adio manuscriselor cu pielea strîmtã, prinsã de instincte muºcãtoare cu tumoare roºcatã. De-acum a aderat la conspiraþia mea ºi cel care (deºi s-a mutat din curtea casei la cimitir) viu îmi rãspunde azi, cînd îl strig de pe trepte: Tatã! (Prolog) Pupila ca o ventuzã Nu e nici-o bucurie sã vezi sub cerul galben pupila ca o ventuzã cum absoarbe tot, cum nepãsãtoare te-ncarcã de povarã însã doar aºa reziºti în jungla galbenei lumi. Cît rîsul ei galben îþi urlã prin ºira spinãrii. ªi rîsul ei galben îþi face mîna galbenã de tot. Cuprinzãtoare ºi pline de frig valuri (1) Sîngele tatei fãrã milã þipã în sîngele meu cu-ale lui cuprinzãtoare ºi pline de frig valuri. Sîngele tatei stã la masã cu normele acþiunii sã le verifice pînã-n cele mai mici amãnunte. ªi-aºa cum prevãzusem mai înainte, pe cele perverse e gata sã le-nfrunte. Acum, propoziþiile lui mi se amestecã-n carne, pregãtind o lume ascunsã ce-abia se desluºeºte dincolo de maluri. Pînã mi se-nroºeºte palma stîngã, pînã mi se-ngãlbeneºte hîrtia de-ale lui cuprinzãtoare ºi pline de frig valuri. În burta caºalotului Îmi amintesc: oho, cum trãiam în burtã de caºalot, lîngã trupuri verzi, fãrã de griji, unde mã ascunsese tata. Popoarele mãrii mi-aduceau, din lumea cealaltã, daruri ºi-mi era ca o þeavã de pistol beregata. Cum mai pluteam fericit prin oceane de corali, de sargase. Cum mã-mbiau sirene sã le calc în castel treapta înaltã dar eu adunam, în cizme de pirat, daruri din lumea cealaltã. Oho, de-atunci au trecut ca-n vis epoci alunecoase. Pînã cînd a venit furtuna-n familia noastrã ºi, gata: m-a tras de pãrul plin de alge afarã, din caºalot, tata. ªi glonþul de pe þeava gîtului repede a pornit tîrîndu-mi inima în lumea asta nesuferitã de antracit. Oricît ar vrea Asta mi-ar trebui acum mai întîi, sã vinã tata cu faþa lui galbenã ºi radioasã din cimitir ºi sã-mi spunã: Scoalã-te, dragul tatei, c-a venit vremea sã te ajut. E ultima cruciadã întru apãrarea ta, uite-þi armura, lancea ºi galbenul scut. Asta mi-ar trebui acum mai întîi. Însã ghiuleaua capului de mult mi-a cãzut în cîrciumã pe faþa de masã, galbenã de tot. Aºteptîndu-l pe tata sã vinã din galbenul cavou. ªi-un nor galben peste faþã mã izbeºte din nou ºoptindu-mi cu vocea moale ºi rece: Azi, Fiule, e prea frig ºi nimeni, oricît ar vrea, nu poate de galbena poartã a cimitirului trece. Mijlocul din legea nopþii La capãtul patului meu stã capãtul patului de puºcã al tatei, fremãtînd încã viu. Glonþul nesãþios deja a pornit de pe þeavã, alb-argintiu, hei, alb-argintiu. ªi noaptea în somn îl mai aud în urechi cum vîjîie: Degeaba, Fiule, degeaba crezi cã animalele de pradã stau ascunse-n pãdure ºi n-or sã te vadã. Ai grijã, ele în apartamentul tãu sînt, lihnite de foame, cu dinþi sticliþi de nerãbdare, pe sub cuverturi, pe sub cearceafuri, aºteptînd mijlocul din legea nopþii ca lupi pe furiº spre tine, cînd nu te-aºtepþi, sã-i strecoare. Atunci îºi fac ei de cap, cã n-au conºtiinþã. Au doar instincte, au doar fiorul lumii orbite ce lasã-n urmã pãcate. ªi, hrãnindu-se cu ele, urlã nestãpîniþi la lunã sã confiºte scîndurile din paturi de puºcã desperecheate. În apãrarea Fiului (1) Vino, tatã, acum. Pãrãseºte cavoul cît sub talpa cãminului pãrintesc aud zgomot de arme. Înaintaºii învãlmãºiþi, eterogene generaþii, îºi pregãtesc marºul de reîntregire a neamului tãu prin obscure lucarne. De cînd tot aºtept, armura deja mi-a intrat în trup nerãbdãtoare, lîngã inimã mi-a ajuns. Vino degrabã sã mã înrolezi ºi pe mine. Luna spalã apele cerului de promisiuni dar ºi mã avertizeazã, sã-mi aleg cît mai repede mijloacele, cã mîine nu va mai fi nici-un mîine. Uite, pielea mi-e un cort în care vîntul urlã, un cort ce se umflã sã ducã plinã corabia

60 triptic 59 cu piraþi ce ºi-au adunat toate mãrile, largele. E ultima cruciadã în apãrarea Fiului cît farul lunii clatinã-n noapte catargele. Alte delaþiuni ºi trãdãri Din burta caºalotului m-ai scos, tatã, cînd s-a pornit furtuna în familie duios sã mîngîi pãrul verde de alge ºi blestem al celui ascuns, asigurîndu-mã cã moºtenirea pe care mi-ai lãsat-o n-o sã mai aibe iar galbene alunecãri de teren. Ca sã n-avem carnea bolnavã, cît alþi clironomi vicleni prin tribunale mã plimbã. Uite, eu acum am carnea bolnavã iar ei au carnea de piatrã. Ca martorii lor ce-ºi ung vise mincinoase pe limbã. Uite, ei jurã cã pînã ºi fîntîna noastrã pãrãsitã strãinilor clironomi le-aparþine, de cînd au ridicat într-o zi un ºanþ în picioare. Cã nici mãcar a ta n-a fost cãmaºa ce-o port în spinare. Cã nici mãcar nu sînt eu cel scos din caºalot de tine, în furtunã, la maluri. Cã nici alge în pãrul verde n-am avut, cã nici nu m-ai mîngîiat cu-ale tale necuprinse ºi pline de frig valuri. În apãrarea Fiului (2) Þipãtul meu ca lama briciului a tãiat vãzduhul în ruinã cînd de pe treptele casei am strigat: Tatã! E ultima cruciadã în apãrarea Fiului, vinã, de-aceea din burta caºalotului m-ai scos altãdatã. ªi picãturi mari de sînge din vãzduh au cãzut ascuþind treptele ca pe-o fulgerãtoare lamã pentru degete ce de gît mi s-ar fi apropiat neprevãzut, dinspre drumul ºerpuit din cimitir pînã la noi. Drum ce mereu l-aud sub pleoape cum se destramã. Þipãtul l-a sculat din cavou pe tata ºi venea cãtre mine mult mai înalt decît viu îl ºtiam. Dar cînd a ajuns lîngã trepte în scrum s-a prefãcut. O grãmãjoarã de cenuºã fierbinte la care mînile de gheaþã mi le încãlzeam. Mîini care astãzi îmi ºoptesc cã de fapt eu eram cel venit, mai înalt, pe drum de la cimitir. ªi grãmãjoara de cenuºã fierbinte tot eu eram. Iar cel de pe trepte, tata, ce-mi privea în delir topita armurã de lîngã inimã, în cenuºã, prin geam. O singurã gurã Zile fãrã ºir multe trupuri au urcat din greu muntele Iuda. ªi pantele lui violete ºi periculoase în urmã de paºi se prefãcurã. Dar neputincioase au rãmas pe poteci multe trupuri, în vîrf rãzbãtînd doar o singurã ºi universalã gurã. Atît, doar o singurã gurã gîfîitoare în vîrf rãzbãtu, cît fulgere din ea au urlat: Niciodatã, cineva pe noi nu ne va înºela, nu, chiar dacã-n carne ni s-a ascuns strãvechiul pãcat. Expediþia de pe muntele Iuda Oho, cît ne-am strãduit sã descifrãm acele mesaje de pe stînci, micã Evã, ºi n-am reuºit. Deºi noaptea dupã marcaje ºi busolã ne-am orientat. Deºi aveam în mîini groase lumînãri aprinse. Deºi dintr-o eprubetã într-alta am turnat laptele din sînul mamelor ºi vlaga bãrbãteascã. Dar noi parcã rãtãceam printre vise. Poate am confundat uneori literele din piatrã cu cele umplute de picãturile din cearã? Sau or fi avut dreptate stîncile cînd ziceau cã ele sînt sfincºi ºi trebuie sã le citim din interior ºi nu pe dinafarã? Oricum, cred cã ghinionul ne-a pãscut uitînd cã, printre stînci, spiritul minþii cu spiritul inimii se luptau de zor. ªi-abia dupã ce-am ajuns acasã, prin somn, o voce ne-a spus cã doar rozînd oscioarele luptãtoarelor vom putea cîºtiga ºi noi ceva de pe urmele lor. Retroversiune tîrzie Trezindu-se din vis, roºcovanul pelerin ºi-a ridicat ghiuleaua capului, în cîrciumã, de pe masã. Dar faþa de masã, curioasã, la faþa lui se uita întrebîndu-se: De ce a ei e aºezatã pe scîndura de lemn iar a lui pe-o scîndurã de carne? Cum era ultimul consumator care aºtepta zorii sã umple cu întuneric împãrãþia vãzduhului vastã, afarã se arãtã la geam un bãrbos cu cãldãruºa în mînã ce nãvãli la pelerin de-a dreptul prin fereastrã. Am venit sã te botez, în sfîrºit, gîfîia el, am venit!. Dar pelerinul trist, clãtinîndu-se, l-a îndepãrtat cu mîna ce mîngîia lîngã pahar pînza boþitã, de albã mãtasã: Prea tîrziu, Ioane, catapeteasma deja s-a crãpat, uite-mi palmele însîngerate, vericule, ai venit prea tîrziu. Uite-mi giulgiul, arãtã el spre faþa de masã, iar soldaþii romani deja vor sã mã punã-n sicriu.

61 60 triptic Cuprinzãtoare ºi pline de frig valurile (2) Un atac subtil în memorie mi-e sîngele tatei chiar dacã se mai vãd stele moarte pe maluri în care timpul îºi plînge iubirile pierdute. Cu-ale lui cuprinzãtoare ºi pline de frig valuri. Un atac subtil mi-e în memorie sîngele tatei ce-nsoþeºte soarele cînd îºi cautã viitorul prin pãduri iar numele ºi speranþa pe dupã dealuri. Un atac subtil, preabunule, cu-ale tale cuprinzãtoare ºi pline de frig valuri. Pupila ca o ventuzã (Epilog) Voci din alte vremuri se nasc, mor ºi renasc, dar pupila ca o ventuzã le-absoarbe. Voci din alte vremuri mi-au mutilat gura de tot, deºi rîsul ei galben ca o medalie pe buze îl port. ªi rîsul ei galben îmi face mîna galbenã de tot. (din manuscrisul PUPILA CA O VENTUZÃ) Ion CHICHERE Expediþia pentru fabiola de scînduri e marea vaporul ca o rindea lasã în urme bucle de lemn miros alb netezind dialectica tu vei pãºi acum pe podeaua pãdurii demult în fibra scîndurii curenþii ºi vechile drumuri de apã ºi golfurile proaspete din jurul nodurilor de timp o singurã formã esenþialã ºi doar valurile ameþitoare ale numelor Vineri Pentru S.S. Pragul catedralei s-a subþiat sub genunchii tãi încet încet vei intra în piatrã umerii tãi vor fi ziduri boltã creºtetul tãlpile temelii O virgulã cu o mie de guri realitatea se mãnîncã pe sine pentru a deveni mai puternicã în vis cu o mie de guri concretul mãnîncã din concret pentru a ajunge la foame între absurdul dorinþei ºi absurdul moralei conºtiinþa este o virgulã a rãbdãrii nu mai cred decît în iluzia iubirii care din fricã de timp deseneazã trupul peste suflet decât naºterea dragostea poate fi mai curatã ºi mai veche decât moartea poate fi Lemn de catarg Mariei Gheorghiu Pasãrea nu mulþumeºte copacului pentru cuib peºtele nu se roagã de râu sã curgã în mare iarba nu înverzeºte buzele mieilor o, simplitate a esenþelor pure, inima îmi bate surd ºi îndepãrtat ca un topor într-o pãdure ºi fiecare copac este un cuvânt, un sentiment dureros despãrþit de coaja lui trecãtoare un lemn alb de catarg de care fi-voi legat la mijloc de cântec pe mare

62 triptic 61 În afara culorii Cum ne asemãnãm nu vom ºti niciodatã fisurând identitatea repetiþia morþii întregeºte iubirea într-o poianã din subconºtient mãrul a ieºit în afara culorii dar tot în afara mâinii este ºi gura dar tot în afara noastrã sunt ºi stelele ºi atunci cum? Doamne ce grea despãrþire trupul mi s-a fãcut bisericã sufletul mire mireasa lumânare semnul crucii mã doare lunã du-te-napoi în pãmânt pãmântule du-te-napoi în soare Lama Sabactani De la durere nu mai pot învãþa prea mult foarte uºor se poate cãdea în urã e greu sã fii sfânt într-un om dar om într-un sfânt este peste mãsurã Instantanee Constelaþiile oraºului de pe terasã Scrumul clipelor împreunã. Paºii tãi Dar ei plecau ªi doar ecoul lor mã ajungea. Pasãrea de foc Pasãrea de foc a iubirii Pe mâna ta o purtai, Pe umãrul tãu Asemenea unui ºoim de vânãtoare. Din întâmplarea aceea am înþeles Avea aripi prea mari Pentru a încãpea întreagã În sufletele noastre. Doar atunci Veneai sau plecai, Jumãtate zi, jumãtate noapte, Jumãtate iubire, jumãtate urã, Jumãtate viaþã, jumãtate moarte. Doar atunci Mai mult zi, Mai mult iubire, Mai mult Viaþã Rãpitã apoi de invazia umbrelor. ªi azi te mai caut În invazia luminii. Vânãtoare regalã Foºnet de flaut Însângerat amurg Salomeea Sub securile stelelor Pãdure de cerbi Decor hibernal. Zãpezi în podgorii În amfore Vinul însorit. Coboarã toamna-n ochiul ars de vis Când se închide-n piersici mâna ta Lin clipocesc pe lespezi oglinzi izvorând ªi pleacã din geana-mi pãsãrile. Sub coarne desfrunzite cerbi încremenesc La coamã de crepuscul adorm urºii Colþii mistreþului s-au înfipt în cornul lunii Limbi de foc ling carnea copacului. Viaþa mea iubirea le mai gust boem În vânãtori regale sub semn autumnal Focul taberei arde în ochiul halebardei Scoicã albã peste ape sfâºiate luna. Albastre perdele de alcool respirã înserarea Constelaþiile sunt strivite-n teascuri galactice Lava dragostei s-a pietrificat în statui Un vânt ivit dinspre castel rãscoleºte amintirile

63 62 prim - plan Anca PEDVIS Confesiunea fãrã anestezie ªi dupã anul naºterii (1946) ºi dupã cel al debutului în reviste (1967) Anca Pedvis ar þine de promoþia 70. În chiar anii 70 ea e prezentã, cu poezie ºi prozã scurtã, în principalele reviste literare. Dar izvorul se ascunde brusc la jumãtatea deceniului VIII, iar în 1984 abia promisa poetã pleacã în SUA ca plastician deja consacrat. Flacãra ce pãrea stinsã se reaprinde însã în anii 90, cînd Anca Pedvis revine cu poeme prin cîteva reviste ºi chiar editeazã, la Cartea Româneascã, în 1997, un volum intitulat Un imperceptibil miros de Socrate. Datele bio-bibliografice oferite de al doilea volum, Tirada de pe Muntele Placid (Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 2003), nu menþioneazã decît un singur comentariu pe seama debutului, cel al lui Dumitru Radu Popa din România literarã. Semn de intrare extrem de discretã, dacã nu nedrept de timidã. Nu ºtiu, din pãcate, cum e acest prim volum, dar dupã consistenþa dramaticã a celui de-al doilea e mai degrabã de presupus cã Anca Pedvis opereazã în interiorul unei singure unitãþi vizionare decît pe o scalã de mobilitate. E drept, însã, pe de altã parte, cã Anca Pedvis conferã Tiradei, într-un introductiv cuvînt al autoarei, un statut de excepþie ºi oarecum eroic, salvator: Aceastã carte zice ea este o carte neagrã. Nãscutã din nefericire, ea mi-a permis, scriind-o, sã mã sustrag, pe nesimþite, nefericirii. Scrisul face, într-adevãr, astfel de miracole de terapie. El ia nefericirea existenþialã ºi o transformã în nefericire textualã. Sau literarã. Opereazã, aºadar, un fel de kenozã, folosindu-se de principiul vaselor comunicante. Rezultã, la urmã, o expresie fericitã a nefericirii, o extaticã a durerii. Gramatica nefericirii are însã ºi partea ei de mecanism, de reþetã reductivã ºi uniformizatoare, nãscutã, probabil, dintr-o voluptate a declamaþiei de dezastru. A simþit-o ºi Anca Pedvis, conºtientã cã aceastã gramaticã preia controlul viziunii, devenind o disperatã neputinþã de a vedea ºi altceva decît jumãtatea goalã a sticlei. Dar în carte nu sînt multe semne cã aceastã conºtienþã ar fi ajuns un principiu activ de contrast. Poemele acþioneazã doar în exorcizare, centrate (aproape) exclusiv pe suferinþã, pe convulsie ºi spasm, pe carnalitatea durerii ºi pe transplantul ei spiritual. Protagonistã rãmîne o scriiturã de fiziologii, de viscere vulnerate ºi inflamate; o scriiturã de diformitãþi ce scoate jalea din visceral ºi disperarea din limfa bolnavã; o scriiturã cu reprize expresioniste, cu repeziºuri spasmatice, alternate cu detaºãri ironice. Suferinþa e eminent concretã, carnalã ºi sanguinicã, o suferinþã de mãruntaie otrãvite ºi arse; soluþia ei e o contrariere ironicã ori sarcasticã, dar nu seninãtatea. Pentru cã scrisul Ancãi Pedvis e participativ, un scris de afecte lezate ºi iritate. O fiziologie atît de rãvãºitã regãseºte febra psalticã a disperãrii ºi damnãrii, a abandonului resimþit ca boalã de organe. Expresionismul visceral al lui Dosoftei de prin Psalmii 21, 37 sau 101 e parcã rescris de cel al Ancãi Pedvis, cu aceeaºi sintaxã a detracãrii ºi cu aceeaºi panicã a damnãrii: Fãrã ºtirea ta, Doamne, am trecut prin iad./ Propria mea limbã m-a pîrît/ ºi, pe-o frînghie de jeg, m-au coborît/ în abisul schilozilor ºi-al nefolositorilor.// Am dormit împreunã cu huhurezii,/ în clopotniþele lor./ Am lins pereþii fricii, scobind o cavernã,/ unde m-am tîrît, încolãcindu-mã ca însãºi vina / Acolo mi-a cãzut tinereþea din cap,/ ca o mãtreaþã ºi-acolo/ mi-au ruginit dinþii, în umezeala gurii./ Acolo, crescînd, unghiile/ mi-au înconjurat trupul de cîteva ori/ ºi pãrul m-a înfãºurat,/ silind umerii sã-ºi înghitã aripile./ Acolo mi-am auzit poemele gemînd,/ trase pe roata pustietãþii:/ pulberea lor puþea a vierme etc. (Fãrã ºtirea ta). E, fireºte, o întîlnire mai degrabã de intensitate decît de situaþie, cãci Anca Pedvis se scoate singurã din infern, mai degrabã sfidîndu-l pe Cel de sus decît implorîndu-l: Nu te întreb unde erai./ Nu vreau sã ºtiu

64 prim - plan 63 dacã erai.// Tot ce spun e cã, fãrã ºtirea ta,/ am trecut prin iad./ ªi, tot fãrã ºtirea ta, am ieºit.// Iatã-mã!. Ieºirea prin scris nu e, însã, fãrã peripeþii. În primul rînd, peripeþii de afect, de stare. Vrînd-nevrînd volumul ascunde un jurnal de stãri, o dialecticã de afect. Citite în suitã, poemele au epica unui afect, cu precipitãri ºi delãsãri, cu impetuozitãþi ºi sieste. Cînd afectele stau de cauzã imediatã, ele stimuleazã o imaginaþie sarcasticã, sancþionarã, care trece spontan în febrã expresionistã. Notaþia se violenteazã ºi violenteazã, scrisul devine agresiv, denunþãtor, decis mai degrabã sã rãneascã decît sã vindece: Dintr-o datã, el mã urãºte./ Obrazul lui e de culoarea lãturii./ Vocea i se rostogoleºte din gît,/ ca un tunet îndepãrtat./ El îmi ocoleºte privirea,/ ca pe-o groapã înþesatã de lighioane,/ ca pe-un deºert lins de ºerpi./ Nu-mi calcã umbra, de teamã/ sã nu-l sugã nisipurile ei miºcãtoare,/ se cutremurã, ca de-un voltaj ucigãtor,/ cînd mã atinge, din întîmplare // Îi e sete, dar nu bea/ din apele mele otrãvitoare./ Pe masã, brînza s-a prefãcut în cretã,/ laptele în mlaºtinã mirositoare // Cum mã urãºte! // Orbitele-i sunt pline de scrum:/ Dumnezeu ºi-a stins în ele ultima þigare. (El mã urãºte). Existã, de altminteri, un fel de pornire sadicã a scriiturii, un fel de rãfuialã necruþãtoare, care se alimenteazã ºi din memorie. Incursiunile în acest depozit nu sînt cu nimic mai luminoase (cu excepþia celei În casa bunicii) decît cele în memoria ultragiatã ºi imediatã a sentimentului. Anca Pedvis scoate ºi de acolo traume, obsesii, panici nu sublimate, ci mai degrabã subliminale: În casã la noi,/ tata urla pînã plezneau oglinzile./ În preajma lui,/ aerul era gros ca un mortar,/ în care rãsuflãrile noastre sãpau/ timide tunele // // În casã la noi, noaptea/ se lãsa ca un armistiþiu./ Pereþii oftau o liniºte grea./ Pe sub paturi, întunericul/ se lãþea, ca o baltã de sînge. etc. (În casã la noi ). Acest nerv iritat, al memoriei ori sentimentului, produce invariabil o viziune traumatizatã, construitã din imagini agresive, de mare percuþie în concret. E partitura carnalã a imaginarului Ancãi Pedvis, repede mobilizatã de o un fel de teroare a confesiunii (de un ton violent confesiv vorbeºte, în introducere, Nina Cassian) ºi de un reflex expresionist al structurãrii imaginative. Anca Pedvis dã ºi ea cãrþile pe faþã, nu cu fanatismul Angelei Marinescu, dar nici cu porniri mult mai blînde. Reiese astfel un lirism de mãrturisire deopotrivã agresiv ºi fragil, dramatic ºi inocent. Agresiv în pornire ºi fragil în substanþã, dramatic prin forþa imaginativã ºi inocent prin autenticitatea stãrilor. Violenþa de afect devine o virulenþã de senzaþie, administratã punctual de imaginile terifice, cu gust pentru atrocitate; dar devine ºi rit devoþional, ceremonial de senzaþii în flãcãri: Aº izbucni prin uºa ta, cea ferecatã/ cu drugii neîndurãrii ºi însingurãrii tale,/ purtînd un braþ enorm de trandafiri/ legaþi cu pãrul meu fosforescent,/ ºi þi-aº cãdea, supusã, la picioare etc. (Aº izbucni ). Tocmai aceastã dialecticã a devoþiunii ºi vendetei, tocmai aceastã rãzbunare generalizatã ( Eu sunt stãpîna Muntelui Placid -/ ca nume mi-am ales o anagramã -/ ºi-acolo stau ºi-mi molfãiesc morbid/ pofta mea neagrã de sarcasm de dramã.// Pãrinþii, neamurile, mi le-am ucis pe rînd;/ bãrbaþii i-am castrat, de-au dat sã se rãscoale/ ºi i-am lãsat sã moarã supurînd,/ de o feminitate stearpã, moale etc. (Tirada de pe Muntele Placid) face din poezia Ancãi Pedvis una pur femininã. Nu existã nici o clipã tentaþia transgresiunii sexuale, a îngroºãrii vocii. Tirada e un spasm liric ºi afectiv de o autenticitate de-a dreptul crudã. Carte elegantã, româneascã sau englezeascã, dupã cum o þii, Tirada de pe Muntele Placid e o confesiune pe nerv deschis.. Al. CISTELECAN

65 64 prim - plan Nu cred cã am vreun program poetic - Stimatã doamnã Anca Pedvis, ce v-a apucat sã treceþi ºi la poezie?... - Stimate domnule Cistelecan, într-adevãr - ce mio fi venit?... Aº putea sã spun cã mã plimbam într-o bunã zi, pe când eram copil, printr-un uriaº bazar ºi cã, la o tarabã, am vãzut un veºmânt ciudat de frumos: nici rochie, nici giulgiu þesut din fire de iarbã, verzi ºi uscate (sic!), bãtut cu boabe de rouã, reflectând apusuri vinete si rãsãrituri rozgãlbui. Veºmântul avea poalele de noroi ºi pieptul de pâclã. Când îi atingeai þesãtura, aceasta se destrãma, dezvãluind în fugara-i descompunere, când misterul globulos al vreunui astru, când transcendenta glorie a unui diamant; când un nod verde de ºerpi, când un ghem fremãtãtor, cleios, de râme... Aº putea sã împing delirul ºi mai departe, spunând cã întrebându-l pe Marele Negustor, cât costã, rãspunsul a fost Viaþa ºi cã între abstracþiunea Vieþii ºi concreteþea copleºitoare (mi se pãrea) a veºmântului, am ales, fãrã sã mã gândesc, veºmântul... ªi, deºi metafora nu e lipsitã de sens, adevãrul istoric sunã cu totul altfel. Cred cã am fost dotatã de la bun început atât pentru desen, cât ºi pentru poezie. Dar, în timp ce demonul picturii a fost mai virulent, mai uºor de detectat, cel al poeziei a fost mai timid. Desenam frenetic, obsesiv, într-un colþ al camerei, între sobã ºi perete. Peretele acela, cu anii, ajunsese sã fie negru de straturi suprapuse de grafit. În timp ce desenam, vorbeam: pe ºoptite, povestind ceea ce se petrecea acolo, pe perete istoria, epopeea, ce-o fi fost. În cazul meu, poezia ºi-a început viaþa în stare oralã, fãrã sã ºtie cã e poezie. Mult din rezerva mea, atunci ca ºi mai târziu, se datora faptului cã eram dureros de timidã. Orice expunere, o resimþeam ca pe-o agresiune mortalã. De altfel, ºi astãzi, copilului care am fost ºi care n-a pierit chiar de tot, scoaterea versurilor în piaþa publicã, i se pare un act impudic. Nu sunt deloc sigurã cã aº opta pentru el, dacã n-ar fi o practicã general acceptatã. În fine, prin anul doi de facultate (la Institutul Grigorescu, din Bucureºti), dupã o lungã perioadã de scris în ilegalitate ca sã zic aºa, dupã multe balete ºi deghizãri în spatele câtorva pseudonime, Geo Dumitrescu a publicat în Atelierul Literar pe care îl conducea la revista Contemporanul, primul meu grupaj de versuri, sub numele pe care-l port ºi astãzi. Versurile erau însoþite de o foarte cãlduroasã prezentare din partea poetului. Aºa am trecut ºi la poezie. Dar sã nu vã închipuiþi cã nu m-am speriat ºi cã nu m-am ascuns dupã aceea ºi mai adânc. Am practicat jocul ãsta de periodicã ieºire la luminã ºi retragere în întuneric, pentru mulþi ani, pânã când sã accept rãspunderea propriului meu talent. - Experienþa pe care aþi imaginat-o (sau chiar aþi trãit-o?) e însã mai mult una picturalã, deºi nu se poate spune cã n-ar fi mai mult de atât. Vreþi sã spuneþi cã încã de atunci aveaþi ca program poetic suferinþa? - Nu, experienþa de mai sus am nãscocit-o de dragul invenþiei. Cât despre întrebarea dvs., nu cred cã aveam încã de pe atunci ca program poetic nefericirea, dupã cum n-o am nici acum. Nu cred cã am vreun program poetic, de altfel. M-ar paraliza, probabil. Aº vrea sã vã uitaþi la cartea asta ca la o etapã, dacã se poate. Cuvântul meu introductiv nu este crezul meu poetic. A fost impus doar de faptul cã, dupã ce-am pus toate poemele la un loc, m-am deºteptat la sunetul propriului meu discurs poetic, ca ºi cum nu miar fi aparþinut. ªi am vrut sã comunic câteva gânduri în legãturã cu asta. Am mai vrut sã fie limpede cã eu nu sunt nefericirea mea. Cã e doar un filtru, de care odatã ce-l identifici eºti separat. Tot aºa cum aprinzi lumina întro camerã cufundatã în întuneric. - N-o sã-mi spuneþi acum cã aprinsul luminii nu e un program, oricât de reflex sau spontan ar fi el. De acest program vã întreb... - O sã vã spun cã la mine e mai mult decât un program. Iniþial a fost o intenþie, care treptat a devenit obsesie. Dar ea priveºte întreaga mea viaþã interioarã, nu numai poezia. Poate cã ar fi onest sã subordonãm poezia acestei obsesii, existenþiale, a luminii. Dacã am ceva împotriva cuvântului program, este pentru cã el implicã un grad de control ºi de strategie, inaplicabile aici. Cu alte cuvinte, comutatorul acela despre care vorbeam, nu e în mâinile mele. Tot ce pot eu sã fac este sã-mi doresc sã fie luminã, sã aspir cãtre... Restul... îþi trebuie o intensitate vecinã cu cruzimea - Dar dacã aspiraþi la luminã de ce scrieþi cu atâta cruzime? - Tocmai de aceea. Câteodatã e nevoie de cruzime ca sã se facã luminã. Aprinderea luminii poate fi un gest foarte brutal. Dar chiar ºi rãspunsul ãsta mi se pare încã prea superficial. Coborându-mã jos, la cazane, acolo unde se petrece munca mea de autolimpezire, acolo unde se forjeazã ºi poezia (mai degrabã ca un reziduu al acelui proces, decât ca un scop în sine), ce pot sã spun, este cãþi trebuie o intensitate vecinã cu cruzimea, ca sã rãmâi treaz. Pentru cã ce se întâmplã acolo pentru lungi perioade de timp (deºi acolo, evident, nu existã timp), este aºteptarea în întuneric. Fãrã sã ºtii prea bine ce aºtepþi. O aºteptare exasperantã, însoþitã de umilinþa de a te vedea cãrat la vale, odatã cu aluviunile unui cotidian ce pare fãrã sens, precar, reductibil. ªi, ei bine, îþi trebuie cruzime ca sã nu adormi. La fel ca în basmul Prâslea cel voinic ºi merele de aur - basm cu o puternicã încãrcãturã ezotericã. Dacã-mi aduc bine aminte, bietul om ºi-a proptit beþe în coaste ºi-n pleoape ca sã nu adoarmã aºteptând. Cam asta e. Dar poate cã în cazul meu, cruzimea mai e ºi intoleranþa mea faþã de starea de aºteptare, nerãbdarea calului sãlbatic, închis în þarc, în vederea domesticirii... Apoi, pentru scurtissime momente, se face luminã. Te uiþi în jur: totul e nou, strãlucitor, curat, miraculos, viu, veºnic, generos... Pricepi rostul polaritãþilor în dinamica existenþei. Înþelegi cã fericirea poate fi o prejudecatã. La fel ca ºi nefericirea. ªi cã a fi terenul lor de permanentã confruntare ºi alternanþã, înseamnã - pur ºi simplu ºi banal - sã fii viu... Numai cã aceste scurte momente de luminã, de obicei, rãmân neconsemnate. Poate pentru cã, atunci, cuvântul nu mai e suficient ºi nici necesar. -Dar nu e chiar treaba dvs., a poeþilor, sã faceþi cuvântul nu numai suficient, dar ºi necesar? De ce vreþi sã ne scutiþi pe noi de aceste flashuri? - Teoretic, aºa ar fi. Numai cã, practic, lucrurile stau un pic diferit. În primul rând, flashurile sunt prea scurte ca sã permitã o investigaþie pe bune. Apoi, emoþia este atât de surprinzãtoare, de puternicã, încât, uimit,

66 prim - plan 65 amuþeºti. E un scurt, foarte scurt, moment de echilibru pentru veºnicul dezechilibrat care este poetul. Dacã aceastã stare de graþie ar continua, poate cã am putea vorbi despre ea. Cuvântul ar veni ºi el, slujindu-ºi docil stãpânul, ºi am avea o poezie a stãrilor de graþie. Ca în cazul lui Hafiz, de pildã. Dar sã nu uitãm cã majoritatea poeþilor cautã cu disperare starea de graþie, iar când aceasta vine, rareori o consemneazã. Poate pentru cã viteza emoþiei este infinit mai mare, decât cea a gândului. Cuvântul nu e insuficient, dar e prea lent. Vine prea târziu la locul crimei. O sã-mi spuneþi cã la fel se întâmplã ºi cu emoþiile negative. ªi ele o iau înaintea cuvântului. ªi vom fi de acord. Întreaga poezie este o relatare post mortem, a emoþiei, de indiferent ce culoare. Numai cã emoþiile negative ne sunt infinit mai familiare decât stãrile de graþie, iar filonul lor este infinit mai profitabil, din punct de vedere literar. Nu spun cã facem aceastã opþiune, în mod deliberat. Dar o întreagã paradigmã literarã ne împinge într-acolo. Aproape întreaga istorie a literaturii vorbeºte despre emoþiile noastre negative. ªi-apoi, hai sã zicem cã am încerca sã consemnãm starea de graþie. Tot ce-aº spune eu, de pildã, ar fi cã totul este perfect aºa cum este, cã lumea este fabuloasã ºi cã nu existã nici o eroare. Dar absolut nici una! Ar fi complet neinteresant pentru literaturã. ªi-apoi, cine m-ar crede?... nefericirea e dinamicã prin excelenþã - Nu ºtiu, dar presupun cã nimeni n-ar bãnui cã vorbiþi chiar despre aceastã lume - în condiþia ei socialã sau chiar existenþialã, sã zicem. Din ce-mi spuneþi rezultã cã iluminãrile acestea sunt scurte ºi nu renteazã. Entropicul e mai spectaculos ºi-ºi impune sintaxa. E mai sexy, cum ar veni, mai atractiv pentru lirism... - Absolut cã da. Este infinit mai greu sã vorbeºti despre fericire, decât despre nefericire. Nefericirea e dinamicã prin excelenþã: aspirã la fericire, Fericirea nu aspirã decât, cel mult, la duratã, la stabilitate. Dar, prin însãºi aceastã aspiraþie (imposibil de atins), echilibrul se rupe ºi suntem din nou în punctul de plecare: al nefericirii. E un joc al polaritãþilor, cãruia nu-i putem scãpa. ªi nici n-ar fi de dorit sã-i scãpãm... - Dar asta înseamnã cã ne-am întors la programul nefericirii, fie ºi pe fereastrã. Vreþi sã-mi spuneþi cã vi-l prescrie chiar logica lirismului - dacã permiteþi... - Din nou, nu cred cã nefericirea poate fi un posibil program, când scrii poezie. Poezia înseamnã, prin definiþie, har. Harul nu se poate programa. Dacã ne-am întors undeva, ne-am întors la mecanica vieþii, pe care, presupun, lirismul nu face decât s-o reflecte sau al cãrei instrument (în orice caz, unul din ele) este. Mecanica vieþii este însãºi aceastã polaritate, aceastã permanentã rupere de echilibru ºi reechilibrare. Porunca pendulului, dacã vreþi. Aceastã dinamicã are loc moment de moment, de la cele mai insesizabile aspecte ºi platouri de existenþã, pânã la cele mai vizibile, mai grandioase. De aceea spuneam cã lumea e perfectã aºa cum este. Cu toate mizeriile ei sociale ºi existenþiale. Cu care nu înseamnã sã fii de acord. Înseamnã sã intuieºti cã scopul, poate, nu este echilibrul. Nici dezechilibrul. Ci perpetuarea acestei dinamici, fãrã de care nimic n-ar exista. Întorcându-mã la poezie, ºi ea ascultã de aceeaºi lege a pendulului, presupun. În apex, fie de-o parte, fie de alta, pentru o fracþiune infinitesimalã de timp, e tãcere. - Sã-nþeleg cã aveþi o bunã - cât de cât funcþionalã - relaþie cu harul. Dar ce relaþie aveþi cu contextul poetic? -Bunã, câtã vreme mã stimuleazã. De fapt, am nevoie de un context poetic stimulator, cum am nevoie de oxigen. Ca toþi poeþii, cred. Mi se întâmplã sã intru în vreo librãrie din New York ºi, ducându-mã la secþia de poetry, sã caut febril un singur poem, un singur vers chiar, care sãmi aprindã propria scânteie. Pot sã cumpãr o carte de poezie pentru un singur vers. - Dar cu contextul românesc, de azi ºi de ieri, cum staþi? - Cu cel de ieri, stau biniºor. Deºi mi-am început lecturile mai târziu decât se cuvenea. Multã vreme, dintro fricã ºi poate ºi dintr-un orgoliu copilãresc, n-am citit prea multã poezie, ca sã nu mã mânjesc de influenþe. Am citit mai mult prozã. Astãzi îmi dau seama cã, de fapt, poezia nu e a mea decât la un nivel extrem de superficial, de iluzoriu. Ea se face mai degrabã singurã. Poeþii mari ºi mici, vechi ºi noi, de-aici ºi de aiurea, sunt mai degrabã voci ale unui impresionant discurs poetic universal. În ce priveºte contextul românesc de azi, stau aºa cum pot sta, fiind la un Atlantic, o Europã ºi douãzeci de ani depãrtare. Prin forþa împrejurãrilor n-am cum sã fiu la curent cu ce se întâmplã azi în poezia româneascã, deºi nu pot sã spun cã noaptea mea e cu desãvârºire neagrã. Încerc sã aflu ce se petrece ºi când reuºesc, am satisfacþii mari cu poeþi ca Marta Petreu, Angela Marinescu, Ioan Es. Pop. ªi insatisfacþii, desigur. Descopãr mult prozaism, platitudine, câteodatã o dorinþã de profanare brutalã (gratuitã, ca orice act de profanare), un fel de supãrare pe poezie, ca supãrarea vãcarului pe sat. - Dar nu credeþi cã poezia poate veni ºi din aceastã supãrare, pe ea însãºi? - Poezia poate veni oricând ºi de oriunde. Tocmai asta-i frumuseþea. ªi capcana. Dar cum nimeni nu poate prezice pe unde va veni ºi când, se încearcã tot felul de momeli. Ca la pescuit. Poate-poate, muºcã. În foarte multe cazuri însã, nu muºcã. Poate pescarul e prea gãlãgios... De obicei muºcã când nu te aºtepþi. nu prea mizez pe nimic -Asta înseamnã cã dvs. nu mizaþi pe provocare, ci pe aºteptare? - Drept sã vã spun, eu nu prea mizez pe nimic. De aceea când lucrurile se întâmplã, le primesc cu aceeaºi desãvârºitã surprizã. Dupã prima carte, mi-a fost teamã cã n-am sã mai pot scrie alta. Acum, dupã a doua, la fel... - Asta, presupun, vã poate fi socotitã un fel de aºteptare a harului. Dar ºi harul se provoacã, prin invocare. Care-i diferenþa? - De atitudine, cred. Atitudinea credinciosului, de pildã, faþã de cea a necredinciosului. Ce diferenþiazã simpla aºteptare de invocare, mai este probabil ºi obiectul uneia sau alteia. Nu aºtepþi harul, la fel cum aºtepþi autobuzul. Autobuzul va veni oricum, mai devreme sau mai târziu. N-ai nevoie sã-l invoci. Aºteptarea harului este invocare. E o aºteptare, hai sã-i zicem, activã. La fel de activã ca rugãciunea. Probabil cã, pânã la urmã, în fiecare poet zace un ºaman. De altfel, eu cred ca ºi Beckett: All poetry...is prayer.

67 66 prim - plan - Dar atunci, ca sã-l invoc pe Arghezi, e vorba de o lucrare împreunã. Aveþi impresia cã textul dvs. e teandric?... - Poezia autenticã e o lucrare împreunã. Cât despre cum am eu impresia cã e textul meu la un nivel fundamental, toatã arta este teandricã, fie c-o recunoaºtem sau nu, fie cã ne adresãm divinitãþii sau nu. Problema nu se pune, dacã un text este teandric sau nu, ci cât este asta de evident. ªi asta, în accepþiunea mea, se întoarce tot la autenticitate. Deci, la impactul pe care-l produce energia cu care este încãrcat poemul. Nu ºtiu ce impact au versurile mele. În poezie, eu n-am încotro ºi sunt textul meu. E greu, dacã nu imposibil, sã mã separ. tot ce se întîmplã este teandric - Eu totuºi insist sã daþi aceastã probã de modestie. Poemele dvs., vi se par dvs., personal, teandrice? - ªtiu cã acolo bateþi ºi nu înþeleg cu ce va schimba impactul pe care îl au versurile mele, dacã vã rãspund da sau nu. Cu alte cuvinte, aceastã probã de modestie este cea care va face versurile mele sã treacã examenul în faþa dvs., a cititorului, pânã la urmã?... Dacã evit sã vã rãspund, este pentru cã intrãm într-o zonã extrem de personalã, care este raportul meu cu divinitatea ºi cum consider eu locul meu în lume, în consecinþã. (Nimic comun cu religia sau cu nu ºtiu ce aderenþã la vreun grup spiritualo-ezoteric de tip new age!) ªi-aici, în zona asta extrem de personalã, lucrurile nu existã din punct de vedere modestie sau orgoliu. Ele pur ºi simplu existã. Dacã nu vreau sã vorbesc despre ele, este pentru cã rostite, ele sunã fals ºi grandilocvent. Îngheaþã. Devin dogmã. ªi dogma asta se va izbi de urechile altcuiva, care are o dogmã diferitã. ªi astfel riscãm sã intrãm în circul nesfârºitelor discuþii despre om ºi divinitate. Ce cred eu, enunþat foarte simplu, este cã prin ochii mei, ai dvs., ai oricui pânã la urmã, divinitatea se priveºte pe sine. Din tot atâtea unghiuri de vedere. Mai cred cã tot ce se întâmplã este teandric. Tot ce se întâmplã este o expresie a divinitãþii, o colaborare dintre materie (lumea, inclusiv noi) ºi spirit (ea). ªi-acum, ce notã-mi daþi : modestia sau orgoliul?... - Cum adicã zonã personalã? Mai personalã decât poemul? Aveþi domenii rezervate, în care nici poemul nu are voie sã intre? - Dimpotrivã, am zone rezervate, în care numai poemul are voie sã intre. Sã mã explic?... - Nu ºtiu cum ar ieºi un interviu din tãceri... Aºa încât eu v-aº îndemna... - Da, aveþi dreptate. Rezerva mea se datoreazã, din nou, refuzului de a numi. De a îngheþa lucrurile prin conceptualizare. Prin însãºi prezenþa noastrã în spaþiul acestui interviu însã, suntem obligaþi sã conceptualizãm. Deci, ca sã revenim la poemele mele, întrebarea era cum mi se par mie poemele mele: teandrice sau nu. De dragul de a vã da un rãspuns cât mai onest, m-am oprit o clipã ºi, închizând ochii, am intrat în spaþiul unde oficiez, ca sã zic aºa, încercând sã vã comunic cât pot de clar ce fac ºi cum fac, când fac... ªi, ei bine, nu ºtiu ce se întâmplã atunci când fac ce fac... ªi asta, în opinia mea, este însãºi dovada cã, de fapt, nu eu fac ce fac. Sau nu numai eu. În spaþiul acela, lucrurile mai degrabã se fac. Eu sunt doar instrumentul. ªi martorul. Da, cred cã poemele mele n-au încotro ºi sunt teandrice. Iatã c-am spus-o, în sfârºit!... Cât despre domeniile mele rezervate, unde numai poemul ar avea voie sã intre, la o analizã mai onestã, cred cã dimpotrivã, numai în spaþiul poemului îmi permit sã le aduc ºi sã le dezvãlui, fãrã rezerva pe care aº încerca-o în oricare alt spaþiu. Spaþiul poemului este un spaþiu aproape sacerdotal, în care pot exista, în toatã onesta, modesta ºi imperfecta lor umanitate, atât poetul cât ºi cititorul. Fãrã sfialã. Este un spaþiu iniþiatic, totodatã, în care cititorul devine pãrtaº ºi martor al experienþelor celor mai intime ale poetului. Putem spune chiar, cã, fãrã sã se cunoascã, poetul ºi cititorul convieþuiesc într-o perfectã intimitate, în acest spaþiu. ªi, paradoxal, cu cât poemul devine mai public, cu atât intimitatea devine, prin incluziune, mai desãvârºitã. - Haideþi sã mai stãm puþin înãuntru, dacã tot am intrat. Dacã acolo lucrurile se fac, ce rost mai are psihologia creaþiei? - Din punct de vedere al creaþiei, probabil cã niciunul. Din punctul nostru de vedere, nu cred cã ne vom putea vreodatã abþine sã investigãm, sã disecãm, sã aproximãm, un fenomen atât de fascinant, de uluitor, cum e creaþia. ªi pânã la un punct, vom ºi reuºi. Dar, ceea ce vom fi dezvãluit e, probabil, doar o pãrticicã din întregul fenomen, din întreaga întreþesere ºi interacþiune a atâtor subfenomene ºi sub-subfenomene care intrã în joc. Psihologia creaþiei este, ca orice sistem de gândire, o aproximare a adevãrului, nu adevãrul. Creaþia unui artist se poate aborda din nenumãrate puncte de vedere: social, politic, psihologic, teologic etc. Dar chiar ºi dupã ce totul a fost spus, tot mai rãmâne ceva, un reziduu sâcâitor de mister. ªi acolo, cred, este punctul unde controlul ne scapã, unde lucrurile se fac. Pânã la urmã, nu suntem atât autori, cât parte din actul de o infinitã gratuitate ºi generozitate, care este creaþia. ªi al cãrui rezultat suntem noi înºine, în primã instanþã. Sper sã nu devin prea misticã pentru contextul acestei conversaþii, dar trebuie sã insist cã, a te privi ca pe un instrument de o extraordinarã dotare ºi fineþe, capabil sã exprime un design ce-þi depãºeºte cu mult, cu foarte mult (cu nedrept de mult, ar spune unii), abilitatea de a-l percepe în întregime, nu este deloc a-þi diminua rolul. ªi nici a-þi lua mâinile de pe cârma vasului ºi a zice ei, acum, întâmple-se ce s-o întâmpla! Dimpotrivã aº putea spune cã de-abia atunci începi sã intuieºti cam ce se aºteaptã de la tine: abilitatea de a citi vremea, de a menþine vasul în stare de funcþionare, de a-l alimenta cu combustibil din cel mai bun, de a-i gãsi un loc bun de amaraj pe timp de iarnã etc. Pe scurt, odatã ce pricepi care þi-e locul, începi sã-l gospodãreºti. Dar, bineînþeles, nu toate locurile sunt egale. ªi nici toate instrumentele. Fiecare cu norocul lui... - Dar reziduul ãla, cu ce s-ar putea explora? - Nu ºtiu dacã putem. Vreau sã zic, nu ºtiu dacã instrumentul uman, oricât de rafinat va fi fiind el, are capacitatea de a se auto-des-cifra pânã-n pânzele albe. În mod sigur are capacitatea de a o face parþial. Toate sistemele ezoterice indicã autocunoaºterea, drept calea cãtre MISTER. Deci, autoexplorarea. ªi de explorat, explorãm cu ce-avem la îndemânã: cu aparatul nostru senzorial, intuitiv-emoþional, mental, cãutând sã pãstrãm treazã, atât cât se poate, o anume capacitate de observaþie ºi voinþa de a traduce ceea ce descoperim. Dar ãsta e chiar procesul de creaþie, aºa cum îl ºtiu eu...

68 prim - plan 67 - Pe cât înþeleg, dvs. admiteþi un fel de cenzurã transcendentã în analiza ºi interpretarea poeziei... - Nu, nu. Nu cred cã m-am fãcut înþeleasã. Sau poate nu vorbim despre acelaºi lucru. Ce tot încerc eu sã vã spun, nu este valabil neapãrat numai pentru poezie sau numai pentru analiza ºi interpretarea poeziei. Eu nu implic existenþa unei autoritãþi transcendentale, care ne interzice accesul la mecanismele ºi modalitãþile ei de operare, în ceea ce priveºte universul nostru (poetic sau nu) ºi pe noi înºine în ultimã instanþã (poeþi sau altfel). De fapt, noi vorbim aici, dacã nu mã înºel, de (auto)cunoaºtere, de cât de departe se poate merge. Rãspunsul e: nu ºtiu. ªi nu ºtiu dacã se poate trece dincolo de o anumitã barierã, impusã chiar de alcãtuirea noastrã psiho-fiziologicã. Nimeni nu ne interzice ºi nu ne cenzureazã nimic. Ar trebui, însã, sã ne putem separa de ocean, ca sã putem vedea oceanul. ªi asta nu se poate. Pentru cã suntem oceanul. Cu alte cuvinte, ar trebui sã ne putem separa de oceanul nostru psihologic, ca sã-l putem vedea. Dar chiar atunci când credem c-o facem, operãm tot prin el, tot cu el. Nu încetãm nici o secundã sã fim el. Tocmai asta mi se pare ºi fascinant. În ce priveºte analiza ºi interpretarea poeziei, nu sunt deloc pe terenul meu. Dar ºi-acolo, folosind instrumentele subtile ale intuiþiei, pe cele scãpãrãtoare ale clarviziunii, pe cele volatile ale emoþiei, continuãm sã înotãm în acelaºi ocean. Iar analiza ºi interpretarea poeziei, ne va duce simultan în douã direcþii: înspre poet, dar ºi înspre investigator. Ele vor fi, necesarmente, determinate atât de abilitatea poetului, cât ºi de supleþea ºi de ascuþimea de spirit a investigatorului. Dupã cum vor fi cenzurate de limitele lui. E asta o cenzurã transcedentalã?... Da, cred cã în ultimã instanþã, se poate spune asta... izolarea este un lucru teribil - ªi cum vi se pare receptarea poeziei dvs.? - De la cititori am primit un foarte cãlduros feedback. Vorbesc de cei plecaþi, de poeþii ºi scriitorii români de-aici ºi de câþiva poeþi americani, cãrora le-am trimis cartea: Dana Gioia, William Jay Smith. Se pare cã energia crudã, neprelucratã, a multora dintre poeme, are un impact destul de puternic. În þarã, n-am cum sã verific, din pãcate, în ce fel e primitã cartea de cãtre cititori. În ce priveºte critica, criticul Eugen Negrici, care a ºi lansat-o la Fundaþia Culturalã Românã (astãzi Institut), a pãrut foarte plãcut surprins de ivirea acestei cãrþi, aparþinând unui poet care trãieºte în afara þãrii. Cuvintele domniei sale mi-au dat curaj. Pentru cã sunt perfect conºtientã de problemele pe care le am, ca poet de limbã românã care scrie departe de þarã, departe de locul unde limba în care scrie, fierbe ºi se transformã neîncetat. Izolarea de ai sãi, este un lucru teribil, pentru orice poet. De altfel, ºi pentru greci, nu exista pedeapsã mai mare decât exilul. Sentinþã la care subscriu fãrã rezerve. Trebuie sã-i mulþumesc prietenei mele, poetei Floarea Þuþuianu, care, de la ultima mea vizitã acolo, mã þine la curent cu tot ce se produce mai bun în poezia contemporanã româneascã. Înseamnã foarte mult pentru mine, cãci eu consider poezia hranã, în primul rând, comuniune spiritualã. ªi doar în al doilea rând luarea pulsului culturii în care aspir sã mã plasez. Altfel, nu ºtiu ce va mai apãrea ºi dacã va mai apãrea ceva, în legãturã cu aceastã carte. Vom vedea. - Vã mai leagã ºi altceva de d-na Þuþuianu - vreau sã spun în afara faptului cã e vorba de douã femei frumoase, poete ºi pictoriþe deopotrivã? Poeticile dvs. sunt în comuniune? - Desigur. Dar mai degrabã ca extremele care se atrag. Poezia Floarei e o poezie deosebit de proaspãtã. Foºneºte, freamãtã de feminitate. E poezia unei nimfe. O poezie admirabilã, de o subtilã inventivitate, de o remarcabilã putere, care vibreazã mocnit, în spatele jocului ei melancolic. O bucurie pentru mine, cititor ºi poet deopotrivã. Poezia mea cred cã e mai masculinã, mai sumbrã. La mine e o nevoie permanentã de harachiri, parcã. La Floarea, pânã ºi umbrele sunt transparente, albastre. La mine, umbrele sunt neguri, vuiesc vânturile, ameninþã cataclismele. Pânã la urmã, cred cã diferenþa dintre poetici e diferenþa dintre structurile noastre psihologice. De felul cum receptãm, mestecãm ºi proiectãm fiecare din noi, realitatea, altfel neutrã. - ªi cu cine vã mai simþiþi în astfel de relaþii emulative? - Practic cu orice poet a cãrui poezie îmi instigã mintea sau/ºi emoþia. ªi sunt foarte mulþi. Datoritã Floarei le cunosc (de-abia acum!), pe Marta Petreu ºi pe regretata Mariana Marin. Extraordinare! Tot acum îl citesc, a doua oara, pe Andrei Zagajevski. ªi de fiecare datã, nu pot lãsa cartea din mânã. O iau cu mine peste tot. Apoi, reîntorcându-mã la poeþi în carne ºi oase, cu Geo Dumitrescu am avut un lung ºi bogat trecut de întreþinere a flãcãrii poetice. Apoi cu Nina Cassian, aici, în America... - Dar dvs., poeþii-pictori, n-aþi fãcut cumva o sectã intra-poeticã? - Aº fi vrut s-o fi putut face. Nu o sectã, cãci asta miroase a fanatism, dar o confrerie poate. De altfel, disocierea artelor unele de altele e destul de artificialã, mi se pare. Dovada cã nu e aºa suntem chiar noi, indivizii în care ele lucreazã simultan. Dar, din ce ºtiu eu, oficial nu suntem decât noi douã în situaþia asta eu ºi cu Floarea. E cam puþin pentru o confrerie. Suficient pentru o frãþie, însã. - Sunteþi mai mulþi, nu trebuie sã disperaþi. Dar cum refaceþi aceastã comuniune a artelor? - Deºi nu disperam încã, mi-aþi adus o veste îmbucurãtoare. Cât despre refacerea comuniunii acesteia a artelor, de pildã iniþiativa revistei dvs. de a dedica (mai mult sau mai puþin, desigur) un numãr activitãþii ºi personalitãþii unui artist, prezentându-l cât mai complet cu putinþã, mi se pare excelentã. În felul acesta, lumea aflã despre noi, iar noi aflãm unii de alþii. Pentru o complicitate mai amplã însã, cred c-ar trebui sã existe un interes reciproc ºi mijloacele s-ar ivi ele, de la sine. Eu mi-am declarat dorinþa. Jumãtate din punte e, deci, trecutã. Restul punþii trebuie trecut din partea cealaltã. - Nu vã întreb de comunitate ca grup, ci de comunitate ca poeticã a unor arte reunite... - Aha! Pãi, nu mi se pare cã aceastã comuniune s- ar fi desfãcut vreodatã, ca sã fie nevoie s-o refacem. Indiferent care le-ar fi mijlocul de expresie, artele coexistã.

69 68 prim - plan Aceeaºi energie le strãbate. Care este perfect transmisibilã de la una la alta. Am sã vã spun povestea unui tablou o naturã moartã cu o funie de usturoi, niºte ceaune de lemn din Maramureº, un cãuc de fãinã ºi o cutie de chibrituri, din alea vechi, învelite în hârtie mov, cu etichetã galbenã, toate aºezate pe o masã de stejar. Tot timpul cât am lucrat la tabloul ãla trei sãptãmâni am ascultat unul ºi acelaºi concert de Bach. La nesfârºit. Era, dacã îmi amintesc bine, o transpunere pentru pian a unui concert pentru clavecin ºi orchestrã. Eram înnebunitã dupã el. Dupã Bach, în general. ªi încã mai sunt. În fine, dupã ce-am terminat tabloul, stãteam în atelier ºi-l contemplam, bineînteles, ascultând acelaºi concert. Intrã o prietenã, se aºeazã, îi fac o cafea, mã aºez ºi eu ºi ea zice: E nemaipomenit ce se potriveºte muzica asta cu tabloul. Am rãmas cu gura cãscatã. ªtiam cã preluasem energia acelui concert ºi o transpusesem pe pânzã. Dar nu mã aºteptam sã fie atât de evident... o imagine ce pîlpîie în creier - Dar legãtura dintre poezie ºi picturã cum o faceþi? - Legãtura asta e ºi mai puþin evidentã. Asta pentru cã cititorul are în faþã doar poemul, nu ºi vedenia care l-a provocat. Care e un cadru de film dacã vreþi, o imagine ce pâlpâie în creier pentru un scurtissim interval de timp ºi apoi se stinge. Transpusã cu mijloace adecvate, ea ar putea fi o picturã. De fapt, aº putea spune cã, cel puþin la început, pentru mine a scrie era o alternativã infinit mai rapidã ºi mai economicã de a-mi picta tablourile. Cred cã acest transfer s-a fãcut în subconºtient, ca o mãsurã de extremã urgenþã, ca o reacþie de apãrare la faptul cã în exil, fiind ºi foarte costisitoare, pictura a devenit un vis mai mult sau mai puþin imposibil. Poate cã acelaºi mecanism face ca orbului sã i se hipertrofieze auzul, de pildã. Cine ºtie... - Funcþioneazã, cât de cât, aceste distincþii între imaginaþia vizualã, auditivã, tactilã... Vreau sã spun, în actul creaþiei, simþiþi vreo preferinþã, vreo determinare, vreo presiune?... - O, da! Sunt convinsã ca funcþioneazã. Compozitorul îºi aude muzica, sunt sigurã. N-o imagineazã doar. Pictorul îºi vede tabloul, o ºtiu din experienþã. Poetul, cel puþin în cazul meu, îºi vede ºi-ºi aude poemul, aproape simultan. Spun aproape, pentru cã întotdeauna existã un uºor decalaj între imagine ºi cuvânt. Cuvântul parcã ar veni mai lent, aº zice. De obicei, imaginea e cea care pâlpâie prima pe ecran. Numai cã, vedeþi, în procesul transcrierii, se pierde enorm. În cazul picturii, care e un proces atât de lent ºi, de aceea, atât de coruptibil, se pierde cel mai mult. Cu cât mijloacele de transcriere ale dicteului sunt mai simple, mai rapide, cu atât integritatea transcrierii e mai mare. Dar, bineînþeles cã ºi fidelitatea asta e o iluzie pânã la urmã. A primi un dicteu complet - cu titlu, cu metafore ajunse la maturitate, virgule ºi punct la sfârºit (simplu sau de vedere) - e un lucru extrem de rar, dacã nu imposibil. Adevãrul e cã intervenim enorm în ceea ce primim. Ce primim e o frânturã, un ciob de discurs, o imagine fulgurantã, parte dintr-o viziune mai amplã, pe care trebuie s-o ghicim, s-o aproximãm, poate chiar s-o mimãm. Abilitatea poetului rezidã, cred eu, în rapiditatea cu care recunoaºte valoarea poeticã a ceea ce aude, ce vede, rentabilitatea dacã vreþi, a materialului transmis. Dacã intrã cu autenticã curiozitate pe uºa care i s-a deschis, poate gãsi dincolo de ea ceva mai mult. Sau foarte mult. Depinde, din nou, de grija (umilinþa, spun unii) cu care pãºeºte în încãpere. Apoi vine munca de punere în poem. Din nou, e nevoie de o mare atenþie ºi respect din partea poetului, ca sã se prezerve aroma frustã a materialului primit, în ciuda intervenþiei sale. Prin meºteºug sau, câteodatã, printr-o obliterare voitã a meºteºugului. Care e ºi asta tot un fel de meºteºug, nu?... Dar, în fine, se poate divaga la nesfârºit pe tema asta ºi între timp eu am pierdut contactul cu întrebarea dvs., a propos de preferinþele mele. Da, aº putea spune cã, la ora asta, în actul creaþiei, am o preferinþã pentru cuvânt, îi simt presiunea pe creier ºi pe suflet ºi am determinarea de a mã povesti. Toate lucrurile astea au existat în mine, cu diferite grade de acuitate, de când mã ºtiu. La început însã, a fost imaginea, nu cuvântul. Aº zice cã centrul meu de greutate s-a mutat în limbaj. - Dar imaginea nu e ceva lingvistic... - Nu, sigur cã nu! ªi-apoi da, sigur cã da!... În ultimã instanþã, totul e lingvistic. Totul sfârºeºte prin a se traduce în cuvânt, nu-i aºa?... Când ºi cum sã ne separãm de mintea noastrã care nu conteneºte sã numeascã tot ce vedem, imaginãm, simþim, presimþim, dorim, inventãm, negãm etc.?... - Aº putea înþelege de aici cã pentru dvs. ºi limba e un fenomen... lingvistic. Ceea ce, personal, mã îndoiesc, mai cu seamã în cazul poeþilor; dar nu asta e important, ci faptul cã - daca-i aºa - vã contraziceþi. Sau mi se pare mie? - Poate cã mã contrazic. Sau poate cã nu. Depinde în ce punct de vedere vã situaþi... Simplificând destul de abrupt, eu vorbeam de felul cum lucreazã mintea la nivelul comun, automat dacã vreþi - acolo unde limba e un sistem de continuã încifrare ºi descifrare a lumii (noastre) senzoriale. Nu excludeam (pur ºi simplu pentru cã nu poate fi exclus, nici mãcar când e ignorat) aspectul metafizic al limbii, oceanul de misterioasã, robustã energie, în care poetul înoatã ºi spre ale cãrui adâncuri e perpetuu atras... Vedeþi, poate cã pe parcursul acestei conversaþii, am pãrut capabilã sã teoretizez o groazã. Dar asta nu e tocmai adevãrat. Lucrurile despre care am vorbit aici sunt mai mult experienþe avute la nivel intuitiv. Mai degrabã presimþiri decât certitudini. E de aºteptat sã se iveascã contradicþii. Sunt perfect conºtientã de felul fragmentar, fracturat, în care-mi lucreazã mintea. Hai sã zicem cã toate astea sunt mai mult notaþii fãcute de un poet în timpul cãlãtoriei sale (cu ochii legaþi) prin sine însuºi... - V-aº propune sã ne oprim aici deocamdatã, chiar dacã e o oprire prea bruscã. Cu speranþa/promisiunea cã vom continua cît de curînd. Interviu realizat de Al. CISTELECAN

70 prim - plan 69 Poeme de Anca PEDVIS Dans de Mahler Obiºnuiam sã dansez goalã pe simfoniile lui Mahler în faþa unei oglinzi consternate de sãlbaticele mele convulsii convoluþii ºi crucificãri. Eram mai singurã ca Dumnezeul meu abandonat, iar sufletul îmi era atât de aspru încât raºchetam cu el parchetul pe care dansam. La mine se zgâiau tablourile senile dulapul cavernos ºi canapeaua cu ºoldurile biedermayer cumpãratã de tata de la un cuplu sãrãcit de duºmani ai poporului ca sã compenseze pentru lipsa noastrã de trecut. Zãceam apoi pe podeaua caldã ca o lavã în timp ce indigoul nopþii astupa meticulos ferestrele ºi sugruma ultimul licãr în asfinþita oglindã ovalã. Bãtrâna pensionarã din apartamentul de dedesubt tuºea. Afarã Greierii tigheleau mãrunt veºmintele ei negre de pãmânt. Dac-am sã-þi bat la uºã Dac-am sã-þi bat la uºã, când luna va sclipi ca o bucatã de prescurã pe limba vânãtã a nopþii, sã nu-mi deschizi. Sã nu-mi deschizi chiar dacã mã vei auzi cotrobãind cu degetele prin lacãtul de fier, chiar dacã-þi voi invoca rãnile, foamea, setea, dorul, singurãtatea. Chiar dacã vei auzi vântul fluturându-mi veºmântul ca pe-un cort, fluierându-mi prin oase ca un nebun ºi lacrimile pleznind pãmântul ca stropii grei de ploaie... Cãci nu voi fi eu aceea care bate, care geme ºi scânceºte. Trupul acela nu va fi al meu. Nici foamea, nici setea, nici rãnile lui. Nici dorul, nici singurãtatea lui. La uºa ta va fi aceea ce nu pleacã niciodatã cu mâinile goale de la uºa cuiva. Sã nu deschizi. Cum ar fi fost dac-aº fi putut sã cred în necesitatea tãierii porcului de crãciun, închinîndu-mã la Maica Domnului a slãninii Infinitatea mea n-ar fi fost mai complicatã decât un interminabil ºir de cârnaþi. Între crãciunuri, viaþa mea ar fi fost o simplã aºteptare la coadã la carne ºi toate deziluziile mele ar fi încãput în sacoºa goalã cu care m-aº fi întors acasã. Aº fi rãbdat, stoic, explozia de înjurãturi a bãrbatului, bãtaia ruptã din rai, iar trupul meu ar fi fost un receptacol pasiv al însãmânþãrii brutale. Aº fi perpetuat, supusã, specia, ca toate astea sã fie transmise urmaºilor, din tatã-n fiu, spre mândria lor ºi ruºinea mea, în vecii vecilor amin. Aº fi continuat sã-mi ascund poezia ca pe-o infirmitate ºi mai presus de orice, mi-aº fi iubit aproapele mai mult ca pe mine însãmi. Pe mine m-aº fi ucis sistematic: ca sã nu mã ucidã el. (Foarte) puþinã istorie Ghinionul meu a fost sã cred în superioritatea moralã a neîmplinirii. Pe vremea mea împlinirea purta ceafã de porc, hainã de piele ºi unghie mare la degetul mic, sugrumat de-un ghiul. De aceea am lãsat nesupunerea sã-mi bântuie stepele craniului, Volga sãmi curgã pe sub podurile coastelor ºi pe Dostoievski sã se mute la mine în bucãtãrie, unde scria sub becul cu albeaþã (pe care-l executasem prin spânzurarea de tavan). Noaptea teroarea asuda pereþii, îngheþa sobele, se târa pe-afarã, însemnând cu smoalã casele, unde iubirea trebuia sã rãmânã neîmpãrtãºitã. Dar câtã vreme limacºii se împuiau sub podeaua putrezitã, prelingîndu-se afarã pe-ntuneric, nu mi-aº fi schimbat soarta cu o alta, pentru nimic în lume!... Cum altfel aº fi putut masca lipsa alternativelor?... Ghinionul meu a fost sã cred în superioritatea moralã a neîmplinirii. Restul sunt detalii: ceafa de porc, haina de piele, unghia, ghiulul... Sã nu-mi deschizi.

71 70 prim - plan Rususcitarea tatãlui El e-ngropat în carnea mea. Nodurile picioarelor lui îmi împung pielea, mi-o-ntind, o albesc. Unghiile lui îmi împodobesc mâinile dizidente: neîmpreunate de nici o rugã nici unui Dumnezeu, unite ºi despãrþite doar de ritualul scrisului. Asemeni vorbelor lui, cuvintele mele miros violent a cadiº ºi a hohot. Eu însãmi miros a iubirea lui, care acuma irigã pãmântul: lespedea lui e cea mai caldã din cimitir, cea mai netedã, cea mai incoruptibilã. Buruienile de pe mormântul lui, sunt cele mai viguroase, cele mai încâlcite, cele mai biruitoare. Ochii zorelelor cei mai albaºtri. În somn îmi aºez mâna pe spatele lui uriaº, erodat ca flancurile unui totem pãrãsit: Hai acasã tatã îi spun. Acasã unde? îmi rãspunde. Pânã la urmã Pânã la urmã rãnile mi s-au închis cojile mi-au cãzut de pe suflet ºi-n leºia Balilonului unde-am învãþat sã-not fãrã busolã nimic nu mã mai poate afecta infecta Doar când cerul se rãzgâdeºte ºi începe sã ningã la lumina insomniei oasele lucrurilor sclipesc fosforescente ºi frigul cloceºte ouã de dor sub zãpadã atât de mari ºi de grele încât nici puhoaiele primãverii nu le pot cãra la vale O zi curatã Ziua e limpede ca o camerã proaspãt vãruitã Cerul ºi-a pus tapet nou albastru Sufletul îmi pulseazã domol în mâna de fier înmãnuºatã în catifea a Destinului. De peste ocean înfãºuratã în vãluri de praf de Dunãre fluturând printre cicloane albe Moartea îmi râde cu gura plinã de dinþi ºi cu buzele negre umede ca doi melci fãrã casã: dansul celulelor se-apropie de sfârºit sângele-ºi stinge candelabrele pe rând curând ai sã te-ntorci acasã Într-o dimineaþã Nu m-ar mira ca-ntr-o dimineaþã sã mã trezesc pe un pat de spital, învelitã pânã la gât cu o pãturã cafenie ºi împãcatã cu fatalitatea de a fi cine sunt. Intrând pe fereastrã lumina ar alãpta feþele buhãite ale pernelor ºi-ar racla rugina de pe barele de fier ale paturilor. Jokerul Universal ar þopãi gânditor, sãrind pe cearceafurile mototolite din fald în fald ºi înfricoºând mulþimile anonime ale prafului de sub paturi. În picioare, lângã pat, ar sta un bãrbat înalt, saturnian, drapat el însuºi într-o pãturã cafenie. Aº înþelege cã mã þine dintotdeauna suspendatã în vasul rãsturnat al privirii lui, ca pe-o limbã de clopot. Întrebându-l dar tu cine eºti, mi-ar rãspunde Dumnezeu, cu acelaºi ton cu care-ar spune Gheorghe sau Nicolae. ªi de-aceea habar n-aº avea c-am murit. Se vede cã iarna mea nu e o aflicþie trecãtoare domnilor iar dorul la fel ca viruºii suferã mutaþii imprevizibile

72 prim - plan 71 Spuneau Stãteau deasupra mea ciugulindu-ºi penele de avioane Erau intenºi ºi frumoºi sub pojghiþa lor de vãzduh proaspãt Spuneau cã voi fi recuperatã C-am sã mã întorc pe corabia unui suflet mai mare ªtiau cã gândesc pe brânci cã pierd speranþã prin toþi porii ºi cã sug ploºniþe când am nevoie de-o transfuzie ªtiau cã de îndatã ce pun capul pe pernã pleoapele mi se deschid ca douã petale negre ºi cobor în mina de plumb a insomniei unde forez pânã dimineaþã ªtiau cã a fi poet e o aflicþie de nevindecat (Chemoterapia cu arhangheli dã numai rezultate parþiale) Dar n-o sã stau în exil decât pânã la moarte. Dup -aia spuneau o sã mã-ntorc 29 - negru Dacã-aº fi eu cea care învîrteºte roata acestei planete, tatã, aº da-o înapoi de sute de ori - spiþele ei gemînd de apusuri, de rãsãrituri ºi de tot atîtea nopþi, condensate de insomnie într-o singurã noapte lungã - pînã ce bila de gheaþã a lunii s-ar opri pe 29-negru, noaptea de ianuarie cînd am plecat. Eram singuri pe balcon, departe de oaspeþi, luîndu-ne rãmas bun. Era atît de întuneric, încît lumea pãrea cã se pitulase la subþioara unui corb. Þi-am luat capul în mîini, þi-am dat sãrutul Iudei ºi þi-am spus: Ai grijã de tine... Dacã mi s-ar mai da o ºansã, tatã, încã þi-aº lua capul în mîini, încã te-as sãruta, dar þi-aº spune: Nu mai plec. O sã rãmînem amîndoi aici, pe balcon, suspendaþi deasupra acestei ierni fãrã sfîrºit. Pînã la dispariþia casei noastre: cu cerul de deasupra ºi cu pãmîntul de dedesubt. Ay! Ay! Jalea mã surpã În orbite mi-au crescut tufe de plîns cu fructe de sare Nu mai ºtiu sã vorbesc Nu mai ºtiu sã mã apãr Mi se rãsuceºte sufletul pe rug ºi trozneºte Ay! El m-a alungat din propria mea viaþã I-a mînjit pereþii cu graffiti A spînzurat iubirea de canatul uºii cu poalele-n cap Nãzile pe care i le-am aruncat nebunã de tinereþe le-a tras afarã ude ºi grele ºi m-a biciuit cu ele Tîrfelor le-a spus sã mã caute cã au de învãþat Prafului i-a dat numele meu Ay! Îmi înfig mîinile în propriul meu torace ºi le scot pline de sînge Le ling: deget cu deget falangã cu falangã unghie cu unghie Îmi pun capul ºiroind de insomnie pe-o pernã umplutã cu pãmînt Îmi vorbesc Ay! Ca unei moarte

73 72 prim - plan Dana GIOIA Poeme Noul Formalism - curent în poezia americanã contemporanã cãruia îi aparþine, între alþii, Dana Gioia - a apãrut prin anii 80, reabordând tehnica poeticã clasicã: rima, metrul ºi formele fixe. Gioia însuºi gãseºte termenul inadecvat ºi-l preferã pe acela de Poezie Extensivã. Nu mã consider un poet formalist, spune el, ci doar un poet care încearcã sã facã o treabã bunã. Câteodatã forma este regulatã, altãdatã nu este. ªi, bineînþeles, forma însãºi nu e de ajuns. (Peschera 87) Dana Gioia e o figurã importantã în literele americane. Ca preºedinte al NEA (National Endowment for the Arts), ales în mod unanim de Senatul Statelor Unite, Gioia a avut ºi are un rol crucial în des-marginalizarea poeziei în cultura americanã. În colecþia sa de eseuri - devenitã clasicã - Poate Poezia Conta? ( Can Poetry Matter? ), Dana Gioia oferã o criticã radicalã a culturii academice americane. În urma dezbaterilor create de aceastã carte, poezia americanã a câºtigat în vitalitate, ieºind din strâmtul, exclusivul for academic ºi devenind un obiect major de studiu în ºcoli, dedicându-i-se seri de lecturã în librãrii, programe de radio ºi concursuri naþionale de descoperire a noilor talente. Poezia lui Dana Gioia a primit o binemeritatã recunoaºtere în anul 2002, când volumului sãu Interogãri la Amiazã ( Interrogations at Noon ), i s-a decernat Premiul Cãrþii Americane (The American Book Award). Într-o epocã excesiv de tumultuoasã, în care poezia e folositã adesea drept confesional, mi se pare cã poetica lui Dana Gioia aduce o binevenitã undã de rigoare, calm ºi demnitate. I-am cerut lui Dana Gioia permisiunea sã traduc cinci poeme din aceastã carte pentru cititorii revistei Vatra ºi poetul a avut amabilitatea sã mi-o acorde. De multe ori, de dragul fluenþei ºi al prezervãrii patosului poetic, mi-am luat libertatea de a recrea cumva poemele lui Dana Gioia în limba românã. Pentru o mai bunã referinþã ºi înþelegere a motivelor mele, alãtur versiunea lor originalã. Anca PEDVIS RECVIEM CALIFORNIAN Pãºeam printre mormintele echidistante, Recent plantate-n pajiºtea udatã de irigatoare. O declaraþie mutã emana din pietrele elegante Jalea, spuneau, neputincioasã e, faþã de soare. În exterior, nu era semn de pierdere umanã. Nu era înger de granit, plângând lângã cãrare. Iar geometria pãmântului strictã, planã, Nu era ruptã de nici o salcie plângãtoare. Binecuvântatã Californie, eºti atât de înþeleaptã! Faci moartea sã parã abstractã, curatã, priceputã. Viaþa de-apoi, e doar o altã proprietate ce ne-aºteaptã. Moartea-n al ei regat, e musai sã rãmânã nevãzutã. Aº fi plecat atunci. Îmi fãcusem datoria: Singura vizitã, obligatorie, la morminte. Dar, dupã nici un pas, m-ajunse pledoaria Slabele, dar insistentele, morþilor, cuvinte: Mai zãboveºte, strãinule tãcut ºi gânditor. Paºii tãi ne-au trezit în celulele din glie. Ascultã-ne ºoptind, în vântul arzãtor, Un singur glas, þâºnit din iadurile, o mie. Noi, locurile unde-am trãit, le-am ignorat. Numele pãsãrilor, nu le-am ºtiut, pe-acel tãrâm. N-am ºtiut numele copacilor, pe când i-am retezat. Ce-am posedat, noi, veºnic, am ales sã omorâm. Am vrut pãmânt, nepãsãtori la ce vroia pãmântul. Morþi, în sânul pãmântului, ai noºtri ne-au închis. Dar el ne va respinge, pânã când cuvântul Iertãrii, nu ni-l vom câºtiga, de la tot ce am ucis. Atât de mici acum asemeni unor spori Lãsaþi de putredul trifoi, în larg sã zboare, Goi suntem, precum seminþele fãrã ogor, Uscaþi, asemeni tecilor pleznite-n soare. Uitã-þi poemele sofisticate, mãruntule poet Aºa de trist-frumoase, precise, îmblânzite. Suntem de-ai tãi, chiar dacã ne dezminþi, fãrã regret. Acceptã-ne aceastã plângere primarã, îndreptãþitã. Acceptã sã fii vocea uitatelor noastre locuri. Ne-nvaþã numele a ce-am distrus, fãr sã clipim. Asemeni umbrelor, ne ºterg ale amiezii focuri, Chircindu-ne, uºori, decoloraþi, în vid pierim. Îþi oferim acum, peisajele natale. Superbe, pângãrite. Vina, o vom împãrþi. Cãci, cum putem cere pãmântului iertare, Pentru a fi ucis ceea ce nu putem numi. THE LITANY This is a litany of lost things, a canon of possessions dispossessed, a photograph, an old address, a key. It is a list of words to memorize or to forget - of amo, amas, amat, the conjugations of a dead tongue in which the final sentence has been spoken. This is the liturgy of rain, falling on mountain, field, and ocean - indifferent, anonymous, complete - of water infinitesimally slow, sifting through rock, pooling in darkness, gathering in springs, then rising without our agency, only to dissolve in mist or cloud or dew. This is a prayer to unbelief,

74 prim - plan 73 to candles guttering and darkness undivided, to incense drifting into emptiness. It is the smile of a stone Madonna and the silent fury of the consecrated wine, a benediction on the death of a young god, brave and beautiful, rotting on a tree. This is a litany to earth and ashes, to the dust of roads and vacant rooms, to the fine silt circling in a shaft of sun, settling indifferently on books and beds. This is a prayer to paraise what we become, Dust thou art, to dust thou shalt return. Savor its taste - the bitterness of earth and ashes. This is a prayer, inchoate and unfinished, for you my love, my loss, my lesion, a rosary of words to count out time s illusions, all the minutes, hours, days the calendar compounds as if the past existed somewhere - like an inheritance still waiting to be claimed. Until at last it is our litany, mon vieux, my reader, my voyeur, as if the mist steaming from the gorge, this pure paradox, the shattered river rising as it falls - splintering the light, swirling it skyward, neither transparent nor opaque but luminous, even as it vanishes - were not our life. LITANIA Aceasta este o litanie a lucrurilor pierdute, un pomelnic al posesiunilor de-posedate o fotografie, o adresã veche, o cheie... Ea e o listã de cuvinte de memorat sau de uitat - amo, amas, amat, conjugare a unei limbi moarte, în care a fost rostitã fraza cea de pe urmã. Aceasta este liturghia ploii, cãzând peste munte, câmpie, ocean - nepãsãtoare, anonimã, totalã a apei, de-o infinitesimalã lentoare, cernându-se prin stâncã, acumulându-se în întuneric, adunându-se în pâraie, apoi ridicându-se, fãrã aportul nostru, doar pentru a se dizolva în pâclã, în nor sau în rouã. Aceasta este o rugãciune lipsei de credinþã, lumânãrilor sleite ºi întunericului deplin, tãmâiei risipite-n nefiinþã. Este zâmbetul unei Madone de piatrã ºi tãcuta furie a vinului sfinþit, o blagoslovire a morþii unui zeu tânãr, chipeº ºi viteaz, putrezind într-un copac. Aceasta e o litanie cãtre pãmânt ºi cenuºã, cãtre colbul drumurilor ºi al odãilor goale, cãtre praful abia vizibil, rotindu-se într-o razã de soare, aºezându-se indiferent pe cãrþi ºi pe paturi. Aceasta este o rugã de preaslãvire a ceea ce devenim Din pãmânt ai venit, în pãmânt te vei întoarce. Savureazã-i gustul - amãrãciunea pãmântului ºi a cenuºii. Aceasta este o rugã rudimentarã, neterminatã, pentru tine, iubirea mea, pierderea mea, leziunea mea, mãtãnii de cuvinte de socotit iluziile timpului toate minutele, orele, zilele, hectarele de calendar, ca ºi cum trecutul ar exista într-un loc anume - ca o moºie, încã aºteptând sã fie reclamatã. Pânã la urmã, ea este litania noastrã, mon vieux, cititorul meu, mon voyeur, ca ºi cum ceaþa fierbând în crevasã, acest pur paradox, râul sfãrâmat, înãlþându-se chiar în timp ce cade - despicând lumina, înºurubând-o înspre cer, nici transparent, nici opac, dar strãlucind în timp ce piere - n-ar fi însãºi viaþa noastrã. ACCOMPLICE In dusty fields I harvested the vine And sweated at the lever as the grapes were pressed. My aching hands still clutched their vagrant wages, Sleeping in the cold barracks of the dispossessed. But now at dawn, beyond the reach of reason, I wake in the chateau between your tangled sheets, My sunburnt arm across your naked shoulder, The mute accomplice of our mutual defeat. COMPLICE Pe câmpurile colbuite, þi-am cules via. Am asudat la presã ºi-am curãþit aracii. Cu mâini zdrobite mi-am înºfãcat simbria ªi-am adormit în frig, în magazie, cu sãracii. În zori, lucru de neînchipuit chiar pentru îngeri, Între cearceafurile rãscolite, la castel, mã scol. Braþul meu ars de soare, pe umãrul tãu gol, Complice mut al reciprocei noastre-nfrângeri. FAILURE As with any child, you find your own more beautiful - eager to nurse it along, watch over it, and taking special pride as each day it grows more gorgeously like you. Why not consider it a sort of accomplishment? Failure doesn t happen by itself. It takes time, effort, and a certain undeniable gift. Satisfaction comes from recognizing what you do best. Most of what happens is never intended, but deep inside you know you planned this - not a slip or a fumble but a total rout. You only fail at what you really aim for. EªEC Cum dintre toþi copiii, al tãu îþi pare mai frumos avid cum eºti sã-l îngrijeºti ºi sã-l veghezi, mândrindu-te cum, cu fiecare zi, el creºte tot mai desãvârºit, asemeni þie, de ce nu l-ai considera un fel de împlinire?... Eºecul nu se-ntâmplã de la sine. Cere timp, efort ºi un anume, incontestabil, har. Satisfacþia vine din a recunoaºte ceea ce faci mai bine.

75 74 prim - plan Mai tot ce se întâmplã, nu e intenþionat, dar pe-asta, undeva-n adânc, ºtii cã ai plãnuit-o nu-i o scãpare, nu-i o stângãcie, ci o înfrângere absolutã. Cãci nu poþi eºua decât în ceea ce aspiri cu adevãrat. BÃTRÂNA - ªi ieri, când am întrebat-o dacã-ºi aminteºte de August, ºtii ce mi-a rãspuns?... Care August, împãratul?... Alaltãieri, când þi-am spus cã nu m-ar mira dacã-ntr-o zi, întrebând-o de August, mi-ar rãspunde care August, împãratul?... a auzit, a bãgat la cap ºi ieri mi-a rãspuns asta... Ei, ce zici?!... ªi altfel, ai zice cã n-aude, nu vede... - De fapt, cine-i August?... - Ea ºtie. De un sã ºtiu eu?!.. Îl pomenea mereu pânã mai acu câþiva ani... Uite-o: ai zice cã-i moartã. Cu ochii ãia opaci, cu gura de pãstrãv, dreaptã-n fotoliu, nemiºcatã, neagrã... Da aude tot, îþi spun eu! Numai când nu-i convine, se face cã n-aude... - ªi ce face toatã ziua?.. - Face pe dracu!... Respirã, asta face. ªi aºteaptã masa. - Da de spãlat, se spalã?... - Ei, se spalã!... O spãl eu, când n-o mai suport. Da trece destul pân atunci!... O împing, cu fotoliu cu tot, într-un colþ ºi când ajunge de se simte ºi de-acolo, atunci o spãl... Da nu-i uºor: are la falduri ºi cute ºi crevase!... - Ar trebui s-o speli ºi tu mai des. - Da de ce s-o spãl eu?... Cã poate ºi singurã, da nu vrea. Întotdeauna am spus cã poate, da nu vrea. ªi nu m-a crezut nimeni... Pânã anul trecut, când a murit Beba ºi-a trebuit sã plec. Am vrut sã vãd ºi eu ce-o sã facã!... ªi când m-am întors, ºtii ce-am gãsit?... Dulapul de mâncare, gol, iar dumneaei, nicãieri. Când a venit, târziu de tot, era curatã ºimbrãcatã în niºte haine de-ale Bebei, rãmase pe-aici... - O fi rugat pe careva din vecini, s-o ajute sã se spele... - Ei, cum o sã vinã vecinii s-o spele?!... Cã de-abia pot eu, care i-s rudã, da ei, care n-au nici o vinã!... Am întrebat: n-a trecut nimeni pe-aici. Singurã ºi le-a fãcut pe toate... ªi-apoi, s-a aºezat cu neruºinare în fotoliu ºi n-a mai miºcat! Cã-mi venea s-o trântesc de toþi pereþii!... - Da ce fel de rudã-þi este?... - Da cine ºtie!... Am moºtenit-o de la mama. ªi ea de la bunicã-mea ºi bunicã-mea de la strãbunica... Ai zice cã s-a transmis ereditar, aºa-i?... Bãtrânele povesteau cã-ntr-o zi, a intrat în casã ºi-a vrut sã vorbeascã cu Floarea. Floarea era strãbunicã-mea... Strãbunicã-mea a luat-o-ntr-o altã camerã ºi dupã ce-au vorbit, a ieºit ºi le-a spus la toate, cã bãtrâna rãmâne în casã. Cã le e rudã... ªi n-au mai scãpat de ea. Au spãlat toate la ea ºi i-au dat de mâncare, pe rând. N-a mâncat tot neamul nostru la un loc, cât a mâncat asta, de-atunci ºi pân acum!... Ca sã stea-n fotoliu, fãrã sã miºte un deget!... Doar când se murea ºi lumea era la cimitir, ea rãdea tot ce gãsea de mâncat ºi de bãut, cotrobãia prin dulapuri dupã hainele celui rãposat, se spãla, se-mbrãca ºi pleca... Când a murit bunicã-mea ºi ne-ntorceam de la cimitir, pe cine crezi cã vedem, în faþa noastrã dreaptã, cu botul de pãstrãv proptit înainte, întorcându-se acasã, îmbrãcatã în hainele bunicã-mi?... Pe ea. ªi când a murit maicã-mea ºi ne întorceam de la cimitir, cine crezi cã mergea, din nou, înaintea noastrã, îmbrãcatã-ntr-o rochie de-a mamii?... Ea... Ai zice cã ne conduce înapoi, acasã, dupã fiecare moarte... - Da de vorbit, vorbeºte?... - Nu foarte des. Da când se porneºte, nu-i mai tace gura... Spune tot ce se-ntâmplã la vecini, peste douã case, la colþul strãzii, pe strada ailaltã, pe alte strãzi ºi-n locuri, de care n-am auzit în viaþa mea... Da cine stã s-o asculte?!... O las ce-o las ºi când mã satur, dau cu ce-apuc dupã ea, ca sã-nchidã clanþa cã mã doare capu... ªi dacã tot nu tace, c-ai zice cã nici nu simte când o nimeresc, cu ce-mi cade ºi mie-n mânã, îi spun cã nu-i mai dau de mâncare. ªi se las -o liniºte, de þi-e mai mare dragul!... - Auzi, da copii, o fi avut?... - Pãi, ºtiu ºi eu ce-o fi avut?!... O fi avut. Bunicã-mea zicea cã-i arãta niºte fotografii pe care le primea din Africa... - Din Africa?!!!... - Da, din Africa. De la unul, care, zicea ea cã e bãiatul ei ºi care lucra, zicea, la Trezoreria Statului... Asta era înainte de rãzboi... ªi cicã el pleca mereu în Elveþia, de unde aducea hârtia pe care se imprimau banii... Adicã însoþea trenul cu hârtia de bani pentru Trezorerie. Pentru cã, zicea ea, rãspundea de fiecare petecuþ... Pânã-ntr-o zi când individul a dispãrut, cu tren cu tot. Zicea bunicãmea cã bãtrâna fusese luatã la-ntrebãri de poliþie, dar cã n-au scos nimic de la ea. Cã nu ºtia nimic. Nici despre individ, nici despre tren. În schimb ºtia cã poliþistul care o ancheta avea cancer... I-a spus cã mai bine ar avea grijã de sãnãtatea lui, decât de hârtia Trezoreriei. Omul n-a crezuto. În ºase luni a murit ºi poliþia i-a dat pace bãtrânei. Cicã li se fãcuse fricã de ea... - ªi individul cu hârtia de bani?... - Se pare c-a apãrut mai târziu undeva, în Africa. Dupã ce-a vândut hârtia pe sub mânã, zicea bunicã-mea... unor falsificatori sau aºa ceva. În Africa se pare c-ar fi contractat o boalã d -aia de piele, d -a ãlora ºi c-ar fi fost închis într-o colonie de contaminaþi... Da se pare cã-i scria bãtrânii, cã el tot o sã vinã acasã ºi-i trimetea niºte fotografii de groazã, zicea bunicã-mea, în care individul apãrea cu din ce în ce mai puþinã carne pe el... Îi trimetea fotografiile, ca atunci când o veni, ea sã nu se sperie de el ºi sã-l recunoascã... - ªi-a venit?... - Ei, a venit, pe dracu!... N-avea cum sã mai iasã de-acolo, decât cu picioarele nainte... - ªi ea ce-a fãcut?... - Bunicã-mea zicea cã ºtia cã n-o sã-l mai vadã. Cã stãtea în fotoliu ºi-odatã o auzeai: Acum i-a mai cãzut un deget... de la mâna dreaptã... ªi când venea scrisoarea din Africa, se pare cã exact degetul ãla îi cãzuse... - Pãi, asta-i leprã... - Leprã zicea ºi bunicã-mea cã era. - Da cum de nu s-a molipsit... de la scrisori, de la fotografii?!... Cã doar leprosul le atinsese... - Apãi, asta nu mai ºtiu. Nu s-a molipsit. Zicea bunicã-mea, cã nu lãsa pe nimeni sã se atingã de ele. ªi dupã ce le citea, le ardea... - Aha!... Bãtrâna stãtea în fotoliu, nemiºcatã, cu ochii, deun verde tulbure, îndreptaþi cãtre fereastrã. Gura ºi bãrbia împungeau aerul cu aroganþã. Mâinile noduroase, cu pielea uscatã, irigatã de vine albastre, încremeniserã pe braþele fotoliului, ca ºi cum s-ar fi agãþat de ele. Era îmbrãcatã într-o rochie neagrã, de barchet. În picioare avea ºosete negre, tricotate de mânã, iar pe cap, o basma de pânzã crudã, neagrã. Faþa îi ieºea, galbenã, de sub legãturã, cutatã mãrunt, ca un lichen, care nu vede soarele. Vase subþiri, liliachii, îi strãbãteau obrajii, apãrând ºi dispãrând, ca dintr-o ceaþã. În unele locuri, se vedeau atât de clar, încât pe bucãþica aceea, obrazul pãrea ca dintrun alt material, strãin cãrnii, ceva ca un porþelan vechi,

76 prim - plan 75 craclat. Pãrea cã nu vede, cã n-aude, cã nu respirã. Doar un mic zgomot, abia perceptibil, ca un clipocit de noroi, venea din când în când, dinspre locul unde stãtea. - Da asta ce-i?... - Ce?... - Clipocitul ãla. - A!... Îi ghiorãie maþele. Tot timpul îi ghiorãie... ªii cade pãrul. Îi cade ºi-i creºte la loc. Mereu. O vreme l-am adunat, ca sã i-l dau vecinei de peste drum, care fãcea tablouri din pãr tocat. Acuma, cã vecina s-a mutat, îl arunc. ªi dinþii îi cad. ªi-i cresc la loc. Da cu dinþii n-am ce sã fac. Dacã-i gãsesc, îi dau ºi-i pune bine într-o cutie. Cicã s-o-ngrop cu ei!... Poþi sã mã crezi cã i-au cãzut mai mulþi dinþi ºi mai mult pãr, decât am avut noi douã, la un loc!... - De ce n-o aºezi afarã, pe scândurile alea, la soare?... I-ar face bine. - Da de unde!... Nu-i face bine soarele. Bãtrâna îºi miºcã mâinile, imperceptibil. O miºcare scurtã, de fracþiune de secundã, atât cât nodurile sã-i sclipeascã pe sub pielea uscatã. Buzele-i tremurarã. Pãrea c-ar fi vrut sã zicã ceva. Dar miºcarea se terminã într-un plescãit. Întoarse încet capul, cãtre dreptunghiul de soare, lãsat de uºa deschisã pe podea ºi rãmase aºa. - Auzi, da dacã zici c-aºa aþi apucat-o toate, de la strãbunicã-ta încoace, ãla care zici cã-i scria din Africa, n- avea cum sã-i fi fost copil!... Când sã-l fi fãcut?... ªi cu cine?... - Nu ºtiu. Aºa mi-a povestit bunicã-mea. Da nici mie nu-mi vine sã cred. Nu c-aº bãnui-o pe bunicã-mea de poveºti! Da, poþi sã ºtii, poate cã bãtrâna îºi fãcea singurã scrisorile ºi dup -aia i le arãta bunicã-mii... E în stare!... - Da bãrbat o fi avut?... - Nu cred sã fi avut... Anul trecut, ca sã mã mai distrez puþin, cã mã satur câteodatã, s-o þin aici, ca pe-un monument, i-am spus cã i-am gãsit unul de vreo optzeci de ani, sã se mãrite. Mi-a spus cã ce sã se mai mãrite ea, la anii ei. Eu am insistat ºi ea, cu un glas atât de limpede, de mi-a-ngheþat ºira spinãrii, mi-a spus cã mãritiºul nu-i pentru oricine. Pentru ea, n-a fost. ªi n-o sã fie... Dacã vreau sã mã distrez, n-am decât sã mã duc la cinema. Ea poate sta ºi singurã... - ªi tu ce-ai zis?... - Nimica. Am lãsat-o-n pace. Nici de distrat, nu mã pot distra, cu ea!... Da cea mai tare chestie, a fost aia cu omorul... - Care omor?... - A, nu ºtii?!... Nu demult, mã trezesc cã-mi spune sã scot inelele ºi cerceii din casã... Da ce-þi veni?... îi zic. Îmi veni, zice, cã la trei case de-aici, o femeie a fost omorâtã ºi jefuitã... Când, zic: Azi-noapte, zice... Era dimineaþa, pe la zece ºi nu zici cã pânã-n prânz am ºi aflat de chestia aia?!... Nu i-am spus c-am aflat, da pe searã, zice: ai vãzut c-am avut dreptate?... Uite ce e, zic, dacã era careva sã vrea sã te omoare, eu eram prima!... ªi dacã n-am fãcut-o pân -acu, înseamnã c-ai scãpat!... Nu-mi mai bate capul cu poveºti!... Poate nu eºti la curent, zic, dar, în mod normal, lumea mai ºi moare!... A vrut doar s-o jefuiascã, zice, n-a vrut s-o omoare. Da dacã l-a surprins, n-a avut încotro!... ªi-acuma, zic, ce?... Þi-e fricã c-o sã te omoare ºi pe dumneata?... Nu mi-e fricã, zice... Da mai bine, fã cum îþi spun. O sã-nþelegi mai târziu... Cam când, zic, dupã ce-o sã mã uite ºi pe mine dumnezeu, cu veacurile, într-un fotoliu, ca pe dumneata?... Mai târziu!, zice... Mai bine-mi iau zilele, zic. N-o sã þi le iei, zice... - Auzi, mie mi-ar fi fricã cu asta-n casã!... Oare de ce n-o fi murind?... - Nu ºtiu. Da crezi cã dac -ar muri, aº avea unde s- o-ngrop?... Cã nici loc de veci n-are! Cã dacã a uitat sã moarã, nu s-a mai gândit nimeni la asta. Ce fac cu ea, dacã moare?!... - Ei, lasã, s-ajungi tu acolo!... N-am vãzut mort sã rãmânã ne ngropat!... - Nu cred cã mai poate! E ºi asta un fel de inerþie, ce crezi!... Mai trist e cã nu m-am putut mãrita ºi cã n-am nici o nãdejde!... Cine-o sã mã ia, cu bolovanul ãsta de picioare?... - Ei, asta-i!... Da pe maicã-ta ºi pe bunicã-ta, cine le-a luat?!... - Nimeni. Femeile se-ntoarserã spre bãtrânã ºi o privirã un timp, în tãcere. Ea rãmãsese cu ochii fixaþi pe dreptunghiul de soare de pe podea. Cum soarele mergea spre asfinþit, dreptunghiul se lungise. Lumina îi lingea acum, labele picioarelor. - Da dac -ai lãsa-o nemâncatã?... - Mi se întâmplã câteodatã... Nu c-aº vrea, dar uit. De multe ori uit cã existã... Dar nu pentru multã vreme. Pânã când încep maþele sã-i ghiorãie din nou... Da ºtii cum ghiorãie atunci?... Ca un vulcan, gata sã erupã!... Nu pot niciodatã sã uit de pacostea asta, fãrã ca vulcanul pe care-l are-n burtã, sã-nceapã sã bolboroseascã!... Parcã m-ar certa pentru c-am uitat!... Parc -ar face crize de furie!... Parc -ar avea o viaþã aparte!... Parc -ar fi singurul lucru viu, în ea!... E cumplit!... - Nu mai striga aºa!... Cred cã doarme. - Doarme, nu doarme, n-ai cum sã-þi dai seama!... N-am vãzut-o în viaþa mea, cu ochii închiºi. - Înseamnã cã dac -ar muri aºa, liniºtit, cum mor unii în somn, nici nu þi-ai da seama... La asta te-ai gândit?... Ca acum, de pildã... De unde ºtii cã e vie?... Nu miºcã, nu respirã, maþele nu-i mai ghiorãie, ochii-i sunt ficºi... De unde ºtii cã e vie?... - Nu ºtiu!... Tocmai asta-i aventura!... Dilema vieþii mele! Misterul!... Raþiunea de-a mã scula dimineaþa din pat: oare-i vie, oare nu e?... ªi dacã e vie cât?... ªi dacã nu e cum se face?... ªi de ce?... ªi pânã când?... ªi de ce tocmai eu?... ªi dracu sã mã ia!... - Haida, haida, liniºteºte-te!... N-am vrut sã te necãjesc... Mi-a trecut ºi mie prin cap o prostie, în timp ce mã uitam la ea: cã dacã cumva a murit ºi printr-o inerþie ciudatã, corpul încã funcþioneazã, tu trãieºti de-o viaþã cu un... - Da, da, ºtiu! Mi-a trecut ºi mie prin cap. Nu se putea sã nu-mi treacã. Nici nu ºtii câte îþi trec prin cap, când stai ºi-o urmãreºti... - Îmi închipui!... Hai la mine, sã-þi dau o cafea. Sã mai respiri puþin. - Puþin aer curat... ªi-o þigare dacã ai... Eu tot cumpãr ºi nu ºtiu ce fac cu ele... Când îmi trebuie, nu le mai gãsesc. - N-am decât fãrã filtru. - Bune ºi-alea... Bãtrâna rãmase o vreme nemiºcatã, cu ochii la dreptunghiul, acum înserat, al uºii. Într-un târziu, ridicã o mânã de pe braþul fotoliului, scotoci într-unul din buzunare, scoase o þigare, scotoci în celãlalt, scoase un chibrit, îºi vârî atent þigarea între buze, o aprinse ºi trase adânc în piept. Bãgã chibritul ars, la loc în cutie ºi cutia, la loc în buzunar. Soarele asfinþise. Bãtrâna trãgea din þigare ºi se uita afarã. Curând, odaia se cufundã în întuneric. (Traduceri din volumul Interrogations at Noon, de Dana Gioia, scoasã de Graywolf Press, Copyright 2001.)

77 76 ne ilustreazã numãrul Anca PEDVIS Anca Pedvis s-a nãscut la 5 Martie 1946, în Bucureºti. Urmeazã ºcoala elementarã ºi medie la ªcoala de Fete nr. 6, din Bucureºti, mai târziu devenitã Liceul Ion Creangã. În 1960 intrã la Liceul de Arte Plastice din Bucureºti, pe care îl absolvã în κi urmeazã studiile de artã la Institutul de Arte Plastice N. Grigorescu din Bucureºti, avându-i profesori pe ªtefan Szonyi ºi, dupã moartea acestuia, pe Ion Stendl. Absolvã Institutul în În 1967 apare primul grupaj de versuri al Ancãi Pedvis, în revista Contemporanul la rubrica Atelier Literar, condusã de poetul Geo Dumitrescu. Continuã sã picteze ºi sã publice sporadic versuri la aceeaºi rubricã Atelier Literar condusã de Geo Dumitrescu, în revistele România Literarã ºi Luceafãrul. Îi apar versuri ºi-n revista Convorbiri Literare, din Iaºi. În 1979 Anca Pedvis primeºte premiul Comisiei Naþionale pentru UNESCO, la Le Grand Prix International d Art Contemporain de Monte Carlo. În 1980 devine membrã a Uniunii Artiºtilor Plastici din România. Participã la Saloanele Anuale de Artã din Bucureºti ºi în expoziþii de grup. Are douã expoziþii personale: la galeria Hanul cu Tei ºi la Cãminul Artei, în 1980 ºi În 1984 Anca Pedvis pãrãseºte þara pentru a se stabili în Statele Unite. Are expoziþii în Greenwich, Connecticut ºi New York. În 1986 primeºte premiul Mary Hathaway pentru picturã, la Salonul Anual cu Juriu, în Greenwich, Connecticut ºi Menþiunea de Onoare la Salonul Summer Fiesta, în Stanford, Connecticut. Între 1986 ºi 1990 executã o serie de lucrãri de picturã muralã în New York. Reîncepe sã scrie în Îi apar versuri în România Literarã ºi Adevãrul Literar ºi Artistic. În 1997 îi apare volumul de versuri Un imperceptibil miros de Socrate, la editura Cartea Româneascã. E prezentã cu versuri ºi interviuri, între altele, în Luceafãrul, România Literarã, Cetatea Culturalã din Cluj. E prezentã în antologia lui Gabriel Pleºea Scriitori Români la New York. Devine membrã a Uniunii Scriitorilor din România. În 2003 îi apare la Fundaþia Culturalã Românã, al doilea volum de versuri, ediþie bilingvã, Tirada de pe Muntele Placid. Anca Pedvis trãieºte la New York, cu soþul ºi fiica ei.

78 raport despre starea criticii literare 77 Introducere la un conspect despre starea criticii literare Starea criticii a fost, cu siguranþã, unul din cele mai dezbãtute subiecte din presa literarã a tranziþiei. Noi înºine sîntem acum la al treilea numãr (din ultimii cîþiva ani, totuºi) dedicat acestui subiect ºi nu cred sã fie revistã literarã, mãcar dintre cele importante, care sã fi fãcut mai puþin. Fie într-o abordare genericã, de sistem, fie prin abordarea doar a unor aspecte ori componente, critica literarã (ºi, oarecum implicit, dar uneori ºi explicit, ºi istoria literarã) a stat mereu printre problemele actuale ºi chiar printre cele fierbinþi. Uneori dezbaterile s-au purtat pe un ton de mare jale sau/ºi de mare imputare, alteori mai liniºtit ºi mai optimist. Crizã, transformare, marginalizare sînt, probabil, conceptele centrale în jurul cãrora pot fi grupate toate aceste dezbateri. Crizã de toate felurile, de la cea de cadre la cea de metode sau de autoritate; transformare urgentã, radicalã ºi imperativã ori, din contrã, pe principiul sã nu se schimbe nimic ; în fine, marginalizare pe merit sau, dimpotrivã, necuvenitã. Reduse la caricaturã, cam acestea au fost registrele tuturor dezbaterilor. Numãrul nostru de acum face parte dintr-o suitã ritualicã prin care ne-am propus sã dãm seamã, din cînd în cînd, despre starea criticii, prozei, poeziei ºi debuturilor. Fiind o revistã lunarã ºi cu apariþii mai degrabã duble decît simple, nu putem þine pasul vioi al revistelor sãptãmînale. Dar putem face, în schimb, cîte un astfel de popas, cîte o astfel de fotografie de gen, încercînd o panoramã a ultimilor ani. Rãmîne întotdeauna delicatã problema alegerii cãrþilor; de aceastã datã, alegerea lor nu implicã nici un program, poate nici mãcar un criteriu, în afara celui de facto: acestea au fost cãrþile de care am dispus noi ºi colaboratorii noºtri. Prin urmare, trebuie spus cã, la rigoare, nu se poate vorbi de o selecþie. Nici cei prezenþi, nici cei absenþi nu sînt privilegiaþii ori victimele unei politici redacþionale. Cu siguranþã cã ºi mai delicatã e ºi, probabil, va rãmîne problema coerenþei în judecata de valoare. Echipa noastrã fiind extrem de eterogenã, ºi din punctul de vedere al vîrstei, ºi din alte puncte de vedere, cu greu s-ar fi putut gãsi o mãsurã unicã ori baremi echitabilã. Riscul cel mai mare e ca rezultatul sã iasã pe dos: cãrþile slabe sã fie exaltate, cãrþile bune executate. Oricît de fatal ar fi acest risc, redacþia s-a abþinut de la orice încãlcare a dreptului personal de judecatã. Sigur se vor gãsi oameni care sã ne spunã cã n-am fãcut bine, mãcar în unele cazuri. Dar e vorba de un risc asumat. Nu numai de noi, ci de toþi cei care nu exercitã un control strict al opiniilor. În deschiderea acestei galerii de recenzii am aºezat o micã anchetã, mai degrabã spre a lua pulsul problemei, decît spre a o lãmuri. Am invitat, în cadrul ei, cîþiva dintre criticii de reputaþie ºi cîþiva scriitori de prim ordin, deºi pentru ei o astfel de provocare e întotdeauna neconvenabilã. Întrebarea pe care le-am adresat-o a fost ºi simplã ºi directã: Care e, în opinia dvs., starea criticii (ºi istoriei literare) azi? Cititorii pot vedea rãspunsurile primite ºi pentru care le mulþumim tuturor celor amabili; ele nu mai sînt atît de prãpãstioase ca în precedentele anchete realizate de noi (ºi de alþii), dar gama rãmîne, totuºi, aproape completã: de la pesimismul silogistic al dlui Alex. ªtefãnescu pînã la optimismul temperat al altora e loc pentru multe nuanþe. Am dat aceste rãspunsuri amestecat, în ordinea sosirii, fãrã nici o discriminare profesionalã. Unde ele n-au avut un titlu, am extras noi, marcînd cu ghilimele, o sintagmã pe care am crezut-o potrivitã. (Al. C.) Alex. ªTEFÃNESCU Silogism Critica literarã existã în mãsura în care funcþioneazã, iar funcþionarea are un efect. Altfel este ca un comutator electric fãrã legãturã cu reþeaua, fixat în perete în scop decorativ. Din acest punct de vedere, se poate spune cã nu avem criticã literarã. Avem critici literari talentaþi, avem cãrþi de criticã literarã bine scrise, dar criticã literarã nu. Critica literarã de azi NU reuºeºte sã relanseze interesul pentru literaturã, sã facã din literaturã un eveniment. Critica literarã NU reuºeºte sã aducã în prim-planul vieþii publice nici mãcar un scriitor. Singurii scriitori cu prestigiu sunt cei care s-au impus înainte de Critica literarã NU reuºeºte sã opreascã mareea neagrã a literaturii fãrã valoare, publicate de mii de amatori. De asemenea, NU reuºeºte sã-i facã sã roºeascã pe autorii, traducãtorii ºi editorii de literaturã comercialã. Critica literarã nu reuºeºte sã impunã o direcþie fie ºi hazardatã în literatura românã actualã. NU reuºeºte sã transforme nici o carte de valoare în best-seller. NU reuºeºte sã se foloseascã inteligent de mijloacele de comunicare în masã. Critica literarã NU reuºeºte, deci NU existã. Ion POP e de dorit o înseninare a privirii Dupã aproape un deceniu ºi jumãtate de la Revoluþie, cred cã rãspunsul la aceastã întrebare poate fi, în sfârºit, mai nunaþat decât l-ar fi presupus unele realitãþi, dar ºi inerþii de atitudine post-decembriste. În linii mari, rãmâne, cred, valabilã constatarea nu foarte dãtãtoare de optimism cã oficiul critic (vorbesc de cel al criticii literare curente, de întâmpinare, angajate în actualitate) ºi-a pierdut substanþial din autoritate, din motivele mereu ºi în chip justificat vehiculate. Adicã, în mãsura în care scriitorul ºi literatura lui au trecut într-o poziþie oarecum secundarã în raport cu explozia mijloacelor de comunicare în masã - presa ºi, mai ales, televiziunea - cititorul lor de pânã mai ieri nemaiavând o acutã nevoie de informãri mediate asupra lumii din jur ºi asupra propriei lui vieþi, iar umbra scriitorului ºi a scrisului sãu au suportat cam aceeaºi soartã. Românul din 2004 citeºte, cum se ºtie, mult mai puþin decât inainte, ºi din pricinile amintite, concurenþiale, dar ºi din cauze mult mai prozaice, þinând de posibilitãþile sale de cumpãrare a obiectului numit carte. Care obiect, devenind o marfã ca oricare alta, fãrã distincþia necesarã din partea forurilor înalt-culturale, mai mult iresponsabile decât cu conºtiinþa importantei lor misiuni de educaþie naþionalã, l-au lãsat pradã rãu-aºezatei economii de piaþã, unor finanþiºti rigizi, lipsiþi de înþelegere pentru

79 78 raport despre starea criticii literare cele spirituale, ºi distribuindu-ºi greºit subvenþiile, cu neglijarea ucigaºã a bibliotecilor publice, lãsate în stare de agonie ºi atrãgând dupã ele cvasi-falimentul multora dintre edituri. Adãugându-se foarte proasta difuzare (multe cãrþi importante nu ajung, în tot mai puþinele librãrii, nici chiar în centrele mari de culturã ale þãrii), se poate pricepe de ce cetitul cãrþilor e tot mai departe de a fi acea zãbavã frumoasã ºi de folos despre care vorbea cândva Cronicarul, care nu stãtea mai puþin subt vremuri decât bietul om de astãzi. Iar din câte se mai citeºte, totuºi, se pare cã nu literatura propriu-zisã intereseazã în primul rând, ci documentul ºi cãrþile mai mult sau mai puþin de popularizare, deschise cãtre diverse domenii ale cunoaºterii. Competiþia dintre ficþiune ºi memorialisticã, evidentã la un moment dat, poate fi un exemplu. Cam aºa stând lucrurile în privinþa accesului la carte, nu se poate aºtepta ca ecourile de lecturã specializatã ale literaturii sã intereseze decât într-o mãsurã proporþional descendentã. Nu doar pentru cã revistele de specialitate sunt relativ scumpe, ca ºi cãrþile despre care vorbesc. Ci ºi fiindcã nu s-a ajuns încã la crearea unei atmosfere, ca sã zice aºa, de bunãvoinþã ºi de curiozitate, ca sã nu spun de un adevãrat ºi motivat respect faþã de cartea literarã. Rãul începe din ºcoalã, de la clasele elementare ºi gimnaziale pânã la liceu, unde, cum spuneam, cãrþile nu prea ajung în biblioteci, informaþia e ºi mai precarã (ceea ce se întâmplã în mediul rural sau în provincia mic-urbanã e dezastruos) ºi continuã cu aproape ignorarea literaturii la Televiziune, unde a smulge câte cinci minute pentru prezentarea noutãþilor editoriale a devenit o mare victorie. Pe acest fundal, un post de radio recum România cultural sau TV Cultural care nici nu acoperã toatã þara nu pot avea audienþa pe care ar merita-o. ªi totuºi, cum se poate iarãºi constata, un mare numãr de reviste literare ºi de culturã rezistã, cu diverse susþineri ce le menþin mãcar la limita subzistenþei. Marile periodice naþionale n-au dispãrut, din fericire, câteva sunt chiar de un excelent nivel; altele, ieºite dupã 1989, ºi-au câºtigat bune poziþii în peisajul critic iar suplimentele literare ale unor ziare dovedesc cã o atare formulã e de douã ori inspiratã, întrucât întreþine o anumitã febrã a actualitãþii ºi, pe de altã parte, oferã, prin tirajul oricum mai mare decât al revistelor strict literare, posibilitãþi sporite de atragere a cititorului virtual (vezi suplimentul Cotidianului, Adevãrul literar ºi artistic, Ziua literarã, Ziarul de duminicã ). Oricât am deplânge starea de lucruri la nivel general, ar fi nedrept sã nu observãm însã cã, dincolo de mutaþiile inevitabile, în pas cu vremea, nu-i aºa, cronica literarã ºi rubricile de recenzii funcþioneazã încã destul de bine, necãzute de tot în publicitate ºi fiind asigurate de nume care au atins maturitatea, majoritatea din generaþia pânã mai ieri tânãrã, de pildã a optzeciºtilor - cu o preponderenþã echinoxistã semnificativã, beneficã ºi în mãsura în care angajãrile strict generaþioniste, mai meridionale, nu au, cum nici n-au avut vreodatã în cazul ei, accente de naturã a întuneca vederea asupra valorilor reale, în numele nu ºtiu cãrui ideal de grup. Parti-prisurile de acest gen nu sunt cu totul absente de critica de întâmpinare, însã ele nu mai sunt ºi nu mai pot fi cele ce dau tonul la aceastã orã de reaºezãri mai calm-raþionale în faþa Cãrþii. Personal, notez cu plãcere ºi încredere, prezenþa tot mai consistentã a unor nume noi de comentatori lucizi ºi exigenþi ai fenomenului literar la zi, precum Daniel Cristea- Enache, Marius Chivu, Tudorel Urian, Mihai Iovãnel, Bogdan Alexandru Stãnescu; ori a celor din echipa mult întineritã de la Steaua, unde semnãturi ca ale Sandei Cordoº, Mihaelei Ursa, ale lui Horea Poenar, Cãlin Teutiºan, Victor Cubleºan, ºi nu am epuizat lista - învioreazã paginile de criticã. Se ºtie acum cã se poate conta pe opinia exprimatã în destule reviste literare nu pot lipsi din enumerare nici Apostrof -ul, cu cronicari fideli precum Irina Petraº sau ªtefan Borbély, iar despre Vatra cã este una dintre cele mai bogate ºi mai dinamice, ca atitudine criticã, dintre periodicele noastre actuale. Am dat doar câteva exemple, dar mai toate revistele noastre literare au pagini de recenzii atente la valoare ºi la opusul ei. Critica foiletonisticã, hulitã de unii, e încã vie, continuând de altfel o tradiþie româneascã demnã de luat în seamã ºi faptul cã se publicã destule culegeri de cronici atestã vitalitatea speciei, ºi nu cred cã e doar o soluþie facilã ori nu e întotdeauna astfel de a spori lista de publicaþii în vederea unor concursuri pe posturi universitare mai înalte. E de recunoscut cã fãrã critica de întâmpinare s-ar putea scrie mai greu ºi sintezele critice mereu invocate. Acestea, încã nu foarte numeroase, încep totuºi sã aparã deocamdatã, încurajate mai ales de mecanismul doctoratelor, în sfera academicã; repertoriul e deja destul de bogat ºi nu e locul aici pentru o enumerare s-ar face prea multe nedreptãþi. Acestea fiind zise, e încã loc destul pentru abordãrile mai ample ºi mai aprofundate atât în spaþiul criticii literare propriu-zise, cât ºi în acela al istoriei literare, mai vechi sau mai recente. Studiile monografice dedicate unor scriitori contemporani semnificativi urmeazã, deocamdatã, unor opþiuni oarecum capricioase ºi nu au trecut, în majoritatea cazurilor, de nivelul micro vezi utila ºi adesea curajoasa suitã de sinteze de la editura lui Alexandru Muºina, Aula. Eforturi remarcabile de promovare a criticii noi fac ºi Paralela 45 ori Dacia. Nu se anunþã, însã, o casã de editurã cu un program clar articulat, care sã angajeze scrierea ºi tipãrirea unor cãrþi de sintezã, vizând spre o bibliotecã criticã româneascã reprezentativã, cum tindea sã fie, înainte de 1989, Editura Albatros, cu monografiile sale. Istoria literarã, deºi dã semne de înviorare, are încã multe spaþii albe de populat. Prãbuºirea scandaloasã a Editurii Minerva rãmâne un dezastru greu de reparat, începând cu nesãbuita indiferenþã faþã de ediþiile critice, unele lãsate pe drum dupã câteva volume, ºi faþã de retipãrirea necenzuratã a, sã zicem, colecþiei de Scriitori români. O importantã serie de studii, precum Universitas, a cam dispãrut. Academia Românã, cu diverºi asociaþi, încearcã sã acopere din goluri, dar senzaþia de grabã uºor gâfâitã nu poate fi evitatã, deºi ceea ce s-a fãcut pânã acum este, în multe privinþe, demn de luat în seamã. La Cartea Româneascã, critica ºi istoria literarã au devenit rarisime, Editura Dacia i-a reeditat pe I. Negoiþescu, Radu G. Þeposu, Ion Rotaru... Este însã limpede cã e nevoie, pe de o parte, de reîmprospãtarea lecturilor din marii scriitori români ºi de noi sinteze asupra tuturor epocilor literaturii noastre. Se aºteaptã cu un motivat interes continuarea Istoriei critice a lui Nicolae Manolescu. Curiozitatea specialistului ºi a cititorului de rând rãmâne încã insuficient satisfãcutã în privinþa dificilelor revizuiri ale deceniilor de literataurã românã de sub comunism. Sintezele lui Eugen Negrici sunt un început promiþãtor, abordãrile propuse de un Ion Simuþ, de asemenea. Este nevoie, totuºi, de o anumitã domolire a febrei strict polemice pentru a se ajunge la lecturi cuprinzãtoare ºi, totodatã, îndeajuns de nuanþate printr-o contextualizare atentã. Lucrul nu se poate face, desigur, decât dacã studiile din domenii vecine, din teritoriul

80 raport despre starea criticii literare 79 ºtiinþelor umaniste istorie, sociologie, de exemplu se vor înmulþi, facilitând interpretãrile tocmai printr-o astfel de situare socio-culturalã mai largã. Acum, perspectiva asupra acelui trecut recent îmi pare încã uºor viciatã de unele tendinþe maniheiste, nu lipsite de accent dogmatic, ca ºi de anumite pãrtiniri sau respingeri de pe baricade de generaþie. Cele dintâi îºi vor regãsi expresia corectã nu, desigur, prin scuzarea concesiilor etice adesea grave ºi multe impardonabile, ci prin judecarea tuturor aspectelor unor conºtiinþe ºi opere scriitoriceºti în raport cu presiunile ºi manipulãrile ideologice de sub comunism, distingând rãul de bine ºi falsul intelectual ºi estetic de literatura autenticã, nu puþinã, evitându-se suprapunerile mecanice de planuri. Teme precum scriitorii interbelici faþã cu proletcultismul, aºa-zisul roman politic, angajarea scriitorului, malformaþia protocronistã, evoluþia criticii literare în ultimii cincizeci de ani, efectele cenzurii asupra discursului literar ( esopismul ºi parabolicul în poezie, dar ºi în roman, de exemplu) sunt de atacat ºi de reanalizat în zisa perspectivã a revizuirilor. ªi orice studiu de sintezã istorico-literarã consacrat acestei epoci va fi obligat sã þinã seama, spun încã o datã, de climatul ei ideologic ºi de multiplele medieri cerute de momentul istoric dictatorial, spre a ajunge la o bunã decantare a ceea ce rezistã cu adevãrat, peste mode ºi timp. Gãsesc, pe de altã parte, cã valoroasa generaþie 80 îi priveºte încã, prin unele condeie critice, cu o foarte amendabilã superioritate pe ºaizeciºtii ziºi neomoderniºti, colorând peiorativ formula ºi manifestând un soi de exclusivism cam pãgubos. E de dorit, ºi aici, o înseninare a privirii. Cât despre lectura a ceea ce se petrece în timpul scrisului mai apropiat, e firesc ca decantãrile sã se producã cu o relativã lentoare. Luãrile de poziþie promoþionale sunt, deocamdatã, fierbinþi ºi pânã la atingerea unei anumite înãlþimi a ochiului critic, ridicat deasupra accidentelor de relief încã dificil de estimat, mai e un drum de parcurs. Îmi par însã foarte promiþãtoare semnele, încã timide, dar deloc neglijabile, de distanþare, manifestate în chiar interiorul noii vârste literare ºi critice, sprijinite de o parte dintre seniori. Ar mai fi, cred, o chestiune de amintit, mãcar în treacãt. Constat cu mai multã uimire decât cu îngrijorare, insinuarea, mai ales la unii dintre adepþii necondiþionaþi ai unui postmodernism destul de aproximativ definit, a ideii cã istoria literaturii ar fi o disciplinã deja depãºitã, ce nu ºi-ar mai gãsi locul printre obiectele de interes actual. Ceea ce s-a numit critificþiune ar fi de preferat lecturii hermeneutice a textelor produse în timp iar jocul deconstructivist ar fi de pus înaintea abordãrilor prea doctorale ºi academice. (Semnalez amatorilor cã studiile adâncite, de sintezã sau parþiale, foarte docte în specializarea lor, sunt departe de a fi dispãrut în culturi care-ºi trãiesc într-un chip mult mai complex ºi de mai multã vreme postmodernitatea...). Fãrã a exclude posibilitatea ºi, uneori, valoarea unor abordãri degajate pânã la exerciþiul ludic, cred cã abuzul unilateralitãþii nu e de dorit nici în acest caz, ba cã e chiar periculos. Aceasta, într-o culturã ºi o literaturã ca a noastrã, aflatã încã, în varii compartimente, în faza de ºantier a construcþiilor de sintezã care sã asigure o conºtientizare cu adevãrat limpede a valorilor. Ar fi sã ne jucãm ºi sã ne odihnim înainte de a transpira zidind. Or, sunt convins cã în momentul istoric pe care îl trãim, mai este foarte multã ºi chiar urgentã nevoie de truda constructorilor. Daniel VIGHI o literaturã în care exerciþiul critic devine exerciþiu imnic Poþi sã vezi partea goalã a paharului întrebãrii ºi sã ai, de aceea, o atitudine mai degrabã pesimistã decît optimistã, sã fii, vorba sociologilor postmoderni, alãturi de cultura supravieþuirii ºi sã te depãrtezi de aceea a dezvoltãrii. ªi pentru cã mie unuia îmi dã ghes mai degrabã cãutarea prin partea plinã a ºolului, cum îi zic bãnãþenii paharului, adicã mi-ar fi mai acãtãrii sã mai poziþionez înspre construcþie, dezvoltare, investiþie, încredere în viitor o sã trec în fugã în revistã, cum se zice prin armatã, batalioanele demoralizatoare ale pesimismului asupra întrebãrii despre ce, cum ºi cît (mai) poate critica româneascã, azi. Dacã ar fi sã mã rãtãcesc prin golul paharului aº ofta neguros (ºi n-o fac!), ar trebui sã mã plîng cã societatea româneascã recentã este incultã, stã sub semnul lui Adrian Minune, a lui Teo, a rockerilor de cartier, ar trebui sã-i zic despre manelizare, despre invazia prostului gust, a vulgarizãrii prozei, despre invazia nonvalorilor literare, despre oboseala cronicã a revistelor literare, despre marginalizarea literaturii ºi despre acapararea spaþiului public de figura inubliabilã a fostului ministru Miki ªpagã nemurit fotografic într-o pozã în care, cu delicateþe, cu palma dusã în faþa gurii îºi mascheazã gestul cu care îºi scotoceºte cariile cu o scobitoare, probabil din aceea de import cu þeapa din lemn tare, aºa ca în cîntarea ghiduºului Andrieº de pe vremuri, aceea despre ºedinþa lui Þepeº vodã. Sã nu uit sã mã refer în fugã ºi la lamentarea naþionalã a pierderii apetitului pentru cititul cãrþilor care încã din vremea cronicarului fu socotitã cea mai de soi îndeletnicire. Nimeni nu mai citeºte, se vaietã dascãlii de literaturã care nu mai citesc, nimeni nu mai citeºte, se vaietã scriitorii care nu mai citesc, nimeni nu mai citeºte pe nimeni, toatã lumea scrie, se uitã la televizor, se holbeazã anapoda la pereþi ºi se înghesuie pe la parascovenii literare în care foºnesc doamne ºi domni cu interese colaterale, atunci cînd nu vin mînaþi de un snobism în care discutã îndatoritor, se uitã dreapta ºi stînga, iarã discutã îndatoritor, iarã bagã o glumã culturalã, iarã se uitã dreapta ºi stînga. Cam aºa aº fi putut monta contextual textul referitor la întrebarea de faþã, încruntat ºi resentimentar faþã de cele ce vin în dauna altora care nu stau în faþã, deºi ar merita. Numai cã nu zic aºa, ferice cã s-a terminat epoca turnului de fildeº, îmi place lumea asta provocatoare, lumea mea, lumea recentisimã, asta a lui Teo ºi a lui Miki ªpagã, lumea asta incultã, împuþitã, ignorantã, snoabã, ºi dracu s-o ia, cã e provocatoare, enervantã, exasperantã ºi fainã, din chiar cauzele pe care le spusei. Pînã în 89 cultura avu a se lupta cu dictatura, cu cenzura. A luptat utilizînd ºopîrlele, parabolele, alegoriile, aducînd în faþã obsedantele decenii, altele decît cele ceauºiste. Cultura a luptat maiorescian, arta pentru artã a fost sã fie numele secret al mîntuirii prin culturã. Ce conta cînd mai marii ne stingeau becul, odatã ce la lumina lãmpaºului puteam sãl citim pe Platon ºi Leibniz. Ce mai conta cã aplaudam cu toþii ºi scandam acelaºi nume dacã libertatea interioarã era forma suficientã sieºi de libertate. Nu ºtiam atunci, nu ne-au spus filosofii culturii naþionale, cã Libertatea interioarã, aceea cultural-filosoficã, nu ajunge ºi cã e nevoie de libertate-pur-ºi-simplu. Pentru toþi, pentru semidocþi, pentru vrednici ºi nevrednici, pentru securiºti

81 80 raport despre starea criticii literare ºi dizidenþi, pentru telenovele, pentru Adrian Minune, pentru rahaturile de emisiuni teve cã mori cînd le vezi, pentru ziare de doi bani, pentru ca tot felul de neica Miticã Dragomir sã stea în fruntea spaþiului public. Libertatea este deopotrivã ºi pentru proºti, ºi pentru filosofi, ºi pentru ºmecheri, ºi pentru mototoli. Unde stã, în acest context tulburat, critica? Stã bine. Stã unde stã ºi cultura. Adicã în libertate. Sigur cã ne putem întreba dacã se foloseºte bine de aceasta. Aici e aici. Asta e întrebarea întrebãrilor. Adicã se foloseºte critica ºi literatura de libertatea pe care o are la îndemînã sau faptul cã totul este liber face ca literatura ºi cultura sã nu mai aibe nici un atu. Condiþii egale de exprimare pentru ºanse competiþionale egale ºi, de aceea, moral distribuite. Cine sînt azi mai bine dotaþi pentru a face faþã competiþiei acesteia? Modernii sau postmodernii? De ce zic aºa ºi nu altfel? Pentru cã asta îmi pare a fi cea mai fertilã, incitantã ºi enervantã disjuncþie în cultura actualã de la noi, chiar dacã sfera conceptualã a celor douã denominaþiuni nu se suprapune întrutotul cu aceea canonizatã teoretic în occident. În acord de altfel cu toate sincronizãrile noastre începute, programatic, odatã cu mirãrile lui Dinicu Golescu faþã la faþã cu stînjenii arhitecturii vieneze ºi, de acolo, mai departe. Aºa de atunci încoace, am tot preluat din occident, numai cã spre paguba sau/ºi spre uimirile doctrinarilor autohtoniºti versus bonjuriºti, specificul naþional nu-l pierdurãm, cum se temu, mai ieri alaltãieri, ideologul ortodoxist Nichifor Crainic, care-l gratulã peremist pe Eugen Lovinescu de maimuþã grasã cocoþatã în pom ºi îndemnîndu-ne, de acolo, sã facem ce fac apusenii. Fãrã demnitate ºi, mai rãu, fãrã originalitate. Spaime gratuite. Ieri, ca ºi azi, în vremurile cele recente, imitãm numai cã nu întrutotul: sîntem în diferenþã. Spre exemplu, în chestiunea cu moderniºtii ºi postmoderniºtii. Ce sînt cei dintîi, ce sînt cei de pe urmã? Îmi pare destul de limpede de vãzut ºi de arãtat conceptual. Moderniºtii sînt de extract metafizic, postblagian ºi postnoician. Postpãltiniºismul este ºi el o componentã de seamã a modernismului nostru. Modernismul se supãrã cînd cartea lui Sorin Matei judecã grupãrile de prestigiu ale literaturii noastre exersîndu-se critic altfel. Modernismul nostru este necondiþionat înalt filosofic, are cuprinderi înalt metafizice, se exerseazã la înãlþimi ideatice. ªi admirã numai lucruri, fapte ºi înfãptuiri culturale, care nu te compromit. Am putea spune, dupã diagnostic, cã avem aici de-a face cu Tradiþia, mai degrabã decît cu Modernitatea. Se spoate spune ºi aºa. Sau, altfel, cu un fel de Tradiþie a Modernitãþii. Modernitatea devenitã un soi de Sfînta Predanie. Alte componente ale acestei tradiþii a modernitãþii ar fi sã fie: ruºinea de a privi altfel decît mînios, indignat ºi ofuscat cultural kitschul, ruºinea de a spune cã arta ºi cultura sînt niºte îndeletniciri omeneºti alãturi de alte îndeletniciri omeneºti, cel puþin la fel de onorabile. Însã cea mai redutabilã dintre toate e moºtenirea romanticã, o moºtenire ca început, mereu reluat, al modernitãþii: ideea de geniu neînþeles, ideea escatologiei, a mîntuirii axiologice. Conform acestei viziuni aparþinãtoare Tradiþiei Modernitãþii, în vremile ce vor veni, urmaºii îºi vor frînge degetele de ruºine ºi remuºcare ºi-ºi vor reproºa cã nu au acordat valorii meritata ei recunoaºtere socialã ºi materialã rãposatului creator. O fi aºa, numai cã s-ar putea sã fie ºi altfel. Asta ar fi o istorie literarã contrafactualã de tip science fiction. Adicã o proiecþie ficþionalã la fel ca aceea în care Creatorul, Artistul, circulã cu Dacia 1300 sau, mai rãu, cu un Trabant, ºi pe lîngã el trece în goanã unul cu un Merþan de ultimã clasã. Creatorul îl scruteazã de la volan pe cînd îºi ascultã motorul cum tuºeºte din cauza jiglorului de relanti înfundat de la carburatorul murdar din cauze de rezervor cu depuneri de ruginã sau benzinã din aceea de la vreo staþie care livreazã combustibil de ultimã speþã. ªi cum zic, pe cînd stã Creatorul la volan în ãsta fel, îºi spune sieºi cã, deºi ãla are Merþan e un incult, un nenorocit, un manelist. O fi aºa, nimeni nu zice altfel. Unul este incult cu Mercedes, celãlalt cult cu Dacia. Ce e rãu în asta ºi de ce ar trebui neapãrat sã intre cei doi în rãzboiul nevãzut dintre Culturã ºi Capitalism perpetuatã, vai nouã, pînã astãzi de o tradiþie a modernitãþii mereu vie. Postmodernitatea ar putea fi rãspunsul adecvat la aceastã conflagraþie printr-o înþeleaptã relativizare ironicã. Nenorocitul de manelist e la volan ºi poate cã o fi mulþumit cu ce are. Sau poate nu. Cine ºtie exact cum stãm cu fericirea. În Tradiþia Modernitãþii valorile materiale se aflã în conflict cu cele spiritual-culturale pe refrenul popular al unei telenovele cu numele inspirat ales: ªi bogaþii plîng ecou ladino al ºlagãrului Banii n-aduc fericirea, din neuitatele vremi ale Epocii de Aur. Pentru postmoderni situaþia de dorit ar fi sã ai ºi bani ºi culturã, sã dobîndeºti, dacã poþi, recunoaºterea în timpul vieþii. Postmodernitatea mea (aºa cum o înþeleg eu) relativizeazã ideea de Culturã ºi Literaturã, le scrie normal, cu minuscule, le socoteºte ceea ce sînt, niºte substantive comune. Obiectivul didactic al unei asemenea relativizãri este sã stãm firesc în culturã, sã o demitizãm, sã o scoatem din majusculãri, din anverguri care îi împing pe prozatori sã scrie filosofie prin proza lor în loc de prozã iar pe poeþi sã aibã, spre exemplu, halucinaþii lirice imnice ºi sacrale în loc de poezie pur ºi simplu. Relativizarea ca drum spre o culturã care îºi depãºeºte criza prin asumarea normalã ºi fireascã a situãrii ei în societate ºi, mai apoi, de acolo, printr-o privire cît mai detaºatã cu putinþã sã-ºi punã întrebarea ideologului aceluia din Rusia lui Dostoievski despre ce e de fãcut. Înainte de toate sã socotim cã apatia faþã de pagina tipãritã este relativã. Sau, dacã nu e aºa, sã acceptãm ºi perspectiva cã în veacul ce va sã vinã nimeni nu va mai citi. Sau altfel. Sã declanºãm un rãzboi pe viaþã ºi pe moarte televiziunii, jocurilor pe internet, tuturor aºa ziselor tîmpenii care furã timpul liber al celor care l-ar putea cheltui folositor prin lecturã. Ar fi, în acest caz, sã înlocuim hedonismul relaþiei cu literatura cu autoritarismul acesteia, numai cã literatura nu poate trãi din iubiri smulse cu decretul sau din spaime întreþinute docimologic. Nu e o soluþie. Dragostea cu sila transformã insul in spe din om liber în prizonier. Prin urmare, literatura trebuie sã seducã tot mai puþinii cititori în competiþia ei cu mass media prin strategii adecvate. Trãdare, vor striga adepþii modernitãþii tradiþionale, abandon al esteticului, înlocuirea exigenþelor artistice cu consumismul, comerþul, kitschul. Nenorocire ºi încã o datã nenorocire. Pariu diferit, ar putea replica postmodernul meu, îmbinarea inteligentã ºi provocatoare a hedonismului cu subtilitatea marii culturi. În prozã, bunãoarã, redescoperirea plãcerii de a povesti. Regãsirea fascinaþiei ficþionalului. În critica literarã de dupã revoluþie îmi pare cã accentul hermeneutic s-a mutat, lent însã continuu, pe text ºi pe lectura lui diferitã. Modernitatea ne cere, ne-a tot cerut, sã nu scriem cu gîndul la cititor, sã-i întoarcem spatele, sã-i dispreþuim limitele, prostia, orizontul burghez. În vremea de aur a modernitãþii cititorul era stîrnit prin chiar aceastã continuã desconsiderare (aparentã oricum): miza era arta înainte de toate. Pe atunci reacþia, feedbackul, cum spun sociologii, era unul asemãnãtor aceluia dintre ateism ºi religie: negaþia confrontaþionistã menþinea tensiunea ºi interesul. Azi, în lumea omului recent, ateismul

82 raport despre starea criticii literare 81 în religie, sau conformismul ºi nonconformismul în artã au fost înlocuite în ambele cazuri cu indiferentismul. Mai periculos pentru divinitate ca ºi pentru culturã este sã le uiþi decît sã le negi. Asta e problema criticii, azi. O daraverã care, mie unuia, ca ins recent, îmi place. Cel puþin ca provocare. În perioada de pînã în 1989, apãreau multe cãrþi de criticã întîmplãtoare, sub forma unor antologii ale articolelor publicate prin revistele culturale, recenzii mai ales, în care nu atît metoda de lecturã era importantã, ci valorizarea, judecata valoricã. În deceniul din urmã au apãrut cãrþi de exegezã interesante, seducãtoare, s-a mai estompat teoria literarã pentru sine, a obosit ºi structuralismul ºi toatã obsesia ºtiinþificitãþii care transforma uneori exegeza hermeneuticã într-un fel de tratat anatomo-fiziologic împãnat cu invenþii conceptuale greu de strãbãtut la lecturã. Au apãrut cãrþi de analizã contextualã asupra literaturii mai vechi sau mai noi, au fost invocate ºi folosite perspective metodologice din domenii pînã mai ieri exotice precum imagologia, istoria ideilor, politologie, studii culturale. Asemenea perspective pot oferi perspective incitante ºi sînt în mãsurã sã seducã cititorul de metaliteraturã cel puþin în felul unui policier din literatura mare. Toate acestea au fost mai apoi dublate de editarea unor instrumentare de lucru precum dicþionare ºi antologii tematice care lipseau din literatura noastrã. E adevãrat cã a diminuat ponderea criticii de întîmpinare, nu mai existã mare promptitudine în a semnala prin recenzii valoarea, numai cã, de la sfîrºitul deceniului nouã, s-au afirmat critici tineri, nãbãdãioºi, dispuºi sã incomodeze ºi sã reaprindã spiritul critic de dinainte de 89, intrat în postcomunism într-un fel de obosealã dezabuzatã. Pe de altã parte, dacã existã o primejdie cu adevãrat letalã în literatura noastrã, aceea ar fi impulsul spre ceremonial ºi ritualitate festivã pe care-l resimte, ca pe o nevoie biologicã, o parte a criticii actuale din mediul universitar ºi academic din generaþia preºedintelui Academiei române, acompaniat ºi de juni conformiºti, doritori de progres ºi bunãstare academicã. Transformarea literaturii în mausoleu plin de statui pe care exegeþii sînt chemaþi, vorba fostului secretar general al partidului, sã le tãmîieze analitic, doctoral ºi pluridisciplinar la date fixe sau, eventual, ori de cîte ori au nevoi curriculare academice. O literaturã în care exerciþiul critic devine exerciþiu imnic. O literaturã în care este suspect dreptul de a obosi admirînd. Asta îmi pare a fi miza cea mai consistentã a criticii autohtone recente în urmãtorii ani: un fel de insurecþie axiologicã. Critica literarã ca act de curaj iconoclast. De altfel, aceasta, insurecþia adicã, pare cã este deja în desfãºurare cînd mai pe faþã, cînd mai prin infrastructurile construcþiei noii lecturi critice a literaturii naþionale. Întrebarea la care critica recent-postmodernã are a rãspunde în pofida sentinelelor, a sîrmelor ghimpate, a artileriei de toate mãrimile, dimensiunile ºi performanþele este aceea dacã avem a reproºa ceva cultural, ideologic, politologic, existenþial ºi atitudinal marilor noastre repere: de la Eminescu pînã la Constantin Noica, Sadoveanu, Cãlinescu, Cioran, Eliade sau totul este, cum spun yankeii, OK. Dacã totul e în regulã nu avem alta de fãcut decît sã închidem porþile templului ºi sã le deschidem în funcþie de calendarul comemorãrilor. Sã transformãm, adicã, literatura în ceva care sã aibe gustul pe care-l au sesiunile de comunicãri ºtiinþifice organizate de Societatea de ªtiinþe Filologice. Numai cã nu e aºa. Atîta vreme cît banchetul e în toi, întotdeauna existã jumãtatea plinã a paharului. Angela MARINESCU arta de acum pare mai degrabã o înjurãturã În afara lui Al. Cistelecan, optzecist notoriu ºi înrãit critic într-ale poeziei (cinste lui!), ºi a lui Gh. Grigurcu, ce îºi desfãºoarã scrisul pe mai multe nivele cu aceeaºi obiectivitate cu care un om flãmînd mãnîncã, cu ochii închiºi, aproape orice, pot sã spun cã nu mai avem decît critici literari mai mult sau mai puþin tineri, specializaþi, filologi autentici, post-moderni în mod structural, polivalenþi, disponibili pentru orice fel de artã, numai modernistã sã nu fie. Aºa încît, în afara celor deja amintiþi, excepþii sigure în lumea literarã a criticii noastre, învederaþi mohicani ºi ultimi, asistãm la o explozie de criticã literarã tînãrã ce mie, personal, îmi dã dureri de cap, întru cît nu-i pot þine pasul, cît un compas al vreunui Observator Astronomic. În altã ordine de idei, pentru cã nu urmãresc cu atenþie decît ce se scrie despre mine ºi asta numai din dorinþa de a mã flagela dintr-un impuls sado-masoch, pot sã spun cã nu înþeleg percepþiile criticilor respectivi (de poezie, prozã, eseisticã etc.) la dezlãnþuirea ºi descãtuºarea limbajului din ultimii zece (10) ani, percepþii ce par a susþine cã critica literarã, a noastrã, se simte agresatã de o translare a limbajului, de pe sîrma ghimpatã ce a împrejmuit atîtea turnuri de fildeº, ridicate semeþ pe vîrfuri pleºuve ºi chiar pe cratere întredeschise de vulcani, pe gardurile precare ale gospodãriilor individuale cele mai sãrace. ªi, ca orice lucru sãrac (ca ºi cel bogat, dar neîngrãdit), se dezvoltã pe dedesubt, în volute încrîncenate ºi voluptuoase, ce fac mai suportabilã atît sãrãcia lucie, cît ºi bogãþia neîndurãtoare. Astfel cã arta de acum, pentru ei, criticii, pare mai degrabã o înjurãturã decît o tulburare atroce de ape în vederea dislocãrii ºi reapariþiei unui limbaj ceva mai mobil, mai bogat din punct de vedere ontologic ºi mai aprop(r)iat de funcþia lui de a comunica. Lucru de neînþeles pentru mine. Mie însãmi fiindu-mi mai uºor sã scriu ca mine, decît ca bãtrînii. ªi, dacã ar coborî de pe soclu, critica literarã ar putea vedea ºi ceva bun în experimentele noastre de a scoate la ivealã din fiinþã, nu îndemînarea meºteºugitã, afrodisiacã ºi energizantã a talentului populist ºi agreabil urechilor ºi ochilor somnoroºi, talent mãrunt ºi nespecific, cît posibilitatea de a denunþa lupta îngrozitoare ce ne obligã sã fim mereu mai aproape de propria noastrã nimicnicie. Adrian POPESCU Critica, martorul nevãzut, judecãtorul corect In absenþa spiritului critic literatura se sufocã în braþele amatorismului, braþe vânjoase, dar lipsite de înþelegere, tenacitate lipsitã de orizont intelectual. Critica mai tempereazã zelul celor care vor cu orice preþ sã-ºi sufoce eventualii cititori, mai punând ea, critica, o necesarã ironie în contemplarea actului scrierii inflamate. Un martor, aºadar, criticul, la relaþia quasi-amoroasã, dintre cei doi, autor- lector, legaþi printr-o încredere ce devine deseori

83 82 raport despre starea criticii literare fidelitate. Plãcerea textului e diminuatã sau mãritã de martorul sever care este criticul? Când textul are valoarea lui clar consituitã, criticul o lumineazã ºi mai insistent, vezi Eugen Simion, Lucian Raicu, Mircea Iorgulescu, Cornel Moraru sau pariazã pe valorile în constituire, riscând, vezi Nicolae Manolescu, Al. Cistelecan, sau vine cu o tablã de valori alternative, sau opuse chiar, vezi Gh.Grigurcu sau Al. George. Existã critici de felul universitarilor Ion Pop, Mircea Martin sau Eugen Negrici atraºi de nuanþele de gri dintre albul orbitor axiologic ºi negrul compact al imposturii sau al experimentului avangardist, de morala care însoþeºte scrierea. Sau avem critici de o supleþe a formulelor neaºteptate, ca Alex. ªtefãnescu, unind metoda cu imaginaþia artistã, sau Petru Poantã, portretist cu fantezii arcimboldiene, ori dezinvolþi ºi rebeli ca Dan C. Mihãilescu, rafinaþi livreºti ca ªtefan Borbely, Mircea Mihãieº, sau inventivi abstracþi ca Dan Cristea, cald totuºi, în frazarea sa elegantã, ori meditativbaroci în expunere, ca Virgil Podoabã, intuitive cu dorinþa întregului ca Nicoleta Sãlcudeanu sau Ioana Pârvulescu, eseiºti în fond, subiectivitate care cristalizeazã splendid, sare marinã, pe plajele þãrmului sudic al asocierilor insolute, al vegetaþiei mediteraneene, cât de departe de rãcelile pozitivismului nordic. Oameni care scriu de o viaþã despre cãrþile unei epoci, trecând la maturitate de la cronica literarã la amintiri literare ºi portret, ca G. Dimiseanu, sau cei care- ºi urmeazã cu ochii dilataþi de viziune (sau himerã?) sistemul inventat, conceptul aruncat în arenã. El se numeºte balcanism literar, la Mircea Muthu, geografie literarã la Cornel Ungureanu, ºi mitteleuropenitate la unii scriitori români, perspectivã integratoare susþinutã ºi de Adriana Babeþi, anarhetip la Corin Braga, literatura citadinã vs. roman rural la Al. George, doric, ionic ºi corintic la Nicolae Manolescu. Bineînþeles cã e necesar ºi studiul de criticã, în perspectiva istoriei literare, acesta frecventat de paºii prudenþi ai unui excurs doctoral coborât în forfota strãzii, distins, destins însã, ca la Marin Mincu, Nicolae Florescu, Barbu Cioculescu, Ion Simuþ, Florin Mihãilescu, S. Damian, H. Zalis, Ion Holban... Am avea apoi aºa de preþiosul elaborat estetic al lui Ion Vartic, comentarii alexandrine, glose ale amurgului unei culturi, cea europeanã, din care facem parte în ciuda unor salturi, sau cartezianismul metodei Irinei Petraº, atrasã de panorame cu fluide rame, sau clasificãri originale, genotipuri, de raportat ºi la categoria vizionarilor care vor sã ordoneze prodigioasa realitate imaginarã ºi imaginalã. Ar mai fi, desigur, demersul cu intenþii psihanalitice al Martei Petreu, rãbdarea recuperatoare ºi valorificatoare a lui Mircea M. Diaconu, fantezia bine strunitã a lui Gabriel Coºoveanu, inteligenþa Laurei Pavel, ingeniozitatea lui Horea Poenar, radiografiile ample ale lui Daniel Cristea Enache. Imi place revista revistelor a lui C. Stãnescu, un critic experimentat. Apreciez cronicarii subtili care provin din poeþi, pe Ion Mircea, Nicolae Prelipceanu, Constantin Abãluþã, Ioan Es. Pop, Ioan Moldovan, Ruxandra Cesereanu, Vasile Dan. Mai citesc cu folos critica tinerilor sau mai puþin tinerilor de afiliere, orientare optzecistã, Ion Bogdan Lefter, panoramând imediatul, eseurile grele ale lui Gh. Crãciun, paginile din reviste ale eseistelor Carmen Muºat, Simona Popescu, Luminiþa Marcu, intervenþiile lui Marius Chivu, Tudorel Urian, Victor Cubleºan etc. Critica salutã ºi explicã valoarea, valorile, sau le demitizeazã, demoleazã sau le relativizeazã, derutîndu-ºi cititorii inocenþi. E martorul nevãzut la idila sau la despãrþirea dintre autor ºi cititorul îndrãgostit de discurs. Trebuie sã fie ºi judecãtorul corect, mãcar, dacã nu poate fi judecãtorul înþelept. Oricum fãrã ea devãlmãºia, de nu chiar haosul, ar începe imediat, furturile de proprietate ºi patent s-ar înmulþi înspãimântãtor, folclorul ºi iarba s-ar întoarce peste citadinele temple literare e drept, tot mai rar frecventate, azi, dar splendide în vremelnicia lor, care s-ar vrea eternitate Când valoarea lipseºte, criticul râde, împreunã cu noi de închipuita ºi fandosita pretenþie a autorului. Când dãm de ceva rar, exultãm. Nicolae OPREA poeþii ºi prozatorii nu mai citesc S-ar spune cã starea actualã a criticii literare româneºti se apropie de normalitate, dacã luãm seama cã în anii din urmã au apãrut numeroase sinteze critice sau istoricoliterare semnate de exponenþi ai tuturor generaþiilor, de la Nicolae Manolescu pânã la, sã zicem, Ion Bogdan Lefter. S-a finalizat, apoi, proiectul urieºesc al Dicþionarului scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi ºi Aurel Sasu, la realizarea cãruia a contribuit majoritatea criticilor literari, alcãtuind ad-hoc grupul de elitã al criticii româneºti postbelice. Aº mai adãuga în sprijinul afirmaþiei audienþa de care se bucurã seria micromonografiilor despre scriitorii contemporani (de la Marin Preda ºi Ion D. Sârbu la Mircea Nedelciu ºi ªtefan Agopian), care aduc un suflu nou speciei ce risca sã eºueze în exerciþiu de reabilitare culturalã sau în factologie purã. Dacã admitem, totuºi, cã în dinamica fenomenului se insinueazã pe nesimþite germenii impasului, acesta este al întregii literaturi, nu doar al criticii literare. Iar factorii crizei privesc mai degrabã procesul receptãrii care decurge din criza societãþii româneºti înaintând ºontâc-ºontâc spre capitalism. Este adevãrat cã interesul publicului cititor a scãzut simþitor în anii postrevoluþionari, dupã ce s-a potolit elanul recuperãrilor ºi a fost mulþumitã pânã la saþietate înclinaþia cãtre literatura non-ficþionalã (jurnale, memorii, epistolar). Lectura ca formã de refugiu ºi abolire a frustrãrilor din totalitarism a dispãrut în noile condiþii socio-politice, disipând un segment masiv de cititori. Dar starea precarã a receptãrii cãrþii este prea adesea explicatã printr-o ipoteticã vinã a criticii literare. Îndeobºte, când se vorbeºte despre o crizã a criticii actuale, este vizatã în fapt o anumitã falie a acesteia, ºi anume critica de întâmpinare. Mai discret sau vehement, scriitorii contemporani acuzã critica de întâmpinare de salturile survenite în receptarea cãrþilor recente. Nu demult, o poetã (talentatã, dealtfel), acuzând politica jocurilor de interese, propunea, nici mai mult nici mai puþin decât sã se facã ºi în criticã o revoluþie pentru eradicarea corupþiei. Iar de curând, un poet optzecist rãsfãþat ºi prolific pânã mai ieri, acuzã în bloc demisia ºi abulia criticilor, nutrind speranþa mãrturisitã cã vor plãti la scara istoriei pentru cecitatea axiologicã ºi dezinteresul lor profesional. Ce poþi rãspunde la asemenea acuze violente? Ele se nasc fie din pricina faptului cã poeþii ºi prozatorii nu mai citesc opera criticilor, fie pe fondul unor nemulþumiri particulare cu trimitere la propria creaþie necititã. În acest sens, n-aº exclude cu totul existenþa unor grupuri de interese în funcþie de zona (nu doar geograficã) în care apare o revistã sau alta (mã refer la revista de opþiune criticã, îndeplinind un rol determinant în reflectarea dinamicii literare). Dar trebuie

84 raport despre starea criticii literare 83 specificat cã la succesul cãrþii concurã o serie de factori. Începând cu promovarea imaginii în condiþiile nou create pe piaþa cãrþii prin concurenþa editorialã, trecând prin construcþia defectuoasã a cãrþii (mai greu de recunoscut) ºi pânã la eficienþa circuitului naþional de difuzare a cãrþii. Un circuit aproape inexistent, fiindcã se bazeazã în mare parte pe opþiunea buticarului, care bineînþeles cã va prefera o carte de succes din seria kitsch-urilor universale în detrimentul uneia semnatã de un scriitor român contemporan. Culpabilizarea criticii literare de întâmpinare derivã ºi din faptul cã majoritatea decanilor de vârstã ai criticii postbelice s-a retras din exerciþiul foiletonistic, dedicânduse sintezelor necesare. Este o falsã premisã, însã, întrucât locurile vacante au fost deja ocupate de alþi critici literari valoroºi, mai ales provenind din generaþia optzecistã, secondaþi de tinerii aspiranþi într-ale criticii, curajoºi ºi temperamentali. Aici intervine dificultatea propagãrii actului critic determinatã de micºorarea fatalã a tirajelor revistelor în care cronica literarã, prin tradiþie, este vioara întâi. ªi difuzarea lor absolut întâmplãtoare, în ton cu circulaþia aleatorie a cãrþii. Nu trebuie pierdut din vedere faptul cã o eficientã propagare a cãrþii actuale se realizeazã prin intermediul ºcolilor ºi, mai cu seamã, al facultãþilor cu profil filologic. Din nefericire, prea puþini dintre cei care robotesc în aria învãþãmântului superior îºi înþeleg menirea de formatori/îndrumãtori ai gustului estetic. Întrucât nu dezinteresul pentru lecturã pasager, am convingerea este îngrijorãtor, ci atitudinea ignarã sau de-a dreptul agresivã faþã de literatura românã, proliferantã în unele sfere intelectuale. Cu riscul de a pãrea o pledoarie pro domo, aº spune cã se poate observa cu ochiul liber o schimbare de opticã în exerciþiul criticii lucrãtoare, cum expresiv o denumea Cornel Regman. Cronicarul literar activ a înþeles cã trebuie sã-ºi modifice maniera de evaluare a cãrþilor ce apar întrun ritm vertiginos printr-o formulare condensatã a opiniei, urgentã (dar nu expeditivã) ºi tranºantã, cu accent marcat pe judecata criticã. Dar cred cã puterea sa de influenþare a gustului public, a plãcerii lecturii, s-a diminuat dramatic în anii din urmã prin pauperizarea clasei intelectuale care constituie, nu-ncape îndoialã, nucleul cititorilor. În regimul defunct, cititorul avizat nu avea acces la cãrþile dorite, fiindcã se editau în tiraje confidenþiale ori se vindeau pe bazã de liste oficiale activiºtilor de partid ºi securiºtilor preocupaþi sã-ºi mobileze biblioteca. Acum, acelaºi cititor contemplã îndelung cãrþile bune din rafturile librãriilor, întrucât puterea de cumpãrare a scãzut considerabil (deºi tirajele sunt cam aceleaºi). Poate cã relansarea Bibliotecii pentru toþi va reuºi sã deblocheze situaþia. În acest distopic univers al cãrþii din ziua de azi, cred cã apariþia suplimentelor literare încorporate în ziarele de mare tiraj dintre care se distinge, orice s-ar spune, Ziua literarã, prin program ºi structurã directoare poate sã producã recâºtigarea cititorilor de odinioarã. Iar târgurile de carte periodice, cu o mare afluenþã de (prezumtivi) cititori precum Bookarest ºi Gaudeamus ne dau oarecari speranþe în sensul restabilirii bunelor relaþii dintre scriitori/critici literari ºi cititorii lor (nu doar specialiºti). Un fapt apare evident: critica foiletonisticã trebuie sã-ºi modifice din mers maniera ºi spaþiul de exercitare a funcþiei instituþionale de îndrumare a gustului estetic. Gabriel DIMISIANU comentatori noi Despre starea criticii s-a mai discutat în era postdecembristã, la un moment dat vorbindu-se insistent, despre criza acestei profesii. Lucrul s-a petrecut dupã ce unii dintre practicienii ei reputaþi s-au retras din prima linie de atac, renunþând, din motive diverse, sã mai întâmpine literatura la zi. Retragerea lui Nicolae Manolescu de la cronica literarã (dupã 32 de ani!) a fost perceputã ca un semn clar de sfârºit de epocã. S-a vorbit ºi despre dezertãrile criticii, despre autodemitere ºi chiar despre trãdare, imputãri adresate criticii de cãtre unii scriitori din generaþia veche (generaþia mea), nemulþumiþi de faptul cã se scrie mai puþin despre ei decât odinioarã. Mai puþin ºi altfel decât fuseserã obiºnuiþi. Acestea au fost reacþii subiective faþã de criticã dar fapt este cã dupã 1990 o oarecare debusolare a criticii s-a fãcut simþitã. Ca ºi o relativã pierdere de audienþã. Una din cauze ar putea fi aceea cã a intervenit, odatã cu acele retrageri de care vorbeam, o schimbare a gãrzilor în critica literarã, proces totuºi perturbator ºi încã în curs. Aproape la toate revistele ºi la ziare au apãrut comentatori noi ai producþiei de carte, achitându-se de îndatoriri fiecare cum poate ºi cu experienþa pe care o are. Nu toþi sunt critici ºi nici nu aspirã toþi sã devinã. Fac ºi vor face oficii publicitare, mimând critica. Unii vor deveni totuºi critici iar câþiva sunt de pe acum. Sunt critici în sensul deplin al cuvântului ºi numai de timp au nevoie pentru a-ºi consolida o autoritate deja dobânditã. Dar sã spun ºi la cine mã gândesc. Mã gândesc, de pildã, la Tudorel Urian, cronicarul României literare sau la Daniel Cristea-Enache, cronicarul Adevãrului literar ºi artistic. Cronicile lor sunt urmãrite ºi aºteptate. Mã gândesc de asemenea la Gabriel Coºoveanu (Ramuri), la Irina Petraº (Apostrof), la Nicoleta Sãlcudeanu (Vatra) sau la încã mai nou veniþii în critica de întâmpinare Marius Chivu, Mihai Iovãnel, Simon Sora, Paul Cernat, Carmen Muºat, tineri critici care fac dovada capacitãþii de a formula expresiv judecãþi de valoare, de a cerne ºi de a ierarhiza. Mã gândesc ºi la Luminiþa Marcu ºi C. Rogozanu, rãtãciþi acum în gazetãrie, dupã un promiþãtor început în criticã. Sper sã revinã la aceasta din urmã. Exponenþii noului val se gãsesc deja instalaþi, dupã cum se vede, la posturile principale de recepþie ºi control critic ºi acþiunea lor, însumatã, va conduce, este de aºteptat, la o semnificativã cartografiere a momentului literar actual, cu valorile ºi tendinþele lui caracteristice. Retragerea vechilor critici, ocupaþi acum cu elaborarea sintezelor, a istoriilor literaturii române sau a memoriilor nu lasã în urmã peste tot locuri goale. Cât priveºte starea istoriei literare propriu-zise (ediþii critice, dicþionare, antologii, colecþii de documente etc.) este ºi rea ºi bunã. Este rea pentru cã marile ediþii, marile dicþionare sunt costisitoare ºi bani sunt puþini. Dar este rea mai ales pentru cã dispar cercetãtorii profesionalizaþi, specialiºtii în editarea de texte, oamenii dedicaþi explorãrii arhivelor ºi vechilor publicaþii. Editori cu experienþã vastã ca Teodor Vârgolici, Tiberiu Avramescu, Niculae Gheran, Gabriela Omãt, Margareta Feraru, Iordan Datcu sunt, din fericire, încã activi, dar întrebarea este cine îi urmeazã pe drumul unei profesiuni dificile ºi nerãsplãtite. Spuneam însã cã este ºi rea ºi bunã starea istoriei noastre literare, referindu-mã, când spuneam cã este ºi

85 84 raport despre starea criticii literare bunã, la câteva indiscutabile ºi aproape neverosimile înfãptuiri. A fost încheiatã tipãrirea Agendelor lovinesciene (ºase volume), a Jurnalului lui Gala Galaction (reeditarea necenzuratã a celor cinci volume). Amintesc în fugã încheierea publicãrii dicþionarelor Zaciu- Papahagi-Sasu, mai aflându-se în lucru, tot sub coordonarea neobositului Aurel Sasu, Dicþionarul biobibliografic al scriitorilor români. A apãrut Enciclopedia exilului literar românesc (de fapt nu numai literar) de Florin Manolescu. Apare în continuare Dicþionarul analitic de opere literare coordonat de Ion Pop. A apãrut Panorama criticii literare româneºti a Irinei Petraº. Recent mi-am procurat impunãtorul Dicþionar cronologic al romanului românesc (de la origini pânã în 1989) realizat sub girul secþiei din Cluj a Academiei. Faptul cã în condiþiile pe care le ºtim au putut fi duse la capãt aceste importante acte de culturã este o enigmã a epocii noastre de tranziþie. Încã una. Ioan BUDUCA Cum stãm noi? Matei Cãlinescu face o observaþiune care ne poate interesa în cel mai înalt grad în dezbaterea de faþã. Locul acestei constatãri: interviul acordat lui Nicolae Manolescu, în România literarã din sãptãmîna 2-9 iunie a.c. Zice Matei Cãlinescu aºa: în Franþa, critica literarã aproape cã a dispãrut; acolo gãsim cronici promoþionale, interesate de succesul comerical al cãrþilor; în SUA, în schimb, criticã literarã, în sensul ei clasic sã zicem, fac mai ales scriitorii. Dar criticii? Ei fac teorie aplicatã. Aplicã fel de fel de scheme ideologice pe materia unor cãrþi. Cum stãm noi? Cred cã stãm într-un paradox: avem multã criticã literarã în reviste cu tiraj mic, dar confuzia de valori este în creºtere. Criticii nu mai susþin anume grupãri literare. Dar existã ele? Nu ºtim din moment ce nu sînt susþinute. Poate cã nu existã. Romanul românesc (proza în genere) apare ca urmare a unor stãri de fapt individuale. Nu avem direcþii clare în proza româneascã de azi, eventualmente încadrate unui program teoretic pe care sã-l poþi atribui criticului Cutare, ori prozatorului Cutare. În poezie lucrurile par mai aºezate: dacã eliminãm maculatura epigonalã (preponderentã), rãmîne în prim-plan un nou fel de a scrie: mînios, sarcastic, antiliric, anti... anti... anti... Mari poeþi nu se vãd profilaþi pe orizontul acestui nou fel de a ºoca bietul nostru gust îmburghezit. Dar existã o polemicã pe sub toate acestea. Ea pare a-i aºeza faþã în faþã pe noii progresiºti (iubitori de studii culturale, feminisme, corectitudine politicã etc.) ºi pe cei care vãd în toate acestea o reîntoarcere a lecturii ideologizate. Cei din urmã nu sînt neapãrat majoritari ºi nici nu se poate spune cã vin din categoria celor care pînã în 1989 au apãrat autonomia esteticului (apãrînd, de fapt, sub acest steag, o ierarhie de valori pusã în opoziþie cu ierarhia oficializatã de oportuniºtii regimului ceauºist). Aceastã polemicã este vizibilã ca un aisberg în douã cãrþi recente: Boierii minþii, de Sorin Adam Matei, ºi Retori, simulacre, imposturi, de Ciprian ªiulea, ambele apãrute la editura Compania. Ambele pun întrebãri despre relaþia culturã-ideologie. Dupã pãrerea mea, ambele au o viziune ideologicã asupra ideologicului. Mai mult decît atît: cele douã cãrþi fac sã fie limpede un anume literaro-centrism care, azi, pare a fi, totuºi, pe cale de lichidare. Ce vreau sã spun este cã înþelegerea ideologicului din afara lui ar fi mai importantã decît descrierea poziþiilor conflictuale din jocul ideologiilor ºi pentru a face acest pas în afarã ar fi necesarã ºi ieºirea din prejudecata (de tip ideologic) potrivit cãreia literatura a rãmas pe tot cursul secolului al XX-lea în centrul lumii de valori. Obsesiva constatare cã am avut un secol al confruntãrilor ideologice (Y compris industrializarea crimelor astfel motivabile ) ne pune într-o enormã încurcãturã: nu mai ºtim ce este, de fapt, ideologicul ºi ce este non-ideologicul. În acest punct, avem a reflecta la fulguranta intuiþie pe care Matei Cãlinescu o desfãºoarã în acelaºi interviu. Aceastã intuiþie este, de altfel, pricina faptului cã îl citez pe Matei Cãlinescu în debutul articolului de faþã. Iatã ce spune el acolo: nu faptul cã te face sã gîndeºti fals anumite lucruri este ideologicul, ci faptul cã te face sã nu mai poþi gîndi anumite lucruri. Exemplul din interviu era Paul Georgescu, ultimul intelectual român care mai credea în mãreþia ºi necesitatea istoricã a revoluþiilor proletare. Raþionalitatea de tip marxizant bloca spiritul viu al acestui critic cu un gust estetic rafinat în faþa oricãrei epifanii a iraþionalului. Nu mai putea gîndi iraþionalul. Or, ce este mecanismul preþurilor într-o economie de piaþã? Ludwig van Mises a explicat, cu geniu, chiar la un an de la victoria bolºevismului în Rusia, cã pur ºi simplu economiile în care preþurile sînt stabilite birocratic, administrativ, de la centrul de comandã al statutului, nu au cum sã funcþioneze, pentru cã raþionalitatea preþurilor nu poate fi cunoscutã, nu poate fi stocatã într-un mecanism. Ea aparþine iraþionalitãþii pieþei, ale cãrei raþiuni sînt de constatat uºor, dar imposibil de planificat. Faptul cã ideologicul este ceea ce te face sã nu mai poþi gîndi anumite lucruri a fost pus într-o ecuaþie strãlucind de claritate ºi de Horia-Roman Patapievici, tot recent: în nr. 5 din 2004 al revistei Orizont, în conferinþa A asculta, a citi, a imagina. Acolo este reconstituit felul în care paradigma cognitivã a Occidentului a eliminat, pe cãile felului cum a fost regînditã raþiunea, intuiþia imaginalului (cunoscutã lui Aristotel, de pildã). Or, aceastã lichidare cognitivã a rolului imaginii în gîndire a fãcut sã devinã dene-gîndit (ne-gîndibil) un întreg nivel de realitate: acela cãruia îi spunem, cu conotaþii repulsiv-negative, magicul. L-am eliminat din gîndire, dar funcþioneazã, nebãgat în seamã, în ceea ce Ioan Petru Culianu a descris ca fiind magia manipulãrilor moderne stãpînite de Statul-Mag. Am dat aceste exemple, aparent dinafara temei noastre de dezbatere, pentru a mã întoarce la temã: consider cã mai important decît repunerea în dezbatere a conflictelor ideologice (fãrã de care noi, criticii literari, pãrem a ne considera oarecum orfani, oarecum fãrã... stãpîn) ar fi sã regîndim ce este ideologicul (cãci nu e numai ce ne-a învãþat marxismul cã este) ºi, apoi, ce are a fi gîndirea cu adevãrat liberã, spiritul cu adevãrat nefalsificat.

86 raport despre starea criticii literare 85 Daniel ILEA Nimic neparadoxal *) Ca ºi la un romancier pursânge, la Lucian Raicu lectura participativã e singura «cale de acces» spre marile spirite, spre el însuºi, spre noi înºine. Scrisul sãu n-are nimic de-a face cu limbajul puþin didactic, puþin sec al unui «critic literar». Nu-þi dã nimic murã-n gurã nici o afirmaþie definitivã, nimic neparadoxal; presupune, sugereazã, tenteazã (ai zice chiar atenteazã, nu însã la viaþa, ci la moartea textului), cu un umor sarcastic ºi tandru ºi cu o infinitã bogãþie de nuanþe pe care îþi lasã bucuria sã le descoperi. Iatã câteva stãri paradoxale din studiul despre Thomas Mann dar mai întâi o propoziþie valabilã atât pentru acesta, cât ºi pentru L. Raicu: «Vorbind de atâtea alte lucruri ºi atâþia alþii, venerabil-ºãgalnicul autor lasã sã-i scape destule despre sine ºi, mai mult încã, despre imaginea, despre reprezentarea (uºor idealizatã, ai fi tentat sã spui) de sine.» Aºa gândea Thomas Mann, aºa gândeºte L. Raicu, 99% din timp: «Sântem pe domeniile Textului, adicã într-un spaþiu eminamente liber ºi suveran, unde oricui îi este îngãduit sã spunã orice; sã fie dupã cum îl taie capul; aºa e jocul, asta e regula pe aici.» Uneori, însã, iatã-i într-o cu totul altã stare (mai omeneascã, am spune): «Thomas Mann obiºnuieºte sã acorde personajelor mai multã [deci nu libertatea absolutã de pe domeniile Textului, n.m.] libertate decât alþi scriitori, devenind intratabil când spaþiul unei libertãþi naturale, cutezãtoare, este explorat, mai mult decât se cuvine, dincolo de frontierele permise. Nu totul este permis ºi nici Geniului însuºi nu-i este totul permis.» În cele din urmã, însã, revin împreunã la întâia stare, natural-muzicalã am spune, a creatorului-instrument al operei: «Nici Naratorul, nici Personajele, Autorul el însuºi nu cunosc libertatea. Textul o cunoaºte, respirã în voie. Textului nu i se poate prescrie ºi interzice nimic, nu acceptã nici o autoritate, nici o limitã în afarã de aceea impusã de norma întocmirii sale ca text. Þinta sa este una singurã: sã subjuge, sã seducã.» Uneori «eticheta» (princiarã, pãmânteanã) nu este respectatã, regele sare din jilþul sãu ºi strigã: «Afarã!» Alteori: «La un triumf al Etichetei [ca formã artisticã, n.m.] asistãm, ºi nu în detrimentul adâncimii omeneºti, în toate operele lui Thomas Mann. Alteþa regalã [aici, Artistul, n.m.] suferã, disperã, dar asta nu trebuie sã se vadã nemijlocit. Îndatoririle înalte ale formei [textului artistic, n.m.] nu îngãduie aºa ceva.» *) Apud Lucian RAICU, Calea de acces, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, Deºi Thomas Mann i-a devenit, cu timpul, foarte apropiat lui L.Raicu (citindu-l, recitindu-l ºi scriind despre el, mai ales), nu este, totuºi, prea înrudit cu structura spiritului raician, pentru cã Thomas Mann: «Este egalul sau aproape egalul geniilor artistice supreme, însã, spre deosebire de acestea, nu are nimic înspãimântãtor» (unicã diferenþã, dar mare, chiar foarte mare!). ªi mai clar: «Cel mai apropiat dintre cei foarte îndepãrtaþi.» ªi ceva care seamãnã a loviturã de graþie involuntarã: «Cel mai tulburãtor dintre marii scriitori normali.» Iar ca o compensaþie, în urma pãrerii de rãu cã aºa e ºi nu altfel: «S-a ridicat dintre cei normali, dar cât de sus s-a ridicat.» Dar esenþialul a fost deja spus. Deºi a fost spus, cât de mare, cât de iubit îi rãmâne, totuºi, Thomas Mann, «care, în felul unui jucãtor pãtimaº, înrãit, familiarizat cu demonul, se mai aºazã o datã la masã» (cea de scris la 75, la 80 de ani): «Aruncând în joc tot ce a câºtigat pânã atunci». O operã care «afirmã viaþa, deºi cunoaºte moartea» (dupã propriile cuvinte ale lui Thomas Mann). (Septembrie 1993) Un catehism al scriitorului? *) Lui Lucian Raicu ar trebui sã i se acorde un brevet de termodinamica spiritului pentru inventarea unui sistem de ardere completã. La cãrþile sale mã gândeam altãdatã ca la niºte avioane, acum mã gândesc ca la niºte sobe dogoritoare. Reflecþiile au apãrut în ªi le puteau cumpãra 3570 de oameni. Investiþie rentabilã pentru iernile grele care au urmat. La gura sobei raiciene sã rostim acest catehism al scriitorului. Sub formã de jurnal (mai puþin personal decât în Gogol, Calea de acces ori Ionesco), un jurnal de meditaþii poetice asupra actului creator, fãrã balast teoretic. Un tânãr scriitor ºi-ar vedea trasat la perfecþie portretul (trecut, actual, viitor). Ar avea certitudinea «misticã» de-a fi «un ales» ºi, în acelaºi timp ºi în exact aceeaºi mãsurã, un «pion de sacrificiu» în favoarea Operei. I-ar veni sã nu mai continue lectura ºi, mai ales, sã nu mai punã niciodatã mâna pe creion. Ar citi, totuºi, mai departe ; ca sã-ºi dea curaj, s-ar gândi cã e «numai o carte». Ar afla, astfel, cã, în cinstea naºterii sale, scriitorul primeºte în dar un frumos destin de Meºter Manole : «Dereglarea sistematicã a simþurilor de care vorbea ca de o necesitate ºi obligaþie a poetului Rimbaud nu este numai a simþurilor, ci a tuturor resorturilor moralpsihologice ºi existenþiale ; ea se impune pentru a naºte ceva viabil în artã ; dar înseamnã o dereglare, o ruinare lentã, controlatã, a echilibrului pe care se întemeiazã putinþa omului de a exista în chip firesc ºi de a fi sã nu evitãm cuvântul! fericit.»

87 86 raport despre starea criticii literare În cãutarea «adevãrului artistic», la L. Raicu, contrariile ºi paradoxurile trãiesc într-o ciudatã armonie: nu se liniºtesc (înþepenesc) într-o sintezã, ºi nici nu biruie unul sau altul; stãrile îºi furã una alteia locul, pe nesimþite, formeazã o coincidentia oppositorum! De pildã, pentru a crea, nu-i bun nici cliºeul nefericirii totale, al mizeriei, nici reversul (ºi mai tâmp) al sãnãtãþii înfloritoare ºi al «totalei nestânjeniri psihofizice», ci acel beethovenian «simt cã-mi revin forþele»: «Nu cã este sãnãtos, fiinþa pulseazã spre starea de forþã ; dintr-un astfel de timp tranzitoriu se naºte adevãrata creaþie.» (Adicã, dintr-un fel de entre-deux ) Trebuie sã devii mare meºteºugar al scrisului, dar asta nu ajunge defel pentru a deveni mare scriitor, fiindcã «o tehnicã literarã este totdeauna expresia unei viziuni, a unei metafizici». Ce bine suntem dotaþi: avem ochi, talent, minte (minte mintea?), mâini, picioare, urechi e o minune sã fim atât de bine înarmaþi! (ªi pentru scris, ºi pentru viaþã.) Pierdem (ori ne atrofiem) unul din cele de mai sus, ºi gata, nu mai suntem ce-am fi putut fi dacã Dar nu numai viaþa ne poate face sã devenim alþii (ca oameni ºi ca artiºti), ci ºi opera, odatã nãscutã, ne schimbã. *) Apud Lucian RAICU, Reflecþii asupra spiritului creator, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, Deºi, în perioadele de intensã creaþie, viaþa se retrage într-un plan secund, opera devenind viaþã, Lucian Raicu are poate dreptate sã afirme cã nu existã, totuºi, o prãpastie absolutã între scris ºi trãire, întrucât acelaºi artist se lasã trãit deopotrivã de operã ºi de viaþa realã. Chiar dacã nu prãpastie, o falie (sau chiar mai multe) brãzdeazã conglomeratul hibrid om + artist. Dincolo de permanentul transfer dinspre real spre artistic (ºi invers), mai existã ºi «ceva» care face ca arta sã devinã o «realitate de sine stãtãtoare», dacã nu mai adâncã, oricum altfel decât viaþa. (Reversul medaliei ar fi o anumitã neputinþã a artei în faþa trãirii; ne amintim cã Albert Camus îºi mãrturisea imposibilitatea de-a transfigura în scris mai mult decât o parte infimã din vécu, uneori chiar ºi cele transfigurate nefiind dupã el de intensitatea trãirilor iniþiale.) Unele nici nu pot fi transpuse. Fericirea, de pildã. Pentru a zugrãvi nefericirea, urîtul, absurdul, golul, artistul foloseºte un stil seducãtor: asistãm la «anularea fondului prin formã»; dar, dupã cum spunea Herbert Marcuse, «oroarea rãmâne oroare» în opera de artã! Pentru a descrie fericirea ar trebui, dimpotrivã, un stil urît, mohorît, ºters, ceea ce n-ar mai fi nici stil, nici artã; sã vorbim despre fericire într-un stil frumos ar fi banal. Existã, în aceastã carte, o unitate a fragmentelor ce aparþine nu atât unei strategii conºtiente cât unui flottement în voia obsesiilor, a gândurilor care face poezia Reflecþiilor. Ajungi la o frazã, zâmbeºti. Te simþi întãrit. Apoi tot ai senzaþia cã va veni ceva sã-þi strice tihna cititului. ªi vine: pagina urmãtoare. Extraordinar repovestitã, crud luminatã, pãþania cu Mulot din Feuillets d automne de Gide, relevând cã «adevãrul» (din punct de vedere artistic ºi moral-uman) al minciunii lui Mulot e mai convingãtor, mai viu decât adevãrul gol-goluþ, de necontestat, dar mai fad, mai plicticos: «Perfecþiunea minciunii avansate de Mulot [ ] iatã aspectul abisal al revelaþiei.» De aici toatã «ambiguitatea tulburãtoare a actului literar». Devenirea scriitorului e obligatoriu marcatã de astfel de «înþelegeri», de «ruperi». Deºi «scriitorul adevãrat nu mai are niciodatã acces la repaus [în sens de destindere-desprindere totalã de menirea lui, adicã repaus de om obiºnuit, n.m.] ºi la confort sufletesc, pentru cã ruptura din care îºi nutreºte opera nu poate fi niciodatã vindecatã, ba el trebuie s- o adânceascã mereu, cu bunã ºtiinþã», totuºi (lucru important) trebuie sã se ºi odihneascã, sã leneveascã din când în când, în sensul proustian. Se întreabã L. Raicu: «Cine îºi închipuie cã rãscolirea cu care plãteºti þine o noapte albã pentru cele câteva rânduri ºi o viaþã singura ce þi s-a dat pentru o carte-douã, trei, repede intrate în rutina apariþiilor? ªi chiar de n-ar fi aºa, meritã ele neliniºtea ºi aþâþarea singurei tale vieþi?» Rãspunsul îl gãsim câteva pagini mai încolo: «La ce bun opera? Ea opreºte trecerea, restituindu-ne câteva clipe de eternitate, de fericire calmã, sustrase devenirii vertiginoase, timpului cotropitor, deprimant.» Ce rea, pustie ºi rece trebuie sã fi fost ziua în care criticul Raicu a putut scrie urmãtoarele: «Critica este literaturã conºtientã de sine, text literar la puterea a doua.» Sau, ºi mai ºi: «Textul literar agitã, strãluceºte, incitã, loveºte sensibilitatea ºi parcã în replicã (în opoziþie cu el) textul critic nu dispune de nici una din aceste resurse active : este placid, mohorît, descriptiv, lipsit de orice reflexe vii.» (Sã fi visat el sã devinã mare romancier? Sã fie aceasta rana? De unde acest complex de inferioritate în faþa textului literar, din partea unui eseist ºi critic dãruit cu un har inegalabil de scriitor?) Sã vedem cum stau lucrurile : «Adevãratul scriitor se încredinþeazã instinctului sãu, totdeauna just orientat.» Atunci, reflecþia directã, eseul ºi comentariul generalizator mai au vreun rost? Iatã ce-ºi rãspunde sieºi Lucian Raicu, prinzând curaj: «Marii scriitori ai secolului (Proust, Musil, Thomas Mann) acordã jumãtate din spaþiul operei lor capitale (În cãutarea timpului pierdut, Omul fãrã însuºiri, Muntele magic) dezvoltãrilor de ordin eseistic, generalizãrilor de ordin filosofic, social, psihologic etc. fãrã ca [ ] impresia artisticã fundamentalã sã aibã ceva de suferit.» (Rãsuflãm relativ uºuraþi.) Este exact ceea ce se întâmplã ºi în cãrþile raiciene, model de eseisticã «instinctivã»: «Nu vezi personajele dacã eºti romancier, nu realizezi ideile ºi tonalitatea lor dacã scrii criticã: sau le vezi prea bine. (Cine vede ideile, nu mai vrea ºi nu mai poate sã le dea expresie.)» Sã rostim acum împreunã acest verset din catehismul raician: «Sã mai citim o datã, silabã cu silabã, ºi sã credem fiecare cuvânt rostit aici. Eminescu trebuie crezut: Tu mi-ai deschis a ochilor lumine. Tu: Shakespeare. Sã mai citim o datã.» ªi acest paragraf: «Sã luãm aceste douã fraze dezvoltate, pe care leam putea rosti cu egale ºanse de adevãr în ceasuri de mare sinceritate: 1) eu nu vreau sã învãþ un nou limbaj, nici nu am timp, eu vreau sã spun ce am de spus în limbajul

88 raport despre starea criticii literare 87 constituit ºi am multe de spus, vechile cuvinte îmi ajung ºi 2) eu vreau sã spun ceva, ceva nou, dar cuvintele vechi ºi limbajul constituit mã împiedicã, iar ceea ce am de spus nou sunã în ele nu a spunere nouã, ci a spunere veche ºi banalã. [ ] Cel ce scrie a trecut pe rând, ºi trece continuu, chiar în clipa de faþã, consecutiv ori simultan, de la o atitudine la alta (cele douã poziþii extreme dictate de reflex), dupã cum n-a ocolit ºi nu ocoleºte spaþiul optativdilematic, spaþiul reflexiv, pe care cele douã linii extreme îl mãrginesc.» În final, sã mai amintim extraordinarele pagini despre Marin Preda ºi «semnele» prin care recunoaºtem «prezenþa omului care va scrie»: «Când totul în jur se prãbuºeºte, eroului [ªtefan din Delirul, n.m.] îi e bine, îi merge de minune. Pentru cã în el trãieºte presimþirea fericitã a scrisului.» Ca ºi eseul despre «Urmuz sau ruºinea de a fi scriitor», unde vedem cum acest geniu necopt rãmâne pe buza abisului (artistic ºi existenþial), nearuncându-se, neasumându-ºi-l pe deasupra mai fiindu-i ºi fricã, ºi ruºine cã lumea ar putea, doamne-fereºte, sã afle cã scrie! Sã-ºi repete, zilnic, tânãrul scriitor cã: «Revelaþia sufocantã a deprinderii obºteºti ºi a lipsei de mirare faþã de tot ce încalcã legea umanã, fiind nedrept, revoltãtor de nedrept, revelaþia aceasta este esenþialã [ ] ; pentru cã el va scrie ºi pentru a-ºi arãta mirarea ºi revolta.» (Octombrie 1993) Doina CURTICÃPEANU Galaxia formelor naive Carte menitã valorificãrii începuturilor poeziei naive româneºti (sec. XVIII), A doua tradiþie (Editura Dacia, colecþia Universitaria, 2003) are, în actualitatea agitatã de psihoza relativizãrii valorilor, un incontestabil coeficient provocator. Cum l-aº numi altfel, câtã vreme studiul domnului Gheorghe Perian ne orienteazã atenþia asupra unui fenomen literar marginal. ªi tocmai astãzi, când aºa-zisul sentiment depresiv al marginalitãþii contrariazã jindul europenist, de centralizare, nutrit prioritar. Noroc cã teoria nivelelor de culturã, pe care autorul îºi întemeiazã viziunea stratigraficã, a fost lansatã în centrul luminos al Europei. Ce ºansã apoi cu expresia ei actualizatã în postmodernismul american, bazat pe un sofism de tipul cultura postmodernã este antielitistã pentru cã este popularã. Lãsând impresia cã doreºte sã risipeascã orice eventualã mefienþã faþã de modestia temei (desigur aparentã), criticul invocã de la bun început asemenea precedente. Examenul bibliografiei domeniului va conta prin substanþialele adnotãri fãcute pe traseul discuþiei, în funcþie de relieful particular al regiunilor acestui nivel literar scufundat, rãmas mult timp sub cota de observaþie ºi de interes a criticii literare : povestirile în versuri, cântecele de lume, mica poezie religioasã, opera lui Anton Pann. Astfel, departe de-a constitui o extravaganþã survenitã intempestiv pe fluxul exegeticii contemporane, cursul cãrþii îºi dezvãluie generos afluenþii. Mai mult. Chiar modalitatea investigativã asumatã de interpret îºi vãdeºte, graþie cartografierii exacte a þinutului strãbãtut, precursori neluaþi în seamã ca atare de portretiºtii sãi calificaþi. Aºa cum se desprinde din paginile volumului, imaginea criticului diferã întrucâtva de cea a cronicarului literar activ în anii 80, persistentã în reveria esteticã ºi memorialisticã pe care dl. Petru Poantã ºi-a subintitulat-o cu senecanã explicitare, ca în tratatele magiºtrilor stoici ai Porticului mijlociu, preocupaþi de maºinãria lumii, Efectul Echinox sau despre echilibru. Focalizându-i silueta în mijlocul grupului de critici afirmaþi prin deceniile 8-9 ºi care în prezent sparg piaþa literarã, memorialistul conchide: E un analist meticulos, didactic aproape, urmãrind cu prioritate mijloacele artistice de producere a textului. Are perspicacitatea unui stilistician foarte cultivat, nelipsindui însã intuiþia sensurilor de adâncime ale operelor literare. Aceste însuºiri l-ar deosebi, þine sã adauge, de Radu G. Þeposu, ale cãrui analize sunt mai flexibile, mai puþin «dogmatice» ºi opresive. Aflat la altã vârstã spiritualã acum, autorul sintezei dedicate de curând genurilor naive meritã, cred, considerare prin extinderea câmpului raportãrii dincolo de pervazul echinoxist, devenit cu vremea, el, opresiv. Fãrã a clinti nimic din consecinþele de duratã ale participãrii de tinereþe la Echinox (ar fi ºi contrar bontonului local), rãmân la pãrerea cã dl. Perian prelungeºte peste timp, rafinând-o, tradiþia unei critici universitare clujene anterioarã Echinoxului. Iniþiatã la Muzeul Limbii Române, proiectatul lãcaº al cercetãrii originale, potrivit articolului program din 25 aprilie 1920, redactat de Sextil Puºcariu, ºi având ca obiect de studiu scrutarea þãrii în care e adãpostitã universitatea, în toate ramurile ºtiinþei, aceastã tradiþie s-a întrupat prin aportul lunediºtilor clujeni (filologi, istorici literari, botaniºti, medici), reuniþi în jurul buletinului Dacoromania. Pentru alergicii isterizaþi azi de certe cuvinte, ar trebui spus cã numele conoteazã aici Romania Orientalã, în raporturile ei complexe cu Romania Occidentalã. De altfel, Erotocritul lui Cornaros în literatura româneascã, amplul studiu publicat în primul numãr de V. Grecu, preludeazã în acest sens orientarea anuarului. Articole mãrunte (o rubricã astfel botezatã de admirabilii etimologiºti semnatari, cu gând probabil la înþelesurile pe care prototipul latin al românescului mãrunt - minutus - le-a pãstrat în derivatele romanice: minuþios, detaliu fin, bijutier ºi, prin minuteria, obiect lucrat în aur) a creat prilejul conturãrii unei specii aparte. Un soi de breviar savant, larg ramificat asociativ, unde o problemã urmãritã de la izvoare la vãrsare era restituitã în chenar exhaustiv pe doar 3-4 pagini. E vorba de o erudiþie lapidarã, cu prizã filologicã ºi susþinutã aplecare spre omenesc. Adicã tot atât de receptivã la revelaþia vechilor manuscrise, pe cât de atentã la vocabularul grãdinilor þãrãneºti din Banat. Când, într-un mai extins cadru, în studiul despre Codicele pribeagului Gheorghe ªtefan, transcrie jitia secretarului domnesc, cu lunga agonie a stãpânului, consemnatã diaristic, adnotând-o impresionant (1924), sau când reproduce în anexele monografiei Mihail Halici (1926) testamentul cãrturarului, emoþionant prin clauzele donatorii de umile obiecte disparate, semne ale provizoratului existenþial, Nicolae Drãganu ne aduce sub ochi laconice discursuri asupra morþii, cum vor fi catalogate ulterior asemenea documente. Faptul cã, în alt ceas, Michel Vovelle va parcurge mii de testamente

89 88 raport despre starea criticii literare provensale, pentru a descoperi acolo atitudini în faþa morþii (Mourir Autrefois, 1974) nu diminueazã importanþa iniþiativei lui N. Drãganu, care, sumarã cum e, nu se limiteazã la chestiuni de purã filologie, cum s-a tot repetat. Recursul la o diversitate de surse, furnizoarele unor informaþii convergente, cu rol în cunoaºterea urmelor, pe care singure izvoarele literare nu ni le pot oferi, conferã abordãrilor muzeistice indubitabilã actualitate. Am deschis paranteza, spre a marca o bornã luminoasã de pe filiera unei continuitãþi exegetice, în care dl. Perian îºi integreazã lucrarea. În primul rând ºi frapant, prin felul cum sub privirea sa pagina criticã retrãieºte o asemãnãtoare însufleþire erudit-scrutãtoare. Totodatã, ºi întrucât documentarea autorului se adreseazã unor surse (în parte identice cu ale muzeiºtilor) dintr-o bibliotecã rar frecventatã azi de criticii literari a mãrturiilor indirecte ºi-a confesiunilor eliptice din codicele miscelanee pe ale cãror file au zãbovit privirile lui Nicolae Drãganu sau Valer Literat. Amplificatã însã, iscodirea izvoarelor înainteazã acum de la Codicele Matei Voileanu la antologiile din istoria mentalitãþilor realizate în anii noºtri de Al. Duþu (1986) ºi Toader Nicoarã (1994). În frecventarea manuscriselor de conþinut miscelaneic (promotoarele cuprinderii polimatice a lumii), dl. Perian îºi exerseazã înclinaþia afinã spre abordarea caleidoscopicã a diversitãþii. Din caseta strãvechilor sbornice, dar ºi din varii culegeri poetice, interpretul desfãºoarã pentru noi firele colorate ale unei vaste împletituri de gen cu protagoniºti (stelarii, sihastrul, înstrãinatul, novicele, pãrintele spiritual), repertorii tematico-simbolice, filozofie de viaþã ºi un întreg limbaj semnificative pentru orizonturile sensibilitãþii din zonele cotidianului epocii. Prin comentariile la colinde, cântece de stea, verºuri la morþi, cântecul pustiei, atmosfera mentalã a secolului al XVIII-lea reînvie fermecãtor datoritã unui analist profund comprehensiv al dimensiunii umane. Studiul reliefeazã conturul unui model uman omul de sentiment, alãturi de care, pe fundalul zilelor, îºi fac apariþia oamenii de interval (între neºtiutori ºi cãrturari), depistaþi aici, de pildã, în arcanele însemnãrilor din bisericile Maramureºului. Zeci de asemenea glosatori pe marginea cãrþilor donate pentru pomenirea morþilor ºi a viilor. Anonimi ce-ºi autodefineau demersul scriptural laconic, printr-o sugestivã sinecdocã: ªi am scris cu mâna de þãrânã. ªi mâna va putrezi iar slovele sã vor pomeni. În fapt, istoria prin cei mici, cum o definea mai demult Iorga. Axatã pe reconstituirea vieþii afective de altãdatã (în nota exigenþelor preconizate de L. Febvre), dar pe baza dovezilor naivitãþii, cartea d- lui Perian îºi demonstreazã originalitatea criticã prin prezentarea cu tot firescul a normalitãþii medii dintr-un veac încã puþin defriºat de criticii literari. Asupra lui, la noi s-au plecat mai totdeauna istoricii. Toader Nicoarã, Sentimentul de insecuritate în societatea româneascã la începuturile timpurilor moderne, 2002, sau Constanþa Ghiþulescu, Bisericã, sexualitate, cãsãtorie ºi divorþ în Þara Româneascã a secolului al XVIII-lea, 2004, pentru a cita doar ultimele apariþii editoriale. Captivat de subiect ºi protagoniºti, criticul nostru adunã de pe întinsul pajiºtilor naive eºantioane sclipitoare, fie cã textele glãsuiesc cu neliniºte ºi patetism, ca pentru a-l trezi pe cel adormit, aducându-i aminte cã va muri, fie cã, nemãsurat encomiastice, altele irealizeazã iubita ca nãluc ºi fandasie. Ingenioseruditele contextualizãri reprezintã tot atâtea strategii de sugerare a prestigiului temei cãrþii sale, unde, spre exemplu, voga acrostihului, privitã în oglinda oracularã, depãºeºte cântecul de lume ºi prestaþia lui Dosoftei, fiind urmãritã pânã la Cicero, în De divinatione ºi, mai departe încã, pânã în vechea poezie ebraicã, unde acrostihul din Plângerile lui Ieremia dã suferinþei o tonalitate mai calmã. Ce putea pãrea dogmatic în manifestarea din kairos-ul echinoxist se dovedeºte a fi de resortul unei precizii stãruitoare, somatizatã azi în chipul expertizei suple din lucrãrile de sintezã ale criticului. Ele vehiculeazã o achiziþie intelectualã temeinic filtratã ºi mereu primenitã. Cu toate acestea, nimic din ostentaþia descãrcãrii de pe internet a unor fiºiere de ultimã orã, fluturate demonstrativ. O criticã de factura minuteriei (la Bucureºti, o mai practicã dl. Mihai Moraru, iar între româniºtii italieni, la Florenþa, profesoara Angela Tarantino), presupunând alte ritmuri ºi lentile decât cele majoritare, (aproape un lux), dar ºi alte satisfacþii, chiar dacã silenþioase, suficiente însã pentru ca minutierul sã se limiteze la a publica rar ºi atunci o singurã carte într-un an, fãrã sã mai simtã ºi tentaþia articolisticii curente, dãtãtoare de provizorii competenþe profitabile. Nepresupunând retractilitate, consecvenþa atitudinii rezervate a universitarului fãrã burse, sponsorizãri ºi impresariat, când la modã e protagonistica gesticulantã ºi veloce, îmi lasã impresia a fi blazonul tainic al unui neo-clasic, tip de care scria cândva Tudor Vianu, opunându-l oamenilor rãzbãtãtori, plini de apetenþe ºi veleitãþi, care posedã «libido dominandi» ºi sunt gata pentru ascensiuni rapide. Apoi sã nu ne mire cã, aºa fiind, dl. Perian scrie o carte vie, conectatã la cele mai noi tendinþe autohtone ºi europene din cercetarea antropologicã. Al. CISTELECAN Cronicarul de probleme Nu de artã, ci de probleme se ocupã selecþia (anume orientatã) de cronici a lui Mircea Iorgulescu din Tangenþiale (Editura Institutului Cultural Român, Bucureºti, 2004). Au fost lãsate deoparte, aºadar, cãrþile de literaturã, preferîndu-li-se cele metaliterare ; ba chiar ºi dintre acestea Mircea Iorgulescu le alege aici pe cele mai fierbinþi, mai la ordinea zilei, mai iritante; cãrþi, de regulã, în jurul cãrora s-a fãcut oarece vîlvã, fie de bine, fie de rãu, fie de ambele feluri deodatã; cãrþi, aºadar, cu regim de vedetã ºi ale cãror ecouri nu numai cã încã nu s- au stins, dar al cãror potenþial de iritare (în cazul unora, pozitivã) e încã activ. Tangenþialele de modestie ale lui Iorgulescu sînt, de fapt, mai degrabã frontale, chiar ºi atunci cînd cronica nu se desfãºoarã epopeic, în episoade sãptãmînale întinse pe cîte-o lunã. Sînt frontale, în primul rînd, pentru cã autorul merge drept, pe o scurtãturã eclatantã ca economie criticã, spre idee, spre miezul problematic ºi vulnerabil al cãrþilor; ºi merge întotdeauna înarmat ca un hoplit; sînt ºi mai frontale pentru cã însuºi scrisul lui Iorgulescu e drept ºi sever, fãrã arabescuri sau volute; un scris atic, de nu de-a binelea spartan; drept ºi sever atît în dicþie ºi stil, cît ºi în judecatã/evaluare. Dacã lui Pompiliu Constantinescu i se potrivea titlul de Saint-Just al criticii literare, cu atît mai mult acesta i se potriveºte lui Mircea Iorgulescu, ale cãrui cronici sînt mult mai iacobine ca spirit. Comentariile lui devin, în fine, cu totul frontale prin casanþa elegantã, dar ºi neiertãtoare, a argumentelor; scrisul lui

90 raport despre starea criticii literare 89 Iorgulescu se bazeazã pe probe, nu pe seducþie; iar dacã existã totuºi (ºi cum sã nu existe?!) ºi o seducþie, aceasta vine din rigoare ºi rectitudine, din vivacitatea argumentãrii ºi din tranºanþa delimitãrii, dintr-un echilibru iritat din cînd în cînd, dar întotdeauna lucrînd imparþial; chiar ºi la mînie, Iorgulescu nu-ºi iese din fire pînã într-atît încît sã-ºi piardã umorul ori sã-l schimbe pe umoare. ªi, oricum, ºtie sã dea iritãrii stilul justeþii; al justeþii fãrã apel, ultime; al justeþii nude. Chiar ºi cînd justificã o nedreptate, aceasta reiese ca un adevãr rezolut. Justificarea e atît de obiectivã, de non-afectivã încît nici nu poate fi bãnuitã. Încheind, de pildã, rîndurile despre Literatura lui Eugen Negrici, Mircea Iorgulescu semneazã apãsat o sentinþã: cartea lui conþine cea mai exactã analizã despre fenomenul optzecist din cîte s-au scris pînã acum (p. 161). Cartea lui Negrici nu conþine, fireºte, nici o astfel de analizã ; decît, poate, cel mult un fel de pamflet sau de iritãri rãu stãpînite ºi ºi mai rãu camuflate. Dar probabil cã lui Iorgulescu îi va fi cãzut bine. Din ce motive, nu se vede; se vede doar, gravatã sec ºi aulic, sentinþa. Sînt însã puþine astfel de sanctificãri ale erorilor ori exageraþiunilor altora. Faþã cu aberaþiile, mici, grave ori patente, cum vor fi, el alege, de regulã, soluþia seninã a ironiei. Cînd survine (ºi survine destul de des), ironia cade însã ca o ghilotinã infailibilã. Dar ea survine numai de nevoie, numai cînd argumentarea, faþã cu asiduitatea rãtãcirilor, ar fi lipsã de bun gust. Iorgulescu nu þine, programatic, sã fie ironic; poate cã ºi structural e mai degrabã sarcastic decît ironic; cert e cã atîta vreme cît e posibil ºi rezonabil, el se pãstreazã în limitele argumentaþiei, ale raþionalitãþii de bun simþ, cãreia îi displace orice fel de abuz ºi de manipulare, a textelor, informaþiei sau ideilor; dar cînd lucrurile sînt groase de tot, nu existã decît o soluþie: executarea ironicã, scurtã ºi definitivã, cu tãieturã maiorescianã. Critica lui Iorgulescu e, de altminteri, în bunã mãsurã, una de execuþie; în sensul cã e neiertãtoare cu gafele, mofturile ºi erorile, indiferent ale cui ar fi, nu în sensul cã i-ar lipsi o dimensiune de tandreþe, o vibraþie empaticã; o comprehensiune tandrã, dar tot riguroasã, se desfãºoarã în cîteva cronici din secþiunea a doua Trecutul prezentului -, însã ºi aici doar asupra cîtorva cãrþi (ale Monicãi Lovinescu, Sandei Cordoº, Gabriel Dimisianu, Augustin Buzura mai cu seamã). Dar ºi tandreþea lui Iorgulescu e neiertãtoare, cînd are motiv sau cauzã. Despre Tentaþia risipirii a lui Augustin Buzura scrie, de pildã, cu evidentã participare umanã, dar nu trecînd peste ceea ce el crede a fi o triplã eroare - de calcul sau de nervi a autorului: faptul cã Buzura s-a închipuit, din loc în loc mãcar, pamfletar ( cu atît mai mult cu cît lui Augustin Buzura acest registru îi este interzis, p. 212). Interzis, pe cît se înþelege, ºi stilistic, ºi prin condiþie. Mergînd iute la idee, la argumentaþie, la problemã, Mircea Iorgulescu verificã numaidecît coerenþa ºi adevãrul (oricît de relativ, deoarece critic) al acestora. ªi, fireºte, primul lucru care-i sare în ochi e inadvertenþa acestora, stridenþa nepotrivirii lor la realitate. Cînd are norocul sã dea peste o asemenea carte, cu armãtura mai precarã sau prea pripitã ori, din contrã, prea apãsatã - în viziune ori concluzii, învîrte stiletul cu o anume voluptate, pînã cînd devine limpede de tot în ce zariºte a aberaþiei duc premisele respectivei argumentaþii sau viziuni. În Literatura românã sub comunism (2002), de pildã, Eugen Negrici avansa o judecatã extrem de gravã, afirmînd cã tãcerea demnã a literaturii de sertar sau, dacã de încumetai, samizdatul ar fi fost singura cale împotriva compromisului. Deºi e spus atît de rezolut, argumentul lui Negrici nu e lipsit de suport. El însuºi, mai apoi, în analizã, îºi relativizeazã exigenþele sumare ºi radicale de la început. Dar vinovat nu e doar fãcutul, ci ºi, uneori mãcar, ºi începutul. Premisele puse astfel îi dau prilej lui Mircea Iorgulescu sã le dezvolte în propria logicã, ducîndu-le la un astfel de capãt: Dacã într-adevãr se acceptã ºi adoptã acest radicalism, atunci lapidarea literaturii scrise sub comunism ºi a scriitorilor care au produs-o nu se poate substitui lepãdãrii intransigente de tot ce s-a produs atunci / / Învãþãmîntul, de pildã, a continuat sã funcþioneze, deºi era integral sub controlul partidului comunist, iar probabil salubru ar fi fost ca dascãlii / / sã stea acasã / / La fel / /, medicii etc. (p. 159). Ajunse, cu ajutorul lui Iorgulescu, la finalitatea lor intrinsecã, fireºte cã discursurile savonarolice riscã sã fie doar o simplã pirotehnie jurnalisticã de consum (idem). Acestor replici frontale li se adaugã (dacã nu cumva le premerg), întotdeauna, la Iorgulescu, argumente de precizie, þinînd fie de informaþia istorico-literarã, fie de miºcarea ideilor ori de tehnica ediþiilor. Punerile la punct cresc astfel de la detaliu la întreg, întreþinînd un suflu polemic ce pare structural ºi mobilizator deopotrivã. Vocaþia acestui nerv polemic se desfãºoarã în adevãrate ritualuri de execuþie pe seama altor cãrþi. Vedeta acestei culegeri este cartea Alexandrei Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco: l oubli du fascisme. Suita de cronici a lui Mircea Iorgulescu e un adevãrat spectacol de rigoare, de la descompunerea argumentelor ca atare la aceea a tehnicilor de argumentare ºi pînã la evidenþierea carenþelor de documentare ori la manipularea total disonestã a informaþiilor ºi citatelor. Nici un nivel al cãrþii nu rãmîne neinvestigat înainte de a se ajunge la concluzie. Iar în astfel de rãzboaie totale Mircea Iorgulescu e un combatant ºi cu vocaþie ºi antrenat, dovedind rãbdare ºi migalã unde e cazul, dar ºi lovind iute ºi definitiv cînd e momentul. ªi nu existã moment favorabil pe care Mircea Iorgulescu sã nu-l exploateze. Tangenþiale nu-i o carte de rãzboi, deºi stilul ei e, de regulã, belicos. Dar e aºa mai degrabã din cauza deciziei ºi fermitãþii cu care sînt spuse lucrurile, decît din cauza spiritului cu care sînt fãcute. Iorgulescu practicã ºi el un dogmatism de expresie, dupã Lovinescu, ºi nu unul de idee. Tocmai de aceea ºi cînd e paºnic pare înarmat. Iritarea îi vine însã mai bine, cãci la el iritarea e cauzã de elan. Critica de austeritate Alexandru Ruja s-a remarcat iniþial ca un expert în poezia contemporanã, mãrindu-ºi apoi raza de acþiune ca istoric literar. În aceastã ultimã calitate a îngrijit ºi prefaþat ediþii, benedictismul sãu ajungînd la apogeu prin realizarea ediþiei critice a operei lui Aron Cotruº, al cãrui monograf autorizat a ºi devenit, odatã cu Aron Cotruº, viaþa ºi opera din Proiectul de geografie literarã al centrului critic de la Timiºoara, avîndu-l pe Cornel Ungureanu de cap ºi incitator, a fost susþinut ºi de el prin douã volume dedicate pãrþii din întreg, volume care radiografiazã toposul unei literaturi ºi literatura unui topos. Dar inima îl trage tot spre poezie, oricît s-ar fi diversificat preocupãrile ºi temele. Ca dovadã ºi aceste Ipostaze critice (Editura Excelsior, Timiºoara, 2001), deschise spre toate genurile, dar privilegiind din greu poeþii. E o culegere combinatã, de studii ºi cronici, dar care persevereazã pe un principiu de unitate, atît în stil auster, fãrã ispite -, cît ºi în metodã : de regulã, comentariul, indiferent de ce fel ar fi, porneºte ca o cronicã de ediþie, transformîndu-se apoi

91 90 raport despre starea criticii literare într-un portret al operei. Chiar ºi atunci cînd acest prag de pornire lipseºte în mod expres, Alexandru Ruja îºi face el o fiºã editorialã, strîngînd într-un catalog sumar toate volumele autorului respectiv ºi deschizînd investigaþia abia dupã realizarea acestei ediþii. Pe douã linii, de altminteri, pot fi grupate cam toate studiile; una care porneºte anume de la ediþiile critice ºi alta care urmãreºte, poate cu un pic de pãrtinire, tema transilvanã în diversele ei ipostaze. Precum se vede, ambele linii sînt motivate ºi ordonate de preocupãrile de dinainte. Argumentul de deschidere ne previne, de altfel, cã autorul s-a bazat de preferinþã pe opera cuprinsã în ediþii critice sau ediþii de autor ; de fapt, nu numai cã s-a bazat, ci chiar a comentat, mai în felul sãu, asemenea ediþii. Fiecare studiu are un moment solemn, ritualic, de strictã criticã a ediþiei. Cu atît mai mult cu cît Alexandru Ruja ºtie bine ce trudã se ascunde într-o astfel de ediþie ºi cu ce ingratitudine (nu doar bãneascã) e ea rãsplãtitã. Exaltarea acestei vocaþii a curatorului de ediþie e, astfel, binevenitã: Puþini ºtiu ce muncã uriaºã se ascunde în spatele liniºtitelor pagini din aceste ediþii. Pentru a le realiza este nevoie de o temeinicã pregãtire filologicã, de un larg orizont cultural (literar), de pasiune ºi dãruire, de rãbdare ºi perseverenþã, de seriozitate ºi rigoare, de inteligenþã ºi sacrificiu, de spirit critic ºi perspectivã istoricã. Calitãþi multe ºi în întregime admirabile, dar sigur Alexandru Ruja nu exagereazã cu nimic atunci cînd le convoacã pe seama realizatorului de ediþii critice. Ar fi fost oarecum de aºteptat, dupã acest imn minim ºi iniþial, sã vedem aceste calitãþi exaltate ºi cu prilejul fiecãrei ediþii comentate; Alexandru Ruja n-o face însã, decît la modul implicit, rezumîndu-se, de regulã, la raportarea onestã ºi la descrierea de fiºã biblioteconomicã: Sunt reproduse poeziile nepublicate zice el, de pildã, despre volumul I din ediþia Pillat pînã la ediþia din 1983, iar în addenda sunt publicate poemele în prozã. Pe lîngã studiul introductiv ºi nota asupra ediþiei, volumul mai cuprinde o amplã secvenþã cu note, variante, bibliografie, referinþe critice. În final este anexat un tabel cu genealogia familiei Pillat ºi o schiþã bibliograficã a Corneliei Pillat etc. (p. 81). Odatã achitatã aceastã notã de onestitate, Alexandru Ruja nu mai insistã asupra realizãrii ediþiilor ca atare. E drept cã, în cartea lui, e vorba de ediþii aproape ireproºabile, dar oricum nu e schiþatã niciodatã vreo întîmpinare ori vreun reproº ºi nici nu se vede intenþia de a nutri aºa ceva. Discuþia se rezumã la atît, dupã care comentariul se orienteazã spre opera în sine, pãrãsind ediþia ; aceasta devine, de fapt, pretextul unei investigaþii personale. Iar investigaþiile merg, de regulã, spre o imagine sinteticã, ajungînd, nu rareori, la consistenþa unui sîmbure monografic (la ªtefan Baciu, ªtefan Aug. Doinaº, Ioan Alexandru, de exemplu). Cînd e vorba de vreun clasic dintre rãzboaie, investigaþia aplicã principiul de onestitate bibliograficã ºi asupra exegezei, dar numai ca receptare de autoritate. Profilul operei e schiþat ºi cu ajutorul receptãrii, dar principiul se aplicã doar marilor nume de autori ºi critici din interbelic. Atunci cînd se opreºte asupra vreunui scriitor de azi, referinþele dispar aproape cu desãvîrºire (ºi mai pot fi ghicite doar în unele aluzii). Argumentul enunþã destul de net obligaþia asumatã de a cita contribuþiile critice (pentru cã ele sunt o faþã limpede ºi revelatorie a modului în care se desfãºoarã în timp istoria literaturii române, dar mai ales pentru cã istoria literaturii poate fi ºi o istorie a receptãrii critice, dacã nu cumva este, chiar acest lucru, în primul rînd. ); aceastã faþã e valabilã însã doar atunci cînd e vorba de Lovinescu, G. Cãlinescu ºi alþi cîþiva iluºtri. Impresia e cã numai literatura interbelicã prezintã ºi aceastã a doua faþã, literatura contemporanã avînd una singurã ºi mult mai inocentã. Cealaltã linie a cãrþii exaltã prezenþa literarã a Transilvaniei, de la Eminescu pînã la ultimii poeþi ºi critici comentaþi (Ioan Alexandru, Gheorghe Pituþ, dar ºi Ovidiu Cotruº), devenind o constantã nu neapãrat programaticã, dar în orice caz ireprimabilã. Nu întotdeauna Alexandru Ruja îºi propune anume sã releve fenomenologia literarã transilvanã ori sã evidenþieze acest topos, dar de cîte ori poate, o face. Transilvania e ºi o temã de afect, nu numai de cercetare. Dar partea ei de afect, de participaþie, nu e susþinutã prin retoricã exaltantã, ci printr-un fel de exaltare a prezenþei. Cel mai bine se vede acest lucru în Fascinaþia Transilvaniei suferitã de Eminescu, unde interesul lui pentru Transilvania þine de o esenþialã componentã interioarã a personalitãþii sale (p. 9). Ba chiar mai mult de atît dacã se poate -, marile teme ale operei eminesciene pornesc din ideea Transilvaniei, Transilvania se integreazã într-o viziune poeticã, iar opera eminescianã o cuprinde ca pe o idee fundamentalã a ei (p. 10). Simbolreper (p.11) al operei eminesciene, Transilvania prezideazã oarecum toatã componenta mitic-istoricã a operei eminesciene, coborînd spre arhetipuri. Tot la nivel arhetipal lucreazã ea ºi în opera lui Slavici (p. 41), dar aceasta e mai de aºteptat. O regãsim, fireºte, cu atît mai activã la poeþii ardeleni. Dar spiritul ei e întrupat, cu deosebire, de Maiorescu, vãzut de Alexandru Ruja, în deplin acord cu Ovidiu Cotruº, ca o ipostazã supremã a calitãþilor ardelene: De origine transilvanã (cu ascendenþe de rudenie spre reprezentanþii ªcolii Ardelene Petru Maior), Titu Maiorescu va prelua ºi pãstra trãsãturi ale spiritului ardelean intransigenþa ºi consecvenþa opiniilor, vocaþia misionarã ºi pedagogicã, respectul pentru culturã ºi civilizaþie, deschiderea europeanã, primatul adevãrului, toleranþa, seriozitatea ºi tenacitatea în actul cultural ºi pragmatic, spiritul etic ºi educativ (p. 161). Acestor înclinaþii grave ºi eroice li se adaugã, cu alt prilej, umorul, ºi el invenþie literarã ardeleanã: Apariþia eposului eroi-comic în literatura Transilvaniei ar trebui sã fie de naturã sã anuleze concluziile unor priviri critice obtuze, care vedeau în literatura transilvanã doar substrat etic ºi tentã moralizatoare (p. 52). Critica lui Alexandru Ruja nu e transilvanistã, dar o transilvanofilie o marcheazã intim, la rãdãcinã. Calmã, corectã ºi generoasã, aceastã criticã are un comportament bonom inalienabil. Alexandru Ruja nu comite rãutãþi, nici motivate, nici gratuite. El merge pe calea pozitivã ºi sobrã, preferînd întotdeauna o soluþie de acceptare pacificã a operei. Chiar ºi atunci cînd acesteia i s-au fãcut, de cãtre alþii, mustrãri, el alege sã o premieze. Nu întotdeauna pentru ceea ce meritã ºi nici întotdeauna pentru ceea ce opera respectivã e. Bonomia lui pozitivizeazã uneori chiar împotriva evidenþelor. Despre Ioan Alexandru, de pildã, blocat într-o reþetã imniforã, afirmã cã poetul are un registru liric variat, extrem de mobil ºi dinamic, fiind extins sau concentrat în funcþie de elementele relevate în poezie (p. 194). Nu-i vorbã cã Ioan Alexandru era foarte mobil cînd era vorba de geografie, istorie ºi botanicã, pe care a încercat sã le repertorieze integral, dar era cu totul imobil ca atitudine, viziune ºi retoricã. Însã bonomia lui Alexandru Ruja trece rareori de limitele adevãrului. Esenþial, el rãmîne un critic de încredere, scrupulos deopotrivã în etica judecãþii ºi în cea a interpretãrii.

92 raport despre starea criticii literare 91 Dorin ªTEFÃNESCU Raþiunea contradictorie Suntem în Europa Centralã dacã vrem sã ne recunoaºtem pãrtaºi la resurecþia spiritului european, scrie Cornel Ungureanu în prefaþa cãrþii sale Mitteleuropa periferiilor (Ed. Polirom, 2002). Resurecþia spiritualã, care este una a identitãþii într-o lume pe cale de a se globaliza, nu poate ignora un spaþiu etno-cultural specific, situat la mijloc, între Orient ºi Occident. Or acest spaþiu este astãzi pulverizat în teritorii de sine stãtãtoare, altãdatã marginale, fragmente rezultate din dezmembrarea Imperiului Habsburgic. Imperiul trãia, în primul rând, prin marginile sale. Nu se poate înþelege nimic din «structura imperialã» fãrã a studia marginile. Este tocmai ceea ce îºi propune autorul, într-un studiu extrem de incitant, care nu este doar un excurs doct despre geografia culturalã (literarã) a unui tãrâm utopic, ci în primul rând o investigare subtilã a imaginarului profund, creator al unor constelaþii simbolice grãitoare în complexul mental ce subîntinde creaþiile unor scriitori emblematici. Dacã mitul Europei Centrale se naºte la confluenþa unor necesitãþi stringente ºi a unor proiecþii în imaginarul utopiilor imperiale, acest mit (sau utopia habsburgicã) ilustreazã, pe de o parte, imaginea unui Centru defunct, cãutat ºi reinventat în universul imaginar, iar, pe de altã parte, imaginea periferiilor, a marginilor care fie, atunci când Centrul exista, erau copia miniaturalã a acestuia, afirmând un policentrism spectaculos, fie, în lipsa Centrului, îl recreau ca Imagine reprezentativã. Marginea participã astfel la sacralitatea unui Centru iradiant, în speþã la lumea arhetipalã a Vienei imperiale. Prin însuºi faptul cã ea repetã, obedient mimetic, Centrul, atunci când acesta din urmã va fi dispãrut, marginea va ºti sã preia, nostalgic crepuscular dar semnificativ, un mit din substanþa cãruia îºi va extrage seva vitalã. Fiecare astfel de centru parþial re-crea mitul naþional. Îi pãstra treze valenþele. Policentrismul nu e prin urmare strigoiul care bântuie imaginaþia duºmanilor descentralizãrii; dimpotrivã, radicalizând condiþiile geopolitice ºi culturale, el favorizeazã resurecþia spiritualã, activeazã energii potenþiale. Aº sublinia mai apãsat, în acest context, vocaþia benefic marginalã a periferiilor. Peripheria nu numeºte doar þinuturile mãrginaºe, ci ºi circumferinþa ori chiar suprafaþa unui obiect (a unei lumi). Ea este cea care poartã împrejur (peri împrejur, pherein a purta); în ea lumea nu e des-centratã ci îºi poartã centrul în fiecare punct al acestui contur împrejmuitor. Situarea în afarã a periferiei nu e decât aparent ex-centricã, deoarece realitatea ei este prin definiþie centripetã. Periferia re-prezintã Centrul, imitându-l la o altã scarã a manifestãrii, dar în aceeaºi ordine a valorii, dupã cum Centrul, la rândul sãu, absoarbe periferia, impunându-se ca astru ce îºi lumineazã sistemul. Dacã ne referim la o lume care are volum, adâncime ºi nu doar întindere, spre Centru trebuie sã coborâm sau sã urcãm, pornind dintr-o periferie întotdeauna de suprafaþã, superficialã. Vom vedea cã aceastã înþelegere a periferiei nu e tocmai lipsitã de sens într-o lume degradatã care încearcã însã, cu disperare, sã-ºi regãseascã Centrul. Pe de altã parte, marginea este o limitã, un hotar ce desparte o lume de altã lume. Dincolo de margine, Centrul înceteazã sã mai lumineze, el apune în bord, pe un þãrm care marcheazã agonia lui. Marginea semnificã Centrul pentru cã îi traseazã ºi îi limiteazã aria puterii sale de iradiere. Marginea este o marcã, în ambele sensuri: þinut de frontierã ºi semn distinctiv, adicã limitã ce instituie diferenþa între un aici ºi un dincolo mereu ostil, ºi înscripþionarea înscrierea în literã a unei spiritualitãþi ce vizeazã recunoaºterea. A vorbi despre Europa Centralã, spune C. Ungureanu, înseamnã a numi marginile unor imperii care þin în echilibru lumea, însã marginile vor fi mereu abandonate, confiscate de un spaþiu malign, ceea ce înseamnã cã echilibrul asigurat de un Centru ce se afirmã ca putere (ºi întreþine raporturi de putere cu marginile) este mai mult sau mai puþin precar. Criza centralã este resimþitã cu acuitate de margini, mai ales atunci când ele schimbã Centrul, uneori într-o alternanþã nãucitoare, generatoare de grave fisuri în conºtiinþa celor marginali (este cazul Alsaciei ºi al Lorenei ºi, oarecum, al Ardealului). Totuºi, marginalitatea înregistreazã cel mai fidel seismele ce zguduie un sistem în care implozia Centrului e receptatã ca despãrþire de axis mundi, ca pierdere a Tatãlui. Conºtiinþa marginalã, atunci când se hrãneºte din nostalgia unui Centru scufundat, este o conºtiinþã orfanã. Ea nu mai e peri-fericã ci dez-axatã, lipsitã de un Centru coagulant. Pierzându-ºi Axul central pe care îl reflecta, ea fie va supravieþui într-o sensibilitate crepuscularã, în agonia nostalgicã a ceea ce a pierdut, fie se va reflecta pe sine ca pe un nou Centru creat dupã chipul ºi asemãnarea celui dispãrut. Se va înscrie, altfel spus, în sensul unei recuperãri cvasi-mitice ori în cel al unei construcþii utopice. Existã, prin urmare, douã tipuri de scriitori care exprimã acest sfârºit de lume. Primul tip este încã legat de lumea cea veche, de un Centru idilizat, venerat ca ax în jurul cãruia e posibilã Ordinea Tradiþiei, reflectare a Ordinii Divine. Al doilea tip este cel al creatorilor de religie, al întemeietorilor unui nou început, ai unei noi Ordini care încearcã sã refacã o lume distrusã. Ambele situaþii însã sunt marcate de ispita originarului, fie cã acesta e situat într-un trecut eclipsat, fie într-un viitor înceþoºat. Este chiar tensiunea pe care se întemeiazã raþiunea contradictorie; într-o lume în care totul stã sub semnul diviziunii, al pierderii unitãþii, conºtiinþa cautã întregul originar. Într-o lume central-europeanã fragmentatã ºi desacralizatã (ignoratã, ba chiar contestatã), au existat ºi existã opere care (se) revendicã (de la) un Centru, cu sentimentul crepuscular ori auroral cã Centrul poate fi afirmat ºi în marginea marcantã, în periferia care îi poartã încã emblema strãlucitoare. Epoca retro, marcatã de încercãrile de a recupera imaginile Vienei imperiale, îi aflã printre reprezentanþii sãi de frunte pe Kundera ºi pe Hrabal. Acesta din urmã afirmã într-un interviu: De fapt, eu aº da o definiþie proprie fundamentului culturii, care pentru mine se aflã în Europa Centralã, în spaþiul pe care îl ocupa Imperiul Austro- Ungar. La extrema opusã, M. Krleza îºi exprimã alergia faþã de literatura crepuscularã generatã de cãderea Imperiului: «complexul Europei Centrale» mi se pare a fi o fantomã. O poziþie mai vag conciliantã oferã D. Kis, pentru care fiecare vede ce vrea în conceptul de Europa Centralã. Totuºi, mai importante decât conceptul în sine sunt, dupã cum spuneam, constelaþiile imaginare specifice, unele obsesive, abisal redundante, precum anumite toposuri centrale în romanul crepuscular austriac sau prezenþa frecventã a personajului-ofiþer. Despre semnificaþia simbolicã, în contextul dat, a uniformei, C. Ungureanu observã cu fineþe pãtrunzãtoare: Ameninþarea anarhiei este din ce în ce mai vie ºi simptomele cele mai limpezi sunt legate de vizibilitatea corpului. Uniforma protejeazã corpul, îl leagã de un univers

93 92 raport despre starea criticii literare matricial. Ea dã ºansã arhetipului, evocã apartenenþa, rãdãcinile, identitatea. Uniforma nu e ascundere, ci formã unicã, manifestare a unitãþii în jurul Centrului. Ea e periferia în care nu marginea e vizibilã, ca marcã de sine stãtãtoare, ex-centricã, ci identitatea centralã, apartenenþa la aceeaºi Imagine primordialã. Acoperirea uni-formã a trupului dezvãluie un Trup comun, o matrice care îºi protejeazã marginile. Pentru H. Broch anarhia reprezintã dezgolirea trupului, cãderea în trup. Atunci când, precum la Caragiale, la Ionesco sau la Cioran, întreaga energie creatoare se refugiazã în cuvânt (Cl. Lévi-Strauss), societatea nu numai cã neagã evoluþia discursivizând o imposibilã devenire, dar îmbracã fiinþa istoricã în faldurile cuvintelor, tot atâtea forme baroce de pãstrare a unui posibil Centru. Barocul, aºa cum a demonstrat E. Papu, este stilul crizei. Abundenþa formelor, adaugã C. Ungureanu, acoperã ar trebui sã acopere o fisurã, o ranã. Descoperim adevãrul culturii trecând dincolo de formele care ascund drama intimã a acestei lumi. Agonia ei. Or drama intimã a lumii, agonia ei, este pierderea Centrului, cãderea în trup (sau în vizibilitatea unui trup despiritualizat, descentrat), împingerea ei la margine, pe contur, într-o periferie compromiþãtoare. Marginea este aici þinutul exilului; lumea exilatã de un Centru oþios cade în margine, în sterilitatea marginalului, aºa cum cade în trupul vizibil care îºi oferã despuierea, golul de miez. Agonia este astfel cãderea în trup. Pierderea (sau uitarea) Centrului ºi cãutarea lui înseamnã despiritualizare ºi, implicit, materializare (semnificativã fiind în acest sens ispita noului Centru Moscova Internaþionalei a III-a). Exilul în trup are, drept complement necesar, gãsirea unui nou Centru care sã-l înlocuiascã pe cel decãzut. Dar, în exemplul concret invocat, drumul spre noul Centru al atâtor intelectuali fermecaþi de învãþãtura religiei roºii nu este decât jalnica parodie a unui traseu iniþiatic. Faptul cã, la W. Gombrovicz sau la oricare alt exilat, experienþa exilului poate fi trãitã ca acces la universal traduce aceeaºi nãzuinþã spre Centrul lumii. Exilat care poate fi un ales, cãci apatrid el devine omul universal; dar nu cetãþean al universului luminist, cel situat într-o lume cu centrul pretutindeni ºi circumferinþa nicãieri, ci unul care, alungat din Centrul real, e liber în orizontul nelimitat, mobil, al unui Centru visat. În acest sens, exilatul are în mult mai mare mãsurã vocaþia universalului decât cel confiscat de mirajul unei lumi exemplare. În general însã, ieºirea în afara Centrului conferã periferiei un statut privilegiat, cãci înafara Centrului înseamnã ºi un în-departele Provinciei. E simptomatic felul în care provincialul (marginalul, perifericul), cu cât resimte mai acut criza îndepãrtãrii de Centru, cu atât þinutul acesta îndepãrtat (în spaþiu ori în timp) devine privilegiat, se încarcã abia acum cu semnificaþii eliberate de presiunea centralã. Periferia e imediata apropiere, proximitatea relevantã, ea instituind condiþia de frontierã, cu toate contradicþiile ei de nerezolvat, problema complexã ºi greu de lãmurit a identitãþii, cum profund observã Claudio Magris. Întradevãr, pentru periferic condiþia de frontierã este chiar condiþia propriei sale identitãþi, cãci el se aflã mereu la limitã, între regãsire ºi alienare, între idilic ºi grotesc. Toþi cei care au trãit sub semnul periferiei, spune C. Ungureanu, au scris romane despre trecerea dincolo, ºi aceasta întrucât nostalgia depãºirii limitei reprezintã nu numai o problemã de identitate, ci ºi o crizã generatã de absenþa transcendentului. A trece dincolo nu înseamnã aici decât a exorciza o absenþã malignã, Absenþa însãºi a marginii fãrã Centru, captivã în propria sa derivã. În ceea ce priveºte literatura românã, se pare cã Slavici rãmâne exponentul marginii care are revelaþia Centrului. Revelaþie întemeietoare de lume, dar în numele supunerii faþã de un timp al credinþei în Centru. La autorul Marei, întemeierea unei lumi exemplare în jurul Centrului înseamnã totodatã acceptarea unui cronotop tradiþional, marcat de conservatorism. De aceea, personajele slaviciene care fug de Legea Centrului cad în trupul nelegitim, într-o materialitate nelegiuitã. Plecat din Viena, noteazã C. Ungureanu, Hubãr abandoneazã Centrul, locul privilegiat, ofenseazã Tradiþia. Va încãlca regulile: va cãdea în trup. Trupul recepteazã dureros nesocotirea legii. Personajul coboarã dinspre Centru înspre periferie, în subterana unei lumi în agonie. El însuºi agonic, trãieºte sentimentul tragic al finalului; marginea de jos reveleazã astfel dialectica subtilã a sfârºitului ºi a începutului, o lume în-jositã ºi totuºi reîntemeiatã, aºezatã într-un orizont eshatologic. La Rebreanu, statutul animalic al condiþiei umane manifestã aceeaºi cãdere în trup. Prãbuºirea Centrului duce la prãbuºirea marginii, dar marginea reveleazã cel mai bine criza centralã, cãci ea rãmâne des-centratã, la fel cum omul marginal se dezumanizeazã sau, mai exact, se despiritualizeazã. Toatã literatura ex-centricã a Imperiului agonic se sprijinã pe dezrãdãcinaþii unei lumi care nu-ºi mai gãseºte reperele, argumentele, justificãrile. Marii sãi eroi reprezintã paradigme ale de-realizãrii. Ale în alt limbaj dezumanizãrii. Pãdurea spânzuraþilor e un roman preocupat de redescoperirea Centrului, de refacerea unitãþii pierdute care este un înlãuntru abandonat. Suprafaþa perifericã de care aminteam tinde mereu sã se raporteze ierarhic la un miez adânc. Dacã Centrul se stinge, nu rãmâne decât coaja fãrã miez, rodul putrezit al dezastrului. De aici necesitatea de a redescoperi fiinþa umanã ca întreg, ca unitate refãcutã, Ion realizînd, într-un fel, comentariul statutului fragmentar al fiinþei. E astfel explicabil, la Rebreanu, refuzul dinamismului ex-centric al literaturii moderne, prin stabilirea unui nou Centru: ordinea adâncã a lumii, vârsta de aur. La fel, pentru Blaga, rãsturnarea tuturor valorilor însemna reaºezarea lor ºi solidarizarea cu cele ale noului perimetru sud-est-european. Implozia vechiului Centru reclamã descoperirea unui nou Centru, iar Blaga se pare cã l-a aflat, aºa cum spune el însuºi, pe un pãmânt de cumpãnã, în centralitatea Sud-Estului european, mutând astfel Centrul dinspre Europa centralã spre zona balcanicã (tracicã). Pãmântul de cumpãnã reprezintã, ºi nu doar metaforic, un inter-mundiu, o insulã paradisiacã în stare sã pãstreze, sã închege ºi sã restructureze semnificaþii ale gândirii tradiþionale aflate într-o acutã crizã de receptare. Dacã la Blaga Centrul cumpãneºte posibilele devieri ale marginilor, absorbindu-le energia în acelaºi focar de iradiere benefic mijlocitor, la Cioran izgonirea (sau autoexilarea) din Paradis se însoþeºte cu încercarea redescoperirii sale în Imperiul natal. Lipsa destinului ºi neputinþa retragerii în somn fac parte dintre maladiile mortale care însoþesc izgonirea din Paradis. Lauda blagianã a somnului devine acum chin al insomniei, tema finalului de epocã ºi a decadenþei resorbindu-se în aceea a autodevorãrii. Sau, în vorbele lui Cioran însuºi: o autodistrugere frumoasã ºi pasionantã. Regãsirea de sine prin reprimarea de sine nu înseamnã acum decât inventarea unui Centru derizoriu plãmãdit în voluptatea suferinþei, în obsesia seducþiei morbide. Periferia devine, în scrisul lui Cioran, o puternicã, obsedantã componentã masochistã. Am vãzut cum, în cele câteva exemple prezentate, periferia genereazã forþa Centrului, fie cã acesta este purtat

94 raport despre starea criticii literare 93 ºi resuscitat în periferie, fie cã migraþia spre Centru afirmã alternativa perifericã. Am mizat de la început, mãrturiseºte C. Ungureanu în postfaþã, pe echivalenþa Centru periferie pe care o realizeazã acest spaþiu. ªi pe raþiunea contradictorie care îl organizeazã. Contradicþie aparentã însã, sau mai degrabã una care se rezolvã în actul resurecþiei spirituale ºi al regãsirii identitãþii, cãci, dacã periferia îºi asumã condiþia de Centru, acest Centru îºi asumã excelenþa, dar ºi dreptul de a fi reprezentat de o periferie. Agresivitatea marginilor nu pune în crizã Centrul decât pentru a-i converti agonia la o nouã întemeiere. Raþiunea contradictorie presupune ofensiva, de deoprit, a perifericului, dar ºi o punere în cumpãnã, o permanentã metamorfozã a spiritului creator care, exprimând marginea, se afirmã în cãutarea Centrului ºi, prin el, a unitãþii. De aceea, pornind de la literaturã, putem descoperi o unitate realã a spiritului european, în care periferiile manifestã o vocaþie specialã: aceea de a conserva adevãrurile acestei lumi. Prin urmare, nu de noi graniþe are nevoie spiritul european, ci de descoperirea unitãþii lui. Este, de altfel, ºi miza declaratã a acestei admirabile cãrþi: nu atât reabilitarea unui spaþiu abandonat, cât regãsirea de sine în iubirea pe care marginea orfanã o nutreºte pentru propriul ei Centru rãpit. Iatã de ce Mitteleuropa periferiilor acea Mitteleuropa abandonatã de toþi meritã o investiþie de iubire. Hermeneutica suprastructurilor narative Pentru a lega însemnãrile la recenta carte a lui ªtefan Borbély (Proza fantasticã a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic, Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2003) de substanþa cãrþii comentate anterior, sã spunem de la bun început cã spiritualitatea de tip gnostic este una a materiei proliferante, exuberante, care promoveazã marginile, subminând Centrul. Cultura marginalã e acum reprezentatã de religiile misteriomorfe care se substituie religiei romane în decãdere. Întreaga religie de mistere, de provenienþã orientalã, spune ªt. Borbély, ( ) a fost, în lumea romanã, o religie a marginilor care a invadat insidios centrul, devenit marginal ºi el prin profuzia de coduri culturale sincretice, axate pe miracol. Modelul mitologic de la care se pleacã este cel gnostic, interpretat nu doar exterior, ca o grilã de lecturã aplicatã textelor fantastice eliadeºti, ci ºi ca forma mentis sau formulã spiritualã proprie filosofului religiilor. Însuºi statutul ontologic al Centrului e astfel modificat, pentru cã el e interiorizat, printr-un act de mise en abyme, dezvãluindu-ºi orizontul sacru în marginea sau la suprafaþa profanã a lumii ( Centrul spune Mircea Eliade nu se aflã în afara noastrã, ci ubicuu în noi înºine, ca o realitate «înveºmântatã» în epifanii profane ). Aspect asupra cãruia voi reveni. Nu doresc, în cele ce urmeazã, sã intru în cutele analizelor minuþioase pe care ªt. Borbély le întreprinde cu referire la ºapte din prozele fantastice ale lui Eliade. Nefiind vorba, acum, de o recenzie ori de un comentariu encomiastic la volumul în cauzã, prefer sã aduc în discuþie câteva aspecte problematice, de ordin teoretic. Din pãcate, nu e locul aici pentru o dezvoltare a lor; de aceea, nu fac decât sã deschid niºte cãi ale unei posibile aprofundãri ulterioare. În primul rând o problemã de metodã. ªt. Borbély abandoneazã interpretãrile clasicizate de tip hermeneutic, care urmãresc desimbolizarea substratului, optând pentru o interpretare a suprastratului, care nu e doar o simplã texturã de suprafaþã, ci o margine semnificantã în chiar aparentul derizoriu al înfãþiºãrii sale. Nu sensurile tari intereseazã, ci sensurile slabe, peste care o lecturã grãbitã trece uºor, în cãutarea adevãratelor trofee ale interpretãrii. E vorba, spre exemplu, de vestimentaþia sau de numele protagoniºtilor, de procesul continuu de hierofanizare a lumii ( o hierofanie procesualã a mitului ), de rolul anamnezei în comportamentul personajelor sau de semnificaþia spectacularului (obsesia pentru teatru), vãzut ca act de reflexivizare metafizicã. În mod inevitabil, mãrturiseºte exegetul, am recurs eu însumi la interpretãri hermeneutice desimbolizante, conºtient fiind însã cã, procedând în acest fel, nu fac decât sã golesc jumãtatea de sus, adesea lipsitã de aromã, a paharului. Dacã hermeneutica desimbolizantã cautã sã decripteze miezuri textuale, descoperind sensurile ascunse în faldurile reprezentãrilor simbolice, un alt tip de exerciþiu hermeneutic se mulþumeºte cu coaja textului, nu în accepþia sa de construct formal, ci de suprastrat textual, altfel spus de suprastructurã narativã, la fel de semnificativã ca ºi structura de substrat ( crearea suprastructurii narative, exoterice, este cel puþin la fel de importantã ca ºi sugestia inversã, legatã de decriptare ). Decurg din acest prim punct al discuþiei douã observaþii. Cea dintâi se referã la faptul cã jumãtatea de sus a paharului (a textului) nu poate fi în nici un caz substratul simbolizant, obiect al interpretãrii prin decriptare, ci tocmai suprastructura narativã creatã. A decripta simbolurile interpretându-le înseamnã a degaja sensurile ascunse, de substrat, care nu se oferã comprehensiunii decât într-un regim de ambiguitate, statut echivoc definitoriu de altfel pentru ambivalenþa semanticã a simbolului. Suprastratul e, în acest caz, faþa vizibilã sau jumãtatea prezentã în care lucreazã ca prezenþã ascunsã jumãtatea absentã din imediatul reprezentãrii (precum în antica tessera hospitalis). Astfel cã, recurgând la decriptãri, nu facem decât sã vedem jumãtatea absconsã (s.n.) a unei realitãþi culturale mult mai complexe, la fel de fascinantã fiind, desigur, ºi jumãtatea cealaltã, a generãrii unei «literaturi» exoterice de camuflaj. A doua observaþie priveºte exoterismul suprastructurii narative. Or jumãtatea absconsã este tocmai substratul simbolic sau structura de adâncime ( semantica profundã, în termenii lui Ricoeur): jumãtatea de jos a textului, cea care pãstreazã, pentru hermeneutica restaurativã, aroma sensurilor tari, tãria esotericã a profunzimilor. Jumãtatea cealaltã, exotericã, nu cere decriptarea, dându-se în evidenþa semanticã a explicitului, în imediatul vizibilului. Evidenþã înºelãtoare însã, pentru cã ceea ce textul aratã în primã instanþã (jumãtatea sa de sus) este o suprastructurã tulbure, menitã sã camufleze miezul (jumãtatea de jos). De aceea, jumãtatea absconsã nu e, în cazul textelor eliadeºti, doar substratul sensurilor ascunse, esoterice, ci ºi limbajul abscons (s.n.) al mesajelor originare, o falsã manifestare al cãrei exoterism, aparent facil, deruteazã privirea criticã. ªt. Borbély a surprins aici subtilul procedeu al sã-i zicem acoperirii exoterice. Cãci acesta este, de fapt, orice camuflaj: el ascunde ceva adânc, arãtându-l totodatã drept ceea ce nu este. Suprastructura însãºi, de camuflaj sau de acoperire, are volum, are adâncime; nu este o suprafaþã lipsitã de semnificaþie, un strat epidermic cu rol de limitã, ci câmpul de vizibilitate al invizibilului, o mascã de sticlã. Ceea ce se oferã, în povestirile fantastice ale lui Eliade, nu este prin urmare miezul; pentru a ajunge la el, trebuie strãbãtutã jumãtatea cealaltã, acel câmp înºelãtor care îl acoperã, dar ºi conduce spre el pe cei iniþiaþi.

95 94 raport despre starea criticii literare Naraþiunile de camuflaj deschid unele piste interogative reale ºi altele false; s-a creat astfel o suprastructurã narativã «de acoperire», arborescentã, labirinticã, sibilinicã. Se creeazã aºadar douã planuri epice: unul care þine de miez, de calea regalã a semnificaþiilor, ºi un al doilea, de camuflaj, care întreþine misterul. Planuri între care existã o permanentã confruntare necesarã, cãci în lipsa ei tensiunea specificã fantasticului ar dispãrea. Sã înþelegem de aici cã doar acest tip de interpretare înþelege misterul, recunoscându-l ca atare, în timp ce interpretarea desimbolizantã nu ar face decât sã degradeze misterul într-o problemã? ªi apoi: cele douã tipuri de interpretãri sunt suficiente fiecare în parte, una eludând suprastructura de acoperire, iar cealaltã stratul de adâncime? În al doilea rând, în naraþiunile eliadeºti, transmiterea voalatã a mesajului þine, dupã ªt. Borbély, de codul cultural extropertit de tip gnostic (de aºa-numita contraculturã, cum îi spune I.P.Culianu). Prin tehnica acoperirii, miturile gnostice creeazã planuri narative arborescente, luxuriante, care de fapt nu duceau nicãieri în afara propriei lor frumuseþi, având doar scopul de a-i pune în dificultate pe cei neiniþiaþi. În acest sens, exegetul vorbeºte despre camuflajul gnostic în proza ºi în viaþa lui M. Eliade, analizând câteva teme gnostice, strecurate de cãtre autor în corpul textelor, situând gândirea lui Eliade ºi formula sa spiritualã sub semnul gnozei. Ne intereseazã aici modul în care funcþioneazã în proza fantasticã eliadescã dualitatea, de tip gnostic, esoteric / exoteric, dualitate care am vãzut cã este reluatã de ambivalenþa semanticã a simbolului. Or interpretarea suprastructurii narative, de acoperire, postuleazã aspectul exoteric al codului cultural, cod extravertit înºelãtor. Este punctul în care dialectica dualitãþii esoteric / exoteric sau sens ascuns (abscons) / sens clar este raportatã la aceea dintre sacru ºi profan. La nivel hermeneutic, mitul acþioneazã în cotidian limitat de cãtre graniþele adesea înguste ale profanului, spune ªt. Borbély, preluând afirmaþia lui Culianu potrivit cãruia sacrul se limiteazã pe sine între graniþe profane. Auto-limitarea sacrului în lumea profanã (un fel de cenzurã transcendentã blagianã) antreneazã manifestarea sa degradatã în profan, o erodare în timp a unor temeiuri secularizate. Conform morfologiei duale a existenþei, omul trãieºte, simultan, mitic ºi istoric, istoria devenind, astfel, hierofania miticã în registru inferior, degradat. Or aceastã inferioritate a lumii profane în raport cu miezul sacru, sau dispunerea ierarhicã în care profanul este subordonat sacrului care se aratã limitat, este specificã modelului cosmologic gnostic ºi nu ontologiei arhaice. Existã, din pãcate, în cartea pe care o discutãm, o permanentã alunecare de planuri, ºi de intersectare sau chiar de suprapunere a lor, între modelul gnostic ºi cel arhaic. Cum bine observã exegetul, libertatea nu e un termen arhaic, la fel cum nici solitudinea nu face parte din termenii predilecþi ai comportamentului arhaic, tot aºa cum expulzarea din comunitate reprezintã suprema spaimã pe care omul unei societãþi arhaice o poate încerca. În acelaºi registru, ontologia arhaicã nu cunoaºte înstrãinarea sau exilul, în schimb cea gnosticã e construitã exact în jurul acestor noþiuni. Gnosticul nu numai cã e nefericitul, strãinul, expulzatul (cãzutul) într-o lume ostilã, inferioarã, în care se simte exilat ºi singur, dar el e totodatã alesul, fericitul care cunoaºte adevãrata cale de întoarcere a sufletului spre patria celestã, cunoaºtere rezervatã unei elite. Dimpotrivã, mentalitatea arhaicã nu concepe o degradare a lumii istorice în raport cu cea miticã, pe care de altfel o reflectã cu fidelitate în fiecare act al existenþei sublunare. Sacrul e conceput ca o permanenþã ascunsã a timpului istoric, ceea ce explicã ºi constanþa hierofanicã a spaþiului. Hierofania nu e în acest caz o dezvãluire limitatã ci, dacã acceptãm formula lui Lévy-Bruhl, une participation mystique în care se articuleazã o mentalitate de tip pre-logic. Nimic din toate acestea în gnosticism care, spuneam cu o altã ocazie, procedeazã la o deconstrucþie a transcendentului, devenit un pur concept mental, o informaþie încifratã pe care gnosticul o poate decoda prin cunoaºterea luminii minþii, prin Gnozã ( omul construieºte «cealaltã lume» ca rãspuns la lipsa de sens a profanului ). Este vorba, aºa cum spune Culianu, de un joc al minþii nimic mai mult ; este de altfel ºi motivul pentru care nu existã o misticã gnosticã. Suprastructura narativã, interpretatã în cheie gnosticã, nu este decât falsa transcendenþã (aceea a Demiurgului ºi a spiritului contrafãcut antimimon pneuma) care trebuie demolatã pentru a instaura o transcendenþã logicã, pur speculativã ºi discursivã. O astfel de limitare profanã a sacrului este simbolul, o «carcerã» paradigmaticã ce închide un sens ascuns. Or pentru a deschide acest sens, omul are nevoie de o «cheie» cu ajutorul cãreia el poate intra în «limbajul» abscons (s.n.) al mesajelor originare (deziderat prin care se pare cã revenim la interesul hermeneutic pentru miezul de substrat al textului). Camuflajul ºi banalitatea þin de legea descompunerii fantasticului sau de logica fragmentãrii unitãþii sacre în istorie. Pentru a regãsi unitatea pierdutã, trebuie ca sacrul însuºi sã fie trecut printr-o experienþã a morþii, la fel cum revelaþia sa presupune o moarte iniþiaticã. antasticul e un asemenea proiect de reintegrare în unitatea originarã, prin intermediul unor structuri mitice degradate, dotate cu «cheie». Lectura de faþã mãrturiseºte autorul îºi propune ( ) sã identifice câteva asemenea constructe mitice ºi ritualice, câteva asemenea «chei». Identificarea cheilor care sã poatã deschide sensul obscur pare sã fie apanajul interpretãrii care se limiteazã la investigarea suprastructurii narative exoterice? Este acest tip de interpretare o dezvãluire comprehensivã a sensului ascuns în jumãtatea invizibilã a simbolului sau, mai degrabã, o explicitare a unor reprezentãri alegorice? Orice lecturã care foloseºte chei forþeazã uºi deschise. Simbolul însuºi (ca ºi textul în întregul sãu) este o structurã deschisã; ceea ce el aratã se deschide în propria sa ascundere de sine. Este simbolul un cifru care trebuie decriptat? M. Eliade desluºeºte el însuºi aceastã problemã într-o însemnare din Jurnal, cu referire la nuvela La þigãnci, dar observaþia poate fi extrapolatã la întregul corpus de texte fantastice eliadeºti, în care nu se «simbolizeazã» nimic, adicã nu transformã realitatea imediatã printr-un cifru. Nuvela fundeazã o lume, un Univers independent ( ). Nu trebuie cãutat la ce se referã, în realitatea care ne este accesibilã nouã, diferitele episoade, nici ce reprezintã cutare sau cutare personaj. Este prezentarea unui Univers nou, inedit, cu legile lui proprii ºi aceastã prezentare constituie un act de creaþie, nu numai în înþelesul estetic al expresiei. Pãtrunzând în acest Univers, învãþând sã-l cunoºti, savurându-l þi se reveleazã ceva (Jurnal I, Ed. Humanitas, 1993, p.585). Abandonul referinþei exterioare, sau de prim rang, creeazã condiþia de posibilitate a ivirii unei referinþe interne, de rang secund, specificã universului literaturii, care beneficiazã de legi proprii de funcþionare. Este chiar lumea textului (P. Ricoeur) sau materia textului (H.-G. Gadamer), în care important (ºi semnificativ din punct de

96 raport despre starea criticii literare 95 vedere fenomenologic) nu este atât faptul cã ceva se reveleazã, cât însuºi faptul cã se reveleazã. Iatã însã urmarea citatului: Problema care se pune criticului nu este: cum sã descifreze «simbolismul» povestirii? Ci ( ): cum sã interpreteze mesajul pe care-l ascunde realitatea ei (mai precis aceastã nouã specie de realitate care mi se dezvãluie citind ) (ibid., pp ). Nu încifrarea simbolicã este obiectul interpretãrii, ci dezvãluirea în actul însuºi al lecturii a noii realitãþi. Este o ascundere care se creeazã în chiar revelarea de sine, ca plãsmuire a unei fiinþãri alternative. Atât în mituri cât ºi în literaturã, adaugã Eliade, e vorba de creaþie, adicã de «crearea» (= revelarea) unor lumi paraleleuniversului cotidian în care ne miºcãm ( ). La þigãnci (ºi alte nuvele de acest fel) reveleazã semnificaþii nebãnuite, dã sens vieþii «de toate zilele» (ibid., p.586). Avem aºadar o logicã a planurilor duble: real ºi imaginar. Este aceastã logicã ºi aceea a complementaritãþii dintre sacru ºi profan? Lumea este ceea ce se aratã a fi totodatã un cifru, spune Eliade referitor la ªarpele, cifru însã care constituie însuºi misterul camuflajului, acea învrãjire (Entzauberung), în esenþã anti-hermeneuticã, ce fundeazã o întreagã metafizicã, ºi anume: «misterul» condiþiei umane (M. Eliade, Jurnal II, p.223). Evoluând într-un sens invers decriptãrii cu orice preþ a unor tâlcuri ascunse, afirmã ªt. Borbély, procedeul cauþioneazã istoria, deci profanul sau exotericul, dând sens arborescenþei imaginare a mitului. Dar nu toate ramurile Arborelui gnozei sunt încãrcate de rodul sensului; unele sunt, am vãzut, piste false menite sã deruteze exegeza neiniþiatã. Ca ºi în Noul roman francez, observã autorul, prozele eliadeºti lanseazã o mulþime de piste imaginare, dintre care unele vor fi urmãrite pânã la capãt, iar altele lãsate în voia propriei lor i-realizãri inocente, abandonate la mijloc de drum. Dacã însã la reprezentanþii Noului roman francez avem de-a face cu simple exerciþii de tehnicã narativã, la Eliade ipotezele propuse înseamnã mult mai mult: ele sun cãi ale cãutãrii mereu reluate înspre misterul condiþiei umane. Aici simbolul funcþioneazã proliferând profan imagini mai mult sau mai puþin revelatoare ale acelui nucleu de luminã al profanului însuºi. Cu aceasta ajungem la o ultimã problemã, aceea a înrudirii dintre concepþia despre sacru a lui Eliade ºi cea a lui R. Otto. Profanul este, la Eliade (spre deosebire de concepþia lui Rudolf Otto din Sacrul), sacru întrupat ; sacrul nu este «das ganz Andere», aflat într-o relaþie de exterioritate cu profanul, ci un nucleu de luminã al profanului însuºi. Ar trebui tematizate mai clar douã noþiuni aflate, ilicit, în atingere conceptualã: exterioritatea ºi diferenþa. Chiar dacã sacrul se întrupeazã în profan (în creºtinism inclusiv sau mai ales), el îºi pãstreazã întotdeauna diferenþa neºtirbitã, fiind Celãlalt transcendent întrupat ºi revelat în imanent. Exteriorizarea nu e decât manifestarea în vizibil a unei esenþe care se dã ca diferenþã ºi analogie totodatã ( Dieses Andere und doch Analoge, dupã Schelling). Nucleul luminos al profanului este întotdeauna altul decât profanul propriu-zis, la fel cum, în orizont fenomenologic, ceea ce apare se pune în apariþie ca alteritate novatoare, transformatoare. De aici ºi noua realitate care se dezvãluie în ºi ca text: creaþie care se aratã ca eveniment semnificant ce se pune în lumina lui cum e posibil altceva. Spre acest altceva sacru, posibil oriunde (în virtutea constanþei hierofanice a spaþiului sau ubicuitãþii manifestante a sacrului, omniprezenþã care ar exclude tema exilului ºi a limitãrii), personajele lui M. Eliade nu pleacã, în cãutarea unui dincolo, ci aºteaptã intruziunea sacrului în profan, printr-un soi de pasivitate abulicã. Altfel spus, ele participã astfel la un univers fantastic de tip call (chemare) ºi în micã mãsurã la unul de tip quest (cãutare), conform distincþiei lui Culianu. Omul profan nu poate forþa accesul la sacru, ci trebuie sã aºtepte ca sacrul sã îl cheme, cu toate cã, observã ªt. Borbély, cãutarea în sine este mai importantã decât descoperirea. Ubicuitatea ºi permanenþa prezenþei sacrului, precum ºi tipologia aºteptãrii cvasi-quietiste apropie concepþia lui Eliade de creºtinismul ortodox (în sens larg, de tip oriental). Dacã sacrul e revelabil oriunde, el nu mai trebuie cãutat ci doar aºteptat sã se reveleze. Totuºi, afirmã autorul, itineranþa rãtãcitoare a «salvatorului» ºi a- spaþialitatea sacralã a acestuia reprezintã, dupã pãrerea mea, indiciile exterioare cele mai clare ale spiritului necreºtin în categoriile cãruia gândea ºi trãia Mircea Eliade. Trecând peste contra-exemplul propovãduirii itinerante propuse de modelul paulin creºtinului (acela de homo viator), nu ar fi lipsitã de semnificativitate, în acest context, punerea în raport a acosmismului (ºi asomatismului) gnostic cu demundaneizarea creºtinã. Ca orice carte incitantã, în care cãutarea e mai importantã decât descoperirea, Complexul gnostic e una din acele (prea) rare izbânzi ale spiritului subtil iscoditor. Ipoteza de lucru avansatã de autor nu numai cã e plauzibilã, dar roditoare în câmp teoreticspeculativ aºa cum am încercat sã arãtãm, deschizând cãi diverse ºi nu o datã contradictorii. Creionând aceste câteva observaþii cordiale, nu pot decât sã subscriu la afirmaþia precautã a exegetului: nu mã hazardez mergând mai departe decât ar îngãdui o simplã ipotezã. Nicoleta SÃLCUDEANU Rezistenþa la culturã ºi urmãrile ei Sanda Cordoº este printre puþinii critici tineri care ºi-au delimitat cu reponsabilitate o felie zdravãnã de literaturã românã postbelicã de care, cu câteva excepþii, ce devin cam încetiºor regulã, se feresc atât maturii cât ºi mai tinerii: literatura românã contemporanã comunistã ºi postcomunistã, vãzute ca întreg. Pentru cea dintâi ai nevoie de niþel curaj ºi bunã cumpãnire, fiind vorba de un fenomen nu tocmai îndepãrtat ºi încã presãrat cu laþuri de vanitãþi gata-gata a se sumeþi lezate. Pentru a doua îþi trebuie o vedere macroliterarã asupra unui peisaj vitraliat, pe cât de compozit, pe atât de unitar. Mai multe pupile într-un ochi de ciclop, ca sã vezi întregul în toate manifestãrile sale franjurate. Sanda Cordoº stã în intermundiu ca într-un mirador, plimbând, când cu nostalgie, când cu responsabilitate de soldat în planton, limba tãioasã, de incandescenþã rece, a luminii de reflector. ªi nu s-ar spune cã e neinstruitã. Ca orice studentã într-o lume-cazarmã, trecutã acum, ºi-a fãcut ºi ea datoria faþã de patrie: serviciul militar pe care noi, studentele, îl urmam pe durata a trei ani de zile. O zi pe sãptãmânã, îmbrãcate în uniforme ostãºeºti, ne supuneam ceremoniilor ºi disciplinei vieþii militare: bãteam pasul de defilare, ne târam grãpiº ºi alergam iepureºte, ieºeam rostogolindune din cãtarea inamicului, atunci, desigur, când nu ne nãpusteam voiniceºte asupra lui, fãceam ºedinþe de tragere în poligon sau în mereu primitoarea naturã (pp. 6-7). Dar reflexele deprinse în cei trei ani de militãrie, locotenentului Sanda Cordoº, i-au folosit. Se pare cã cele

97 96 raport despre starea criticii literare mai importante deprinderi cãpãtate sunt disciplina ºi pasul de defilare. Fãrã consecvenþa cadenþei ºi simþul datoriei ºi ordinii nu faci istorie literarã recentã. Nici bravura nu-i lipseºte, când ia în cãtare cele mai delicate subiecte, de obicei evitate de cei neinstruiþi. Aflatã, prin vârstã, la articulaþia dintre o lume ºi altã lume (cea nouã), are suficientã distanþã sã poatã privi în urmã, tot aºa cum ºi în faþã. Ce se vede, descoperim în cea mai recentã carte a sa, În lumea nouã, Edit. Dacia, Cluj- Napoca, La 23 de ani (1989), ea se gãsea pe fâºia de graniþã dintre trecutul apropiat (comunist) ºi viitorul tulbure (postcomunist). Responsabilitatea, dar ºi graþia transpar deopotrivã din substanþa volatilã a uneia din parcimonioasele ei confesiuni: Ar fi prea puþin sã spun cã atunci am trecut un prag (praguri nu se mai aflau, de mult, nicãieri), ar fi, probabil, mai exact sã spun cã am pãtruns printr-un zid. Dacã n-ar fi fost moarte ºi rãni (inclusiv cele nevãzute pe trupuri, purtate, însã, de noi, aproape toþi) ºi dacã n-ar fi, încã, ruine în jur, s-ar fi putut spune cã a fost o trecere feericã. Aºa, a fost o trecere, o clipã miraculoasã spre o altã lume. Pe când cei mai vârstnici au resimþit trecerea ca pe-o rupturã de neînþeles, pentru cei mai tineri a rãmas neînþeleasã ºi cumva spoliatã de aura ei miraculoasã, marea ºi anevoioasa trecere. Sanda, în schimb, scruteazã prezentul simplu sau perfect cu bucuria ºi curiozitatea intacte: deºi eu sunt, în multe feluri, tot cea veche, lumea în care trãiesc din 1989 nu mai seamãnã deloc (oricâte lucruri ºi locuri comune se pãstreazã încã) cu lumea de dinainte. Cum trece literatura de la o lume la alta, vedem doar traversând printre furcile caudine ale unor concepte ca rezistenþa prin culturã sau criza culturalã ce-o însoþeºte. Ca reflex de apãrare faþã de rezistenþa la culturã a regimului, literatura în comunism a fost nevoitã sã-ºi caute propriile mijoace prin care sã-ºi conserve existenþa. Unele mai agresive, altele mai retractile, de la disidenþã pânã la rezistenþã, trecând prin penumbrele sertarelor. Fiecare din aceste metode de eludare a realitãþii dogmatice a fost contestatã, din interiorul comunitãþii culturale, rând pe rând. De aceea e un curaj ºi o responsabilitate est-eticã sã iei pieptiº un subiect atât de sensibil. Sanda Cordoº preia de la Ioana Em. Petrescu ideea de rezistenþã culturalã ºi o nuanþeazã. În timp ce Ioana Em. Petrescu aºterne între ghilimele cuvântul ce îmbracã literatura nevoitã sã se salveze pe sine ( cãrþile puþine, apãrute cu greu, mereu amânate, adesea mutilate, dar niciodatã pervertite în adevãrul lor, apãsat ºi proclamat într-un timp în care apãruse verbul «a profesionaliza» sinonim cu o acuzã politicã. Ce altceva decât o admirabilã «literaturã a rezistenþei» înseamnã nu doar romanul politic al ultimilor 15 ani, ci ºi cãrþile lui Constantin Noica ºi ale ºcolii sale, actul cultural fundamental de recuperare fie ºi târzie a filosofiei greceºti, seria «Orientalia», eseurile lui Anton Dumitriu, dramatica istorie a iobãgiei a acad. David Prodan sau, la celãlalt pol al vârstelor, explozia optzecistã? Cultura românã majorã, autenticã, a supravieþuit totuºi, vreau sã spun, aºa cum n-a putut supravieþui în deceniile 5-6. ªi fapt extrem de important, a supravieþuit ºi publicul ei - Literatura rezistenþei, în Tribuna, serie nouã, anul II, nr. 2/11 ianuarie 1990), Sanda Cordoº dezghioacã rezistenþa de ghilimele ºi o redã într-o ipostazã mai ofensivã, chiar conºtientã find cã expresia balanseazã în vorbirea ultimilor ani între extreme, între o accepþiune descalificantã (pânã la dezonoare) ºi o a doua pozitivã ºi legitimatoare (uneori înnobilantã). În ce mã priveºte, având ºi ilustrarea militarã a termenului, prin rezistenþa asumatã pânã la primejduirea propriei vieþi (Goma, Monica Lovinescu º.a.), aº fi fost mai mefientã cu atribuirea unui conþinut marþial unei acþiuni retractile, surde, de autoapãrare, ºi aº fi preferat formula lui Mircea Iorgulescu ce defineºte operele care s-au sustras ideologiei oficiale, aceea de culturã toleratã. Pionieratul mai stã ºi în gruparea organizatã, coerentã, iar apoi evaluarea acelor cãrþi care chiar rezistã fãrã ghilimele la proba timpului. De altfel, nu scriitorii, ci cãrþile sunt cu adevãrat rezistente prin culturã, ele sunt cu adevãrat eroice. E vorba de cãrþile care s-au trezit la viaþã, printre care se cuvine sã treci cu sfialã, înfãºurat într-o stare de graþie. ªi Sandei Cordoº nu-i lipseºte poezia. Pe cât de temerarã se aratã în întreprinderile conceptuale, pe atât de delicat atinge, în zbor de libelulã, filele mãtãsoase ale cãrþilor ascunse în raniþã, sã nu le tulbure din somnul lor vigilent ce pãstreazã în gogoaºa lui toate aromele ºi culorile intacte. Când reciteºti o carte împreunã cu Sanda Cordoº, ai senzaþia unei citiri virginale. Livrescul în carne ºi oase Nu cred cã existã provincial sã nu iubeascã Bucureºtii, chiar ºi prin resentiment. Fascinaþia oraºului e pe cât de contradictorie, pe atât de lipicioasã. La urma urmei, majoritatea populaþiei se compune din roiuri de fluturi atraºi de flacãra, pe cât de imolantã, pe atât de mirificã, ale cãror crisalide s-au desfãcut spre luminã în locuri unde nu se întâmplã nimic. Câþi bucureºteni, atâþia provinciali. Cei get-be(daco)get se pot numãra în recensãmânturi ad-hoc, ofilite în pergamentoase genealogii. Bucureºtii reali nu sunt decât o fuziune de provincii, fie ele ºi aristocratice. Nu se întâlneºte eteroclism mai desãvârºit ca în cetatea lui Bucur, ciobanul. Se poate spune cã românul s-a nãscut bucureºtean ºi cã veºnicia s-a nãscut la oraº iar oraºul nu e decât un distilat al provincialitãþii gregare. De altfel, aºa cum existã roadmovies, existã o robustã literaturã a oraºelor. Rând pe rând, Parisul, Amsterdamul, Barcelona, Brugges, din locuri de desfãºurare a acþiunii, au devenit personaje. Bucureºtii ca personaj ºi nu unul comun meritã cu asupra de mãsurã sã intre în circuitul literaturii care transformã locul în protagonist. Oraºul-personaj nu e unul monodimensional. Întotdeauna paradoxal, în evoluþie au ba, el survine în literaturã cu tot ce are sordid ºi feeric, trist ºi exuberant, plat ºi pulsatil. Marile oraºe au viaþã personalã: râd, plâng, exultã, zac, nasc ºi omoarã. Pentru statica ºi adormita provincie ele excitã fascinaþia labirintului iniþiatic. Pe când micile glomerule urbane adorm la ore fixe, metropola nu doarme niciodatã. Ba tocmai la asfinþit pare cã-ºi dezmorþeºte instinctele, ieºind din furnicarul rutinier ºi pãºind nonºalant, în paºi de dans, cu Gore Pirgu cãlãuzã, în tunelul luminat de neoane al dulcelui iad pavat cu plãceri interzise. Narcoza blândã, insomniacã, frivolitatea ingenuã, dar ºi viciul atroce dospesc molatic în catifeaua înseratã. Recunosc, adevãratul Bucureºti nu l-am cunoscut cu adevãrat decât din cãrþi. Prea preocupatã sã escamotez inconfortul turistic, sã contracarez agresiunea spaþiilor nefamiliare ºi zgomotelor rebarbative, nu m-am lãsat inundatã de aromele condimentate ale târgului. În schimb, pot spune cu mâna pe inimã, sunt o bucureºteancã incurabilã, ºi asta din cauza literaturii. De la Filimon la Cãrtãrescu, am corporalizat Bucureºtii ca pe un subtil sistem sanguin de irigaþii. Explozia din ultima vreme de

98 raport despre starea criticii literare 97 reconstituiri istorice, literare, livreºti, fotografice ale capitalei, aparþinând unor autori valoroºi, nu face decât sã rãspundã nevoii unei declaraþii colective de dragoste. Amorezaþi suntem toþi: autori ºi cititori. Sedusã în chip tantric, cu o mãiastrã ºtiinþã a senzualitãþii remanente, a fiorului amânat, a retenþiei de voluptate, folosindu-se de ciocnirea subtilã a juisãrilor transpersate, este ºi Ioana Pârvulescu o amorezatã. Braºoveancã de obârºie, altfel o finã reconstitutoare, din cãrþi ºi memorie infantilã, a urbei natale, ea este totodatã ºi o bucureºteancã pasionalã. Tantrismul practicat de autoarea cãrþii Întoarcere în Bucureºtiul interbelic (Edit. Humanitas, Bucureºti, 2003) constã în amorul mediat; mediat de substanþa evaporatã a textelor. Cartea ei e fãcutã din cãrþi ºi ziare, jurnale ºi memorii, toate supuse unui proces chimic de fermentaþie livrescã. Reacþia este atât de deplinã, încât nici o lipiturã, nici un decupaj nu se vede. Nici un precipitat pe fundul eprubetei ce amestecã nu atât scriituri centrifuge, cât vieþi intersectate în mod catalitic. Vrãjitoria are un efect demiurgic: foºnetul de hârtie se resoarbe în holografia unei lumi trãite, aburinde, levitând molatic ºi insidios în prezentul reavãn. Busturi, fantome, statui, ectoplasme primesc viaþã dacã Ioana Pârvulescu suflã peste ele de trei ori. Ca prin minune, întâlneºti oameni la tot pasul (paginã), fie ei miniºtri, scriitori, muscali, precupeþi sau bãieþi de ziare. Veridicitatea cãrþii se hrãneºte din memoria noastrã livrescã, restaureazã din cioburi citite ºi uitate un scenariu artificial mai adevãrat decât viul. Forþa literaturii o dovedeºte, în luptã dreaptã, pe cea a memoriei nude. Vigoarea ei sinestezicã e mai grea de senzaþii decât trãitul însuºi. Leny Caler este o femeie complexã, seducãtoare, dar mult prea transparentã în concreteþea ei decât personajele pe care le-a inspirat. Cã e Emilia din Patul lui Procust ( infidela, vulgara Emilia ), cã e poetica Doamnã T., cã e ingrata iubitã a lui Mihail Sebastian sau portretul desenat pe hârtie de Camil Petrescu, imaginea ei transsubstanþiatã conþine o fluiditate de alabastru lucrat cu pasiune pigmalionicã. ªi-atunci nu-i de mirare cã la urma urmei, ca în faimoasa parabolã orientalã despre visul fluturelui, din perspectiva realitãþii cãrþii ºi a personajelor ei de hârtie, noi, oamenii din carne ºi sânge, rãmânem pure ficþiuni. Cã textul o ia câteodatã în faþa realitãþii, fie ea ºi romanescã, demnã adicã de a preschimba viaþa într-un roman, o aratã ºi efemeridele gazetãreºti culese în plumb ºi uitate în pagini galbene prin biblioteci. Vivificate de Ioana Pârvulescu, ele dau seamã despre cum, chiar ºi la modul burlesc, literatura se nutreºte din literaturã: Nu aruncaþi poeziile d-voastrã proaste. Primim la redacþie pentru retuºat versurile rele ºi le transformãm în orice stil doriþi. Adãugãm imagini scânteietoare, rime de lux, titluri adequate. Discreþie absolutã, reuºitã sigurã. 1leu cuvântul. Iar lumea scriitoriceascã, izolatã de istoria literarã în individualitãþi catalogabile e, ºi ea, un zumzet de conjuncþii benefice sau doar nefericite. Scoºi de sub etichete ºi reconstituiþi din frânturi, prea-cunoscuþii devin oameni mobili, uimitori ºi iarãºi necunoscuþi, îºi aratã alte însuºiri, alte defecte, iar ceea ce scriu ei se vede într-o þesãturã de determinãri care modificã perspectiva. Ei devin oameni cu slãbiciunile la vedere, oameni ce par sã le ascundã ºi au aer de învingãtori, unii sunt de-a dreptul antipatici, mai sunt îndoielnicii simpatici ( ) sau puternicii solitari, însinguraþii neînþeleºi, alþii condamnaþi la moarte ºi ºtiindu-ºi sentinþa, se livreazã vieþii fãrã cea mai micã urmã de prefãcãtorie, iar unii sunt activi ºi corecþi. Ceea ce au în comun este curentul de viaþã care-i cutreierã. Nu se poate spune cã autoarea n-a avut a se rãzboi cu vopseluri ºi sulemeneli îndatorate istoriei literare, dar ºi familiilor abuzive ºi amicilor conjuncturali: Scriitorii sunt despãrþiþi brutal de amicii lor nescriitori, de fraþi, de soþii, de copii. Fotografiile posteritãþii scriitoriceºti sunt trucate, ca ºi cum cineva ar fi acoperit cu vopsea feþele unora ºi ar fi îngroºat profilurile altora, dar Ioana Pârvulescu se dovedeºte un radiolog obstinat. Cu o pasionalitate obiectivã, gândindu-se cu lãcomie la Bucureºtiul interbelic, cotrobãind prin acele detalii pe care istoriile literare sau cãrþile academice le aruncã la coº, face o arheologie laborioasã, dar ºi delicioasã, aºa cum pescuirea de perle. Critica blajinilor Unul din cei mai robace critici de generaþie nouã este Iulian Boldea. Autor al mai multor existente sau viitoare monografii, de la poezia clasicã ºi romanticã la simbolism, modernism, avangadism, preocupat îndeosebi de poezie, el însuºi autor de poezie ºi antologator, colaborator la numeroase reviste prestigioase de culturã, dã impresia unei hãrnicii neobosite. Ar putea fi învinuit de grafomanie, cum el însuºi se autoironizeazã, dacã i-ar lipsi adecvarea. Din fericire, aceasta dã peste margini. Nu degrabã adept al metodei - recuge la ea doar în formã eclecticã, transmutaþionalã ( nu am adoptat o anumitã metodã în comentarea unor opere ºi a unor scriitori, deoarece nu credem în eficienþa unei metode exclusive, care prin excesivã întrebuinþare îºi dovedeºte adesea inutilitatea ºi ineficienþa ori insuficienþa gnoseologicã. Am recurs, aºadar, la metoda adecvãrii, la relieful operei, singura, în opinia noastrã, care dã seamã de adevãrul acesteia, de conformaþia ei aparentã ori de profunzime ºi polemic De altminteri, nu existã, trebuie s-o recunoaºtem, critici ai unor metode (i.e. care sunt sclavii unor instrumente metodologice) ºi care sã-ºi merite numele, ci doar critici care au apelat sau apelezã la o anume metodã datoritã valorii ei funcþonale ) - expertiza sa criticã se muleazã pânã la identificare cu subiectivitatea intrinsecã a operei. Cu o mobilitate ºi disponibilitate analiticã de invidiat, Iulian Boldea se încumetã, cu aceeaºi aplicaþiune, sã atace teme de toate calibrele ºi dificultãþile: Noica, dar ºi Ana Blandiana, Ionesco, dar ºi Ion Mureºan, trãirisme, dar ºi optzecisme. Cu o asemenea mobilitate efervescentã ºi cu ãst fel de rapacitate a abordãrilor, criticul face

99 98 raport despre starea criticii literare impresia unui comentator hrãpãreþ cãruia nu-i scapã neexpertizat nici un strat de literaturã (etajatã diacronic, dar ºi sincronic). Un anume scepticism te îmboldeºte sã te îndoieºti de totala sa competenþã într-un asemenea carusel tematic. Competenþa însã e arma sa cea mai de preþ. Iulian Boldea citeºte cu bucurie, cu lãcomie, e un lector inepuizabil. Tocmai în exuberanþa asta a lecturii îºi aflã ºi cãlcâiul vulnerabil. Dacã în diacronie adecvarea ºi competenþa sunt infailibile, criticul fãcând un exerciþiu de gust în direcþia unei selecþii fãrã prihanã, disponibilitatea sa nu mai rãmâne la fel de castã în regim sincronic. În iureºul ce-l poartã pe valurile lecturii, nu de puþine ori, apucând de pe raft valori verificate, de raftul întâi, agaþã tangenþial ºi rãstoarnã în miºcare produse literare de rangul doi sau chiar trei. Dornic sã acopere o suprafaþã cât mai întinsã de lecturã, extensivitatea sa tinde sã relativizeze, sã obnubileze limpiditatea axiologicã. Adecvarea nu-l trãdeazã nici în aceastã conjuncturã. Comentariul este la fel de competent ºi de cumpãnit. Dar tocmai stilul, ca de obicei atât de perfect fasonat pe relieful accidentat al textului de expertizat, este cel ce-i joacã feste, prin crearea de contraste. Mulajul comentarului critic, în cazul producþiilor de a doua mânã, este la fel de somptuos ºi prevenitor ca ºi în acela al textelor cu adevãrat regale. Asta face ca, la o privie panoramicã asupra pletorei de opere ºi autori analizaþi, valorile sã riºte sã se aplatizeze, fãcându-ºi singure nedreptatea de a umfla, prin acþiune inversã, pe cele, hai sã le spun, îndoielnice, nevalidate ºi, probabil, nonvalidabile. Concesiile de astã naturã confirmã, ºi ele, talentul critic, dar atrofiazã, pe de altã parte, spiritul critic. Luate separat, analizele lui Iulian Boldea sunt absolut corecte. Doar adunate într-un volum îºi aratã cu adevãrat vulnerabilitatea: uºoara distrofie a spiritului critic. Aºa se întâmplã ºi în cazul culegerii de eseuri ºi studii critice, care, prin diversitatea ºi mulþimea autorilor cuprinºi în ea, face de-o panoramã a literaturii contemporane, intitulatã, totuºi, cu modestie, Scriitori români contemporani (Edit. Ardealul, Târgu-Mureº, 2002). Exagerat de modest se aratã criticul ºi când îºi sancþioneazã cu severitate lucrarea: Paginile de faþã nu se vor nicidecum o tratare exhaustivã a perioadei contemporane (de altminteri, lacunele, absenþele se observã de la o privire chiar superficialã) El nu-ºi propune decât sã ofere o viziune personalã, inevitabil subiectivã, oricâte veleitãþi de obiectivitate ne-am aroga, asupra unui segment important al literaturii române. Meritul lucrãrii noastre de va fi având unul este de a încerca o panoramare a producþiilor literare ºi a autorilor mai semnificativi ai epocii vizate dintr-un unghi inedit. Dacã facem însã un recensãmânt al autorilor cuprinºi în lucrare, criticul se aratã mult mai intransigent cu sine decât cu aceºtia. Sunt aici câteva afirmaþii contradictorii. Astfel, chiar de nu se vrea o tratare exhaustivã (un alt critic, mai puþin sever cu sine, ºi-ar fi intitulat cartea panoramã sau, de-a dreptul istorie a literaturii române contemporane), ea tot panoramare se cheamã. Apoi, spiritul critic se resimte nu prin lacunele, absenþele ei, ci tocmai prin prezenþele superflue. Absenþele nu zgârie privirea; iritã, în schimb, prezenþele nemeritate, ce tulburã destul de grav axiologia sistemicã a cãrþii. Doar ele sunt vinovate dacã permabilitatea judecãþii de valoare este atinsã, din când în când de coroziune, fãcând o construcþie, de altfel robustã, sã se oxideze din loc în loc, periclitându-i-se durabilitatea. Tocmai din cauza acestei selecþii mult prea permisive, criticul numai de lipsa exhaustivitãþii nu poate fi învinuit. ªi nici nu poate fi bãnuit de exigenþã ieºitã din comun când autori de a treia mânã (nu dau nume pentru a nu rãni gratuit, dar persoane importate ce sar în ochi doar la rãsfoirea cuprinsului) sunt consideraþi autori mai semnificativi ai epocii vizate. Mai mult, dacã panoramarea literaturii contemporane are ( ) scopul de a reþine din noianul (subl. m.) de apariþii editoriale ºi din mulþimea de scriitori apãruþi de o bucatã de vreme, pe cei mai semnificativi (subl. m), cu atât mai surprinzãtoare se aratã a fi permisivitatea criticã. Sigur, autorul lucrãrii îºi ia rezerva viziunii personale ºi a subiectivitãþii, dar aparenta ºi pe termen scurt consolidare a demersului prin asumarea unei autentice modestii, pe termen lung nu poate fi decât pernicioasã. Iar subiectivitatea e scuzabilã numai ºi tocmai prin exigenþa, chiar exageratã, de a omite, nicidecum prin incluziune pripitã. Mai cu seamã dacã, aºa cum Iulian Boldea îºi face profesiunea de credinþã, examinarea unei opere literare sau a unui scriitor trebuie efectuatã exclusiv din unghiul valorii sale dacã existã fãrã ca implicaþii de ordin biografic, social etc. sã impieteze asupra cercetãrii. Cum criticul nostru dezavueazã orice implicare social-biografistã, doar de o prea mare generozitate poate fi bãnuit. Cu talentul sãu incontestabil ºi puterea de muncã neobiºnuitã, cu siguranþã cã, eliminând surplusurile ºi reconsiderând valorile, la o urmãtoare ediþie revãzutã, îmbogãþitã ºi adãugitã (nu neapãrat printr-un al doilea volum, cum ne promite), ne va înfãþiºa o lucrare de neocolit în cercetarea literaturii române contemporane. Dan ÞÃRANU Critica sinteticã ºi polisinteticã Existã un curent de opinie care considerã critica literarã româneascã una preponderent ºi profund impresionistã, a stiliºtilor. Ea nu ar fi cunoscut o fertilã ºi viguroasã perioadã tehnicistã, a metodei, univoce ºi inflexibile care, abordînd (asumat limitativ sau doar fanatic) fenomenul literar dintr-o perspectivã fixã, privilegiatã ar fi favorizat metamorfozele ºi reaºezãrile subiectului investigat. Chiar dacã aceste reorganizãri ar fi fost agregãri oarecum forþate ºi efemere, pregãtite pentru a fi aspirate sau depãºite de cãtre alte instrumente hermeneutice mai percutante, deºi manufacturate în continuare în afara spaþiului exclusiv estetic ºi mînuite de aceiaºi critici erijaþi în descoperitori ºi gestionari venerabili (un fel de tehnocraþi aristocratizaþi) ai invariantelor, structurilor, mecanismelor generatoare de text ºi ai altor monade funcþionaliste. Pentru Ion Bogdan Lefter, de exemplu, aceastã absenþã a efervescenþei teoretice ºi a recursului la metodã care ar debilita critica literarã româneascã se suprapune peste decesul natural al apetitului ºcolilor occidentale pentru tehnicismul terorist, creînd astfel impresia unei epuizãri naturale a unui fenomen datat ºi în spaþiul literar românesc. Pentru Ion Bogdan Lefter, aceastã convergenþã a practicilor exegetice, deºi fiind rezultatul unor trasee substanþial diferite, creeazã pentru criticii ºi cronicarii autohtoni conºtiinþa unui postmetodologism ingenuu, care îºi refuzã funciar aplicarea ºi urmãrirea pînã la ultimele consecinþe a unei metode, sistematice ºi omogene, preferînd elasticitatea formulei ºi arabescurile stilistice, fãrã însã ca acest refuz sã implice ºi asimilarea autenticului spirit al metodei. O postmetodologie fãrã metodologie, ca sã sintetizez observaþia de mai sus în termenii criticului.

100 raport despre starea criticii literare 99 Ion Bogdan Lefter distinge în continuare între un spirit postmetodologic superficial ºi unul propriu-zis, matur, substanþial, plural ºi... postmodern (în Postmodernism. Din dosarul unei bãtãlii culturale, Ed. Paralela 45, Piteºti, 2000, p.232.) Aceastã soluþie explicativã este elegantã ºi incitantã, deºi la fel de incitant ar fi ºi felul în care îºi priveºte Ion Bogdan Lefter activitatea exegeticã în interiorul acestui model, acceptînd premisa cã inflexibilitatea ºi tezismul nu depind de conþinutul ºi de terminologia generoasã, novatoare, vehiculate de o teorie sau alta, ci de atitudinea ºi buna-credinþa din spatele lor. Dar nu despre cãrþile lui Ion Bogdan Lefter va fi vorba în continuare, ci despre trei cãrþi recent apãrute, fiecare dintre ele propunînd cu destulã credibilitate un mod relevant ºi coerent, cel puþin la nivelul intenþiilor, de a face criticã literarã. Cartea lui Radu Sãplãcan, Exerciþii de balisticã (Ed. Eikon 2003, Cluj-Napoca) nu îi aparþine de facto regretatului critic, ea fiind o antologie de cronici, de articole critice, mai exact, îngrijitã de Ion Pintea ºi Sorin Gîrjan ºi editatã dupã decesul prematur al autorului. Este vorba de o serie de articole apãrute în intervalul , cu preponderenþã în revistele Tribuna, Steaua ºi ASTRA, majoritatea fiind cronici de întîmpinare sau înscriindu-se în acelaºi tipar al receptãrii critice spontane. Volumul ºi, implicit, vocaþia ºi viziunea criticã ale lui Radu Sãplãcan reprezintã ilustrãri ale unei decenþe critice între limitele cãreia putem sesiza un antrenament sistematic în vederea evitãrii oricãrei pretenþii de sistematizare sau ierarhizare în jurul unor concepte-pivot care ar orienta preferenþial pasiunea pentru lecturã a autorului. Decent nu înseamnã neapãrat ºi modest, criticul nu pare construit dintr-un aluat maleabil ºi conformist, analizele ºi demonstraþiile sale fiind inteligente ºi uneori sofisticate, chiar dacã miza lor este una simpateticã ºi conciliantã. Paradoxal, (deºi întîlnim frecvent acest gen de a face cronicã literarã), vocaþia sistemicã ºi organizarea tematicã sau contextualã a autorilor comentaþi este generatã nu de cãtre autorii valoroºi sau de cei complicaþi, complecºi, care ar necesita o astfel de abordare strînsã care le-ar filtra mai bine originalitatea, ci de cãtre veleitarii siniºtri de tipul Ion Rahoveanu sau Mariana Costescu (?) sau de cãtre autorii canonici; Liviu Rebreanu sau Nichita Stãnescu. Primii sunt demascaþi cu asiduitate, pe categorii (a, b, c) ºi integraþi într-o meditaþie cu bãtaie, înþelegem, mai lungã (titlurile cronicilor fiind ºi ele combative în literã: Literatura futilã, Literatura infantilã, Recenzia ca o pradã ), dar fãrã alte consecinþe, în afarã de o indignare fireascã. Asta, în timp ce presiunea autorilor canonici nu este contracaratã printr-un stil dezinhibat sau mãcar obosit de stereotipie, ci îl obligã pe Radu Sãplãcan sã se întoarcã la status quo-ul critic pe cãi sinuoase, singura notã de originalitate fiind enunþarea unei platitudini sau vreunei observaþii critice consacrate ºi demonetizate într-o formã spectaculoasã, mai cu miez (cu acelaºi miez, însã) decît cele ale predecesorilor sãi: poesia lui Nichita Stãnescu este o radiografie durã, abruptã ºi tãioasã (...) aceea de a se surprinde, pe neaºteptate, trãind ºi scriind iremediabil «descoperit», dar ºi în perpetuã descoperire.... Din pãcate ºi în contrast cu doza de luciditate ºi de detaºare cu care opereazã de obicei, Radu Sãplãcan se ºi ne surprinde, uneori, cu astfel de platitudini izbitoare ºi inutile: Prin urmare, prima ºi cea mai importantã fiinþã mitologicã a lumii nichitastãnesciene este...limbajul! Din fericire, aceste derapaje exclamativ-patetice sunt rare, prevalînd în aceastã carte abordãrile corecte, un fel de medie a receptãrii, ºi interpretãrile benigne, tributare bunului-simþ. Aceeaºi delicateþe ºi convingerea impresionistã cã un efort intens de înþelegere adecvat intuiþiei artistice a autorului, finalizat cu succes, implicã automat, datoritã abilitãþilor empatice ale criticului, ºi valoarea inerentã a poetului / prozatorului astfel aprofundat ºi, aº zice, excesiv de psihologizat îl fac pe Radu Sãplãcan sã mizeze pe sensibilitatea interioarã indiscutabilã a unor autori cvasianonimi astãzi ca Paul Balahur sau Mariana Bojan. Desigur, acestea sunt riscurile ingrate ale criticii de întîmpinare ºi nu e neapãrat vina criticului cã cei doi autori ºi alþii au involuat stilistic sau au renunþat la rolul lor de mesageri ai valorilor artisitice cu care i-a înzestrat Radu Sãplãcan. Problema ar fi în acest caz aceea cã argumentaþia care le conferã acestora statutul de autori promiþãtori sau deja consacraþi se face în aceiaºi termeni ca ºi demonstraþiile aplicate pe opera lui Ion Stratan sau Traian T. Coºovei, în acelaºi limbaj ºi cu identificarea unor calitãþi aproape invariabile, standardizante în cazul celor patru, ceea ce mã face sã cred cã textul literar este ºi în acest caz apropriat conform unei scheme predeterminate ºi autosuficiente. Diferenþa fiind cã ea nu este explicitã sau programaticã. De asemenea, oricît de amuzantã ar fi executarea poeziei grafomane, cleioase, zmeuriste, aceasta vizeazã, în afarã de defularea necesarã a cronicarului, un registru minor, proeminente, la lectura volumului, rãmînînd natura oarecum echidistantã a actului critic ºi cînd nu este necesar ºi unele acte critice ratate, dar scuzabile datoritã proximitãþii temporale (cum se întîmplã, de exemplu, în cazul lui Matei Viºniec, expediat destul de facil.) Tot în linia observaþiilor introductive, cele referitoare la metodã, trebuie sesizatã ºi aplecarea aproape monomaniacalã a unei pãrþi (importante) a criticii româneºti pentru formulele incantatorii, înfiorate, metaforice care sfideazã tiparele seci ale logicii, aspirînd astfel la o identificare (fie ea asimptoticã, etern suspendatã) cu esenþa sensibilitãþii auctoriale. Astfel, cronica unui volum de poezii al lui Gheorghe Grigurcu, serioasã ºi didacticã, urmãrind niºte linii conceptuale precise, nu poate fi consideratã finitã, fãrã aceastã inefabilã trufanda stilisticã numai bunã de final de cronicã: (...) profund ca un trandafir ºi complex ca o algebrã, Gheorghe Grigurcu scrie într-o perfectã stare de luciditate. Imponderabilitatea formulei (de ce nu ar fi Gheorghe Grigurcu profund ca o algebrã ºi complex ca un trandafir?) secundatã, din raþiuni de echilibru, de o crasã banalitate, cea a luciditãþii autorului (cum altfel sã scrie domnul Grigurcu, prizînd cocainã?; eventual, eul poetic adoptã o astfel de luciditate), indicã suficient de clar anacronismul unor astfel de notaþii cvasimistice care nu vizeazã textul, ci dilatã doar sensibilitatea (frustratã, se zice) a criticului de specialitate. O cu totul altã mizã are volumul lui Marian Victor Buciu, Panorama literaturii române în secolul XX. Vol.I. Poezia ( Ed.Scrisul Românesc, 2003, Craiova). Dupã cum sugereazã ºi titlul, intenþia criticului este de a reda cu concizie, nediscrimatoriu ºi la prima vedere fãrã pretenþia

101 100 raport despre starea criticii literare alcãtuirii vreunei liste cu premianþi ai poeziei, o cartografiere atentã a poeziei secolului XX, începutã cu Alexandru Macedonski ºi încheiatã în plinã actualitate cu poezia (încã) tinerilor Ianuº ºi Crudu. Caracterizat de un sincretism asumat ºi de o aglutinare de perspective destul de coerentã, demersul profesorului de la Craiova (mã rog, conferenþiar doctorului) constituie un instrument suficient de util pentru ca panorama propusã de el sã fie vizibilã ºi lizibilã. Urmînd o formulã diacronicã, de extracþie, mãcar formal, cãlinescianã, criticul utilizeazã familiarele concepte operatorii, fie distribuite pe curente literare, fie pe generaþii de creaþie sau grupuri cu identitate distinctã. Nimic spectaculos, de acord. Dar cartea respectivã nici nu pretinde aºa ceva, ea dorindu-se mai mult un concentrat de istorie literarã, evitînd excesele sau detaliile echivoce ºi, probabil, în viziunea autorului, inutile. Desigur, i se poate reproºa autorului, cum se întîmplã cu orice taxonomie, faptul cã anumite criterii de selecþie ºi de organizare sunt insuficient explicitate sau inconsecvent aplicate (de exemplu, de ce ar fi poetul Eugen Ionescu numaidecît suprarealist ºi de ce Ioanichie Olteanu nu este inclus în rîndul cerchiºtilor decît în capitolul rezumativ un rezumat al sintezei care vine cu precizãri suplimentare privind evoluþia curentelor literare în peisajul românesc, elucidãri necesare fiindcã, în corpul volumului, curentele literare fuseserã invocate pur iterativ, plutind în indeterminare). Lãudabil este faptul cã Marian Victor Buciu include în analizele sale ºi relaþia poeþilor cu regimul comunist, indicînd, fãrã sã fie cuprins de o amnezie subitã în unele cazuri ºi marºînd cu abnegaþie doar pe cazurile de compromis clasate, raporturile ambigue sau, dimpotrivã, conflictuale cu cenzura ºi aberaþiile dictatoriale ale majoritãþii autorilor investigaþi. Nu sunt, în acest sens, protejaþi nici scriitorii importanþi, epuraþi ºi absolviþi recuperator deoarece sunt afini în spirit ºi conduitã cu generaþia actualã, cum ar fi Gellu Naum sau Ovid S. Crohmãlniceanu, sinusoidele lor biografic-politice fiind descrise neutru ºi laconic, în nota tonului de ansamblu al volumului. De asemenea, nu lipsesc nici incursiunile sau, dacã mi se permite, raidurile în biografia scriitorilor, fãrã ca prin asta autorul sã cadã într-o patimã psihologizantã sau documentaristã. O altã calitate a acestei cãrþi ar fi tentativa de neutralizare a preferinþelor criticului pentru o orientare artisticã sau alta. Spun tentativã pentru cã, la o lecturã chiar ºi de suprafaþã, înþelegem cam pe unde s-ar situa aceste preferinþe, în zona lui Marin Sorescu ºi Nichita Stãnescu, cu o menþiune specialã pentru onirismul structural, cum alege sã îl defineascã autorul, exersat ºi conceptualizat de Dumitru Þepeneag ºi Leonid Dimov (în primul rînd). Inconsistenþa unui astfel de demers este ºi ea destul de uºor reperabilã. Criticul nu pare a se putea decide (sau nici mãcar nu încearcã, în numele exhaustivitãþii) pentru privilegierea criticii contextuale sau a celei de identificare, la fel cum nu cred cã reuºeºte sã dozeze destul de convingãtor cantitatea de metadiscursuri consacrate la care, sub o formã clarã ºi esenþializatã, apeleazã în fixarea cît mai precisã a profilurilor poetice panoramate ºi cea a contribuþiei personale. Tranziþiile dintre insert-urile de informaþie biografic-sociologicã, norma criticã aºa-zis comunã ºi metaforizãrile personale (ilustrînd acelaºi defect reperat ºi în cazul lui Radu Sãplãcan, al formuleiinscripþie, memorabile ºi inefabile) sunt inopinate ºi inconsecvente ca metodã, variind deci în funcþie de autorul analizat ºi de dispoziþia criticului, care poate oricînd sã favorizeze un filon de interpretare în detrimentul altuia, fãrã a clarifica ce anume îi fundamenteazã alegerea. Existã un clivaj între modul în care se configureazã poezia interbelicã, cu o receptare oarecum depersonalizatã, furnizînd versiuni juste ºi instituþionalizate strãbãtute uneori de cîteva combinaþii uºor stereotipe de concepte generice care nu conservã foarte mult din individualitatea autorului, deºi pretind cã fac întocmai acest lucru ºi chiar o ºi mai uºoarã limbã de lemn cu nuanþe reverenþioase atunci cînd autorul se ocupã de monºtrii sacri Arghezi, Stãnescu sau Blaga ºi (între) critica operatã asupra generaþiei 80, de exemplu. În ultimul caz, autorul e mult mai înclinat sã propunã versiuni noi ºi explicaþii suplimentare, nuanþate, care depãºesc un simplu plan al panoramei sau al dioramei. De aceea, anumite aserþiuni par gratuite în acest context deoarece, limitate de formula de expunere aleasã de autor, perfect adecvatã scopurilor sintetice din capitolele anterioare, ele nu sunt argumentate in extenso. Alteori (mai rar, ce-i drept) devine iritantã emfaza recurentã a unor termeni-cheie care servesc demonstrativ valoarea poeþilor, în majoritatea cazurilor aceasta fiind ori efectul unei viziuni stranii, a unui subtil fior sensibil sau dimpotrivã a unui efort raþional ºi, conform opiniei criticului, preponderent tranzitiv ºi referenþial. Fãrã a se opera, transversal sau supradeterminat dacã vreþi, o unificare a accepþiilor termenului de tranzitivitate sau chiar al celui de viziune. De asemenea, se poate sesiza ºi o oarecare nivelare a acestor elemente sincretice în numele unei viziuni conciliante care aspirã la o redare globalã sau mãcar la una care priveºte din mai multe puncte aceeaºi operã, conºtiinþã holistã care provine mai degrabã dintr-un sentiment al datoriei decît dintr-o viziune teoreticã personalã. Iar atunci cînd aceastã viziune încearcã sã se producã, sã inoveze, ea rãmîne în continuare parcimonioasã cu propriile premise care au generat-o, cum se întîmplã în cazul postmodernismului înþeles, probabil provocator, ca heteromorfism maximal, fãrã ca cititorul sã înþeleagã ce anume þine la un loc totuºi o astfel de realitate epistemologicã amplificatã (pe orizontalã). Oricum, pe lîngã aceste potenþiale carenþe, cartea criticului craiovean este una odihnitoare, lipsitã fiind, în bunã parte, de stridenþele ºi microfoniile pro domo cu care ne-am obiºnuit sã ne confruntãm în abordãrile recente ale poeziei secolului XX. Deºi acestea din urmã sunt spontane, fãrã doar ºi poate originale ºi adaptate la rigorile unui public sofisticat, care a înþeles, cel puþin la nivel teoretic. Voinþa de sintetizare în doar 250 de pagini a întregii poezii valoroase a secolului XX efctuatã de Marian Victor Buciu este depãºitã de Lucian Valea, în cartea sa Generaþia amânatã (Ed. Limes, 2002, Cluj-Napoca), volum apãrut ºi acesta postum, proiectul sãu fiind elaborat ºi definitivat, dupã cum aflãm de la cei care au îngrijit ediþia, Oana Valea ºi Mircea Mãluþ, între anii Deºi, teoretic, trateazã doar un capitol sau douã din vastul proiect al lui Marian V. Buciu, formatul (A4 cu tendinþe spre A3) ºi dimensiunile ei (cca 380 de pagini) conþin / depãºesc aproape trei panorame ale literaturii române în forma propusã de Marian V. Buciu. Mai exact, cartea se doreºte un memento, încercînd sã resuscite percepþia criticã asupra generaþiei anilor 40 (revista Albatros ºi cercul de la Sibiu). Printr-un fel de exerciþiu recuperator al atmosferei ºi adevãratelor dispute ºi poziþii ale actorilor în aceste dispute, fenomenul literar

102 raport despre starea criticii literare 101 numit generaþie pierdutã este redimensionat în intenþie de Lucian Valea, generaþia patruzecistã fiind, dupã cum s-a înþeles deja, numai amînatã, aflîndu-ne probabil la ora în care istoria îºi face autocritica. Volumul este scris cu pasiunea unui documentarist care are avantajul de a se fi aflat în miezul evenimentelor, situaþie oarecum atipicã. Atipicã ºi care la un moment dat riscã sã devinã, în ciuda intenþiilor indiscutabil bune, ale autorului, partinicã. Este greu de distins în interiorul acestei solidaritãþi post factum între proeictul personal de revenire din marginalitate a scriitorului Lucian Valea ºi redarea autenticã, dezinteresatã a spiritului veacului. Deºi autorul apeleazã explicit ºi la memorialistica sentimentalã, interesantã pentru amatorii de istorie literarã, revizitînd anamnezic personaje cu aurã ale literaturii române ca Dimitrie Stelaru sau Constant Tonegaru, sau încercînd o anatomie a spiritului de cafenea din anii rãzboiului, ceea ce rezultã în final este mai degrabã o construcþie confuzã, un mixaj de perspective care, în ciuda pretenþiilor de obiectivitate ºi intenþiilor restauratoare, pare mai degrabã prelungirea unui demers egotist, cu un grad refutabil de obiectivitate. Conexarea acestor excursuri biografice de tipul ce lecturi au influenþat generaþia mea cu încercarea de a reda istoriceºte cît mai credibil fenomenul literar al literaturii ardelene de sub ocupaþia nazist-horthystã, spiritualitatea nord-transilvanã mai bine zis, este destul de fragilã ºi nu depãºeºte artificialitatea (din punct de vedere ºtiinþific) unui construct evocator, subiectivist. Demersul critic al lui Lucian Valea este nostalgic, favorizînd sentimentalismul ºi patetismul dincolo de pitorescul ºi autenticitatea documentelor de epocã. Deºi abundã în astfel de informaþii, ele sunt ori enunþate de pe o platformã exclusiv subiectivã ori nu conving decît în puþine cazuri cã, în afara unor circumstanþe nefericite, chiar tragice, cele ale rãzboiului care au creat un alt spirit de solidaritate ºi o altã formaþie intelectualã scriitorilor ºi criticilor, lucruri de altfel cunoscute, evoluþia chiar ºi nefireascã a litearturii române ar fi defavorizat cu bunã ºtiinþã pe vreun autor sau distorsionat voluntar spiritualitatea nord-ardeleanã. Iar autorul nu mã convinge cã, în numele bunei credinþe ºi a unei moralitãþi sãnãtoase, necontradictorii ºi nedispuse la compromisuri, poezia ardeleanã din anii 40 mergînd pînã în imediata perioadã postbelicã nu ar fi, aºa cum a fost (des)calificatã de Ion Negoiþescu ºi Radu Stanca, pãºunistã (în care nu ºtiu de ce am impresia cã ºi autorul, el însuºi poet, cum nu se sfieºte sã ne tot reaminteascã pe parcursul celor 380 de pagini, se simte inclus). Cã ea nu poate fi redusã în bloc la aceastã definiþie totuºi intenþionat polemicã ºi cã ea are ºi alte valenþe ºi merite nu cred cã salveazã calitatea artisticã incriminatã de cerchiºti, care o priveau de pe poziþii exclusiv estetice. Sngura metodã sau postmetodã care mai poate fi detectatã aici este cea a orgoliului ºi a conºtiinþei acute de sine care transformã, prin reflexie, expunerea unei traiectorii personale (de acord, injuste, deformate de obstacole ºi presiuni exterioare ei), în meditaþie inconsistentã asupra destinului unei generaþii. Iulian BOLDEA Rigoarea confesiunii Referindu-se la modalitãþile temperamentale ºi stilistice de exprimare a personalitãþii în domeniul criticii literare, Gheorghe Grigurcu noteazã, nu fãrã îndreptãþire, cã existã douã moduri temperamental-stilistice de manifestare a personalitãþii în criticã. Unul constã în «îndrãzneala» expresã, coloratã ºi polemicã, în explozia imaginativã, în patosul infirmãrii cliºeelor, în voluptatea punerii la punct cu adresã personalã. E calea cea mai directã a afirmãrii, corespunzãtoare unei energii acute ce se risipeºte în descãrcãri electrice. Un alt mod e cel al disciplinei, al cumpãtãrii, al atitudinii care înlãturã asperitãþile în cãutarea unui echilibru. Disputa e ocolitã sau redusã la un minim de semne, de o graþie chinezeascã. Taciturn ºi zâmbitor, criticul din aceastã clasã cultivã virtuþile toleranþei, ale aºteptãrii. Individualitatea sa poate pãrea la un moment dat rarefiatã, disparentã. Dar calitãþile i se revelã în timp, substanþa se acumuleazã strop cu strop. Picãturile aproape neluate în seamã în ronronul lor discret sfârºesc prin a impune imaginea unui ritm, a unei consecvenþe, a unei egalitãþi cu sine. Acesta e cazul lui G. Dimisianu, a cãrui autoreprimare ni se înfãþiºeazã acum drept un mecanism psihic corelat cu bunul-simþ, cu constanþa ºi cu onestitatea (...). În Fragmentele sale despre criticã, ºi Marian Papahagi socoteºte cã însuºirile esenþiale ale criticului ºi eseistului Gabriel Dimisianu sunt înclinaþia spre echilibru ºi spre o eleganþã discretã ºi sobrã a exprimãrii. Sunt, am spune, deja truisme ale receptãrii acestui stil critic, ce nu sunt deloc infirmate de recenta carte Amintiri ºi portrete literare (Ed. Eminescu, 2003). Regãsim, ºi în paginile acestui volum, cumpãnirea expresiei, echilibrul de atitudine ºi de ton, frazarea armonioasã ori expresia de o sobrietate deloc cãutatã, dimpotrivã, izvorâtã din chiar temperamentul criticului. Evident, trebuie sã avem în vedere faptul cã aceste texte au un statut oarecum hibrid, cã ele se hrãnesc dintr-o foarte limpede dualitate de atitudine, de ton ºi de viziune. Pe de o parte, ele sunt, predominant, marcate de o netã încãrcãturã confesivã, dar, în acelaºi timp, posedã ºi o sugestivitate criticã, de interpretare a unor opere, de evaluare a unor creatori în individualitatea lor ireductibilã. Confesiunea e modalitatea privilegiatã de structurare a substanþei acestei cãrþi, de dinamizare a fluxului de imagini ºi de întâmplãri, e modul de a retrãi un timp revolut, cu relieful sãu contorsionat, cu dinamica sa absurdã, tragicã ori carnavalescã, nu de puþine ori. Sunt evocaþi, astfel, scriitori mai cunoscuþi sau cu o prezenþã mai discretã în istoria literaturii române, precum Tudor Vianu, Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, Geo Dumitrescu, Nichita Stãnescu, Nicolae Velea, Ion Caraion, Mihail Crama, Paul Georgescu, Ov. S. Crohmãlniceanu, Ury Benador, Al. Cazaban, Sorin Titel etc. Sugestiv este, în sensul acestei încercãri de resuscitare a trecutului, chiar primul text, Prezenþa vechilor scriitori. Sunt puse faþã în faþã, în oglinzile paralele ale memoriei, douã generaþii, douã tipuri umane ºi douã mentalitãþi, de semn contrar. Pe de o parte, avem de a face cu scriitorii generaþiei noi, din acea vreme, scriitorii proletcultiºti, ariviºti ai literaturii, cu care generaþia criticului nu a polemizat ( Generaþia mea literarã nu a polemizat, în perioada începuturilor, cu generaþia dinaintea

103 102 raport despre starea criticii literare ei, aceea care a furnizat proletcultismului numeroase cadre. Nu avea cum sã o facã, în condiþiile contrololui absolut al presei ºi ale protecþionismului de care se bucurau, în epocã, slujitorii zeloºi ai realismului socialist, sãritori imediat sã execute orice «comandã socialã» le-ar fi venit de sus. Cu aceºtia nu se puteau angaja polemici pentru cã, pur ºi simplu, ar fi fost interzise. Pe de altã parte, însã, la drept vorbind, nici nu prea ne da ghes sufletul sã polemizãm, chiar dacã am fi avut voie. Sã polemizãm cu cine? Eram conºtienþi de precaritatea literarã a înaintaºilor noºtri imediaþi (a celor mai mulþi) ºi decât sã-i combatem mai potrivit ni se pãrea cã este sã-i ignorãm. Sã-i ignorãm ca scriitori, vreau sã zic, fiindcã altfel, ca persoane deþinãtoare de funcþii publice, de posturi înalte în administraþia culturalã, nu-i prea puteam ignora. De ei depindea adesea, vai, soarta noastrã de mânuitori ai condeiului aflaþi la început de drum, ºansa de a ne vedea din când în când publicaþi, de a lucra în vreo redacþie de revistã sau la vreo editurã ). Cealaltã categorie, spre care se îndreaptã preferinþele afectuoase ale autorului, e a scriitorilor vechi, a celor aparþinând epocii interbelice, care supravieþuiau într-o lume strãinã lor, chiar ostilã, lumea comunistã. Aceºti scriitori s-au impus în epoca dogmatismului proletcultist prin distincþia intelectualã ºi moralã, prin demnitate ºi stil de viaþã, chiar dacã unii dintre ei nu au rezistat tentaþiilor ºi au cedat în faþa puterii: Ca scriitori însã, cum spuneam, nu aceºtia ne interesau, ci alþii, ºi anume cei vechi, exponenþii încã activi ai generaþiei glorioase interbelice. Erau vechi ºi pentru cã proveneau dintr-o veche lume, în care îºi trãiserã cea mai mare parte a vieþii, lumea pe care o fãcuse þãndãri «revoluþia». Ne interesau Sadoveanu, Arghezi, Bacovia, Blaga, Barbu, Camil Petrescu, Vianu, Cãlinescu, Ralea, Perpessicius, Gala Galaction, ºi alþii de mai micã staturã literarã dar din aceeaºi serie, citiþi cu nesaþ ºi uneori pe ascuns, pentru cã mai toþi aveau ºi opere interzise. Îi citeam ºi le urmãream în acelaºi timp apariþiile publice, ale unora mai frecvente, iar ale altora cu totul rare, potrivit raporturilor în care se aflau, mai bune sau mai rele, cu noul regim. Cu totul demne de interes sunt, în aceastã carte, profilurile de scriitori, reconstituite din frânturi de amintiri, din fragmente de trecut asamblate cu minuþie ºi montate în cadrele caracterologice ale unor portrete sugestive prin culoare afectivã, prin rigoare a descripþiei ºi amprenta moralã, mai apãsatã ori mai fragilã, pe care o aºazã asupra lor autorul. Iatã, de pildã, portretul lui Nicolae Velea, cu suprapuneri de trãsãturi, aparente ºi ascunse, cu reflexe ale afectivitãþii bine disimulate: Aºadar cel care îºi compusese masca sfiiciunii ºi obsecviozitãþii, ca sã se amuze pe seama noastrã, o lepãdã îndatã ce fu «descoperit» ºi se purtã de atunci cum îi era firea: bonom, social, iubitor de taifas ºi de farse, alternând însã buna dispoziþie ºi expansivitatea cu închideri în sine ºi cu stãri de ursuzlâc, acestea nedurând totuºi mult. Dominantã în comportarea lui Velea, în acei ani în care abia ieºeam din adolescenþã, era bonomia, maliþia bonomã, ironia lipsitã de rãutate ºi mai ales autoironia. Cultiva despre sine cu mare vervã o imagine a deprecierii scandaloase, a unei rebutãri din pornire care-i pecetluise viaþa. Desigur, punerea în scenã a întâmplãrilor sau a gesturilor evocate se realizeazã într-un stil eminamente epic, nu de puþine ori impregnat de fiorul nostalgiei netrucate ori de vibraþia reculeasã a patetismului bine temperat, în vreme ce alteori, din penumbra delicatã a paginilor, ne pândeºte un surâs ironic sau autoironic, ori o vag deghizatã umbrã de sarcasm. Fragmentul ce evocã mâniile lui George Ivaºcu, de pildã, surprinde, în pagini ce alterneazã descripþia minuþioasã a unor detalii revelatoare ºi dialogurile tensionate, concise, caracterul spectacular, trucat al unor manifestãri ale directorului din acea epocã al României literare, cu ieºiri colerice regizate de un temperament mai curând discret, cu o bonomie camuflatã îndãrãtul unei severitãþi aparente ( Cã era un amuzament secret ºi în mâniile lui G. Ivaºcu, ºi chiar ºi o urmã de rãsfãþ, eu nu am nici o îndoialã. ªi mai era ceva: o formã paradoxalã de manifestare a discreþiei de sine. Prefera sã se creadã cã este «rãu», belicos, chiar brutal, decât sã-ºi destãinuie firea afectuoasã ºi sentimentalã. Cum era George Ivaºcu în fond ). Stilul critic pus în miºcare de aceste pagini cu caracter predominant autobiografic este dominat de obiectivitate, dar ºi de dorinþa de a surprinde intimitatea unei identitãþi, a unei formule, a unui temperament în datele sale definitorii, chiar dacã mai puþin aparente. Un exemplu îmi pare modul în care e perceput profilul lui Mircea Iorgulescu, detaºându-se principala calitate a criticului, spiritul sãu insurgent, vocaþia sa polemicã, pe care Gabriel Dimisianu o radiografiazã cu extremã rigoare, cu vibraþie empaticã, cu o nuanþare a propriei voci în registrul comprehensiunii: Polemic este Mircea Iorgulescu atât în critica literaturii la zi cât ºi în explorãrile sale istoricoliterare. Poate nu totdeauna în aspecte evidente, însã neapãrat în substrat. Pentru a afirma un punct de vedere, pentru a-ºi impune reprezentãrile proprii el cautã adversari, îºi fixeazã repere ce trebuie combãtute, dislocate, distruse. Nu e numai negare, nu e numai contestare în critica sa, ºi nici mãcar în primul rând, dar gestul constructiv e totdeauna stimulat, la el, de existenþa unui obstacol ce trebuie înlãturat, a unei dificultãþi ce trebuie învinse. Fãrã sã aibã în faþa ochilor un termen de opunere, se pare cã nu poate construi, iar atunci când nu-l gãseºte ºi-l imagineazã. Închipuie o stranie lume a lui Caragiale, kafkianã, orwellianã, pentru a turna în ramele acesteia imaginea lumii româneºti din anii totalitarismului. Spiritul polemic l-a aruncat pe Mircea Iorgulescu, în cartea despre Caragiale, în cea mai plinã de riscuri experienþã criticã a sa. A izbutit sã o domine datoritã marelui sãu talent de polemist. Existã în cartea lui Gabriel Dimisianu ºi puncte de vedere ori perspective cu privire la menirea criticului, la rolul revizuirilor în cultura româneascã, cu privire la moralitatea profundã a actului critic ori a literaturii pur ºi simplu. Sunt pagini cu caracter autoreflexiv, ce pun în cumpãnã judecãþi ºi idei de care, se vede, criticul a fost urmãrit o viaþã întreagã, care i-au modelat gândirea ºi destinul literar. Iatã câteva rânduri consacrate ideii de revizuire: Revizuirea de pe poziþii generaþioniste implicã o anume subiectivitate, o dozã de partizanat. Noile generaþii este firesc sã se delimiteze de generaþiile precedente, dând curs aspiraþiei normale cãtre diferenþiere. Te desparþi de cei dinaintea ta pentru a fi tu însuþi. Se întâmplã însã cã aceastã fireascã raportare polemicã sã þinteascã dincolo de estetic, sã vizeze ºi alte mobiluri decât numai literare, un revizionism destul de impur în þelurile ºi precipitãrile lui mai mult sau mai puþin tinereºti. Carte ce îmbinã meditaþia criticã ºi notaþia precisã cu acolada afectivã a confesiunii, cu amprenta nostalgicã a înscenãrii unui trecut cu gesturi, chipuri ºi evenimente surprinse cu acuitate, Amintiri ºi portrete literare impune o scriiturã disponibilã, teatralã, melancolicã, pateticã ºi tandrã, dominatã de fineþea detaliului ºi de plasticitatea portretelor.

104 raport despre starea criticii literare 103 Reflecþii critice Cu un studiu sugestiv intitulat Ideea Eminescu se deschide cartea lui Iosif Cheie-Pantea De la Eminescu la Nichita Stãnescu (Ed. Excelsior Art, 2002), carte ce încorporeazã, cum se aratã în subtitlu, o sumã de reflecþii literare având ca subiect opera unor scriitori români reprezentativi, de la Eminescu, Caragiale, Creangã, Macedonski, Coºbuc, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, pânã la N. Steinhardt, Emil Cioran, Sorin Titel ºi Nichita Stãnescu. Textul cu care se deschide volumul are, de altfel, ºi un substrat polemic, în mãsura în care criticul îºi propune sã rãspundã ºi unor revalorizãri frivole ale operei eminesciene înscenate în numele nonconformismului generaþiilor tinere de dupã 89. Criticul urmãreºte, cu subtilitate ºi spirit sintetic, avatarurile ideii de Eminescu, aºa cum a fost aceasta interpretatã ºi modelatã de Noica, Iorga ºi, mai ales, Cioran, gânditor care recunoaºte caracterul de unicitate, de apariþie singularã a geniului eminescian într-o culturã cum era aceea româneascã în secolul al XIX-lea. Tonul polemic al criticului este neîndoielnic, iar tranºanþa sa binevenitã: Din pãcate, spiritul denigrator al pãrintelui Grama a început în ultima vreme sã se reafirme, iar aceastã recrudescenþã a lui sã creascã pe mãsurã ce ne-am apropiat de împlinirea celor 150 de ani de la naºterea Poetului. Nu ne vom ocupa, acum ºi aici, de acest fenomen pe care Theodor Codreanu îl analizeazã cu subtilitate ºi competenþã în cartea-i mai înainte citatã. De altfel, este legitimã orice încercare de a-l aborda pe Eminescu din perspective noi, a-l reciti cu ochi proaspeþi ºi fireºte critici. Condiþia este ca cel ce se angajeazã într-un asemenea demers sã-i cunoascã în adâncime (ºi-n totalitate) opera ºi sã fie înarmat cu ºtiinþa ºi instrumentele necesare. Încã ceva: dupã 1989 a apãrut ºi s-a consolidat spectaculos un adevãrat cult al lui Emil Cioran, fenomen cât se poate de firesc ºi de explicabil, dacã ne gândim cã înainte opera filosofului din Rãºinari era nu numai interzisã, dar ºi periculoasã pentru oricine ar fi fost descoperit cu vreo carte a sa. Or, mulþi din fanii scriitorului (tineri îndeosebi, dar nu numai), înclinaþi, din teribilism sau ignoranþã, sã-l respingã pe «învechitul» Eminescu, cunosc puþin ori deloc atitudinea lui Cioran însuºi faþã de marele înaintaº, afinitãþile intelectuale dintre ei. Iosif Cheie-Pantea realizeazã, în cartea sa, tocmai un astfel de studiu cu caracter comparatist, cãutând sã punã în luminã analogiile de substanþã, gândire artisticã ºi stil dintre Eminescu ºi Cioran, de pildã, pe temeiul câtorva teme fundamentale recurente în operele celor doi. O astfel de temã, meditatã îndelung de geniul eminescian, temã ce revine obsedant în eseistica lui Cioran e cea a rãului, topos ontomoral ce se manifestã omniprezent în contextul istoriei universale ºi a cãrui rezolvare poate fi aflatã în gnozã. De altfel, cum precizeazã criticul, Cioran nu va ezita sã afirme cã într-un fel descinde direct din Rugãciunea unui dac ºi cã prima sa carte scrisã în francezã, Précis de décomposition, e foarte apropiatã prin ton ºi violenþã de excesele Dacului. Întrebându-se acum, însã, în acest articol din 1943, asupra filosofiei Rugãciunii, autorul constatã cã «Eminescu a trãit în invocarea nefiinþei. Iar invocarea sa se întinde între o senzaþie materialã, care este frigul vieþii, ºi un fel de rugãciune, care este sãvârºirea ei». «Un fel de rugãciune», pentru cã, de fapt, aºa cum am precizat deja, nu este o rugãciune adevãratã, adicã un gest de credinþã neºovãitoare în autoritatea unui Dumnezeu atotputernic ºi milostiv. Dimpotrivã, e vorba de o rugãciune cu sens invers, o adevãratã blasfemie la adresa Creatorului vinovat de imperfecþiunea creaþiei, a lumii. Apologia negativã a acestuia sugereazã, în esenþã, atitudinea sinucigaºã a dacului care, neputându-l nega direct, o face indirect, refuzându-i «darurile», adicã opera. Lui Cioran nu puteau sã-i scape ºi cu atât mai mult sãi displacã, desigur, aceste lucruri, care fac obiectul atâtor obsesii ºi meditaþii proprii de-a lungul întregii sale cariere de scriitor ºi gânditor. Demne de interes îmi par ºi consideraþiile criticului cu privire la cele douã paradigme complementare care ar tutela spiritualitatea româneascã: paradigma Eminescu ºi paradigma Caragiale. Evident, asocierea celor douã spirite, chiar dacã incompatibile în atâtea privinþe, contradictorii sub raportul temperamentului artistic, al viziunii asupra lumii ori al stilului, s-a mai efectuat. Printre ultimii critici care au operat aceastã conjuncþie se numãrã ºi Laurenþiu Ulici, cel care desemna oximoronul nostru genetic prin sugestivele titulaturi Miticã ºi Hyperion. Iosif Cheie-Pantea cautã sã descifreze apropierile, analogiile ºi sensurile congruente ale operelor celor doi clasici ai noºtri prin identificarea unor teme comune ce leau suscitat interesul estetic. Aºa este, de pildã, toposul lumii ca teatru, al existenþei privite ca spectacol, ca succesiune de roluri ºi de mãºti pe scena fluctuantã ºi efemerã în acelaºi timp a umanitãþii. Existã, subliniazã criticul, o modelare distinctã a acestei teme, cãci dacã, filosofic vorbind, cei doi scriitori se întâlnesc, din punctul de vedere al viziunii artistice se despart: la Eminescu lumea e perceputã de o conºtiinþã ce o priveºte din exterior, adoptând atitudinea ironicã a geniului romantic, astfel cã impactul asupra spectatorului se diminueazã considerabil, o bunã parte din forþa de ºoc fiind absorbitã de conºtiinþa mediatoare. La Caragiale o astfel de conºtiinþã fiind absentã, puterea spectacolului sporeºte prin chiar densitatea ºi concreteþea lui. Sedus de infinitatea universului, Eminescu este, am spune, la antipodul viziunii caragialiene, tentate de cotidian, de culorile ºi formele realului empiric, dupã cum, dacã pentru Eminescu omul e o naturã teandricã, în mãsura în care se defineºte prin relaþia sa cu transcendenþa, Caragiale circumscrie figura omului fãrã calitãþi, lipsit de identitate, cu o staturã moral-fiziologicã de o banalitate flagrantã. Observaþii atente la detaliu, interpretãri precise ºi o percepþie rigurosã a textului ne întâmpinã în studiul Al. Macedonski prozatorul, în care Iosif Cheie-Pantea aºazã, mai întâi, proza macedonskianã în spaþiul unei singularitãþi stilistice definite prin recursul la poeticitate, prin vibraþia intens liricã a frazei ºi prin vocaþia confesivã a discursului epic, impregnat mai tot timpul de aromele amintirii, ale evocãrii fastuoase. Proza lui Macedonski este, aºadar o expresie a temperamentului autorului ei, autor care nu poate evada cu totul din marginile eului propriu, nu se poate detaºa de tribulaþiile afectivitãþii sale, astfel încât epica macedonkianã este una prin excelenþã subiectivã, iar personajele reprezintã transpuneri, ipostaze ori dedublãri ale autorului însuºi. Tema visului ºi modelãrile sale ficþionale, antinomia, atât de productivã, dintre vis ºi realitate, transfigurarea elementului biografic, contrastul dintre ideal ºi spaþiul terestru, prozaic, toposul iubirii, toate acestea se regãsesc ºi în Thalassai, dar ºi în Pe drum de poºtã sau Nicu Dereanu. Romantismul prozei macedonskiene este evident ºi criticul îl subliniazã ca atare, observând cã examinarea prozei macedonskiene ne-a prilejuit

105 104 raport despre starea criticii literare circumscrierea orizontului romantic, centrat cu deosebire pe ideea incongruenþei visului cu realitatea; cum însã majoritatea exegeþilor au dovedit, substanþa autenticã a acestei literaturi nu consistã în epicitate, deoarece, structural, Macedonski n-a avut geniul invenþiei epice, lucru de care era, pare-se, conºtient, de vreme ce nu a insistat pe aceastã cale, preferând sã-ºi concentreze talentul într-un sens ce-i era mult mai propriu, acela al prozei lirice ºi descriptive. Cineva care, neavizat fiind, ar citi pentru prima oarã proza lui Macedonski ºi familiarizat doar cu creaþia poeticã a autorului s-ar aºtepta la o tematicã orientatã eventual într-o direcþie cosmopolitã, ar rãmâne cu certitudine surprins de tradiþionalismul sãu, chiar de un anume conservatorism în genul lui Duiliu Zamfirescu, de exemplu. Pentru un ochi însã mai experimentat modernitatea acestei proze se dezvãluie mai întâi prin gradul ei înalt de intelectualitate, prin rafinamentul descripþiei, ca ºi prin voluptatea cuvântului pitoresc ºi preþios. Dacã în studiul George Coºbuc sau bucuria jocului sunt relevate semnificaþiile ludice ale acestei poezii în care jocul lumii ºi jocul poeziei sunt indisociabil legate, în Camil Petrescu ºi fascinaþia ideii se realizeazã o fenomenologie a personajului camilpetrescian, fãcânduse apel ºi la conceptele filosofiei lui Husserl, în timp ce în Tãcerea esenþialã sunt circumscrise critic semnificaþiile ºi resorturile expresive ale tãcerii transfiguratoare, cu ecouri în straturile originare ale fiinþei. Dense ºi revelatoare pentru stilul critic al lui Iosif Cheie-Pantea sunt eseurile despre opera lui Cioran (Cioran ºi pãcatul originar ºi Revelaþiile durerii), în care durerea este privitã ca instrument de cunoaºtere ºi cale de transfigurare a fiinþei, dar ºi ca modalitate de asumare a propriei identitãþi, a identitãþii lãuntrice, adânci ºi revelatoare. Studiile despre poezia lui Nichita Stãnescu, cu care se încheie cartea lui Iosif Cheie-Pantea (Poezie ºi profunzime ºi Tragicul singurãtãþii) aºazã accentul pe poetica nichitastãnescianã, pe revelaþiile artistice sau trãirile alienante provocate de întâlnirea dintre gândirea poeticã ºi lume, ori dintre creator ºi creaþia sa. Aici stã modernitatea frapantã (ºi chiar postmodernitatea) lui Nichita Stãnescu: în gravitatea asumãrii lumii, în reconstruirea sensurilor unui real incoerent, în ludic ºi fantezie barocã: Spre deosebire de unii poeþi moderni, care postulau distrugerea realului, o poezie a negaþiei ºi absenþei, deci, Nichita Stãnescu gândeºte actul poetic în sens pozitiv, ca o re-construire a lumii dupã legile proprii ficþiunii artistice ºi, totodatã, înnobilare a sensurilor ei «barbare». În cel mai autentic spirit de postmodernitate, poetul nostru recupereazã esenþa poeziei dintotdeauna afirmând cã aceasta consistã în «tendinþa spre fiinþã» (...). Studiile ºi eseurile lui Iosif Cheie-Pantea au, ºi ele, un înþeles ºi un rost recuperator. Intenþia de dialog polemic nu este deloc absentã, în aceste texte ce impun, în genere, prin rigoare ºi gravitate a tonului, prin vibraþie afectivã ºi cuprindere sinteticã. Actualitatea lui Titu Maiorescu Una dintre cãrþile de cea mai pregnantã semnificaþie apãrute în colecþia Canon a Editurii Aula este monografia Titu Maiorescu, semnatã de Cornel Moraru. Se cuvenea, fãrã îndoialã, readus în discuþie numele prestigiosului critic de direcþie, mai ales într-o epocã de culturã cum este a noastrã, cu confuziile sale axiologice, cu teoriile nebuloase ce o parcurg, cu vidul de autoritate criticã ºi beþia de cuvinte ce ne întâmpinã, nu de puþine ori, chiar în paginile unor reviste de culturã respectabile ºi respectate. Era imperios necesarã reexaminarea numelui ºi a operei lui Maiorescu azi, când o sumedenie de forme îºi arogã un fond precar, când impostura capãtã tot mai mult aparenþa ºi prestanþa neavenitã a valorii autentice, iar diletantismul pare sã aibã un prestigiu cu totul nefast. Monografia este judicios ºi ferm structuratã. Dupã o introducere în epoca literarã, cu observaþii asupra generaþiei junimiste, asupra spiritului critic ºi a stãrii de spirit tipice acestei generaþii, criticul contureazã datele esenþiale ale canonului maiorescian, prin care, cum se observã, discursul cultural românesc intrã într-o nouã fazã a constituirii sale. De fapt, autorul precizeazã ºi argumenteazã modul în care canonul maiorescian, prin forþa sa modelatoare ºi integratoare, a favorizat emergenþa unei noi paradigme culturale româneºti: Aºezat pe fundamente filosofice solide, canonul maiorescian creeazã el însuºi condiþiile de a se realiza unitatea fondului cu forma. De fapt, nu fondul ne lipsea, în materie de discurs cultural, ci forma. Nota distinctivã, la nivelul articulãrii expresive, este transparenþa, argumentarea logicã riguroasã. Maiorescu însuºi e spiritul cel mai cerebral, dintre marii scriitori junimiºti, alãturi de Caragiale. E drept cã junimiºtii cei mai marcanþi au cochetat ºi cu o anumitã tradiþie politicã ezotericã (francmasoneria). Canonul maiorescian s-a raliat însã ferm modelului cultural european, care nu este unul de tip iniþiatic (...). Capacitatea de absorbþie a canonului maiorescian e concuratã numai de forþa sa modelatoare, într-un interval de timp aproape indeterminat. Oricum, sub semnul acestuia s-a dezvoltat, într-un fel sau altul, întregul discurs cultural românesc din secolul al XX-lea. Evidenþiind meritele lui Titu Maiorescu în edificarea discursului fondator, Cornel Moraru subliniazã, cu justeþe, modul în care se conjugau unele idei ºi imperative culturale ale grupului junimist, cu exigenþele ºi resursele teoretice ºi ideologice ale mentorului Junimii, într-un impuls sintetic ºi integrator. Absorbind în structura personalitãþii sale influenþe diverse, Maiorescu a ºtiut sã dea o expresie cumpãnitã, judicioasã, imperativelor culturale ale timpului sãu, imprimându-le un statut de urgenþã istoricã. Un rol important îl joacã aici, fãrã îndoialã, ºi structura olimpianã a personalitãþii proprii, ca ºi resursele impersonalitãþii maioresciene, de care s-a vorbit atât de mult: Oricum, aceastã primã etapã este aceea a discursului fondator junimist, la care Maiorescu are o contribuþie capitalã. Se poate vorbi, pânã la un punct, de caracterul «colectiv» al acestui discurs (...). Aceste texte se nasc în focul disputelor de la Junimea ieºeanã ºi, evident, au ºi o valoare exponenþialã, de reprezentativitate doctrinarã. Nu ne îndoim cã forþa de impersonalizare a discursului maiorescian corespunde structurii interioare a criticului, eleatismului personalitãþii sale, dar ºi unor mecanisme specifice de producere a textului într-un asemenea mediu intelectual deosebit de stimulativ, în care ºi cei care nu scriu îºi au contribuþia lor. Calitatea de text fondator a studiilor maioresciene emanã din aceastã pliere organicã pe un program de grup cu o se va dovedi în timp semnificaþie paradigmaticã. E modul în care Maiorescu concepe sã fie original, convins totodatã cã face exact ce este necesar în virtutea unui principiu supraindividual de creaþie. Într-un fel, aceste studii existau, virtual, înainte de a fi scrise. Meritul criticului e nu numai cã le-a dat forma ºi demnitatea de expresie nepieritoare, dar le-a ºi sporit eficienþa directã în câmpul culturii cu însuºirile sale remarcabile de luptãtor. Scrierile maioresciene din aceastã

106 raport despre starea criticii literare 105 perioadã se axeazã pe marile campanii împotriva bãrnuþismului, etimologismului, a direcþiei vechi în cultura românã, marcând totodatã afirmarea unei viguroase direcþii noi în «poezia ºi proza românã». Rolul studiilor filosofice ºi al preocupãrilor pentru logicã ale lui Titu Maiorescu este indiscutabil unul modelator. Logica, îndeosebi, are, în definirea ºi structurarea personalitãþii criticului, o funcþie formativã cu totul deosebitã: Pentru Maiorescu logica e un instrument admirabil de gândire exactã, dar ºi o vocaþie ºi chiar o forma mentis. Structura psihicã ºi mentalã a criticului s- a regãsit în totalitate în logicã, înþeleasã nu doar ca un exerciþiu formal de gândire, ci mai ales ca disciplinã interioarã a spiritului. De aceea, firesc ar fi sã nu-l raportãm pe Maiorescu la modele ºi posibile izvoare din care ºi-a extras materialul, «informaþia» pentru manualul sãu. Impulsul decisiv i-a venit dinlãuntru, în timp ce contactul exterior cu studiul logicii a fost doar accidental. Altfel, nu i-ar fi marcat într-un mod atât de covârºitor viaþa ºi opera. Toate scrierile sale se supun modului elevat, concis ºi riguros de argumentare specific acestei discipline. Pentru Maiorescu logica e, în primul rând, arta sau ºtiinþa enunþului, a formulãrii impecabile necontradictorii. Astfel cã un remediu mai eficient împotriva «beþiei de cuvinte» nici nu putea fi gãsit în afara principiului evidenþei logice. Dupã cum, înainte de a vorbi despre gustul clasic ºi academic, ar trebui sã subliniem structura prin excelenþã cerebralã a spiritului critic maiorescian. Evident, dincolo de intuiþiile filosofice ale lui Maiorescu, dincolo de ideaþia esteticã pe care o pune în scenã, prin sugestii venite dinspre Hegel, prin intermediul lui Vischer, cu totul reprezentativã este amplitudinea spiritului critic maiorescian, fineþea disocierilor ºi forþa de pãtrundere a unei inteligenþe teoretice care nu ezitã sã-ºi asume cultura ºi literatura ºi în datele sale particulare. Autorul monografiei nu ezitã sã punã în ecuaþie criticã nu doar meritele, calitãþile indiscutabile ale spiritului maiorescian, dar ºi scãderile ori limitele acestei personalitãþi culturale de anvergurã. Aceasta mai ales în prezentarea studiului de referinþã dedicat lui Eminescu: Adevãrul e cã portretul spiritual al poetului acesta este, aºa cum l-a fixat atunci T. Maiorescu, punând bazele mitului eminescian, întreþinut apoi de majoritatea criticilor ºi exegeþilor. Remarcabile sunt toate afirmaþiile cu caracter mai general ale criticului privind influenþa modelului poetic eminescian asupra poeziei româneºti din acea vreme, dar ºi din secolul urmãtor. Toate aceste previziuni s-au adeverit. Dupã cum ºi accentul pe care-l pune în comentariu pe evidenþierea culturii poetului, a orizontului sãu metafizic de o mare cuprindere filosoficã ºi mitologicã. Exegeza eminescianã ulterioarã va confirma aceste linii de interpretare trasate prima datã de Maiorescu. Limitele criticii maioresciene se vãd însã în partea a doua a studiului, când trece la comentariul textelor. Totul e prea sumar ºi de suprafaþã (...). Spirit cerebral prin excelenþã, T. Maiorescu se blocheazã în faþa iraþionalului poetic. Gustul sãu funcþioneazã ireproºabil, dar mecanismele sondãrii în interioritatea textului îi scapã cu totul. Poate cã nici nu le credea necesare, la stadiul de atunci al criticii. Încât comentariul versurilor eminesciene e destul de plat ºi nivelator, la fel cu prezentarea pastelurilor lui Alecsandri, cu aproape decenii în urmã. Cerebralitatea ºi intelectualismul, trãsãturi esenþiale ale spiritului maiorescian nu exclud însã deloc intuiþia finã ºi subtilitatea viziunii, aºa cum se exprimã acestea ºi în încercãrile filosofice ºi în creaþiile cu caracter net eseistic. Întemeietor, cum noteazã Vianu, al stilului de idei în literatura noastrã, Titu Maiorescu este, în egalã mãsurã, ºi un exponent al expresiei aforistice. De altfel, Cornel Moraru constatã, pe bunã dreptate, cã aforismul a constituit pentru critic un exerciþiu constant de disciplinare a gândirii ºi expresiei, dar ºi o chestiune de vocaþie. Talentul criticului ºi filosofului iese în evidenþã mai ales în astfel de momente de inspiraþie, când gândul paradoxal contrastiv îºi gãseºte, în modul aforistic de expresie, forma cea mai potrivitã de comunicare (...). Expresia de concentrare ºi limpezime aforisticã este o limitã a discursului critic maiorescian ºi totodatã o depãºire a acestei limite. Concluziile studiului sunt cu totul edificatoare, subliniindu-se, cu pertinenþã, eficienþa ºi vigoarea metodologicã a modelului maiorescian, un model ce a influenþat în modul cel mai profund destinul culturii române moderne: Canonul maiorescian funcþioneazã mai mult ca un reper cultural deja clasat, la care din când în când revenim, cu o anumitã ciclicitate, în momentele de crizã ºi confuzie a valorilor. Lecþia maiorescianã de simplitate ºi respect pentru adevãr ºi, mai ales, îndemnul de a nu pierde niciodatã lucrurile esenþiale sunt mereu de un interes fundamental într-o culturã ca a noastrã. Hipertrofia limbajului critic modern ºi postmodern, excesul teoretic uneori în comentariul critic ºi tendinþa de supradimensionare a valorilor naþionale ne obligã sã ne amintim din nou de Maiorescu. Nu principiul autonomiei esteticului se aflã azi în chestiune, ci tocmai aceste maladii ale discursului cultural, care pun în pericol înseºi fundamentele culturii noastre moderne, aºa cum le-a fixat Maiorescu împreunã cu generaþia sa. Întregitã ºi de o Antologie de texte critice comentate, extrem de utilã pentru ilustrarea ideaþiei critice ºi filosofice maioresciene, monografia Titu Maiorescu readuce în actualitate una dintre figurile cele mai luminoase, mai reprezentative, mai dinamice ale culturii româneºti. Niciodatã, parcã, mai mult ca acum îndemnul Înapoi la Maiorescu! nu a fost mai actual ºi mai necesar. Teatralitatea literaturii Faptul cã literatura are o dimensiune spectacularã þine de domeniul evidenþei. Aproape cã face parte din categoria truismelor. Dar se poate vorbi ºi de o altã accepþiune a acestei teatralitãþi a literaturii, în mãsura în care, în chip natural, s-ar zice, ficþiunea ºi avatarurile realului se împletesc, aflându-se în postura unor vase comunicante. În relieful distorsionat al ficþiunii rãzbat, cu mai multã sau mai puþinã vigoare, reflexele realului, sugestivitatea viguroasã a empiriei, cu jocul sãu de volume, linii, suprafeþe ºi forme. Cartea lui Radu Voinescu, sugestiv intitulatã Spectacolul literaturii (Editura Muzeul Literaturii Române, 2003) porneºte tocmai de la aceste premise teoretice privitoare la caracterul spectacular al literaturii, supusã jocului neîncetat între ficþiune ºi real. Autorul o spune foarte limpede: Literatura are adesea o nebãnuitã dimensiune spectacularã. Nu este vorba despre calitatea ei de a pune în scenã reprezentãri dinamice, vii în aparenþa ºi realitatea lor schimbãtoare. Dar literatura are ºi o viaþã a ei proprie. Cãrþile au destin, curentele literare au destin, epocile sunt marcate ºi de desfãºurãrile pe palierul ficþiunii ºi de legãturile acestora cu viaþa oamenilor. Iar destinele operelor nu sunt mai puþin palpitante ºi mai sãrace în rãsturnãri de situaþii ºi de perspectivã decât cele care intrã în materia romanelor.

107 106 raport despre starea criticii literare Aceastã dimensiune spectacularã este aflatã de Radu Voinescu în dimensiunile tematice ºi caracterologice ale literaturii de consum, în avatarurile literaturii feminine, în resorturile plagiatului, situat între anatemã ºi elogiu, ºi în lumea, fabuloasã în prozaicul ei, cotidian a poveºtilor din ziare. Studiul consacrat literaturii de consum are, oarecum, un caracter recuperatoriu, de restituire a valenþelor tematice ºi structurale ale acestui tip de literaturã, ignoratã sau în cel mai bun caz expediatã sub titulatura de subliteraturã undeva la subsolul receptãrii estetice. O astfel de atitudine nu este, însã, una de normalitate a percepþiei critice. Autorul scrie, în acest sens: Existã un obicei la literaþii din România de a privi pieziº la cãrþile care fac succes de librãrie. A scrie o astfel de carte la noi este echivalentul sinuciderii ca autor în ochii confraþilor, ignorãrii de cãtre revistele serioase, blamului criticii. Aceasta face ca teoreticienii noºtri sã ignore subiectul literaturii de consum, care e expediatã facil sub titulatura de subliteraturã. Nimeni nu pare a vrea sã se întrebe în mod serios de unde vine succesul acestor cãrþi, care sunt limitele ºi care sunt pãrþile tari ale reþetelor dupã care ele sunt scrise. Se considerã cã o mare literaturã se dezvoltã pe fondul unei mari producþii de romane de valoare medie. Adevãrul este cã o mare literaturã înfloreºte numai acolo unde se poate gãsi o mare producþie de literaturã de consum. Slaba reprezentare la noi a genurilor specifice acestei categorii venitã ºi din dispreþ dar ºi dintr-o anumitã mentalitate care merge împotriva evidenþei constituie unul dintre motivele pentru care literatura noastrã nu reuºeºte sã atingã acele caracteristice care sã o facã interesantã pentru cititorul de oriunde. Cum vom vedea, în alte literaturi fenomenul este considerat unul normal. Dupã ce trece în revistã câteva chestiuni de terminologie, în care sunt incluse minuþioase ºi subtile investigaþii despre originea unor cuvinte precum trivial (legat de conceptul de Trivialliteratur ), criticul înfãþiºeazã tribulaþiile acestui concept de literaturã de consum, oferindu-ne ºi o definiþie, eficientã, riguroasã a sa. Astfel, literatura de consum ar fi literatura destinatã satisfacerii nevoii de senzaþional ºi evaziune a cititorilor cu un nivel de instrucþie în general mediu sau, atunci când este vorba de indivizi aparþinând pãturilor instruite, a celor a cãror psihologie de receptor de artã nu se poate ridica pânã la standardele literaturii care problematizeazã. Interesante sunt caracteristicile, cliºeele, articulaþiile psihologice, dar ºi fascinaþia pe care literatura de consum a exercitat-o de-a lungul timpului, ca gen de literaturã marginalã. Pe de altã parte, criticul prezintã, cu o abundenþã de date ºi referinþe, premisele materiale, tipologia cititorului acestui gen literar, dar ºi tipurile ºi categoriile literaturii de consum, ori aspectele comerciale pe care le presupune aceasta. Cel de al doilea studiu e consacrat literaturii feminine (Literatura femininã de azi. Trei ipostaze ale generaþiei 90) ºi este, de asemenea, structurat în mai multe secvenþe critice, de la scrisul ca insurgenþã la feminismul doctrinã ideologie miºcare ori la cerebral visceral, tradiþional. Criticul clasificã (fãcândune însã atenþi la relativitatea oricãrei clasificãri) literatura femininã a generaþiei 90 în trei categorii: O direcþie a cerebralului, o alta a visceralului ºi, în fine, o alta care rãmâne pe firul principal al literaturii, prea puþin afectatã de curente ºi de ideologii literare. Sancþionând prejudecata care spune cã intelectualismul e apanajul bãrbaþilor, Radu Voinescu constatã cã o bunã parte a poeziei feminine a ultimelor generaþii este impregnatã de reflexe ale cerebralitãþii. O astfel de poetã e ºi Simona Grazia-Dima, ale cãrei volume de poezie sunt tot atâtea trepte ale parcurgerii unui traseu iniþiatic spre o poezie gnomicã, alimentatã de treceri de la un nivel de realitate la altul, în cãutarea sensului adânc al lucrurilor, cam în modalitatea în care fizicienii moderni acceptã ideea stratificãrii realitãþii pe astfel de etaje. Poeta merge pânã acolo încât construieºte pentru uzul dezvoltãrii propriei opere, a propriei paradigme poetice, un univers sui generis la ale cãrui temeiuri sunt aºezate «fiinþele mici», care pot fi gnomi, nibelungi, eoni, arhei, poate noumenul kantian. Simona-Grazia Dima este o împãtimitã de cunoaºtere nu întâmplãtor, unul dintre volumele ei se numeºte Focul matematic, - pânã într-atât încât vede în cuprinderea ºi în jocul cu abstracþiile sursa maximã de fericire ºi de poezie. Ea valorificã, la fel ca ºi celelalte scriitoare cerebrale, cantitatea imensã de lecturi acumulate (literaturã, fizicã, astrologie, ocultism, filosofie) pe care le topeºte în poem, convinsã fiind cã înãlþimea conceptelor ºi profunzimea sensului sunt cei doi poli între care se deruleazã rolul conºtiinþei cunoscãtoare. Pe o altã linie a sa, poezia femininã a ultimei generaþii se orienteazã spre beneficiile visceralitãþii, manifestate prin exhibiþionism, prin erotizarea discursului poetic, dar ºi prin eliberarea de orice restricþii ori tabuuri eticizante. Rodica Draghincescu, Diana Manole, Saviana Stãnescu, Gabriela Panaite sau Alina Durbacã sunt reprezentantele acestei orientãri. În sfârºit, o altã direcþie a poeziei feminine contemporane e aceea ce se raliazã deopotrivã tradiþiei ºi postmodernitãþii, o autoare exemplarã în acest sens pãrându-i-se lui Radu Voinescu Ruxandra Cesereanu. Lirica acesteia se remarcã, scrie criticul, printr-un baroc rafinat, volumul sãu Femeia-cruciat fiind o elocventã probã de inserþie într-un context în care miºcarea ideilor în literaturã nu are nimic de-a face cu sexul scriitorului. Cert e cã percepþia lui Radu Voinescu, deºi cumva sumarã în interpretãri ºi ilustrãri, reuºeºte sã ne ofere o imagine suficient de clarã asupra acestui fenomen literar aflat, de altfel, în plinã desfãºurare. Demn de interes este ºi eseul intitulat Plagiatul de la anatemã la elogiu, în care sunt prezentate unele teoretizãri ºi ilustrãri ale acestui pãcat capital al literaturii. Poate fi efectuatã ºi o detaliere a mecanismelor psihoestetice ale celor care plagiazã: Unii plagiazã fãrã sã-ºi dea seama: memoria rezidualã. Alþii sunt convinºi cã lor le-a venit mai întâi o idee sau o formulare ºi, uitând cã de multe ori aceleaºi condiþii pot genera aceleaºi rezultate, sunt convinºi cã au fost jefuiþi de inovaþiile care i-au fãcut celebri. Sunt ºi dintr-aceia care devin faimoºi prelucrând ideile sau textele altora. Sau sunt ºi destui care nu se sinchisesc de gravitatea vocabulei «plagiat». Aºa încât copiazã pe rupte, ca niºte ºcolari fãrã înzestrare dar ambiþioºi. În fine, existã ºi scriitori care considerã normal sã preia ce li se pare interesant din cãrþile celor dinainte sau ale contemporanilor ºi sã dea textului tuºele propriului stil, sã-l înscrie într-o arie de semnificaþie uºor diferitã de a originalului. Radu Voinescu inventariazã câteva cazuri de plagiat din literatura românã contemporanã, de la Eugen Barbu, la Corneliu ªtefanache sau Ioan Buduca, punând în conjuncþie, în jocul acesta de oglinzi al copiei ºi al originalului, argumentele de ordin etic sau psihologic ce ne conduc la demontarea mecanismului plagiatului, în toate formele ºi dimensiunile pe care le cunoaºte acesta. Nu este mai puþin adevãrat cã imitaþia, dorinþa de a copia,

108 raport despre starea criticii literare 107 tentaþia mimesisului se nasc ºi din provocarea pe care o reprezintã orice operã literarã sau artisticã majorã pentru conºtiinþa receptoare. Imitaþia presupune, fãrã îndoialã, ºi un omagiu implicit, dupã cum parodia însumeazã distanþã, depreciere, accent satiric, detaºare orgolioasã de sursã. Radu Voinescu aduce în discuþie, în legãturã cu aceastã problematicã a imitaþiei literare ºi conceptul de intertextualitate, probat cu unele exemple din literatura universalã (Steinbeck preluând fraze shakespeariene în Iarba vrajbei noastre etc.). Studiul din finalul cãrþii, Poveºtile din ziare, prezintã, cu exemplificãri ºi ilustrãri elocvente, strategiile narative valorificate de jurnaliºti pentru prezentarea unor fapte, evenimente ori întâmplãri din cotidianitate (recursul la mituri ºi simboluri cu caracter universal, utilizarea cliºeelor lingvistice, întrebuinþarea titlurilor ºi subtitlurilor incitante pentru alimentarea tensiunii epice, exploatarea tehnicii suspansului etc.). Se creeazã astfel, cum scrie criticul, un joc de indeterminare între orizontul de aºteptare al publicului, competenþa ziariºtilor de a colporta ºi topirea informaþiei reale sau doar verosimile în scheme ale povestirii. Concluzia studiului e una de cert interes: Se poate spune, de aici, cã nu informaþiile vând ziarele, ci poveºtile. Drumul pe care ni-l propune Radu Voinescu printre jocurile de oglinzi ale literaturii este unul marcat de rigoare ºi erudiþie, dar ºi de reflexele ironiei, de pasiune a argumentãrii ºi cerebralitate. Literatura echinoxistã Semn de clasicizare, de aºezare în tiparele tradiþiei, orientarea literarã echinoxistã îºi are azi exegeþii sãi, care încearcã sã decanteze importanþa grupãrii, ideologia ºi metamorfozele conceptuale ce i-au structurat devenirea, dar ºi literatura propriu-zisã ce a fost prezidatã de spiritul Echinoxului. Iatã cã, dupã cartea lui Petru Poantã, Efectul Echinox sau despre echilibru ºi Nicolae Oprea îºi propune sã radiografieze acest fenomen cultural în cartea sa Literatura Echinoxului (Ed. Dacia, 2003). Deosebirea între cele douã cãrþi este cã dacã Petru Poantã procedeazã cu precãdere la o circumscriere, în spirit teoretic ºi sintetic, a principiilor estetice, a criteriilor ºi soluþiilor cu caracter de generalitate ce au marcat spiritul echinoxist, Nicolae Oprea aºazã accentele asupra unor individualitãþi creatoare ce au incarnat acest spirit, cu fireºti nuanþãri ºi modulaþii. Dacã în domeniul poeziei sunt comentaþi în carte, în ordinea vârstei biologice, Alexandru Pintescu, Aurel ªorobetea, Adrian Popescu, Dinu Flãmând, Ion Mircea, Dan Damaschin, Virgil Mihaiu, Augustin Pop, Aurel Pantea, Mircea Petean, Ion Moldovan, Ion Cristofor, Ion Mureºan, Marta Petreu, Dumitru Chioaru, Traian ªtef, Ruxandra Cesereanu º.a., proza e reprezentatã de Marcel Constantin Runcanu, Ioan Radin, Eugen Uricaru, Adrian Grãnescu, Alexandru Vlad etc., în timp ce domeniul echinoxist al criticii are ca exponenþi pe Olimpia Radu, Petru Poantã, Ion Cristoiu, Constantin Hârlav, Al Th. Ionescu, Al. Cistelecan, Ion Simuþ, Radu G. Þeposu, pentru ca finalul cãrþii sã conþinã ºi câteva interpretãri dedicate corifeilor Echinoxului, Ion Pop, Marian Papahagi ºi Ion Vartic. Criticul procedeazã prin circumscrierea, în profilurile sale, a acelor elemente definitorii, particulare, care definesc un anumit tip de temperament artistic sau anumite toposuri prin care se particularizeazã o anumitã viziune esteticã. De exemplu, în cazul prozei lui Eugen Uricaru, percepþia criticã se îndreaptã asupra toposului Vladiei, provincie utopicã, ieºitã din timp, cu un relief ontic himeric ºi real totodatã, în care elementele existenþei se strãvãd într-o luminã aburoasã, cu irizãri ale insolitului ºi ale unui ficþionalitãþi epuratã parcã de orice iraþionalitate, un miraculos logic, cu alte cuvinte, cu o încãrcãturã simbolicã de necontestat: În ipostaza autorului epic de spaþiu, el izoleazã un fragment de lume cãruia îi conferã specific ºi expresivitate în limitele ficþiunii, epuizând narativ «substanþa spaþialã» ce contribuie la delimitarea unui þinut inconfundabil. Cu alte cuvinte, prozatorul circumscrie frontierele unei provincii imaginare care se sustrage situãrii geografice, întrucât þine de o topografie fictivã, în cadrul cãreia eroii devin emblematici pentru spaþiul epic modelator. O variantã a provinciei utopice de provenienþã livrescã este Vladia, anunþatã încã din povestiri ºi nuvele. Este un loc care nu existã decât ca invenþie artisticã, dar încãrcat de ismboluri (...). Spaþiu simbolic, desprins de referenþialitatea empiricã, Vladia este, în fond, cum subliniazã criticul, ºi un spaþiu lãuntric, dar, în aceeaºi mãsurã, o imagine a condiþiei claustrante, ex-centrice a României aflatã sub zodia nefastã a comunismului ( Se poate spune de-acum cã þinta lui Eugen Uricaru este, artistic, temerarã. Un tãrâm scos în afara lumii civilizate înseamnã mai mult decât o provincie utopicã. În plan simbolic, lumea Vladiei reprezintã imaginea universului concentraþionar al României comuniste, o þarã izolatã de valorile civic-morale ale Europei Centrale ). În alte interpretãri ale sale, Nicolae Oprea porneºte de la anumite premise teoretice, cu aspect de generalitate, pentru a ajunge, printr-o operaþie deductivã, la felul în care se moduleazã concepte, principii ori idei artistice în individualitatea expresã a unui autor. Acesta este ºi cazul comentariului dedicat lui Adrian Popescu, care debuteazã cu o surprindere a elementelor definitorii ale poeziei ºi ale poeticii echinoxiste: În 1971 debutau simultan Ion Mircea, Adrian Popescu, Dinu Flãmând, Horia Bãdescu, poeþi afirmaþi în paginile revistei Echinox, de curând apãrutã în climatul artistic al Clujului impregnat de spiritul lui Blaga. Demersul «echinoxiºtilor», sub atari auspicii, se circumscrie unui curent liric de expresã modernitate, care tinde sã restaureze «cuvântul poetic» ideal în condiþiile epuizãrii unor vechi resurse. Instinctul poetic, în acest caz, funcþioneazã sub obsesia ideii de poezie, de unde ºi frecvenþa «artelor poetice». Se renunþã într-o oarecare mãsurã la fantezie pentru a fi recuperate, în schimb, conceptele ºi simbolurile. Rigoarea autoimpusã ºi aspiraþia concettistã determinã disciplinarea poeticii, simplificarea ei vãditã în scopul atingerii unei limpiditãþi austere. Se trece apoi la radiografia spaþiului poetic pe care îl construieºte, cu luciditate ºi minuþie de artizan, Adrian Popescu, un spaþiu ideal, marcat de accente ale fragilitãþii existenþiale ºi ale rafinamentului expresiv ( Format în acest spirit, Adrian Popescu îºi intitula prima carte Umbria, trasând cu fermitate conturul unei «provincii» autonome. Topos al idealului absolut (...), noua Arcadie a poetului dobândeºte consistenþã prin tentativa acestuia de aproximare a clarobscurului (...). Se revendicã, astfel, un teritoriu al fragilitãþii ºi gingãºiei, inundat de prospeþime ºi puritate. E un aer de primordialitate, irizat de lumina «dulce» armonizatoare, care se propagã însã dinlãuntru ºi nu de pe bolta cereascã. Materia este surprinsã în stadiul amestecului impur, al tranziþiei de la starea embrionarã la viaþa activã ). Finalul comentariului consacrat lui Adrian Popescu este ºi cel care evidenþiazã, în mare mãsurã, vocaþia sinteticã a criticului, darul formulãrii decise ºi plastice,

109 108 raport despre starea criticii literare apte sã surprindã individualitatea ascunsã, intimã a personalitãþii creatoare. Se spune, astfel, cã Adrian Popescu a rãmas, ºi în volumele sale din urmã, un «umbrofil», însetat de «jocuri ºi miraje», care percepe doar priveliºtea tainicã ºi lucrurile în care presimte haloul lor misterios. Jocul acesta tensionat, de o fragilitate extremã, între sacru ºi camuflarea sa profanã îi pare criticului definitoriu pentru viziunea artisticã a unuia dintre cei mai reprezentativi poeþi echinoxiºti. În cazul lui Ion Mircea, se subliniazã disponibilitãþile eremetice ale lirismului, care îºi asumã, în mare mãsurã, finalitatea de a încifra realul în structuri lirice esenþiale, într-un discurs cu o alcãtuire austerã ºi sobrã, în care geometria gândului poetic transpus în vers cautã sã refacã unitatea originarã, esenþele abia bãnuite ale lucrurilor. Enunþurile contrase, pândite de o anume ariditate formalã, traduc tocmai acest imaginar al esenþelor, al arhetipurilor ce redau o imagine oarecum platonicianã a lumii. Aserþiunile criticului transcriu un foarte îndreptãþit portret interior al lui Ion Mircea, asumat în datele sale definitorii: Ca ºi alþi poeþi echinoxiºti din prima promoþie, Ion Mircea tinde sã gãseascã poeziei un spaþiu ideal de elevaþie, o «patrie» a cuvântului, dar universul sãu este populat de lumea abstractelor fãrã referinþe obligatorii la concret. Atmosfera liricã pentru cã specificul este al unei poezii de atmosferã este una de serã, esenþializatã. Or, natura dirijatã fiind îndeobºte uniformã, ºi poezia sa este una a suprafeþelor plane acoperind însã mari tensiuni subterane. Dacã admitem cã poetul îºi extrage cuvântul aievea din esenþa lucrurilor, aspirând sã le pipãie miezul greu de înþelesuri, avem revelaþia efectelor tulburãtoare la care ajunge din contemplarea simplelor obiecte ale ambientului de obicei intelectual. Ion Mircea, poet de o ariditate formalã acutã, pentru care «neantizarea» versului a devenit condiþie esenþialã, constituie fãrã tãgadã o voce unicã a generaþiei 70. Comentând instanþele critice echinoxiste, Nicolae Oprea procedeazã de asemenea, prin încercarea surprinderii intenþiei metodologice ºi a fizionomiei intelectuale individualizatoare. Dacã în cazul lui Petru Poantã sunt subliniate originalitatea ºi exactitatea de viziune ºi interpretare, la Constantin Hârlav este elogiatã vocaþia de istoric literar; pentru Al. Th. Ionescu specific e stilul sãu neprotocolar, în timp ce detaºarea ironicã ºi expresia plasticã ar fi atributele criticii de întâmpinare a lui Al. Cistelecan. În ceea ce îl priveºte pe Ion Simuþ, acesta s-ar impune prin stilul obiectiv, dar ºi printr-o nedezminþitã predispoziþie polemicã, pentru ca Radu G. Þeposu sã se defineascã prin intuiþie ºi gust estetic, fermitate a opþiunilor, concizie ºi claritate în exprimarea judecãþilor critice, frazare sobrã. Interesant ca document sintetic al echinoxismului, cu avatarurile pe care le-a avut de suportat, Epilog-ul provizoriu al cãrþii schiþeazã un succint istoric al miºcãrii echinoxiste, cu detalierea elementelor de excelenþã al revistei ºi grupãrii clujene: se alcãtuia astfel o echipã sudatã, în cadrul cãreia sobrietatea ºi rãceala discret-protectoare a lui Ion Pop, îngãduinþa ºi spiritul ludic al lui Ion Vartic, jovialitatea intransigentã a lui Marian Papahagi coabitau sub semnul unificator al erudiþiei ºi înzestrãrii literare. Cartea lui Nicolae Oprea despre literatura Echinoxului are subtitlul Partea întâi. Autorul promite aºadar sã continue sinteza despre ºcoala echinoxistã cu noi profiluri de creatori care sã întregeascã tabloul acestei grupãri literare de certã anvergurã în contextul literaturii române postbelice. Alex GOLDIª Rezistenþa la teorie Lectura pe înþelesul tuturor (N. Manolescu, Editura Aula, Braºov, 2003, îngrijitã de Mihai Vaculovski) nu cuprinde un text omogen, ci fragmente publicate anterior în Teme sau prefeþe celebre. Ea este nu ºtiu dacã în modul cel mai fericit organizatã tematic, compartimentatã (cam aleatoriu, fãrã un fir precis) în Lectura (I), Proza, teatrul ºi filmul (II), Poezia (III), respectiv Critica ºi istoria literarã (IV). Prin urmare, cartea ridicã deja, la o primã rãsfoire, câteva probleme majore. Mã întrebam în ce mãsurã era necesarã editarea unui astfel de volum ºi în ce fel e relevantã adunarea unor fragmente manolesciene atât de diferite tematic ºi atât de disipate contextual. Cred cã mizele cãrþii ar fi de cãutat în altã parte decât în lectura pe care titlurile capitolelor o propun. Mai degrabã decât articole despre lecturã (istorie, criticã etc), fragmentele adunate în volum sunt simptomatice pentru o poeticã manolescianã. Gradul înalt de autoreferenþialitate constituie firul subteran care uneºte fragmentele. E vorba, aici, de un set de texte marginale (adicã în marginea sau deasupra teoriei), scrise în pauza travaliului critic, dar care îl menþin în relief. Multe dintre fragmente debuteazã cu formula Mia cãzut în mânã o carte/un articol..., semn cã teoreticianul se lasã, pentru o clipã, pradã, hazardului, cã actul sãu critic nu acþioneazã doar într-un univers prestabilit, ci îºi creeazã ocazii speciale, neprevãzute, de reflecþie. De fapt, fragmentele manolesciene se complac în ipostaza de efemeride, de pierderi în magma circumstanþei, în sensul în care sunt eliberate, în acest fel, de tirania supraorganizãrii sistemului critic. Pentru Manolescu, scrisul, actul critic e mai exigent decât cititul, în mãsura în care implicã o dozã importantã de responsabilitate (Scrisul ºi cititul). Fragmentele sunt modalitãþi de a se deroga, pentru o clipã, de la aceastã modalitate. De aceea, se poate spune cã articolele adunate în carte sunt lecturi, nu scrieri (în sensul distincþiei manolesciene). De fapt, caracterul acestor fragmente - care anticipã Cititul ºi scrisul poate fi bine decupat într-o afirmaþie manolescianã: eu care am citit ca un consumator, voi citi ca un iniþiat, anunþã criticul. Tipul de scriere-lecturã echivaleazã cu o negare, cu o rãsturnare totalã a modului de a interpreta. Întreaga carte e o eludare a regulii, o ieºire din sine. Aºadar, nu conþinutul gloselor manolesciene e important în acest context, ci poziþia din care sunt privite diferite aspecte literare. În acest sens, o departajare tematicã (pe care volumul de faþã o practicã) mi s-a pãrut mai puþin relevantã. Modalitatea în care se configureazã un discurs specific e miza principalã a cãrþii. Un discurs care, punând în parantezã metoda, o redimensioneazã. Pentru cã aceste fragmente sunt ori efemeride (pornind de la un context oarecare, ori pre(post)feþe; în ambele cazuri, e vorba, aºadar, de formulãri din pragul teoriei. Caracteristica majorã a poeticii manolesciene mi se pare, de altfel, rezistenþa la metodã. Pentru critic, teoria este, ca pentru Krieger, un rãu necesar, pe care e nevoit sã-l punã în miºcare pentru a-l depãºi ulterior. De fapt, acest aspect e mãrturisit în Tãietorul de lemne: Când am scris eseul despre Odobescu am cochetat cu o tehnicã structuralistã: pe care însã nu numai am inventat-o adhoc, dar am subminat-o dinãuntru printr-o viziune hermeneuticã. Apelul la o teorie minimalã, care sã con-

110 raport despre starea criticii literare 109 serve originalitatea operei comentate, e simptomatic pentru toate cãrþile manolesciene. E interesant de urmãrit aceastã reticenþã faþã de teorie la nivelul modului în care se construieºte discursul criticului. Cãci strategiile retorice puse în miºcare dau întreaga mãsurã a specificului manolescian. Astfel, subiectul critic (neapãrat prezent în discurs, în formulele verbale sau pronominale) porneºte de la un nivel foarte modest al teoriei, mãrturisindu-ºi, cu disimulatã naivitate, neºtiinþa: Mã aflu în faþa problemei poeziei la fel de inocent ca în copilãrie (Postfaþa la Despre poezie). Dincolo de strategia implicãrii cititorului obiºnuit în firescul actului critic, aceste afirmaþii au rolul de epifanii, la nivelul discursului, ale cititorului naiv. Manolescianismul implicã moftul superior al lectorului inocent. Fragmentul Greºeala de ortografie e semnificativ pentru modul în care se construieºte, în discurs, subiectul manolescian. Eul ce rãsfoieºte un volum (mimând, astfel, superficialitatea lecturii) dã (prin pur joc al hazardului) peste un interviu în care Borges reabiliteazã valoarea ontologicã a cãrþii (cititul nu e o abstragere din lume, ci o întâmplare vie). Pornind de la aceastã consideraþie, subiectul nu face decât sã-ºi reciteascã, prin filtrul cãrþilor, evenimentele importante din adolescenþã. Miza nemãrturisitã a fragmentului e regãsirea, prin/ în discurs a paradisului, un paradis pierdut, de care au fost înconjurate, ca de o aurã misterioasã, atâtea din cãrþile citite de mine în adolescenþã ºi în tinereþe. Lectura retrospectivã nu serveºte, în mod paradoxal, ficþionalizãrii, ci desprinderii de ficþiune, regãsirii eului inocent. Modul în care se construieºte finalul fragmentului e semnificativ: elevul de gimnaziu face o greºealã de ortografie, gãsinduse, astfel, în ipostaza lui Julien Sorel: Citind, în vacanþa de Crãciun, scena greºelii de ortografie din Roºu ºi Negru, am izbucnit în râs ºi, la fel ca doamna de Renal în împrejurarea amintitã, m-am simþit deodatã eliberat moralmente. Prin urmare, eliberarea subiectului din discursul constrângãtor nu întâmplãtor, fraza de mai sus încheie articolul - se realizeazã odatã cu râsul cathartic, cu revelarea, prin lecturã, a identitãþii pierdute. La capãtul fragmentului, scriitorul de azi repetã, la suprafaþa discursului, gestul eliberator al adolescentului din trecut. Cred cã jocul acesta, de recuperare, prin scriere, a firescului lecturii, e miza de substrat a fragmentelor grupate în volum. În plus, elogiul erorii, al infidelitãþii faþã de un sistem rãmâne o constantã a scrierilor lui Manolescu. Adeseori, criticul ezitã sã-ºi precizeze referinþele sau le noteazã evaziv, plasându-le în nedeterminat. În plus, formule ca nu mai ºtiu care/ când sunt, dincolo de atmosfera degajatã pe care o emanã, prezentificãri în discurs ale subiectului pierdut. Criticul face apel la referinþe interne, pe care memoria sa culturalã le-a macerat, pãstrând doar vag numele autorilor. Alãturi de referinþele voit imprecise, cãci teoreticianul uitã cu deliberare, exemplificãrile empirice ( cineva spunea, mãtuºa mea mã întreabã, cartea cititã de fiul meu ) fac parte din jocul retoricii. Subiectul e uituc pentru cã îºi aminteºte esenþialul. Prin astfel de formule, simplitatea/ autenticitatea sunt ridicate la rang de strategii critice. Simplitatea manolescianã e rezultatul unei simplificãri. Ea face parte din aceeaºi categorie cu simptomul elipsei referinþelor. Criticul pune în parantez detaliile, faptele particulare, concentrându-se, dupã cum mãrturiseºte, asupra schemelor, tipurilor, categoriilor. Nu m-am priceput sã vorbesc mai simplu, noteazã în postfaþa volumului Despre poezie. Amplele teoretizãri ºi taxinomii sunt percepute ca un eºec al expresiei simple ºi concise. În acelaºi sens, o altã trãsãturã a retoricii manolesciene e claritatea. A vorbi clar ºi rãspicat, a limpezi tãrâmul prin excelenþã ambiguu al literaturii, e misiunea criticului (Despre îndoialã). Discursul e un ceremonial în cadrul cãruia criticul adoptã, în mod necesar, masca autoritãþii. Îndoielile sunt proiectate într-un plan secund, în fundalul textului, nu-i strãpung suprafaþa. Retorica manolescianã construieºte imaginea unui cititor calm ºi normal, având firescul cãrþilor. Criticul de profesie nu uitã nici o clipã cã în spatele cãrþilor stã omul. În câteva capitole despre basm, el argumenteazã, de pildã, faptul cã Prinþul ºi Cenuºãreasa sunt personaje negative ºi ar trebui pedepsiþi. Dincolo de plãcerea evidentã de a povesti (care trãdeazã o intenþie de recuperare a discursului poveºtii), demersul criticului se rezumã la a extrage semnificaþiile primare ale textului. Mai mult, poziþia din care vorbeºte subiectul e fundamental diferitã de cea a unui critic: esteticul e pus în umbrã de etic, Cenuºãreasa e condamnatã pentru snobismul ei. Criticul copilãrit ºtie cã totul e un joc ºi cã poate argumenta, la urma urmei, orice. Ironizarea teoriei (cãci despre o asemenea strategie e vorba) traduce, în fond, incapacitatea de a renunþa la subiectivitate. Experienþele unui mistagog Fãrã îndoialã, un bun hermeneut iese la rampã în cartea Poeþi ai transcendenþei pline (Aurel Pantea, Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj, 2003). O criticã ce sesizeazã distincþii fine, un stil puternic conceptualizat ºi în acelaºi timp aplecat spre sine, pãrând sã suspende orice referinþã exterioarã problemei. Teoreticianul e un interiorizat, volumul are un grad redus de adresabilitate. În acest fapt constã atât meritul cât ºi deficitul cãrþii. Poeþi ai transcendenþei pline se citeºte cu plãcerea cu care citeºti o naraþiune ezotericã, încifratã. Criticul lasã în plan secund capacitãþile exoterice ale discursului. Teoria construitã nu se pãstreazã la suprafaþa demersului, ci e pierdutã pe parcurs, în magma interpretãrii de identificare. Odatã cu înaintarea în text, e tot mai evident cã nu ilustrarea unei teorii e miza cãrþii, ci scufundarea criticului în materia interpretatã. Dar sã revenim pentru o clipã la modalitatea în care îºi argumenteazã Aurel Pantea construcþia. Titlul e o trimitere fãþiºã la cartea lui Hugo Friedrich, însã volumul ezitã cu privire la câteva clarificãri de ordin conceptual. Fãrã acestea, teoria lui A. Pantea e pânditã de o regretabilã confuzie. Volumul porneºte de la critica transcendenþei goale a lui Friedrich, însã polemica e inexistentã pentru cã ea nu-ºi limpezeºte criteriile cu care opereazã. Dacã pentru Hugo Friedrich transcendenþa goalã era un concept tematic (ilustrat pe baza unor exemple din imaginarul baudelairian, pentru Aurel Pantea, acelaºi concept (inversat) se aplicã poeticii autorilor comentaþi. În vreme ce Friedrich extrage anumite teme din imaginarul poeþilor moderniºti, A. Pantea formuleazã teze (riscante, prin generalitatea lor) privind procesul creaþiei poetice în general: Opera, orice operã literarã autenticã introduce sens în lume; însã introducerea sensului e posibilã numai în virtutea conºtiinþei creatoare. Dacã simbolizarea, transformarea în imagini a unei tendinþe (cãci limbajul poetic e unul simbolic, în viziunea criticului deºi Gh. Crãciun aratã, în Aisbergul poeziei moderne, cã mistica limbajului încifrat nu mai poate explica poemul tranzitiv)

111 110 raport despre starea criticii literare echivaleazã cu recâºtigarea eului ºi cu ieºirea din indeterminat, atunci se poate spune cã imaginea poeticã, echivalent al simbolului, dã formã unui indeterminat, unei transcendenþe pline. Dincolo de raportul insuficient explicitat între anumiþi termeni (indeterminat în relaþie cu transcendenþã plinã), e evident cã Aurel Pantea formuleazã, aºadar, teze cu privire la limbajul poetic în general (pe când H. Friedrich decupa un anumit tip de poezie, cu un imaginar specific. Teoreticianul german nu se îndoieºte de capacitãþile limbajului poetic de a scoate din indeterminat, ci expune o imagine a golului recurentã în lirica modernistã. Volumul lui A. Pantea extinde sintagma lui Friedrich, o deformeazã, transformând-o în þinta principalã a polemicii sale. Prin urmare, cu un H. Friedrich propriu, fictiv, luptã cartea. Singurul criteriu care a stat la baza selecþiei poeþilor interpretaþi e cel al transcendenþei pline, un concept atât de larg încât nu reuºeºte sã-ºi circumscrie cu exactitate domeniul. Faptul e evident prin alãturarea unor poeþi care nu pot fi subsumaþi unei poetici comune (fapt, de altfel, recunoscut ºi asumat de critic): Eminescu, Macedonski, D. Anghel, Mateiu Caragiale, Gellu Naum, Radu Stanca, E. Botta, L. Dimov, M. Ivãnescu ºi E. Brumaru. Visul ºi reveria sunt invarianþii urmãriþi în universurile poetice, în vederea demonstraþiei cã poeþii analizaþi au conºtiinþa unor transcendenþe pline. De altfel, volumul renunþã, treptat, la teoretizarea din primul capitol, criticul se încredinþeazã cu voluptate, în spiritul hermeneuticii instaurative, textului comentat. Sensul cãrþii e de cãutat, prin urmare, nu într-o polemicã, nici în teoria insuficient fundamentatã, ci în frenezia cu care criticul respinge forþele indeterminatului, optând pentru o întoarcere a formei, a subiectului. Plãcerea cu care criticul aproximeazã fantasmele poeþilor - fugãrindu-ºi, în acelaºi timp, propria fantasmã face din Poeþi ai transcendenþei pline un exemplu elocvent de criticã de identificare. Aportul cãrþii nu e de cãutat în teoria supraordonatã, care suferã de instabilitãþile menþionate, ci într-o criticã subtilã, mereu angajatã în descoperirea unor pãrþi necunoscute ale operei. Aurel Pantea e mai degrabã un hermeneut decât un teoretician. Exemplar e, în acest sens, capitolul dedicat lui Eminescu, în cadrul cãruia criticul reuºeºte, în bunã mãsurã, sã subsumeze universul eminescian unei tipologii coerente: Visul vizionar ºi reveria sunt forme ale credinþei ºi încredinþãrii subiectivitãþii, în timp ce imaginaþia umoristicã e expresie a crizei simbolului. E de remarcat, în aceastã lecturã pe care o propune criticul, integrarea aspectului parodic ( umoristic ) al viziunii eminesciene, segment puþin speculat de critica tradiþionalã. Prin urmare, volumul meritã atenþia cititorului prin unghiul nou pe care îl propun comentariile lui A. Pantea. ªi pentru o subiectivitate criticã total angajatã în discurs. Volumul e, întâi de toate, o cãutare ºi o mântuire a criticului prin propriile obsesii. Discursul din capitolul conclusiv e simptomatic în acest sens: într-un limbaj care þine mai degrabã de o retoricã misticã decât de una criticã, A. Pantea îºi mãrturiseºte credinþa cã orice poem oferã o salvare de indeterminat, e o reluare a experienþei transcendenþei. Tonul sentenþios, declamativ poate fi subsumat unui discurs cultic. Cãci înainte de toate, criticul nu cautã sã convingã, ci sã fie crezut. Andrei TERIAN Iluzii retrospective ºi re-citiri Cartea Gabrielei Gavril (De la Manifest la Adio, Europa!. Cercul literar de la Sibiu*) e a patra monografie dedicatã grupãrii sibiene într-un interval de mai puþin de un deceniu, precedentele fiind, în ordinea apariþiei, urmãtoarele: Ilie Guþan, Cercul Literar de la Sibiu. Semnificaþie ºi destin (1995); Petru Poantã, Cercul Literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar (1997); Ovid S. Crohmãlniceanu, Klaus Heitmann, Cercul Literar de la Sibiu ºi influenþa cataliticã a culturii germane (2000). Iatã, aºadar, patru cãrþi care dovedesc nu doar importanþa miºcãrii în contextul literaturii noastre postbelice, ci ºi interesul crescând al criticii ºi istoriei literare de a recupera cât mai adecvat geneza ºi evoluþia Cercului sibian. Nu altul este mobilul care a determinat-o pe Gabriela Gavril sã întreprindã o cercetare atât de anevoioasã, gânditã în spirit polemic faþã de receptarea anterioarã: Obiectivitatea afiºatã ascunde, de cele mai multe ori, o inevitabilã reconstrucþie a unui trecut mai mult sau mai puþin îndepãrtat, o ficþionalizare progresivã, ce poate pretinde sã treacã drept adevãr ºtiinþific de necontestat. ªcolile ºi grupurile literare (...) sunt deseori rodul unor «iluzii retrospective», care le împrumutã o doctrinã ºi o solidaritate vizibile numai din perspectiva postumitãþii. Tenta demitizantã a fragmentului poate suscita douã obiecþii. E evident cã orice fenomen literar, contemporan sau istoricizat, supralicitat sau subestimat, trebuie privit cu o minimã distanþã criticã. Numai cã, în ordinea cunoaºterii istorice, o atare iluzie datoratã retrospecþiei este nu doar inevitabilã (aºa cum autoarea însãºi recunoaºte), ci întrucâtva necesarã, de vreme ce orice interpretare nãzuieºte sã stabileascã regularitãþi într-un material amorf sau eterogen. Cu atât mai mult cu cât judecata istoriei literare e fatalmente teleologicã: intereseazã aici mai puþin cauzele unui eveniment, cât semnificaþiile sale sau, altfel spus, cauzele intereseazã doar în mãsura în care pot contribui la elucidarea semnificaþiilor. Pe de altã parte, era de aºteptat ca acest exerciþiu de re-citire a operelor autorilor Cercului Literar de la Sibiu motivat, inteligent dar insuficient, pe baza intertextualitãþii interne a operelor amintite sã fie însoþit de o incursiune fermã în hãþiºurile istoriei literare, demers care sã explice iluzia retrospectivã pe care exegeta o denunþã. Lucrul nu ar fi fost inutil, de vreme ce Gabriela Gavril interpreteazã adesea momentele din istoria cercului în cheie anecdoticã; astfel, Manifestul ºi textele imediat urmãtoare ar fi lipsite de o solidã conºtiinþã esteticã ele anunþã, dimpotrivã, începerea unui proces de cristalizare a conºtiinþei creaþiei, iar adeziunea la principiile lovinesciene devine un gest de strategie literarã, cu iz de oportunism. Dacã autoarea s-ar fi aventurat puþin prin periodicele vremii, ar fi renunþat, cred, la ambele ipoteze, întrucât punctele Manifestului reactualizeazã ºi sistematizeazã, de fapt, idei ºi atitudini exprimate de Negoiþescu ºi Doinaº în presa sibianã din anii : atât aversiunea faþã de neosãmãnãtorism, cât ºi aderenþa la principiile din linia Maiorescu-Lovinescu au o vechime anterioarã Manifestului. Exemplul anterior nu este singular, impresia cea mai pregnantã pe care o degajã cartea Gabrielei Gavril fiind aceea de disproporþie. Cartea nu e slabã, dar e extrem de inegalã: interpretãri subtile ºi nuanþate se însoþesc cu o inexplicabilã obtuzitate perceptivã; situarea teoreticã solidã cu erori confuzii elementare; informaþia documentatã cu lacune ºi omisiuni; tonul implicat (chiar militant, pe alocuri) cu descrierea timidã ºi neproblematizantã. Astfel, deºi autoarea

112 raport despre starea criticii literare 111 a parcurs aproape integral operele cerchiºtilor, cartea relevã o selecþie deficitarã: activitatea de comparatist a lui N. Balotã e ignoratã, din teatrul lui Radu Stanca sunt lãsate la o parte piese reprezentative (Ostatecul, Oedip salvat), analiza poeziei lui ªtefan Aug. Doinaº se opreºte o datã cu Alfabet poetic (1978) etc. Lacune existã ºi în dosarul critic: monografia lui Ilie Guþan, de exemplu, nu e amintitã, deºi criticul sibian e cel care a lansat teza centralã a cãrþii Gabrielei Gavril (privind existenþa postumã a Cercului Literar), ca ºi ideea unei preistorii a cercului (pe care, cum am vãzut, autoarea o ignorã); apoi, din analizele lui Gh. Grigurcu (poate, timp de patru decenii, cel mai constant radiografist al devenirii cerchiºtilor), autoarea reþine doar primul volum din Peisaj critic. Lasã de dorit, în general, consultarea periodicelor cu o singurã excepþie: Familia de la finele deceniului 7, dar ºi cu o gravã omisiune: Revista Cercului Literar, autoarea culegându-ºi informaþiile respective prin intermediari. Observaþiile Gabrielei Gavril de regulã, juste ºi originale sunt sistematizate într-o frazã densã, fãrã merite deosebite în planul expresivitãþii, dar suficient de variatã încât sã nu plictiseascã. Cel mai bun capitol al cãrþii, acela despre ªtefan Aug. Doinaº, e construit pe ideea proteismului operei ºi cuprinde puncte de vedere substanþiale privind clasicismul poetului, teatralitatea baladelor (în opoziþie cu narativitatea lor recunoscutã), configurarea eposului baladesc pe baza mitului Graalului, criza orfismului ºi destructurarea parabolei º.a. În schimb, interpretarea pãcãtuieºte printr-o perspectivã atomistã: capitolele sunt împãrþite, nu fãrã o anume pedanterie, în subcapitole, iar acestea în sub-subcapitole. Efectul unei asemenea viziuni este dezechilibrul, cãci, prin acumularea hiperbolicã a obiecþiilor de amãnunt ºi în lipsa corelativului necesar care sã atenueze judecãþile la nivelul ansamblului, profilurile intelectuale ale unor autori riscã sã degenereze în caricaturã. Victimele acestei optici deformante sunt criticii cerchiºti, îndeosebi Ion Negoiþescu ºi Nicolae Balotã. Primul pare un metaforist plat, frustrat de magistratura lui G. Cãlinescu, pe care îl contrazice în timp ce îi subtilizeazã ideile; al doilea aduce cu un erudit sterp, lipsit de simþ valoric (ºi adesea chiar de uzul raþiunii), care încearcã sã-ºi compenseze prin reþeaua de asociaþii deficitul de gust. Cel mai sever tratament îi este aplicat Operei lui Tudor Arghezi, analiza cãrþii fiind surprinzãtor de opacã; gãsim aici mostre de cinism ( meritul incontestabil al interpretului este acela de a fi realizat montajul de citate ; în majoritatea cazurilor, [textul critic] rãmâne tangenþial cu poemele ), superioritãþi de connaisseur ( izbucnirile tânãrului Eliade [referitoare la Arghezi] trezesc astãzi zâmbetul; dar ºi unele dintre excesele de interpretare ale lui Nicolae Balotã produc un efect similar ), lecþii de citire (descoperirea unei posibile, nu certe! filiaþii a unor psalmi arghezieni este trâmbiþatã de autoare cu o satisfacþie nemotivatã) ºi multe altele, pentru ca întreaga carte sã fie spulberatã într-o frazã: Chiar dacã postularea «ezitãrii ontologice» [cu care oricum G.G. nu este de acord, n.n.] drept cale de acces în universul imaginar promitea o abordare ineditã a operei argheziene, treptat, monografia intrã pe un fãgaº ºtiut (amintind de analizele lui ªerban Cioculescu din 1946). E interesant cum ar fi arãtat o monografie a poetului scrisã de Gabriela Gavril, care considerã cã meditaþiile [lui Arghezi] pe tema condiþiei poeziei sunt în general, lipsite de originalitate, iar Belºug a cãrui importanþã în lirica arghezianã a fost recunoscutã de toþi exegeþii poetului trebuie încadrat în categoria de texte discursiv-denotative, cu o pronunþatã dimensiune ideologicã. Probabil cã, pe urmele lui Mya Lak, autoarea a descoperit un nou grãtar literar care sã permitã o sortare eficace a textelor bune de cele rele astfel se explicã de ce N. Balotã este acuzat la tot pasul de supraevaluarea unor producþii minore, cum ar fi «prozele» scurte (în parantezã fie zis, reabilitarea acestora nu i se datoreazã criticului cerchist: o fãcuserã deja Al. George ºi Valeriu Cristea). Dându-ºi, poate, seama cã a cam sãrit calul, Gabriela Gavril încearcã o firavã reabilitare a cãrþii, însã, comparatã cu rechizitoriul anterior, recunoaºterea funcþiei pedagogice a monografiei sunã sarcastic. În ansamblu, deficienþele monografiei s-ar datora faptului cã eseistul s- ar proiecta pe sine în obiectul studiat. Observaþia, bazatã pe distincþia lui Murray Krieger între persoanã ºi persona, tinde sã devinã însã un ºablon pe care autoarea îl aplicã mecanic la toþi exegeþii Cercului: Doinaº se proiecteazã în Blaga, Negoiþescu în Lovinescu, Regman în Agârbiceanu, Ovidiu Cotruº în Mateiu Caragiale etc. Pãstrând discuþia în cadrele teoriei lui Krieger, ar fi de fãcut douã observaþii: mai întâi, Gabriela Gavril ignorã cã, persoana nefiind sinonimã cu temperamentul, se modificã ºi ea sub influenþa lecturilor, iar relaþia dintre cei doi termeni ar trebui privitã dialectic, nu univoc; apoi, tot Krieger vorbeºte despre un alt raport, între corepondenþã (adecvarea criticii la datele textului) ºi coerenþã (omogenitatea sistemului de lecturã). Eroarea Gabriela Gavril este cã judecã operele critice exclusiv prin prisma corespondenþei lor (fatalmente imperfectã), trecându-le sub tãcere coerenþa (ºi, implicit, meritele). În fine, existã o vizibilã ezitare între exprimarea netã a judecãþii de valoare ºi adoptarea unui ton de o neutralitate matã, care nu lasã sã transparã nici o atitudine axiologicã îndãrãtul descrierii. Dacã, aºa cum am vãzut, Nicolae Balotã este luat la bani mãrunþi, nu putem ºti ce crede Gabriela Gavril despre teatrul lui Radu Stanca sau despre scrierile majore ale lui I. D. Sîrbu; în aceste cazuri, autoarea se mulþumeºte cu rezumate cuminþi (Hora domniþelor ºi Ochiul) ºi lasã în suspensie verdictul (Jurnalul... ºi Adio, Europa!). Concluzia Gabrielei Gavril este cã ar trebui sã depãºim în interpretare contextul anilor ai secolului trecut ºi sã privim Cercul Literar de la Sibiu drept un grup ce nu ºi-a încheiat activitatea în momentul «dispariþiei» sale oficiale idee notabilã, ce reuºeºte sã menþinã unitar acest angrenaj disputat de atâtea forþe centrifuge. * Gabriela Gavril, De la Manifest la Adio, Europa!. Cercul literar de la Sibiu, Editura Universitãþii Al. I. Cuza, Iaºi, 2003, 328 p. Schimbare de gardã Existã, cred, trei factori care au determinat succesul volumului Concert de deschidere* de Daniel Cristea- Enache. Primul e de naturã pur conjuncturalã: tânãrul autor ºi-a început activitatea foiletonisticã în pauza ce caracteriza critica de întâmpinare o datã cu demisia succesivã, în deceniul trecut, a cronicarilor generaþiei 60 circumstanþã potenþatã, apoi, de faptul cã fenomenul (firesc ºi inevitabil, la urma urmei) nu a fost urmat de o la fel de fireascã predare de ºtafetã cãtre critica optzecistã. Deºi postmodernii nu duc lipsã de capete critice, nici unul din ei nu a reuºit sã dobândeascã, în spaþiul criticii de întâmpinare pe care, de altfel, mulþi au abandonat-o în vederea unor întreprinderi mai sigure o autoritate comparabilã cu aceea a criticilor ºaizeciºti. În aceste condiþii, de profitat au avut mai ales debutanþii, care au trecut în numãr mare de pe bãncile facultãþii în paginile revistelor. Dar, pe mãsurã ce multe periodice s-au lecuit de asemenea experimente, Daniel Cristea-Enache a rãmas singurul cronicar postdecembrist care scrie constant la o revistã cu apariþie sãptãmânalã. Perseverenþa ºi ritmul dens al publicãrii

113 112 raport despre starea criticii literare l-au îndepãrtat de plutonul urmãritorilor, transformându-l treptat într-un veritabil cronicar de cursã lungã. Al doilea factor þine de receptarea volumului: apariþia lui a dat naºtere multor reacþii inflamante, care nu au fãcut decât sã contribuie la popularitatea autorului (în fond, înjurãtura publicã este, la noi, o formã indirectã de promo). Din aproape în aproape, dezbaterea a cãpãtat o turnurã teoretizantã care nu avea nimic de-a face cu cartea; s-a invocat, de exemplu, drept argument pentru (non)valoarea volumului (in)capacitatea autorului de a inova în spaþiul cronicii literare. O asemenea pretenþie e exageratã, de vreme ce, dincolo de variaþii secundare, criteriul cronicii nu s-a modificat deloc în ultimul secol. Între foiletoanele de acum un veac cu care Lovinescu îºi începea cariera de critic în Epoca ºi cronicile din Concert de deschidere singurele diferenþe sunt de naturã stilisticã datoritã neologismelor omologate începând cu noua criticã. Structural vorbind, specia a rãmas aceeaºi ºi nici unul din marii noºtri critici nu a adus vreo mutaþie radicalã în cadrul ei. Diferenþe existã, fireºte, dar ele þin de itemi mai simpli ºi mai dificil de îndeplinit decât metoda. Cronicarul trebuie (doar?) sã prezinte cartea cât mai exact (nu parafrazând-o, dar nici folosind-o ca pretext), sã o facã într-un stil cât mai atractiv ºi, în fine, sã îºi asume o angajare axiologicã (evitând, fireºte, partizanatul). Variaþia acestor factori (ºi nu cine ºtie ce chestiuni teoretice nebuloase) fac diferenþa între cronicari. Fireºte, cronicarul trebuie sã cunoascã (ºi, la rigoare, sã utilizeze) cât mai multe metode, asemenea cercetãtorului care studiazã cât mai multe religii, dar sã nu boteazã în nici una din ele. Fundamentalã rãmâne impresia sau dacã vreþi instinctul critic. Al treilea factor (ºi cel mai important, oricâte conspiraþii masonice sau jocuri de culise s-ar invoca) este cartea însãºi. Esenþialã pentru perceperea ei mi se pare însã evoluþia deloc neglijabilã a autorului. C. Stãnescu vorbeºte despre maturitatea lui Daniel Cristea-Enache, afirmaþie valabilã doar în mãsura în care un critic are sau nu percepþie esteticã. Cronica nu are evoluþie, dar ar fi trist ca ºi cronicarul sã stagneze. În privinþa formei (dar ºi a gustului), nu numai cã autorul Concertului evolueazã (datoratã acumulãrii de experienþã ºi mutaþiilor din câmpul literaturii contemporane), dar existã o veritabilã cezurã care delimiteazã activitatea acestuia. Fundamentalã în devenirea lui Daniel Cristea-Enache dupã cum chiar el o recunoaºte a fost preluarea cronicii sãptãmânale la Adevãrul literar ºi artistic: cu relativitatea cronologicã de rigoare, anul 1997 constituie o bornã între cele douã vârste ale evoluþiei sale. Cine citeºte cronicile din primii trei ani (Regele Gheorghe, Un poet autentic, Scrisori cãtre Tatã, Un nesfârºit protocol al credinþei ) în paralel cu ultimele texte (cronologic vorbind) cuprinse în volum nu poate sã nu remarce câteva diferenþe majore, în sensul trecerii de la didacticism la impresionismul autentic, aºa cum îl definea chiar Lovinescu: A merge de-a dreptul la principiile generatoare, ocolind accesoriul, a intui totul cu ignorarea pãrþilor nu printr-o laborioasã analizã, ci pe calea simplei emoþiuni estetice. E vorba de o modificare substanþialã: expunerea criticului nu mai urmeazã desfãºurarea cãrþii comentate, ci o recompune dintr-un unghi personal. Cronicile timpurii trãdeazã o anume stângãcie, o crispare datoratã temerii de a nu rata sensul, dorinþa de a acoperi extensiv obiectul (de unde ºi inevitabilul rezumat); titlurile se menþin în siajul textului, literaritatea e drãmuitã cu zgârcenie, iar eul criticului se manifestã discret. A doua etapã e delimitatã printr-o serie de metamorfoze: neologismul tehnic e înlãturat sau absorbit organic în discurs, fãrã vulgarizare, iar textul e subordonat unei metafore critice dominatoare aºa cum se întâmplã în Avocatul literaturii române sau Cavalerul cruciat, cronici discutabile ca fond, dar construite impecabil sub raportul imaginarului critic. În cazul lui Gh. Grigurcu, de exemplu, metafora conþinutã în titlu e dezvoltatã prin diverse aluzii diseminate în discurs: cavalerul cruciat fãrã patã ºi fãrã prihanã face o serie de caracterizãri din fuga calului riscuri inerente într-o cruciadã cu o finalitate uºor narcisistã, cu multiple fandãri în gol sau alunecãri din ºa. Nu puþine sunt, de altfel, maliþiile cronicarului, care semnaleazã pedant greºelile de exprimare sau recurge la împunsãturi mai mult sau mai puþin disimulate calificã acordarea premiilor Uniunii drept tupaniºade sau, comentând un vers al unei poete ( ura ta au mestecat-o veveriþele din molizi ), nu se poate abþine sã nu se întrebe: alunele, nu le-au mai plãcut?. Cea mai eficientã modalitate retoricã a ironiei este de a extrapola un segment din cartea comentatã, pentru ca apoi, prin hiperbolizare, sã îl întoarcã împotriva victimei. Astfel pãþeºte Luca Piþu, asupra cãruia cade o sentinþã imparabilã: Cãzând în capcana propriilor calitãþi, exploatate pânã se transformã în defecte, Luca Piþu comite, în aceastã «ediþie renovatã pentru uzul mileniului al treilea» a unei cãrþi din 1992, un pãcat capital pentru un scriitor. Cred cã s-a ghicit despre ce este vorba: aici ºi acum, în pragul mileniului al treilea, Luca Piþu plictiseºte. Ceea ce defineºte, dincolo de aceste vârste, stilul lui Daniel Cristea-Enache este alianþa dintre ºtaiful profesionistului (cu grafice, catalog ºi cântar) ºi o anume ingenuitate trucatã, care îi umanizeazã discursul. Cronicarul mimeazã adesea ipostaza amatorului de literaturã care, ca orice cititor, trece de la uluire la extaz ºi de la interes la plictis. Autorul îºi interpeleazã publicul, îºi declarã direct entuziasmele, se întreabã retoric sau face confesiuni cititorului; numeºte, de exemplu, postumele lui Marin Sorescu o capodoperã, Orbitor-ul lui Mircea Cãrtãrescu aproape o capodoperã, îºi exprimã entuziasmul la lectura unui volum de Gheorghe Pituþ, considerã anume versuri ale Angelei Marinescu extraordinare, iar volumul un eveniment literar ; nu pregetã sã-ºi dezvãluie reacþiile de moment: îºi gãseºte cu greu cuvintele (de unde desul cum sã zic?, care frizeazã, prin supralicitare, cliºeul), afecteazã ignoranþa ( Recunosc: nu sunt, nu eram deloc familiarizat cu poezia Constanþei Buzea ) sau nareazã in extenso anecdote cu ºi despre Horia Gârbea. Cititorului are astfel senzaþia cã descoperã pe cont propriu sensul ºi valoarea cãrþii, cu tatonãrile ºi poticnirile inerente oricãrei lecturi ceea ce, vrea-nu vrea sã recunoascã Daniel Cristea- Enache, e un tertip de barou pe care l-a deprins de la cel mai bun avocat al literaturii noastre. Cât priveºte preferinþele cronicarului, acesta pare sã fi moºtenit nu doar stilul generaþiei 60, ci ºi gustul acesteia. O mãrturiseºte, oarecum involuntar, chiar el, comentând un volum al lui G. Dimisianu: Întâmplarea face cã am citit (scriind despre ele) majoritatea cãrþilor analizate în aceste cronici. ªi am constatat, cu o uimire bucuroasã, cã evaluãrile unui critic reputat coincid aproape întotdeauna cu ale unuia tânãr ceea ce, daþi-mi voie, e o notã bunã pentru cel de-al doilea. Chiar dacã e justã motivaþia cã valoarea unui text nu depinde (...) de umorile comentatorului, congruenþa amintitã riscã sã dezvãluie o inerþie a gustului. De fapt, marea majoritate a autorilor analizaþi de cronicar sunt ºaizeciºti; optzeciºtii sunt mai puþini la numãr ºi priviþi, în general, cu o politeþe ironicã; debutanþii pursânge sunt ºi mai puþini: doi poeþi (Mihai Ignat ºi Marius Ianuº), ceva mai mulþi prozatori ºi, practic, nici un critic sau eseist aflat la primul volum. Ce-i drept, la un moment dat autorul îºi dã seama de aceastã discrepanþã ºi purcede la cãutat talente; nu numai cã e generos cu

114 raport despre starea criticii literare 113 debutanþii, dar încerarcã sã-i cuprindã într-o schemã conceptualã; vorbeºte, pe rând, de realism integral, de postpostmodernism sau de (nepotrivit termen!) realism postsocialist. E un efort care, dincolo de generozitatea cam largã, dezvãluie capacitatea autorului de înregistra fluctuaþiile din câmpul literar. Mai existã un amãnunt nu lipsit de importanþã: multe din cãrþile comentate sunt reeditãri, antologii de poezie sau culegeri de foiletoane critice (deh, cronicarul la cronicar trage ). Nu cred, totuºi, cã e vorba de teama de a risca indiferent de vârstã (a cronicarului sau a scriitorului), judecata de valoare e exprimatã deschis, comprehensiv ºi inteligent, iar tonul critic rãmâne egal cu sine (autorul dezvoltã chiar o micã teorie a accentului de valoare, afirmând cã un critic are, e obligatoriu sã aibã, un accent axiologic, prin care valorile ºi nonvalorile sã poatã fi distinse, iar comentariile, de asemenea, niþel «bifurcate» ca ton ). O explicaþie mai plauzibilã oferã chiar cronicarului nouãzecist, disputat între «moºtenirea» literarã interbelicã, cea de dinaintea ei, interbelicã de la care «ºaizeciºtii» se revendicã, ºi cea de dupã ea, postrevoluþionarã (cãci acesta e noul ºi firescul reper), alergând pe uriaºul arc de cerc cuprins între Labiº ºi Ianuº. Concert de deschidere echivaleazã astfel cu o necesarã acordare a instrumentelor. În criticã, spre deosebire de celelalte genuri, nu a existat o bãtãlie canonicã, ci doar o lentã ºi tacitã schimbare de gardã în care Daniel Cristea-Enache e însoþit de un pluton numeros, dar lipsit, deocamdatã, de concurent. Uvertura am vãzut-o: sã vedem însã cum se va desfãºura opera. * Daniel Cristea-Enache, Concert de deschidere, prefaþã de C. Stãnescu, Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 2002, 588 p. Mariana GORCZYCA Mircea Tomuº faþã cu teatrul lui Caragiale Când ai ajuns la vârsta deplinei maturitãþi (ºi cei 70 de ani împliniþi de criticul Mircea Tomuº în 2004 cum pot fi altfel traduºi?) îþi faci timp sã critici mai ales i maggiori literaturii. Ce te mai poate provoca pe tine, critic literar ardelean, cu o experienþã formidabilã prin duratã ºi performanþã la Steaua ºi apoi la Transilvania, la împlinirea celor ºapte decenii de viaþã? Evident, un nume mare, o operã mare: teatrul lui Ion Luca Caragiale. Relectura lui Caragiale nu va obosi pe nimeni vreodatã, oricâte mode ºi tendinþe se vor mai perinda prin Carpaþi ºi pe lângã. Inutil de glosat pe aceastã aserþiune. S-a scris imens despre contemporanul nostru Caragiale (contemporan la sfârºit de secol XIX, contemporan la început de secol XX, contemporan cu interbelicii, cu comuniºtii, cu sfârºitul secolului XX, cu începutul mileniului III, acum ºi pururea ) Chiar Mircea Tomuº s-a mai lãsat ispitit de clasic în Teza sa de doctorat Opera lui I.L. Caragiale (1975) Cu ce vine nou Mircea Tomuº? (Criticii, precum scriitorii de ficþiune, au ºi ei stilul propriu. Unii-s narativi, spun o poveste despre un scriitor sau o carte; alþii-s pe text din paragraf în paragraf; alþii fenomenologizeazã; unii se indigneazã ºi când laudã; alþii piºcã, înþeapã, scrijelesc savurând reacþiile usturate ulterioare, fãcându-se cã-ºi regretã veninul). Mircea Tomuº preocedeazã în felul urmãtor: ia o fereastrã, cu toc, cu pervaz, cu flori, îi mãsoarã dimensiunile, o fixeazã bine în peretele de sprijin, îi ºterge impecabil sticla pânã o face transparentã la superlativ, dupã care priveºte prin ea tot ce intrã în aria vizualã. Fereastra lui Mircea Tomuº este de data aceasta conceptul de mimesis (Mircea Tomuº, Caragiale, Teatrul lui Caragiale dincolo de mimesis, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002). Se ia principiul aristotelian, se ºlefuieºte pe alocuri cu ajutorul lui Erich Auerbach, se spreiazã cu interpretãri mai recente ale conceptului, cu alte cuvinte întâi teoria ºi apoi practica. (Pentru cititorii mult mai tineri decât noi, mimesis include mecanismul imitaþiei din artã, adicã cum imitã arta realitatea, viaþa.) Plus, cum zice domnul profesor Mircea Tomuº, un important coeficient de construcþie, invenþie, pe lângã acela de reproducere, copiere. În cazul teatrului lui Caragiale nimeni n-ar îndrãzni sã acuze de elucubraþie copierea de cãtre dramaturg a realitãþii, o copiere atât de inteligentã ºi dicibilã, încât trãsãturi umane ºi cutume sunt ºi azi uºor de identificat la fiecare pas, la mai bine de un veac de la scrierea pieselor de teatru. Ce vede Mircea Tomuº prin transparenþa conceptului de mimesis? Întâi O noapte furtunoasã cu replica de început a lui Jupân Dumitrache: Iaca niºte papugii niºte scârþascârþa pe hârtie! Îi ºtim noi! Mãnâncã pe datorie ( ) ºi seara se gãtesc frumos ºi umblã dupã nevestele oamenilor sã le facã cu ochiul. Premisa comediei este deja creatã. Exponentul categoriei papugiilor este, evident, Ricã Venturiano, pe care-l vedem prin ochii micului capitalist de mahala. În acest moment Mircea Tomuº nu ezitã sã semantizeze: sigur cã papugiu nu poate fi decât un personaj care poartã papuci, într-o perioadã în care papucul nu ajunsese o încãlþãminte obligatorie pentru spaþii intime. Papucul era marca vestimentarã a unei pãturi nesigure de amploiaþi mãrunþi, aflaþi în îndeletniciri fãrã istoric la acea datã, de politicieni în devenire, de juriºti ºi, mai ales, de jurnaliºti. Realitatea Jupânului era una construitã de el dar cu acoperire în viaþa mahalalei unui târg din ultimele decenii ale veacului XIX. Ea se baza pe mica afacere ºi pe familia lui la a cãrei onoare þinea mai mult decât la orice. Componenþa este descrisã de critic cu nuanþãrile de rigoare: consoarta, Veta, Chiriac, omul de încredere, cel care închide triunghul conjugal (ºi Mircea Tomuº pare cã se situeazã în tabãra celor care cred cã adulterul din casa lui Dumitrache era conºtientizat ºi îngãduit de stãpân), Spiridon, o posibilã rudã sãracã, Ziþa, cumnata, care se adreseazã dupã codul de conduitã a târgului, cu þatã ºi nene. Parabola aceea cu sclavul care trebuia sã transporte un coº cu smochine (însoþit de o scrisoare ce conþinea numãrul exact al fructelor) la un prieten al stãpânului sãu ºi care mânca din fructe fãrã sã înþeleagã cum de se afla cã el mãnâncã pe drum din ele, adicã nu conºtitentiza importanþa celor scrise pe hârtie, are repercusiuni ºi în teatrul lui Caragiale. Mircea Tomuº nu poate trece de scena lecturii ziarului din actul întâi al Nopþii furtunoase. De la ignoranþa sclavului în privinþa importanþei cuvântului scris pânã la nerãbdarea lui Jupân Dumitrache ( Dar mai mult nu puteai sã ºezi, mã?) ºi dorinþa altora de a citi gazeta, dupã cum lasã sã se înþeleagã Spiridon ( Vezi cã era mulþi muºtirii, jupâne, pînã sã-mi dea madama gazeta ) au trecut secole. Ce scrie la gazetã e lege, plus observã Mircea Tomuº- o conectare la un sistem de ansamblu. Mai mult, Jupân Dumitrache se simte obligat în virtutea responsabilitãþilor pe care le are (cap de familie, soþ, cumnat, patron, cãpitan în garda civicã) sã fie la curent cu ceea ce se întâmplã. El nu înþelege mare lucru din ziar dar însuºi faptul cã-l citeºte ºi-l interpreteazã îi dã sentimentul importanþei. Multe din personajele lui Caragiale sunt preocupate de aparenþã, de pozã. Actul lecturii presei îi conferã lui Jupân Dumitrache statutul social dorit, altul decât cel real, evident.

115 114 raport despre starea criticii literare În Conu Leonida faþã cu Reacþiunea Mircea Tomuº basoreliefezeazã mecanismele magiei teatrale, vorbind despre cele douã realitãþi ale piesei; una, cea evocatã de conu Leonida din perioada în care era cãsãtorit cu prima soþie, pe care o ºi îndeamnã grãbeºte-te degrab, Miþule, ºi hai ºi noi pe la revuluþie, ºi altã realitate, cea a prezentul piesei, în care Leonida cu a doua consoartã percep distursionat gãlãgia de afarã într-o noapte de început de iarnã, când se intrã în Postul Crãciunului. Patul, halatul, scufia, papucii sunt indicii unui spaþiu nocturn-casnic. Interiorul camerei constituie pentru conu Leonida mediul propice ieºirii la rampã. Aprobãrile admirative ale coanei îi mãgulesc orgoliul masculin ºi-l determinã sã se înflãcãreze ºi mai mult. Când în plinã noapte cei doi soþi se trezesc în pocnituri de arme ºi gãlãgie ºi-ºi dau cu presupusul dacãi revoluþie sau nu, Leonida gãseºte soluþia salvatoare a evaluãrii situaþiei: nu, nu se îmbracã sã plece ºi ei pe la revuluþie ci, observã Mircea Tomuº: În dispunerea arhitecturalã a mitologiei teatrului caragialian, ziarul, gazeta, dintre toate documentele scrise, este la cea mai mare înãlþime; ºi, cum, documentul scris dominã, alãturi de alte autoritãþi, precum eroii contemporani ori marile figuri ale istoriei, Garibaldi, Papa de la Roma, lumea acestei mitologii, gazeta este undeva sus, foarte sus. În Conu Leonida faþã cu reacþiunea, gazeta þine cheile dramei. Ea o deschide ºi tot ea o închide; dupã ce protagoniºtii au sculpatat din vorbe ºi închipuiri ficþiunea revoluþiei ºi a republicii ºi când evidenþa senzorialã le aduce în preajma ameninþãtoare fantasma realã a celei dintâi, în adevãrata ei grozãvie, tocmai gazeta este cea care trebuie sã decidã ºi sã dezlege bãierele întrebãrii. Conu Leonida considerã gazeta ca fiind lampa care sã-i lumineze capacitatea de înþelegere, mai mult care sã aibã capacitatea de a anticipa evenimente precum o revoluþie ºi sã anunþe când ºi unde se va desfãºura: Unde mi-e gazeta? (nervos) cã dacã o sã fie revoluþie, trebuie sã spuie la Ultime ºtiri. Unde mi-e gazeta? Realitatea cititã în ziare nu putea lipsi în capodopera lui Caragiale, O scrisoare pierdutã. Piesa începe cu lectura unui ziar ce conþine în denumire un topos geografic ºi un element lexical din câmpul semantic al cuvântului voce. Ziarul nu este însã vocea, sau glasul, sau strigãtul Carpaþilor ci cel mai monstruos din serie, rãcnetul. O voce presupune echilibru, nuanþã, calm pe când rãcnetul atrage semantic agitaþie, vînzolealã, agãþatul atenþiei cu orice preþ. Este ºi ceea ce se întâmplã în Scrisoarea pierdutã iar Mircea Tomuº evidenþiazã prin paralelism cu Conu Leonida : Cu toate acestea, din punctul de vedere al lecturii diverselor niveluri de realitate, lucrurile pot sã parã destul de limpezi: fiind vorba, mai întâi, de un oraº, iar, mai apoi, chiar de un judeþ întreg, putem realiza cã trimiterea este la un nivel de realitate care cuprinde ficþiunea unui întreg, a unui întreg univers dat; apoi, apelativul de vampir, care se atribuie capului administrativ al acestui univers, pare a deschide o perspectivã demonic fantasticã, întocmai ca în cea dintâi comedie a aceluiaºi autor, în care protagonistul ei principal pãrea sã tragã dupã sine o întreagã pârtie diavoleascã. În O scrisoare pierdutã, însã, dupã ce aceastã primã etichetã este lansatã, cuvântul ei este scos din context ºi reþinut; cum se ºtie foarte bine, Pristanda, poliþaiul, se agaþã de el ºi întreabã cu naiviate: Pardon sã iertaþi, coane Fãnicã, cã întreb: bampir ce-i aia bampir? ªi de data asta, ca ºi în cazul lui Galibardi, uºoara distorsiune foneticã trebuie sã ne dea de gândit; nu numai pentru cã sancþioneazã ceva, este un semnal de transfigurare, respectiv de transpunere în ficþiune. Cã piesele scrise în registru comic de Caragiale se leagã între ele nu mai este nici o noutate. Motivul comun pe care Mircea Tomuº îl identificã în Noaptea furtunoasã, în Scrisoarea pierdutã ºi în D-ale Carnavalului este, evident, triunghul amoros implicând obsesia onoarei. Lumea este din nou de la banlieul târgului. Nu mai avem de-a face cu prefect, avocat, director de ziar, ºef de partid, deputat ci cu frizerul Nae Girimea ºi mult prea tradusul în amor Crãcãnel. Realitatea mahalalei este transpusã mimetic de Caragiale cu toate datele ei, ignoranþã, minciunã, þeapã, mascã, gratuitate, iluzionare, intenþii violente, spirite încinse, vorbãrie, dorinþã de rãzbunare, hãrmãlaie, dezordine, absenþa temeiniciei. Cartea lui Mircea Tomuº despre Caragiale se încheie cu o privire atentã aruncatã dramei Nãpasta. Criticul remarcã schimbarea nu numai a registrului dramatic ci ºi a lumii aduse pe scenã: o piesã cu þãrani. Dacã starea de ebrietate aducea Cetãþeanului Turmentat din Scrisoarea pierdutã o simpatie în percepþie datoratã onestitãþii cu care dorea morþiº sã înapoieze scrisorica andrisantului, ebrietatea în care se aflã Dragomir din Nãpasta este generatoare de tensiune. Ameþeala lui Dragomir este o modalitate de a opune rezistenþã la realitate, de a-ºi teºi colþii conºtiinþei încãrcate ºi atitudinea anchetatoare a nevestei. Conexiunea lui Mircea Tomuº merge mai departe pe urmele predecesorilor sãi care au analizat piesa ºi gloseazã paralela dintre Anca ºi un mult mai celebru justiþiar al dramaturgiei universale, Hamlet. Realitatea pe care vãduva doreºte s-o scoatã la luminã cu ajutorul lui Gheorghe este una ce aminteºte de tragedia anticã. Rãzbunarea din Nãpasta nu mai are nimic din frivolitatea dorinþei de a arunca cu vitriol pe rivalã. Este o rãzbunare pentru o încãlcare a uneia dintre poruncile biblice, iar aºa cum remarcã Mircea Tomuº- replica Ancãi are cadenþã de tragedie anticã: Dragomire, uite-te la mine: pentru faptã ºi rãsplatã ºi nãpastã pentru nãpastã! Demersul, benefic-didactic al profesorului Mircea Tomuº se încheie cu o revenire la cadrul ferestrei prin care a privit teatrul lui Caragiale dincolo de mimesis. Este, din nou, o teoretizare, de data asta conclusivã, prin care termenii ecuaþiei dezbãtute, ficþiunea ºi realitatea, sunt readuºi între paranteze pentru ca suma concluziilor sã fie finalmente încheiatã. Cartea cu aspect de caiet de desen (sau de geografie, sau de biologie) este generos ilustratã, astfel cã lumea teatrului lui Caragiale este completatã iconic cu fotografii ºi caricaturi de epocã, scene din reprezentaþii de pe diferite scene ale þãrii. Materialul însoþitor în englezã faciliteazã accesul nevorbitorilor de românã la opera unui mare dramaturg european. Cornel MORARU Exigenþele interpretãrii Dintre toate cãrþile lui Dorin ªtefãnescu ultima, Creaþie ºi interpretare. Studii despre arta cuvântului (Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2003), exprimã cel mai pregnant formula personalitãþii sale critice. De data aceasta, eseurile cuprinse în volum au un caracter preponderent teoretic ºi programatic. Nu lipsesc cu totul aplicaþiile, comentariul la textul poetic sau la discursul literar, în general. Accentul se pune însã pe construcþia unei viziuni ºi concepþii proprii, coerente, asupra creaþiei ºi interpretãrii, cu destule elemente de originalitate, pornind de la hermeneuticile consacrate ale ultimului secol. Modelul sãu este fãrã îndoialã Paul Ricoeur, ca stil de gândire ºi scriiturã, dar cel puþin douã capitole din carte se revendicã direct din Gadamer ºi Bultmann. Un asemenea experiment intelectual nu întâlnim prea des în cultura noastrã. E nevoie, în cazul unor asemenea opþiuni, de competenþe speciale. Dorin ªtefãnescu se miºcã dezinvolt ºi cu real talent în domeniul

116 raport despre starea criticii literare 115 eseului de reflecþie hermeneuticã. Demersul sãu, pe cât de entuziast pe atât de încrezãtor într-o finalitate de excepþie, tinde sã devinã o apologie a sensului întemeiatã riguros pe exigenþele interpretãrii moderne. De remarcat acuitatea analiticã a comentariului eseistic întreprins de critic (nu numai în textele din acest volum). Dorin ªtefãnescu scrie cu uºurinþã, fluent ºi, pe deasupra, are gust ºi sensibilitate esteticã. Pentru el hermeneutica nu e chestiune de metodologie, ci exerciþiu viu de lecturã ºi interpretare. Mai mult, actul de interpretare coexistã cu actul creator, iar acesta reclamã el însuºi interpretarea. Cu alte cuvinte, creaþia ºi interpretarea sunt de neconceput una fãrã cealaltã: Creaþia poeticã semnificã în vederea interpretãrii, la fel cum interpretarea criticã semnificã în virtutea creaþiei (p. 125). Chiar dacã, de obicei, criticul porneºte de la general spre particular (e un spirit înzestrat filosofic), elementele hotãrâtoare sunt intuiþia ºi fineþea disociativã a ideilor pe care se sprijinã aserþiunile de principiu. Înainte de a fi deconstruit, sensul este intuit, iar apoi doar lãrgit ºi îmbogãþit cu infinite nuanþe. Numai aºa cercul hermeneutic în care se angajeazã criticul e absolvit de redundanþã ºi monotonie. Cu adevãrat surprinzãtoare sunt ipotezele de sens, prin prospeþimea ºi vigoarea susþinerii lor. Criticul atacã fãrã complexe cel puþin în chestiunile de fond - temele majore (deja consacrate) ale investigaþiei hermeneutice. Nu se pierde în detalii de amãnunt sau marginale. Acestea din urmã sunt recuperate într-un plan secund (deºi pare destul de extins) al discursului critic. Trecerea de la registrul abstract al ideilor la cel intuitiv concret este ca ºi insesizabilã. În toate studiile din volum, atenþia criticului e focalizatã constant spre cei doi poli ai demersului hermeneutic: creaþia ºi interpretarea. Creaþia însã nu e consideratã obiect al interpretãrii, ci element constitutiv al acesteia. Hermeneutica însãºi este ºi creaþie, iar înþelegerea e un mod de a fi (nu doar o chestiune de cunoaºtere). Structura cãrþii (ca, de altfel, ºi titlul) reflectã cu fidelitate aceastã permanentã pendulare a spiritului între cele douã aspecte aparent opuse, dar în fond complementare. Prima parte a volumului conþine câteva contribuþii notabile, care încearcã sã configureze, deocamdatã fragmentar, o fenomenologie a poeticului. Un prim eseu, Poeticul ca artã a locuirii adevãrului, dezvoltã ideea heideggerianã a relaþiei originare dintre locuire ºi adevãr ca spaþiu privilegiat al manifestãrii fiinþei. Evident, criticul se repliazã rapid, cum era de aºteptat, cãtre experienþa poeticã propriu-zisã, luând în discuþie numeroase idei ºi sugestii din Paul Valéry, René Char, Paul Claudel sau Saint-John Perse. Cele câteva teoreme ale analiticii existenþiale invocate pe parcurs constituie mai mult puncte de pornire ale unui demers incitant ºi original. Poemul este locuire în cuvânt, într-o expresivitate ce oferã o ascundere, spune criticul, iar poeticul se aflã tot timpul într-o esenþialã stare de revelare. Aceastã definire - aproape în termenii sacrului - a poeticului nu este deloc întâmplãtoare. Existã la Dorin ªtefãnescu o înclinare specialã spre tatonarea transcendenþei sau a echivalenþelor ºi epifaniilor culturale ale acesteia. În ultimã instanþã însã poemul, textul, opera sunt întâmpinate ºi receptate ca valoare. Aceasta face ca orice scriere literarã sã se impunã interpretului ca eveniment al noutãþii rostirii. Ne aflãm aici pe terenul pur al literaritãþii (la care, din pãcate, mulþi maeºtri ai hermeneuticii n-au acces din lipsã de gust ºi sensibilitate esteticã). În prelungirea acestei succinte, dar substanþiale aproximãri a naturii poeticului, criticul face o incursiune în istoria artelor poetice romantice ( ontopoetici romantice le considerã el), de la fraþii Schlegel ºi Novalis la Stendhal ºi Victor Hugo. Un capitol distinct e dedicat filosofiei artei la Schelling, filosoful german fiind preocupat îndeosebi de reprezentarea absolutului în limbaje ezoterice inconfundabile -, cum ar fi schema, alegoria, simbolul. Resuscitarea ontopoeticilor romantice face parte din demersul mai larg al criticului de a degaja, în paralel, o arheologie a sensului poietic, acolo unde situaþia o cere. Cu romanticii, reflecþia asupra condiþiei poeticului nu mai are un caracter strict normativ, ci este constitutivã creaþiei propriu-zise. Devine o dimensiune intrinsecã a sensului poetic, identificându-se în cele din urmã cu problema mai generalã a adevãrului. Creaþia artisticã însãºi este apreciatã, în esenþã, ca un proces ontologic (nu doar estetic). Aceeaºi perspectivã ontologicã integratoare dominã ºi în capitolele urmãtoare, cele mai consistente din volum. Primul, Împlinirea hermeneuticã a esteticii, porneºte de la câteva propoziþii emblematice - ale lui Hans-Georg Gadamer. Comentariul criticului brodeazã cu subtilitate, în aceeaºi manierã personalã, în jurul acestora. Concepte clasice, precum acela de mimesis, sunt resemantizate ºi recuperate în spiritul poeticilor moderne, gãsindu-ºi totodatã legitimitatea (prin redefinirea esenþei esteticului) numai în planul hermeneuticii ontologice. Distincþia dintre creaþie ºi interpretare e întoarsã acum pe toate feþele, criticul venind cu soluþii ºi sugestii interesante, demne de toatã atenþia. El se pronunþã deja ca o voce autorizatã într-un domeniu care nu e chiar la îndemâna oricui. Ne-au plãcut îndeosebi paginile dedicate raportului (oricât de tensionat, de la un punct încolo) dintre filosofie ºi poezie sau dintre experienþa esteticã ºi cea religioasã. Miza întregului demers critic constã însã în accentul pus tot timpul pe principalii indici ai creaþiei poetice, evidenþiind totodatã fãrã echivoc poziþia-limitã a literaturii. Investigaþia de tip hermeneutic nu-l îndepãrteazã pe critic de literaturã. Dimpotrivã, el are toate mijloacele (gust, intuiþie, lecturi adecvate) care-i permit accesul la inefabilul artistic. Este motivul pentru care criticul practicã un discurs mai puþin nivelator, în raport cu alte încercãri de acest gen. El e atent mai ales la nuanþe ºi, mai presus de toate, la diferenþa esteticã (descrisã însã, cum era de aºteptat, în termenii diferenþei ontologice). Cu ultimul capitol, Restaurarea sensului, ne aflãm pe teritoriul hermeneuticii sacrului în special în prima parte: un comentariu pe marginea versiunii franceze a lucrãrii lui Bultmann, Foi et Compréhension, II (eschatologie et démythologisation). Este mai limpede acum opþiunea criticului pentru interpretarea de tip existenþial, opusã celei obiectivante, specificã ºtiinþelor exacte. Mai ales reflecþiile asupra unor texte ale învãþãturii creºtine, în prelungirea ideilor lui Bultmann, devin un adevãrat exerciþiu de virtuozitate ºi comprehensiune interpretativã (amintindu-ne de cartea sa anterioarã, Reflecþii asupra fenomenului religios). Demersul hermeneutic, în acest caz, se împlineºte obligatoriu în credinþã ºi har. Exegetul îºi depãºeºte, într-un fel, limita existenþialã, atinge un stadiu superior al condiþiei umane în dialog aproape supranatural, oricum extrem de subtil ºi elevat cu transcendenþa. Ampla tentativã de restaurare a sensului, la modul absolut, e completatã cu referirile, de data asta mai tehnice, asupra rostirii simbolice. Aceste pagini sunt inspirate de Paul Ricoeur, în special pornind de la studiul Le «péché originel» din Le conflit des interprétations (essais d herméneutique). Tema pãcatului originar, concept polemic ºi apologetic (p. 200), oferã un excelent prilej de a dezvãlui în profunzime modul propriu intelectiv de cunoaºtere ºi interpretare.

117 116 raport despre starea criticii literare Dimensiunea credinþei dublatã de har, ca o condiþie intrinsecã a actului hermeneutic, se conjugã fãrã dubii cu un anumit tip de inspiraþie creatoare bazatã pe libertatea ºi spontaneitatea de gândire individualã. Este ceea ce deosebeºte radical un asemenea gen de discurs de comentariul teologic dogmatic. Aspectul polemic (critic, în oarecare mãsurã) ºi apologetic lasã urme adânci însã în formula de discurs a autorului. Acestea sunt de fapt cele douã registre specifice unui demers intelectual de þinutã, comprehensiv ºi elevat, contaminat uneori de modelele pe care le urmeazã, dar admirabil prin angajarea spiritualã ºi prin resursele expresive ale limbajului. Dorin ªtefãnescu e un apãrãtor creditabil al discursului modernitãþii prin încrederea sa nestrãmutatã în Sens ºi în tehnicile de revelare (adecvatã) a acestuia. Melania DUMA Critica nouã în straie vechi Efectul de sinceritate pe care o scriiturã sau alta mizeazã e de cele mai multe ori plãcut. Dar dacã sinceritatea e una autoritarã, parcã textul nu ne mai place la fel de mult. Butoiul lui Diogene (Ed. Augusta, Timiºoara, 2003) e o fierturã periculoasã ce poate sã dea oricând în clocot. Multe stiluri sunt reunite în acest tom metatextual ce doreºte a fi o colecþie de eseuri despre omul din literaturã. Cine este Alexandru Dobrescu nu ºtiu*. Coperþile clorofilice ºi titlul galben centrat sunt opace. La fel e ºi prefaþa. Autorul e o fantomã. Afirmaþiile din capitolul introductiv poartã pecetea unei blazãri profunde. Un Alexandru Dobrescu nemulþumit de romanele de astãzi pune urmãtoarele cuvinte pe hârtie: Prozatorii nu mai scriu romane, ci confecþioneaza jurnale de creaþie, unde relateazã avatarele redactãrii unor romane pe care nu le vor scrie niciodatã. Afirmaþie cât se poate de gratuitã, fragmentul fiind urmat de un altul ºi mai vehement: Iar exegezele merg în acelaºi sens, fascinate cum sunt de ingeniozitatea unui discurs al cãrei obiect este el însuºi. Literatura românã suferã de postmodernism, acest pseudonim al narcisismului. Dupã o prelegere atât de fastidioasã, arzi de nerãbdare sã afli legãtura dintre Diogene - literatura de azi ºi Alexandru Dobrescu. Expectanþele ne sunt înºelate amarnic. Nu doar cã nu gãsim nimic despre literatura actualã, postmodernã, ci, mai mult, sãrim într-un trecut dubios alãturi de trei indivizi: Titu Maiorescu, Ion Creangã ºi Garabet Ibrãileanu. Un mare semn de întrebare creºte peste mine ºi peste text. Ori Alexandru Dobrescu nu ºtie prea bine ce vrea, ori sunt un lector foarte prost al cãrþii sale. Autorul, atât de persuasiv în demersul sãu introductiv, renunþã la ce ºi-a propus sã înfãþiºeze înainte ca adevãrata competiþie [i.e. critica] sã înceapã. De ce o atât de mare contradicþie în termeni? De ce scrieþi prost? De ce vã presãraþi textul cu generalitãþi ºi abstracþiuni inutile? Maiorescu, Creangã ºi Ibrãileanu au trei lucruri în comun: - nu sunt postmoderni, - nu sunt actuali prin operele lor, - sunt piese de muzeu. Un element, totuºi, îi leagã pe aceºti trei crai : toþi au scris jurnaluri, iar ultimii doi romane. Alexandru Dobrescu se bate cu pumnul în piept. Se pare cã aceste personalitãþi vor rãspunde dorinþelor noastre postmoderne. Chiar dacã ar fi aºa, chiar dacã cei trei literaþi scoºi de la naftalinã ar prezenta importanþã pentru modul în care se scrie azi literatura, stilul lui Alexandru Dobrescu de a scrie e plin de gãselniþe ºcolãreºti ce ar determina pe mulþi sã-i arunce cartea dupã ce au citit doar douãzeci de pagini. O încercare de rezumat, al cãrþii, s-ar contura în felul urmãtor: Maiorescu, Creangã ºi Ibrãileanu îl ascund în spatele omului apolinic pe omul dionysiac pe care, în cazul tuturor celor comentaþi, îl regãsim în substratul operelor lor, ca adevaratã naturã creatoare. Sã vedem, totuºi, cum sunt explorate aceste trei personalitãþi. Maiorescu este decorticat ca ºi scriitor, de omul din el. Om ambiþios, cerebral, rece, personalitate de culturã, Maiorescu e prezentat în alte haine: aroganþã, dispreþ, orgoliu, prejudecatã. Alexandru Dobrescu cosiderã cã a- l descoperi pe omul Maiorescu este un gest nobil, cu atât mai mult cu cât e întreprinsã de Alexandru Dobrescu. Maiorescu trece prin filtrul unei analize psihologice în urma cãreia aflãm cã preþuirea noastrã ar trebui sã se îndrepte cãtre om ºi personalitate, nu cãtre scriitor. Din aceste motive: Maiorescu ne e frate tocmai prin aptitudinea de a suferi, de a iubi, de a urî, prin omenescul alungat la bucãtãrie ori de câte ori se anunþa un musafir. Cenuºãreasa din Maiorescu, nedreptãþitã, supusã la corvezi, murdarã de cenuºa vetrei... ea e adevarata noastrã contemporanã... Maiorescu, aºa cum îl prezintã jurnalele, a fost pe drept cuvânt o personalitate oximoronicã. Viaþa personalã agitatã, pe care a ascuns-o foarte bine sub masca exegetului, o întâlnesc ºi alþii. Picanteriile legate de adolescentul Maiorescu (în formare), iar, apoi, de adultul cãruia îi lipseºte provocarea, sunt, dupã pãrerea lui Alexandru Dobrescu, elemente de contemporaneitate. Dubios, nu-i aºa? De când e viaþa personalã un criteriu de evaluare a operei? De ce sunteþi aºa sigur, domnule Alexandru Dobrescu, cã ceea ce a scris Maiorescu în jurnal e adevãrat? Dacã toþi criticii literari ar fi atât de buni psihologi precum sunteþi dumneavoastrã, literatura românã ar fi azi de nerecunoscut. Sã ne delectãm cu o felie de psihologie de viaþã în stilul dobrescian: Omul Maiorescu se simte cel mai bine în agora... Acolo e sigur de sine, categoric...între patru ochi îºi mai pierde din aplomb. Devine circumspect, retractil, asaltat de îndoieli, bântuit de neliniºti... Masca lunecã atunci de pe obraz, lasând sã se citeascã ecourile frãmântãrilor din adâncuri. Utilizând aceeaºi tehnicã a sondãrii abisalului în omul-scriitor, Alexandru Dobrescu devine visceral în metaforele sale, iar apoi ridicol. Alexandru Dobrescu porneºte, analizându-l pe Creangã, cu faptul cã: Impulsul de a scrie e legat întotdeauna de nostalgie. Discursul deviazã apoi în cliºee precum asocierea literaturii cu o cãutare de sine sau cu o spovedanie, ºi, finalmente acesta plonjeazã neajutorat în derivã: Trebuie sã cãutãm omul care a aºternut cuvintele pe hârtie ºi sã încercãm a desluºi ce l-a îndemnat sã o facã, ce gânduri îl animau când transpira deasupra paginii albe. Aveþi atâta dreptate, domnule critic, prin faptul cã în spatele scriitorului ne faceþi sã ne imaginãm un Creangã transpirat. Alexandru Dobrescu doreºte o revigorare saintbeuve-ianã a literaturii în era receptãrii. Tendinþele sale, atipice postmodernismului, se motiveazã astfel:

118 raport despre starea criticii literare 117 Nu existã, în literaturã, formule inactuale. Actualitatea o asigurã mintea ºi sufletul ce le adoptã, fiinþa ce se adãposteºte înlãuntrul lor. În tratarea omului Garabet Ibrãileanu, Alexandru Dobrescu dezbate problematica romanului Adela, menþionând cã a pune semnul de egalitate între autor ºi narator e o afirmaþie nulã ºi neavenitã. Deºi îºi recunoaºte vina, Alexandru Dobrescu se întoarce la ea, ºi-o reasumã parcã mai îndârjit. Autorul þine sã atragã atenþia asupra paralelismelor dintre jurnalele lui Ibrãileanu ºi romanul propriu-zis. Dar dacã, sã zicem, aceste jurnale ar arde întrun incendiu? Credeþi, domnule Dobrescu, cã romanul Adela ar rãmâne privat de sensuri ascunse? Mã îndoiesc. Cât despre afirmaþii precum orice criticã e antropologie [a omului autor] sau Limitând funcþia criticã la preliminara evaluare esteticã, reuºim sã furnizãm o imagine deformatã a valorii literaturii... O literaturã care sã se adreseze exclusiv gustului nostru pentru frumos nu existã, acestea dau dovada unei lipse acute de spirit academic. Bunul simþ e exclus. Mai mult de atât, Alexandru Dobrescu gloseazã pe marginea ideii de om: omul nu trebuie sã se depãºeascã pe sine, cum pretind amelioratorii speþei. Afirmaþiile riscante de acest gen sunt clãdite pe ºi din nimic. Cât despre Diogene, numele lui într-un astfel de context nu numai cã nu legitimeazã discursul, dar se constituie în expresia unui compromis-capcanã menit sã ne înveleascã într-o miasmã morbidã: «Cum Diogene cu lampa aprinsã în miezul zilei, criticul rãtãceºte cu lãmpaºul metodei în mânã, sperând cã pãºeºte pe urmele omului viu din literaturã, la o adicã singura valoare ce nu-i este indiferentã.» Cartea se recomandã în locul unui banc prost. A nu se administra cardiacilor! Cu atât mai puþin toxicomanilor! * Nota red.: Misterul s-ar fi putut lãmuri repede ºi uºor în prima bibliotecã, dar n-ar mai fi fost atît de interesant. Impresii de lecturã alãturi de Rodica Marian Dificultatea primã pe care orice lecturã o ridicã este înþelegerea sensului cãrþii citite. Urmãtorul pas îl reprezintã judecata de valoare, variabilã a primeia. Hermeneutica sensului (Rodica Marian, Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj- Napoca, 2003) inventariazã selectiv impresii de lecturã, studiul autoarei vizând problematica Eminescu. Ce s-ar mai putea spune despre opera eminescianã, ce alt eminescolog n-a reuºit sã ilustreze? Poate cã multe. A descoperi ceva nou în opera unui mare clasic este o pasiune, o dezlãnþuire. Rodica Marian nu prea descoperã, mai degrabã îºi drapeazã lecturile în cuvinte reci ºi calculate. Discursul, cel puþin aºa s-ar deduce din subtitlul Eminescu ºi Blaga, ar cãuta o apropiere, o raportare a douã personalitãþi sau a douã moduri de creaþie. Instinctul lectorului nu e prea departe, dar nici foarte aproape. Cartea instituie un dezechilibru de structurã în sensul în care trei pãtrimi sunt alocate unui Eminescu prin filierã blagianã, iar o pãtrime lui Blaga, uºor fardat eminescologic. O introducere, o argumentare a demersului critic lipsesc, deºi, cred, statutul de cercetãtor ºtiinþific principal I la institutul Sextil Puºcariu al Rodicãi Marian nu este un paravan sub auspiciile cãruia sã ne ascundã intenþiile dânsei de mare filolog-cercetãtor. Deja o bilã neagrã. Bun! Te uiþi, lectore, disperat cã nu eºti bãgat în seamã, la cuprins. ªi iatã ce descoperi: explorarea poemului Luceafãrul ºi a variantelor acestuia, plus douã capitole dedicate lui Sextil Puºcariu ºi Tudor Vianu. ªi, totuºi, ceva nu merge. Simt cã sunt în faþa unui joc de puzzle cu piesele aranjate haotic. Mã pierd în text pe mãsurã ce înaintez. Celulele mele se reseteazã cu fiecare capitol, cu fiecare porþiune de text care, per ansamblu, se gãseºte vinovat, pe de o parte, de repetãri inutile; pe de altã parte, de fraze greoaie ºi pietroase. Închid cartea ºi privesc coperta: Hermeneutica sensului. Care sens? Sensul textului? Sensul meu? Rodica Marian împroaºcã josul paginilor cu note, ibidem-uri ºi trimiteri. Nu pot sã mã decid. Ce vrea cartea? Un inventar de opinii? Opþiuni personale? Analizã stilisticã? Analizã tematicã? Eminescu e pregãtit de operaþie. Se ia una bucatã operã. Se aºeazã pe masa din laboratorul disecþiei critice ºi operaþia eºueazã. Bolnavul nu rãspunde la anestezic. Mãi sã fie! Cercetãtorul Rodica Marian se vede nevoitã sã facã o operaþie pe viu. ªi operaþia doare, e crudã, nemiloasã, indecentã ºi bolnavul se stinge încet ca un vis chimeric. Neajunsul discursului îl gãsesc în pângãrirea universului eminescian cu un tratament de torturã ce etaleazã fãþiº ingurgitarea aproape canibalicã a autoarei ce se admirã în oglindã în timpul masacrãrii textului de ficþiune. Rodica Marian ne vorbeºte ca ºi cum ar deþine reþeta perfectã pentru înþelegerea lui Eminescu. ªi ca orice critic respectabil, pretenþiile nu întârzie sã aparã. Autoarea crede cã textul final al Luceafãrului, ºi nu numai acesta, este insuficient pentru noi, cititorii. Variantele, afirmã Rodica Marian, ne dezvãluie întregul proces de creaþie care a generat varianta finalã. Cauzele bolii o datã diagnosticate corect, boala e înþeleasã ºi controlatã pe deplin! Rodica Marian ajunge sã deþinã prin variante însuºi textul; sã-l controleze, sã-l mânuiascã dupã bunul sãu plac. Textulpacient se vede vindecat de febra ficþiunii ºi aruncat pe o brutal de realã masã de disecþie. Luceafãrul, în varianta sa finalã, e contaminat cu versiunile alternative ale variantelor care sunt permutate în locul pãrþilor canon. Luceafãrul, sau Noul Frankenstein. Suntem puºi faþã în faþã cu un obiect hidos, suprarealist, un hibrid ce plânge ºi sângereazã ca o ranã tãiatã de lama boantã ºi lucidã a criticului ce nu ºtie sã foloseascã anestezic. Jalnic spectacol. ªi spectacolul ia amploare. Devine elitist ºi extravagant. Iatã o mostrã de discurs pompos ce nu zice nimic:... este firesc sã urmãrim logica textului insistând asupra sensului fiecãrui element textual cu valenþã semanticã. ªi eu care credeam cã orice element textual are o valenþã semanticã, cãci, altfel, nu ar mai fi text. Text fãrã valenþe semantice nu existã. Deci, autoarea doreºte sã totalizeze, sã strângã ºi sã inventarieze. Or, dacã ne uitãm bine la textul ei, nu gãsim aºa ceva, ci o exprimare concentricã a acelorasi concepte: spirit indic, pesimism, neptunism, hiperionizare etc. Eu încã mai caut sensul printre umbrele cãrþii Rodicãi Marian. Nu-l gãsesc. Dau însã peste afirmatii care susþin cã variantele unui poem ar fi expresia intertextualitãþii. Ambiþia Rodicãi Marian de a reconstitui un text integral, eminescian, e importantã pentru autoare în mãsura în care poate accede la reconstituirea corectã a unei imagini de ansamblu atât a contextului cultural în care s-a produs opera, cât ºi a celui personal al autorului, reflectând intenþia sa ºi structura personalitãþii sale. A reduce opera la intenþia - intenþionalitatea autorului e o culpã adusã textului, e o reducere a sensului, nicidecum o hermeneuticã. M a i mult un tratat de gramaticã ce inventariazã morfeme literare, lucrarea de faþã e cuminte la modul sublim, atât de cuminte încât face totul pentru tine, dragã lectore,

119 118 raport despre starea criticii literare asemenea unei Cenuºãrese robotitoare ºi timide. SUNT, dar ce? Sunt un semn pasiv, doar un alt cuvânt ce, obedient din fire, e întemniþat în cavalcada unui auctore autocrat, avid de cea mai orgolioasã cu putinþã emulaþie. Cât despre inserþia comentariului despre Luntrea lui Caron, acesta e departe de a fi sarea în bucate. Analiza vizeazã stabilirea unui liant între personajul principal al romanului ºi Blaga, dar ºi o analizã a simbolurilor evidente din roman. Maturitatea literarã a Rodicãi Marian e uniformã, regizând scenarii critice ce roiesc dezorientat în jurul aceleiaºi invariante. Literatura românã învãluitã în somnie ºi sufocatã înainte de naºtere. Sã ne reducem de tot la un stadiu legumicol, dar sã ne pãstrãm orgolioºi ca ºi fructele exotice. Salvare încã mai existã. Sã o cãutãm atent cu ochi vicleni de pisicã ºi cu multã rãbdare. Anca PAPANà Istoria ºi anatomia unei antologii eminesciene Ca proiect, cartea Ioanei Bot este un demers salutar, fãrã ca acest lucru sã garanteze ºi o realizare pe mãsurã. Antologia Mihai Eminescu, poet naþional român Istoria ºi anatomia unui mit cultural (Editura Dacia, Cluj, 2002) se vrea o carte a decupajelor discrete ºi imparþiale aplicate mitului eminescian, dincolo de asumarea unei poziþii pro sau contra (ce s-ar fi dovedit, chipurile, neproductivã în plan valoric în, de acum, celebrul numãr al revistei Dilema). O cercetare interdisciplinarã care sã schimbe perspectiva asupra acestui construct cultural pe care, înþelegîndu-l, vom ajunge, implicit, la o mai bunã cunoaºtere de sine. O nouã configurare a istoriei mitului urmãreºte, de asemenea, a retrasa liniile de evoluþie a mentalitãþiilor ºi rescrierea unui capitol central al istoriei literaturii. Am sã mã opresc aici cu aceastã introducere pentru a nu lãsa aceeaºi impresie pe care am avut-o eu când am citit cele 100 de pagini scrise de Ioana Bot. Un fel de introducere, de argument, de reper teoretic, un fel de scurtã istorie a mitului ºi toate acestea la un loc m-au fãcut sã mã întreb despre ce mai poate fi vorba în continuare. Se pare cã despre acelaºi lucru. Pe scurt: Eminescu reprezintã concretizarea unei profunde crize culturale, cã mitul eminescian vorbeºte despre români, de unde imposibilitatea unei atitudini obiective (vorbind despre români, vorbeºte implicit ºi despre autori, de unde dubla perspectivã de subiect ºi obiect al analizei), ce se va transforma într-o subiectivitate oblicã. Oblicã sau nu, aceastã subiectivitate este mai degrabã sterilã, demersul istoric ºi anatomic oprindu-se acolo unde ar fi trebuit sã înceapã. Departe de a se constitui într-un demers unitar ºi coerent, cartea coordonatã de Ioana Bot se dovedeºte a fi mai curând o colecþie de articole ce surprind diferite zone ºi dimensiuni ale problematicului mit naþional. Cât de coerente ºi justificate sunt acestea, voi spune un pic mai încolo. Cartea vãzutã în ansamblu se dovedeºte a fi destul de inactualã, în mãsura în care toate analizele evitã orice discuþie mai detaliatã despre perioada contemporanã ºi asta în condiþiile în care aceastã perioada este suspectatã de Ioana Bot de a continua acelaºi mod de raportare ºi de mitizare a poetului, sã-i spunem român, cãci în acest caz prezenþa unui determinant se dovedeºte a fi mai mult decât un simplu argument (ca sã nu las nefolosite cunoºtinþele de gramaticã generativã). Cã epopeea eminescianã este departe de a se finaliza sã fie motivul pentru care aceastã discuþie, sau orice aproximare pe marginea ei, sã fie lãsatã posteritãþii sau celor dispuºi sã-ºi aproprie una dintre baricadele implicate ale discuþiei? Cel mai frapant exemplu este cel al articolului dedicat manualelor ºcolare în care Mircea Anghelescu se opreºte cu inventarierea apariþiilor eminesciene în cadrul acestor vehicule de culturã la anul O abatere de la aceastã predispoziþie generalã o constituie analiza de caz a Cazului Eminescu. În ciuda unei atitudini ce se vroia discretã ºi oblic subiectivã, analiza Sandei Pãdureþu este doar oblicã ºi subiectivã. Doar printr-un exces de zel pot sã-mi explic analiza mai mult decât minuþioasã a acelor articole pe care autoarea le introduce la capitolul O problemã personalã, dar nu pot, în schimb, sãmi explic contestarea lor pe motiv cã expun experienþe personale ºi pentru cã, acest demers este lipsit de bibliografie. Luatã pe bucãþi, unii dintre contribuabilii acestei cãrþi par a fi oarecum pe o poziþie paralelã (nici mãcar oblicã) cu subiectul în cauzã. Acesta este cazul Ioanei Pârvulescu care în Închiderea fiºierului Eminescu, profitând de recenta publicare a scrisorilor eminesciene priveºte acelaºi segment de realitate atât din perspectivã maiorescianã (preluatã din jurnalul personal), cât ºi din cea eminescianã (aºa cum se relevã ea în corespondenþa cu Veronica Micle). Rezultatul acestei migrãri dintr-un discurs în altul este mai mult decât revelator: cei doi nu sunt atât de diferiþi pe cât s-ar fi putut crede. În aceeaºi linie, Doru Pop se lanseazã în dezgroparea acelei dimensiuni sedimentate a mitului eminescian, descoperirea unui Eminescu de dincolo de orice utilizare ºi mistificare ideologicã. Acest miez tare, adevãrat, este identificat ca aparþinând ºi el românilor, de unde rezultã cã ºi el ar trebui asumat ca fãcând parte din moºtenirile «profunde» ale asumãrii lui Eminescu ca figurã modelatoare. Cu alte cuvinte, valenþele identificatoare ale mitului nu sunt neapãrat greºite, ci incomplete. În aceeaºi ordine de idei ar mai fi de subliniat excesul de terminologie ºi de abstractizãri inutile uneori. Cristinei Sãrãcuþ, de exemplu, în analiza unei emisiuni de televiziune, þine sã denumeascã cele trei tipuri de actanþi (organizatori, actori, spectatori) folosind literele A, B, C, total inutil dupã pãrerea mea, mai ales cã pe parcursul demonstraþiei aceastã va folosi cele douã sisteme în variaþie liberã ºi, uneori chiar concomitent, dublarea unuia prin celãlalt dovedindu-se absolut gratuitã. Pe de altã parte, demersul în sine se dovedeºte inutil, pentru cã simpla identificare a structurii unei emisiuni dedicate lui Eminescu vorbeºte mai curând despre televiziune în general decât despre Eminescu în particular. În plus, justificarea plasãrii acestei emisiuni în interiorul procesului de mistificare a poetului trebuie cãutatã într-un context istorico-politic, dincolo ºi dincoace de inerþia ºi cliºeele ce caracterizeazã televiziunea în specificul ei. Pentru a nu rãmâne numai în aceastã zonã a contestaþiilor, trebuie sã subliniez totuºi valoarea unor articole precum Moartea unui personaj literar - o analizã pertinentã asupra romanelor lui Lovinescu cu precizarea cã influenþa lui Eminescu asupra literaturii române este sau se considerã a fi mult mai mare, vorbindu-se chiar de eminescianismul ei, iar opiniile pe marginea acestui subiect sunt tot atâtea atitudini mistificatoare. Nu lipseºte, de asemenea, o trecere în revistã a celor care au scris despre Eminescu, fie în calitate de istorici ai religiei (M. Eliade, I. P. Culianu) fie numai în calitate de istorici (N. Iorga). Dincolo de parafrazã, titlul acestui articol poate pãrea artificial ºi inadecvat dar, dacã Ioana Bot poate, pot ºi eu, în ciuda precizãrii pe care o face, nu în titlu desigur, cã aceastã carte lasã discuþia deschisã... completãrilor ºi, aº zice eu, fructificãrii acestui material documentar.

120 raport despre starea criticii literare 119 Lucia DÃRÃMUª Non omnis moriar multaque pars mei vitabit Libitinam Cãrþile publicate de Irina Petraº (Proza lui Camil Petrescu, Un veac de nemurire, Curente literare, Figuri de stil, Ion Creangã, povestitorul, Genuri ºi specii literare, Camil Petrescu schiþe pentru un portret, Literaturã românã contemporanã. Metricã ºi prozodie, ªtiinþa morþii, Teoria literaturii, Eminescu, Limba stãpîna noastrã. Încercare asupra feminitãþii limbii romãne, Literatura românã pentru gimnaziu ºi pentru examenul de capacitate, Panorama criticii literare româneºti.dicþionar ilustrat,feminitatea limbii române. Genosanalize), fãrã nici o excepþie, trãdeazã o personalitate duplicitarã. Pe de o parte criticul uziteazã la rigoare axiomele hermeneuticii, iar pe de altã parte creatorul se bucurã, abia sesizabil, de alternanþa stilisticã, de valenþele cuvintelor. Volumul Cãrþile Deceniului X (Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2003) nu face excepþie. Titlul sugestiv vine în întîmpinarea cronicilor scrise într-un deceniu. Irina Petraº pare cã se aflã în largul ei vorbind în cele 400 de pagini despre poezie, prozã, criticã, eseu. Numele sînt mari ºi mici, însã mãrimea nu mai conteazã de vreme ce prin simpla lor conturare pe pagina albã sînt lãsate sã intre în dialog cu toþi cei care deschid cartea. Lectorul devine judecãtor. Textele, bine gîndite ºi aºezate între coperþi pe genuri ºi specii, scaneazã fenomenul literar postdecembrist. Inventariazã, adunã fiºe, concepe liste bibliografice încît spaþialitatea actului scriiturii, care uneori ne sufocã, devine mai cuminte. Înþelegem cã în aceastã amplã manifestare literarã poate exista o mãsurã. Valoarea unei cãrþi este datã de propria ei mãsurã. Considerînd critica un bun ºtiinþific, Irina Petraº încearcã sã se detaºeze de latura afectivã care ar putea sã i-o stîrneascã un text sau altul, dorind sã mizeze pe intelect. Aºa se face cã, în majoritate, cronicile lasã loc de replicã, dialog, polemicã, nevorbind pînã la saþietate despre o temã, despre o carte, despre un autor. Cu alte cuvinte, deontologia culturalã o determinã sã nu parieze pe exhaustivitate, aceasta negãsindu-ºi locul în cronicile de întîmpinare ori nu. Regula se aplicã ºi în cazul numelor consacrate. Dacã ar fi sã exemplific, m-aº opri doar în dreptul lui Norman Manea Casa melcului despre care hermeneutul declarã: Ar mai fi de discutat despre rezistenþa la Rãu, despre oportunisme ºi compromisuri, despre singurãtatea zgomotoasã, despre (ne)valabilitatea universalã a modului occidental, despre primejdia neofascismului, despre comunismul artificial din România ºi despre corupta democraþie de pretutindeni. Aºadar, subiecte rãmase nedezbãtute în mod voit, pentru a nu epuiza, pentru a-l trimite pe celãlalt la carte. Textul în sine, totuºi, are parte de violentare. Criticul pare a fi ochiul mic, negru, ghiduº care trebuie sã vadã tot, sã povesteascã tot, sã interpreteze orice gest, sã facã tot felul de conexiuni, sã arunce sentenþe: Cãci toatã lumea te vrea afon, nu poþi sã cînþi decît fals. E legea simplã a supravieþuirii. Din acest sens al rostirii Irina Petraº se lasã înstãpînitã de privirea rãutãcioasã a criticului, dar ºi de pulsiunile viscerale ale creatorului, oferindu-se posteritãþii, de astã datã, chiar pe ea însãºi, lãsîndu-se convinsã pînã la capãt de rostirea horaþianã non omnis moriar multaque pars mei vitabit Libitinam. Cu alte ocazii, înãbuºã instrumentele criticului pentru a le spori pe cele ale scriitorului, eseistului. Cînd o temã îi place, cînd descoperã în celãlalt o obsesie în care recunoaºte un status comun, nu ezitã sã se lase rãsfãþatã. O simþi în limbaj, în stilul confesiv, în vocea stinsã a criticului. În acest punct, volumul Cãrþile Deceniului X înceteazã sã se mai adreseze unui segment, celui doct, deschizîndu-se cu nonºalanþã spre un alter, indiferent de haina socialã ºi culturalã purtatã. De aici porneºte aventura literarã. În ºanþurile sãpate de Irina Petraº gãseºti aventurieri, naivi, pãpuºari, exilaþi, filosofi etc. Paginile devin fie grave, fie ludice, fie enigmatice, în orice caz pãºesc dinspre acelaºi humus creator care asigurã autenticitatea rostirii. Cã vrem cã nu vrem, producþiile Irinei Petraº ne determinã sã vedem în aceasta un critic cu miºcãri dezinvolte, un clarvãzãtor întru fenomenul literar. Ipotezele fac salturi mortale fãrã sã se frîngã: Mã gîndesc, într-o parantezã, cã dacã ar fi citit Cuvintelnicul, George Pruteanu s-ar fi gîndit de douã ori înainte de a propune strania lege de apãrare a limbii române etc, etc. (cf.op.cit. pag.268) Criticul nu absolutizeazã, ci doar aruncã aluzii, ironizeazã, parodiazã. Originalitatea cãrþii constã tocmai în miºcarea graþioasã pe care o face între obiectivitate ºi subiectivitate, cronicarul plasîndu-se de fiecare datã la distanþã egalã între erudiþie ºi implicare. Cristina TIMAR Diagonale vest-etice Credem cã nu exagerãm prea mult spunând cã atunci când abordãm subiectul necesitãþii unui proces al comunismului îl asociem, fãrã prea multe cãutãri, cu cel al Monicãi Lovinescu ºi invers. Nu e vorba de vreo vendetã pe care Monica Lovinescu o vrea cu tot dinadisul ºi cât mai curând, adicã cel puþin pânã când ororile comunismului nu cad în uitare, pentru simplul motiv cã Monica Lovinescu nu este o resentimentarã. Nu resentimentele o îndeamnã sã tot batã fierul cât mai este cald, ci o dorinþã funciarã de redare a demnitãþii unui popor grav mutilat lãuntric de securea totalitarismului. Volumul Diagonale, apãrut la editura Humanitas în 2002, singura editurã care gãzduieºte o colecþie vizând procesul comunismului, reuneºte recenzii ºi eseuri publicate între anii în România literarã, la rubrica cu acelaºi nume, adãugând, alãturi de cãrþi aparþinând altor martori, noi file la dosarul comunismului. Miza cãrþii ar fi re(con)stituirea ºi restaurarea memoriei colective, combaterea cuplului malefic uitare-iertare, la sfârºitul unui secol dominat de douã sisteme totalitare: fascismul ºi comunismul. De fapt, paradoxul care provoacã uimirea constantã, dar neplãcutã a doamnei Lovinescu este dispoziþia unui popor de a ierta uitând, când inculpaþii nici nu se sinchisesc sã-ºi admitã culpabilitatea, darãmite sã-ºi cearã iertare. Temele sunt aceleaºi, decurgând toate din supratema numitã mai sus destinul poporului român, opoziþia în faþa minciunii generalizate care a fost comunismul, ieºirea din apatia ºi amnezia postcomunistã, contribuþia Occidentului la perpetuarea iluziei totalitariste...ºi bineînþeles, problema responsabilitãþii. Doar o responsabilitate asumatã poate duce la o societate neviciatã. Dar Monica Lovinescu nu face nici un fel de concesii. Responsabilitatea aparþine deopotrivã Estului ºi Vestului. Estul a pus în practicã o ideologie aberantã, ajungându-se la binecunoscutele dezastre umane ºi

121 120 raport despre starea criticii literare economice, iar în prezent suferã de o amnezie curioasã vizavi de tot ce s-a întâmplat. Vestul intelectual mai ales cel francez a rãmas pe baricade, refuzând sã admitã nocivitatea sistemului ºi continuând sã cloceascã iluzia comunistã, cu toate probele care încep sã se aglomereze, anunþând decesul sãu definitiv. Cu stilul sãu concis, limpede, Monica Lovinescu reuºeºte portretizãri ale celor douã tipologii de intelectuali, pe cât de exacte, pe atât de convingãtoare: Primii, intelectualii occidentali, au fost, evident, mai culpabili (au intrat în totalitarism ca într-o religie de bunãvoie), în timp ce colegii lor din Est erau nevoiþi sã-l suporte afiºând însemnele unei false credinþe. Nu e mai puþin adevãrat cã un intelectual din Apus nu putea controla în cotidian aplicarea utopiei, el prosperând la adãpostul iluziei ºi al potemkiniadei, pe când cel rãsãritean se simþea mereu dezminþit în discursul lui de realitatea imediatã. În acest al doilea sens, mai vinovat s- a dovedit intelectualul trãitor în regimul comunist, deºi Gulagul ar fi trebuit sã vorbeascã conºtiinþei tuturor, chiar de la distanþã. (v. art. A fi sau a nu fi...intelectual, p. 30) Vãzutã din Paris, tendinþa stângistã a intelectualitãþii pariziene, încã foarte puternicã, e temei de îngrijorare pentru Monica Lovinescu. De aceea funeraliile naþionale atât de fastuoase la împlinirea a douãzeci de ani de la moartea lui Sartre, în ciuda erorilor sale ideologice, i se par exagerate. În acelaºi timp, Jules Monnerot, o autoritate în sovietologie prin studiile Sociologie du communisme ºi Sociologie de la révolution, plãtind îndrãzneala de a avea convingeri anticomuniste cu eliminarea, fãrã drept de apel, din cercurile intelectuale, devine cea mai perfectã victimã a <<dictaturii>> pariziene de stânga. (p.31) De un tratament asemãnãtor se bucurã ºi scriitorul care a denunþat în 1984 utopia totalitaristã, George Orwell. Atacurile îndreptate împotriva lui Orwell (v. art. Pânã ºi Orwell...) îi provoacã scriitoarei o reacþie de criticã vehementã a realitãþilor româneºti, la fel de ingrate cu unii scriitori: deresponsabilizarea comunismului a ajuns ºi în România unde principalii vinovaþi au devenit acei scriitori interbelici surprinºi într-o fazã (fie ea foarte trecãtoare) de extremã dreaptã. Mai precis, Eliade ºi Cioran, iar nu, Doamne fereºte, Cãlinescu ºi Sadoveanu. (p. 63) Tradiþia de stânga, datând de pe vremea Revoluþiei, e o chestiune de onoare pentru intelectualitatea francezã. François Furet, un nume des citat în paginile eseurilor, se întreabã, în Trecutul unei iluzii, câtã vreme intelectualii francezi de stânga vor putea trãi ºi funcþiona fãrã nici o utopie la orizont, acum cã ideologia comunistã a decedat. Adevãrata problemã o constituie neacceptarea decesului. Monica Lovinescu sesizeazã un pericol dublu pentru instaurarea unei adevãrate democraþii în þãrile ex-comuniste: atitudinea îngãduitoare a intelectualitãþii vestice faþã de atrocitãþile totalitarismului ºi, pe cealaltã faþã a monedei, disponibilitatea de uita a þãrilor est-europene. Pânã cînd cele douã atitudini nu se revizuiesc, germenii rãului vor continua sã-ºi facã de cap, sã boicoteze orice pas semnificativ înspre o adevãratã democraþie. Democraþia se opune regimului totalitar, dar nu pentru cã propune o altã utopie, ci dimpotrivã, pentru cã este total antiutopicã. Departe de a fi peºtiºorul de aur care, dacã nu ne va îndeplini toate dorinþele, va împlini cel puþin trei, opþiunea pentru democraþie a doamnei Lovinescu este motivatã, în primul rând, de (auto)critica pe care sistemul democratic o aºeazã la temelia funcþionãrii sale. În sistemele totalitare nici nu încape discuþie despre aºa ceva. În ciuda temelor fierbinþi, reluate obsesiv de autoare, tonul se menþine aproape neimplicat, nepãtimaº, lipsit de invective, de inflamãri, dar totuºi insisent. De fapt aceastã insistenþã de o viaþã a Monicãi Lovinescu în indicarea rãului o recomandã drept una din vocile care nu-i pot lãsa indiferenþi pe contemporani. Chiar ºi atunci când vorbeºte despre cartea dedicatã de Doina Jela memoriei mamei sale, Ecaterina Bãlãcioiu-Lovinescu, moartã în închisorile comuniste, rãmâne nepãrtinitoare, nu dã cuvântul persoanei întâi, oricât de rãnitã, îndureratã sau indignatã ar fi ea. (v. art. Reabilitare?, p. 86). Dacã amânarea unui Nûrnberg al comunismului de cãtre instituþiile în drept este cât se poate de îngrijorãtoare pentru sãnãtatea ºi verticalitatea unei societãþi abia ieºitã din totalitarism, Monica Lovinescu nu poate sã nu constate crearea unei solidaritãþi morale îmbucurãtoare reunind istorici, sociologi, politologi, scriitori, victime directe ale totalitarismului. Cãrþile lor, unele mãrturii directe, altele mãrturii scoase din arhivele fostelor securitãþi, care încep sã-ºi deschidã porþile, acumuleazã noi probe ºi fac, de fapt, procesul comunismului. Dacã în comunism s-a rezistat prin culturã (deºi Monica Lovinescu ar fi vrut-o dublatã de acþiune), iatã cã în postcomunism tot în cârca ei cade mortul, prohodirea ºi îngropãciunea lui, dar ºi salvarea de la o uitare facilã ºi complice. Veronica BUTA Cãrþile!... Sã le citeºti? Sã le scrii?... Un aforism italian spune cã cel mai sigur antidot împotriva scrierii de cãrþi este sã citeºti mult. Acest antidot se dovedeºte însã ineficace în cazul lui Marian Barbu, care demonstreazã, prin Trãind printre cãrþi, vol. II (Ed. Fundaþiei Culturale Ion D. Sîrbu, Petroºani, 2002), cã citind mult poþi ajunge ºi sã scrii mult. În cele 481 de pagini, volumul cuprinde, dupã chiar mãrturisirea autorului, note, glose, recenzii, cronici literare, articole, studii, eseuri, apãrute în presa literarã a vremii, din þarã ºi strãinãtate (cu precãdere în Danemarca, dar ºi în Germania, USA),precum ºi în unele cotidiene din Oltenia sau Bucureºti. Trãind printre cãrþi apare ca un manual de criticã aplicatã. El oferã adevãrate modele de recenzii, articole sau studii în care principiile, normele, conceptele sunt rupte din abstracþiunile teoriei literarurii ºi prinse în þesãtura concretã, palpitândã, a literaturii vii, în curs de facere. Textul nu mai e autoreferential, ca în tratatele de literaturã, ci se aflã în plin ºi viu dialog cu o altã operã literarã. Iar interlocutorii lui Marian Barbu sunt dintre cei mai diverºi ºi numeroºi: atât în poezie, cât ºi în prozã, textul critic stã de vorbã cu clasici ( Arghezi, Bacovia, Blaga, Eminescu, Sorescu pentru poezie ºi Aderca, Teodoreanu ºi Cãlinescu pentru prozã) ºi contemporani. Aceºtia din urmã - însã doar cronologic, pentru cã axiologic sunt cât se poate de promiþãtori, dupã cum demonstreazã M. Barbu - ocupã, cantitativ, o parte masivã din substanþa cãrþii. Selectiv îi amintim pe poeþii Constantin Cubleºan, Iulia Panã, Vasile Tãrâþeanu ºi pe prozatorii Dim. Pãcurariu, Horia Gârbea sau Ion Beldeanu. Existã, de asemenea, un capitol dedicat teatrului, în speþã celui interbelic. Se înþelege însã cã vorbind de teatrul românesc, I. L. Caragiale e mereu prezent, chiar ºi dupã piesele lui D.R. Popescu, M. Sorescu sau Dumitru Velea. În alt capitol, autorul se referã la critica ºi istoria literarã, reprezentatã aici de nu mai puþin de 42 de lucrãri ce-l îmbie la conversaþie criticã pe M. Barbu! Printre autorii lor, Dan-Silviu Boerescu, Ruxandra Cesereanu, Emil Cioran, Al. Cistelecan, Eugen Negrici, Elvira Sorohan. Aºadar, prima parte a cãrþii se ocupã de literatura românã, nu numai din þarã, ci ºi din Moldova, Bucovina

122 raport despre starea criticii literare 121 sau þãri care gãzduiesc români. Cea de-a doua se îndreaptã spre literatura universalã, fie direct, referindu-se la lucrãrile lui Umberto Eco, Milan Kundera sau Karol Wojtyla, fie indirect, prin intermediul lucrãrilor commentate - ale lui ªtefan Cucu sau Emil Sârbulescu. Cuprinsul cãrþii e imens ºi, ce e chiar mai de apreciat, e cã se referã la cãrþi proaspete, apãrute câteva în anii 90 ºi cele mai multe în 2000, 2001 ºi chiar Excluzând de aici clasicii, bineînþeles. Aceastã îndreptare spre literatura recentã ºi chiar foarte recentã, þinând cont cã lucrarea a apãrut în 2002, e explicatã chiar de autor: Se ºtie cã zona de interes acut a criticii rãmâne realitatea literarã imediatã (p 118). M. Barbu citeºte avid literatura încã fierbinte, semnalând cu bucurie existenþa unor reale talente. Criticul e optimist în ceea ce priveºte viitorul culturii româneºti, ºi nu numai, din moment ce majoritatea verdictelor critice sunt cu semnul plus. Existã încã speranþe, pare el sã spunã, deºi sunt ºi pagini în care cãineazã literatura ºi limba românã. Trebuie sã o recunoaºtem deschis, citim la p. 161, limba românã este la grea suferinþã de cîþiva zeci de ani. Cititorul atent poate observa cã existã o anumitã tehnicã, un mecanism folosit în multe recenzii. M. Barbu se foloseºte la începutul acestora de un mic preambul, menit sã-l introducã pe cititor în atmosfera celor ce urmeazã a fi spuse. Acest preambul aratã în ce zonã se va situa interpretarea. Urmeazã, de obicei, dupã aceastã scurtã introducere, numirea cãrþii recenzate ºi a autorului ei, iar în cazurile unde se poate, se menþioneazã ºi volumele anterioare. M. Barbu nu se sfieºte sã facã asemãnãri, sã identifice influenþe ºi asta pentru cã, afirmã Domnia sa: atunci când ºtim ce înseamnã literatura comparatã, înþelegem mai bine pe cea universalã (p. 252). ªi dupã cum bine se ºtie, sferele comparatismului s-au lãrgit foarte mult, astfel cã apar nu numai referiri la filosofie ºi, bineînþeles, la alþi scriitori, dar ºi asociaþii de ordin muzical. Astfel, în Registre muzicale în romanul Enigma Otiliei sunt identificate piesele pe care Otilia le cântã la pian, însoþite de pãtrunzãtoare consideraþii privind rolul muzicii în viaþa ºi personalitatea Otiliei. În alt loc, referindu-se la romanul Goana al lui Jean Bãileºteanu, M. Barbu îl vede ecranizat pe muzica lui Goran Bregovic. Existã în acest volum ºi asociaþii între literaturã ºi picturã; pe lângã câteva referiri la tablourile rembrandtiene, virulenþa descrierii vestimentare ºi aspectul ramolit al personajelor din Scrinul negru al lui Cãlinescu îi aduce în minte pictura veche din Þãrile de Jos. Materialul critic este concis, dar îndeajuns de cuprinzãtor, analizele corecte ºi la obiect. Un alt merit deosebit al cãrþii stã în limbajul ei. Cititorul simte încã dupã primele pagini cã se poate instala confortabil pentru a urmãri un spectacol deosebit al limbii. ªi nu va fi dezamãgit. Referindu-se la Fantasme cu mirese zburând al lui Constantin Preda, M. Barbu vorbea despre metafora grasã, de ordinul revelaþiei, întinzîndu-se, biciuitã de sensuri ( p.82). Limbajul din Trãind printre cãrþi este ºi el gras - pentru a pãstra epitetul -, dar nu mai e biciuit, agresat fie el ºi de sensuri. E un limbaj mînuit firesc, cuvintele se îmbinã melodios într-un fel de curgere. Ceea ce dominã e impresia de combinaþii naturale, de limbã frumoasã, îngrijitã, curatã, fãrã a cãdea în nici un fel în pericolul calofiliei. Din aceasta perspectivã, glosa Limba românã - cãlãreþ stingher aratã un om prins în mrejele limbii noastre, vrãjit de parfumul limbii române de ieri, aflãtor în Cãrþile Sfinte ale Bisericii sau în Pravilele voievozilor noºtri (p.397). Astfel cã acest limbaj ºtie sã nu spunã mai mult decât trebuie, fãrã a descuraja însã sau a dezamãgi aºteptãrile. Este cazul volumului Maree pe lunã al lui Ion Stoica : Întreg volumul, ca stare de fapt a unei existenþe intelectuale, îi sporeºte lui I. Stoica zestrea poeticã din celelelte zece apariþii editoriale, din þarã ºi strãinãtate (p.89). Altã datã însã, aprecierea se exprimã foarte simplu, direct ºi sincer : Felicitãri, Ilie Purcaru! (p.160). Trãind printre cãrþi poþi învãþa cum sã citeºti ºi sã scrii, la rândul tãu, cãrþi. Oferindu-se ca model, Trãind printre cãrþi îi poate astfel ajuta ºi pe alþii sã scrie, la început recenzii, glose, articole, iar mai tîrziu, cine ºtie... P.S. Dat fiind numãrul mare de articole, recenzii ºi glose, cititorul care se dã vreo doi paºi în spate, pentru a avea perspectivã, ºi care stã cu ochii-n patru ºi urechile ciulite - pe principiul Cine are urechi de auzit, sã audã! - ar putea sã extragã o reþetã de recenzie. Ea ar putea fi ceva de genul: Se ia una bucatã carte. Dacã se poate, sã fie cât mai proaspãtã, pentru a da frãgezime. Se citeºte bine, scoþânduse note în timpul lecturii - tot în Trãind printre cãrþi se spune cã mari nume procedeazã astfel - ºi se þin aproape. Vor fi necesare mai târziu. Pânã atunci se dau la foc mic, ca sã devinã mai gustoase ºi îmbietoare. Atenþie însã! Dacã se aºteaptã prea mult în luarea notelor, se poate întâmpla ca primele impresii ºi unele amãnunte ºi date sã fiarbã în suc propriu prea mult ºi sã se amestece pânã la a se confunda între ele. Atunci, de la atâta fiert, nu mai rãmâne nimic din ele. Se lasã puþin cartea ºi notele la o parte, sã dospeascã, timp în care se pregãteºte tava. Sau se face un preambul, cum îl numeºte M. Barbu. Se explicã puþin cadrul, perspectiva în care urmeazã a fi aºezat noul text. Apoi, se ia cartea iniþialã, se taie felii, adicã se alege esenþialul, elementele cele mai semnificante ºi se împãneazã. Cu ce? Cu cele mai savuroase comentarii ideatice, cu cele mai pãtrunzãtoare analize de simboluri ºi mituri. Se rad peste cele mai sãnãtoase examinãri ale structurii ºi compoziþiei ºi se presarã cu cele mai gustoase analize ale limbajului ºi stilului. Se face ºi un istoric al cãrþii iniþiale, care trebuie sã se refere la eventualele preparate înrudite: ce a mai scris autorul, când, cine e el de fapt. Se adaugã interpretãri de atitudini, de concepþii, se interpreteazã, concret, citate. Bineînþeles cã în acest stadiu va puteþi folosi de notele pe care le-aþi fãcut. Mirodeniile? Dacã se poate, nu stricã deloc sã menþionaþi asemãnãri cu alþi autori, influenþe. Sarea ºi piperul - observaþiile mai... condimentate - dupã gust. Dacã le consideraþi meritate ºi bine întemeiate. Nu trebuie sã vã fie fricã de tãiatul felii. Nu veþi ciunti cartea prin asta. Feliile vor conþine miezul, esenþa, ce are cartea mai bun. La care se adaugã interpretarea, analiza, comentarea, observaþiile dumneavoastrã. Pertinente, bineînþeles, pline de substanþã, mustind de semnificaþii. Amestecul rezultat va fi ceva cu totul ºi cu totul irezistibil. Se pune cartea cu toate cele pe foc. Se ametescã bine, continuu, se lasã sã fiarbã puþin, aºa încît sã disparã cuvintele de prisos ºi atît cât sã se evapore cele care nu- ºi au rostul acolo. Astfel uºuratã - atenþie! recenzia nu trebuie sã cadã greu la stomac - se ia de pe foc. Se serveºte caldã, dacã se poate chiar fierbinte. Poftã bunã! Exerciþii de admiraþie sau reproº? Galeria exegezelor bengesciene s-a îmbogãþit prin cartea Lianei Cozea, Exerciþii de admiraþie ºi reproº Hotensia Papadat-Bengescu (Ed. Paralela 45, Piteºti, 2002), cu un membru preþios.,,exerciþiile de admiraþie s-ar putea datora talentului Hortensiei Papadat-Bengescu de a crea personaje viabile

123 122 raport despre starea criticii literare psihologic ºi de a contura prin acestea o întreagã lume, atinsã însã de morbul bolii. Boala este la Hortensia Papadat-Bengescu o adevãratã marcã, reprezentând esenþa întregii lumi textuale create. Ceea ce ne aduce la,,exerciþiile de reproº care s-ar putea face scriitoarei: prea multã rãutate, indiferenþã, cinism, egoism, urâþenie fizicã ºi spiritualã, prea multã urã ºi prea mult bovarism, toate gratuite, îºi gãsesc încarnarea în personajele bengesciene. Acestea formeazã o lume în care totul e josnic, rãu, hibrid, decãzut, o lume care ne apare nouã ca imoralã, dar este, pentru cei care o populeazã, una amoralã. Dupã cum demonstreazã Liana Cozea, personajele au o conºtiinþã extrem de atrãgãtoare ºi convenabilã, în acelaºi timp, în care sentimentele de vinovãþie sunt ceva cu totul necunoscut, iar moralitatea nu intrã în discuþie. Dupã cum ºi titlul cãrþii o demonstreazã, Liana Cozea nu-ºi propune o abordare rece ºi nici chiar una echidistantã faþã de diferitele personaje. Atât admiraþia, cât ºi reproºul sunt dovezi ale implicãrii, ale luãrii de atitudine, ele demonstrând ºi cã opera Hortensiei Papadat-Bengescu e încã vie, capabilã sã ridice întrebãri ºi sã ofere, pentru cel care ºtie sã le gãseascã rãspunsuri. Situaþia este oarecum paradoxalã, luând în considerare faptul cã multe din fiºele caracterologice ale eroilor bengescieni conþin ºi o adevãratã analizã psihologicã. Se studiazã resorturi interioare, conexiuni, complexe, acþiuni. E ca ºi cum aceste personaje s-ar fi perindat pe canapeaua din cabinetul autoarei-psiholog, ea pãrând sã facã în acest studiu un rezumat al observaþiilor ºtiinþifice rezultate din aceste întâlniri. Existã însã ceva care însufleþeºte aceste rapoarte ºtiinþifice, care insuflã viaþã ºi dã unitate caracterelor, temperamentelor, senzaþiilor, tenebrelor subconºtientului prezentate în exegezã. Personajele scriitoarei interbelice sunt descompuse de analiza psihologicã, dar tocmai din acest studio reiese adevãrata lor viaþã, pe care Liana Cozea pare sã o recepteze în ceea ce are ea mai esenþial. Poate asta face ca autoarea sã simpatizeze cu unele din cele mai antipatice personaje, luându-le apãrarea ºi propunând o nouã interpretare a lor. Ea pledeazã, spre exemplu, pentru Mika-Le. Sora vitregã, urâþicã, rãutãcioasã, piticul dizgraþios, apare într-o nouã luminã: ea este un ghem de extraordinare energii, debordând vitalitate. Autoarea îi acordã un interes deosebit ºi manifestã înþelegere ºi simpatie faþã de Ghighi, fãcându-i dreptate personajului ce pare multora atât de fad ºi slab. Ghighi are viaþã, iar în interiorul personajului se petrece o adevãratã dramã. Ciocnirile lãuntrice, furtuna din sufletul lui Ghighi sunt marca unor trãiri intense. Ea e pãstratã însã în interior ºi ascunsã foarte-foarte bine, prea bine chiar. Gestul care descoperã aceastã trãire, care îl aratã pe adevãratul Ghighi este ºi cel final. Prima rãbufnire este ºi ultima. Interesantã e relaþia în care se aflã multe personaje ºi pe care Liana Cozea o numeºte,,relaþie maniheistã, cu precizarea cã principiul binelui este convertit într-unul al rãului. Este vorba, aºadar, de un maniheism al valorilor negative, ºi doar negative. Hortensia Papadat-Bengescu discerne cu fineþe între principiile etice, acestea fiind de cele mai multe ori cu semnul minus. Capacitatea de reliefare a diferitelor nuanþe porneºte dintr-o veritabilã plãcere a scrisului ºi dintr-o genuinã iubire pentru lumea evocatã, oricât de slãbitã ºi decãzutã este ea moraliceºte. Toate acestea fac posibilã situarea valorilor negative- de o extraordinarã varietate- pe poziþii antagonice. Acest maniheism se regãseºte atât la nivelul relaþiilor fraterne: Elena-Mika-Le, Dia-Nory, al celor filial-materne: Lenora- toþi copiii ei, Elena-Ghighi, Lina-Sia, cât ºi la nivelul relaþiilor conjugale: Elena-Drãgãnescu, Lina-Rim, Ada Razu-Maxenþiu, Lenora-Walter. Se poate observa un astfel de maniheism pânã ºi în interiorul unuia ºi aceluiaºi personaj: profesorul Rim. Personajul Lenorei este construit - considerã Liana Cozea - pe o singurã trãsãturã debordantã, care ea singurã asigurã identitatea personajului: senzualitatea. Odatã aceasta anulatã în cãsãtoria cu Walter, Lenora va inceta sã mai existe. Acest comportament de,,nimfã voluptuoasã - cum îl numeºte Liana Cozea - afecteazã iremediabil personalitatea copiilor ei, generând reversul: sobrietatea la Elena,,,senzualitatea uscatã ºi mimatã la Mika-Le,,,atributele dandy-ului la Coca-Aimee. Mutaþiile produse în personalitatea odraslelor vor fi atât de puternice încât vor afecta chiar ºi relaþia cu proprii lor copii, grãitoare fiind în acest sens cea dintre Elena ºi Ghighi. Bãiatul, cu un intelect limitat, dar compensând prin sensibilitate, trãieºte o adevãratã dramã. Lipsit nu numai de iubirea, dar ºi de înþelegerea pãrinþilor, Ghighi e, de fapt, un suflet mic, timid ºi sperios, timorat de exigenþele frumoasei sale mame, gãsind sprijin doar în,,oncle Mark. Este, în acelaºi timp, singurul personaj faþã de care autoarea manifestã simpatie, vãditã ºi din faptul cã doar lui îi este îngãduitã salvarea. Sinuciderea lui Ghighi echivaleazã cu refuzul lumii în care trãieºte, o lume în care îi este imposibil sã trãiascã. Condamnat la viaþã, Ghighi îºi ispãºeºte pedeapsa un timp. Când nu mai suportã, decide sã evadeze, moartea fiind singura scãpare. Lui îi este îngãduit gestul salvator; altora însã, nu. Toate celelalte personaje rãmân în acea,,lume bolnavã din interior, purtându-ºi monstruozitatea fãrã a fi conºtienþi de ea. Toþi aceºti eroi sunt însã,,desãvârºiþi ºi superbi în nelegiuirea lor, ceea ce duce la exerciþii de,,reproº admirativ. Evaziunea în lumea textualã În eseul critic Dieter Schlesak, un maestru german al evaziunii (Ed. Universitaria, Craiova, 2003, Marian Victor Buciu se referã la proza scriitorului german, reprezentatã aici de douã scrieri: Vaterlandstage und die Kunst des Verschwindens (Zile acasã ºi arta dispariþiei) ºi Wenn die Dinge aus dem Namen fallen (Revolta morþilor), ºi într-un mod mai general, la poezia sa. Existã, de asemenea, în addenda un Epistolar Dieter Schlesak Dumitru Þepeneag, ce se constituie în pagini de adevãratã istorie a literaturii. Ele aratã cum cercurile cultural, social, ºi chiar politic îºi pot trimite reverberaþiile în interior de astã datã, spre cercul-miez al literaturii. Referindu-se la poezia lui Schlesak, M.V. Buciu foloseºte sintagma scriiturã palimpsesticã unitarã (p. 121), sintagmã ce poate caracteriza însã ºi propriu-i eseu. Atât doar cã aici textul vechi nu e ºters, ci rãmâne, mereu prezent, în fundal. Uneori, el este împins chiar în primplan, prin citatele pe care le dã autorul. Aceste citate, presãrate cu generozitate pe întreg cuprinsul cãrþii, au ºi un rol ajutãtor: ele fac, de fapt, accesibil ºi cititorilor nefamiliarizaþi cu scrierile lui Schlesak. Desigur cã interpretarea lui M.V. Buciu are în vedere opera scriitorului german luatã în totalitatea ei; fragmentele extrase sunt însã cele mai pline de miez. Pe aceste citate se þese, de fapt, eseul lui M.V. Buciu. Iar din aceastã împletiturã de text vechi ºi text nou, bazat pe cel original sau independent de acesta, se naºte o nouã dimensiune textualã, larg-cuprinzãtoare ºi largsemnificantã. E o potenþare a textului original, o interpretare, o comentare, o decodare ºi o nouã codare a lui, ºi mai ales un text nou, original ºi unitar. Aceasta e, de fapt, însãºi condiþia criticii literare.

124 raport despre starea criticii literare 123 Interesantã apare corespondenþa dintre Labirintul simbolic de pe coperta cãrþii ºi textul ei. Textul cãrþii poate pãrea ºi el oarecum labirintic, purtându-ºi cititorul pe cãile întortocheate ale limbajului hermeneutic de tip academic. Însã, dacã el duce cititorul prin labirintul literaturii, tot el îl ºi scoate la luminã, bineînþeles, mai... luminat. Dar prin el, M.V. Buciu recreeazã o lume, de astã datã o lume textualã: cea a lui Dieter Schlesak. ªi cã avem de-a face cu o adevãratã lume o demonstreazã M.V. Buciu în capitolul Ontologia literarã. Aici vorbeºte despre timp, spaþiu, identitatea umanã în aceastã lume, vãzutã ca sentiment halucinant. Vorbeºte despre eros, despre noua formã de viaþã, care e visul. Aceastã lume îºi are propriul adevãr, unul torturant ºi propria istorie, dominatã de înºcenarea politicului. Existã aici ºi un Dumnezeu (care) þine totul ºi, firesc, existã Thanatos. Ce mai, e o adevãratã lume, având toate elementele, trecute prin alt filtru, fireºte, care fac din ceea ce trãim noi o lume. În Zile acasã ºi arta dispariþiei, cel mai important locu(i)tor al lumii textuale este Michael T., personajautor, dupã cum îl vede Marian Victor Buciu. De fapt, T. este un dublu al creatorului sãu, care reface, cel puþin parþial, drama sa: exilul ºi dorul de acasã. La aceasta se adaugã ºi faptul cã profesiunea marxistã de credinþã a lui T. este ºi cea a lui Dieter Schlesak înaintea plecãrii din România. Cu toate acestea, Marian Victor Buciu vede în Michael T. doar o fiinþã livrescã, conºtientã de condiþia ei. T. este pentru el un ins aproape atemporal: prezentul îi scapã, el nu reuºeºte sã prindã ºi sã trãiascã clipa, consumând-o prin aceasta, valorificând-o; viitorul rãmâne un miraj pentru el, iar trecutul, în care încearcã sã trãiascã, devine, în totalitarism, un exerciþiu curent de deprezentificare a existenþei cotidiene (p. 19). Trecutul însã nu mai existã. T. îsi pierde locul în timp, dar ºi locul în spaþiu. El va fi, la sfârºitul romanului, expulzat, devenind un apatrid. Iar exilul lui, care n-a fost nici alegere, dar nici amãgire (p. 22), înseamnã pentru Marian Victor Buciu a fi expulzat. Dizlocat, dezlocuit, fãrã posibilitatea re-locuirii. (p. 22) Astfel începe pentru el o adevãratã dramã. Expulzarea din patrie devine o a doua naºtere, dupã care fiul supravieþuitor îºi pierde mama ºi rãtãceºte neconsolat de durere (p. 83). T. pierde nu doar un loc al sãu într-o ordine datã, dar pierde ºi un timp, o condiþie: copilul care fusese. El va încerca mereu sã se întoarcã la starea pe care o pierduse prin plecare. ªi nu va reuºi. T. tânjeºte dupã patrie, ºi când, în sfârºit, reuºeºte sã se întoarcã, intrã, de fapt, în nostalgie ºi decepþie. Într-adevãr, nu ne putem scãlda de douã ori în apele aceluiaºi râu. Marian Victor Buciu analizeazã aceastã dorinþã a exilatului de a reveni, de a regãsi ceea ce pierduse: un loc al sãu, o identitate. Ar fi interesant de citit cartea lui Schlesak împreunã cu suplimentul, dar ºi noua ei variantã, cea a lui Marian Victor Buciu, în condiþiile în care tot mai mulþi tineri români îºi doresc auto-exilarea, definitivã sau temporarã. N-ar strica însã ca aceºti dornici doritori de exil sã afle câte ceva despre experienþele unui exilat autentic, dezamãgit de mitul lui Afarã ºi existã la Marian Victor Buciu o adevãratã teorie a lui Afarã -, ajuns sã-ºi doreascã doar întoarcerea acasã ºi mai mult, la acel acasã de dinaintea plecãrii evident, irecuperabil; de aici drama. E vorba, explicã Marian Victor Buciu, de dimensiunea spiritualã ºi sufleteascã a lui acasã, ºi nu de cea politicã sau socialã, se înþelege. Plecarea din þarã a lui Dieter Schlesak ºi a personajului sãu, Michael T., însemna, de fapt, plecarea din lumea comunistã ºi, în mod normal, nimeni n-ar trebui sã doreascã o întoarcere la aceasta. Cu atât mai interesantã devine însã provocarea de a-i citi pe Dieter Schlesak ºi pe Marian Victor Buciu. Prin analiza sa, exilul lasã sã se întrevadã resorturile adânci ce se declanºeazã în sufletul exilatului spre a-l face sã-ºi doreascã atât de mult reântoarcerea, fie ea ºi o lume a comunismului. Singura cale prin care Michael T. se poate întoarce cu adevãrat acasã e visul.în acelaºi timp însã, visul are dimensiuni de coºmar, el reveleazã o lume a coºmarului (p. 43). Dar tot prin vis morþii se întorc la viaþã (p. 84). Astfel a fost posibilã revoluþia începutã ca revoltã a morþilor (p. 31). Atât Dieter Schlesak, cât ºi Marian Victor Buciu atacã o problemã ce îºi scoate þepii în fiecare decembrie de 14 ani încoace: revoluþia din ªi ei, ca mulþi alþii, vorbesc de o revoluþie furatã, trãdatã, iar Marian Victor Buciu foloseºte foarte interesanta sintagmã de revoluþie postmodernã (p. 54). Motiveazã prin amestecul televiziunii ce corupe, altereazã, degradeazã. Revolta sincerã fusese transformatã în spectacol. Imaginea a înlocuit realitatea, televizorul a manipulat revolta, nu doar a condus-o, s-a produs o înºelare prin media (p. 89), iar în alt loc: revolta autenticã din stradã a fost înlocuitã cu cea carnavalescã, artificialã de la TV (p. 29). Tot legat de acest postmodernism, Marian Victor Buciu vorbeºte despre dromocraþie, termen preluat de la Virilio, care s-ar traduce prin stãpânirea vitezei. În poezia lui Schlesak, un rol important pare sã-l joace ochiul, considerã Marian Victor Buciu. Deºi la o primã... vedere, ochiul contrazice dicteul automat ºi asta, pentru cã într-o oarecare mãsurã, poezia lui Schlesak se leagã de suprarealism, acesta e un ochi teluric, ce þine de instinctual. E ºi un ochi creator, ce furnizeazã material poetic, refractat însã. Acest ochi creator este pus de Marian Victor Buciu în legãturã cu cel de-al treilea ochi, mistic, tantric, cu dublã orientare a privirii, interioarã ºi exterioarã (p. 115). Aceastã dublã direcþionare se regãseºte ºi în puternicul Dinafarã, care e ºi el un Afarã lãuntric, o exterioritate internalizatã (p. 113). Pagini de adevãratã istorie literarã se constituie în addenda, unde Marian Victor Buciu reconstituie, în principal cu ajutorul corespondenþei dintre Dieter Schlesak ºi Dumitru Þepeneag, lumea literaturii române în perioada dictaturii ceauºiste, cu accentul pus pe onirism, pe relaþia dintre scriitorii plecaþi ºi cei rãmaºi, pe disidenþa autenticã, dar ºi pe amintirea unor pacte cu regimul. E, în fond, surprinsã aici încercarea literaturii române de a supravieþui, ºi mai mult, sau poate tocmai pentru a reuºi aceasta, de a sparge blocada regimului ºi a se face cunoscutã afarã, în vest. Prima scrisoare nu e datatã, dar a doua e din 25 februarie Începutul dialogului dintre cei doi scriitori are la bazã proiectul unei Antologii a oniricilor, proiectatã sã aparã în Germania Federalã. Dieter Schlesak urma sã se ocupe de gãsirea unei edituri ºi de restul detaliilor, în timp ce Þepeneag era rugat sã trimitã texte onirice ale scriitorilor din þarã. ªi ajunge astfel la teoretizarea onirismului ºi la gãsirea scriitorilor mai reprezentativi. Dupã Schlesak, onirismul cosmic s-a nãscut din fantasticul românesc, din absurd ºi dicteu. Oniricii erau Þepeneag, Brumaru, Dimov, Gabrea, Mazilescu, Turcea. Apar însã controverse cu privire la N. Stãnescu ºi Sorin Titel. Se prezintã, foarte realist, ºi periplul cãutãrilor unor edituri strãine dispuse sã publice cãrþile scriitorilor români. Al celor care aveau curaj sã scrie ceva ce nu putea fi publicat în þarã, al celor care aveau un mesaj pentru restul lumii. Graniþa dintre estetic ºi politic era foarte nesigurã. Poate tocmai de aceea Ostinato a lui Paul Goma avusese atâta succes. De fapt, cazul Goma e tratat relativ generos, prezentându-se diverse puncte de vedere, ceea ce oferã o imagine mai largã, dar ºi mai obiectivã. Dieter Schlesak, un maestru german al evaziunii e un studiu de hermeneuticã ºi o radigrafie a încercãrilor de

125 124 raport despre starea criticii literare dialog fãcute de scriitori români. Ea face prin Addendã anamneza literaturii noastre, oprindu-se asupra unei etape din evoluþia ei: deceniul 7 al veacului XX. Deºi e o carte dificilã, mai ales pentru cei nefamiliarizaþi cu noile direcþii din hermeneuticã, ea demonstreazã de ce se vorbeºte, pe drept cuvânt de ºtiinþa literaturii. Minodora SOPOREAN Descrierea exaltantã Scriitori ardeleni actuali, I (Editura Paem, Alba Iulia, 2002) îºi doreºte, aºa cum anunþã chiar titlul, sã fie primul dintr-o serie astfel intitulatã. Ioan Nistor urmãreºte prin aceastã serie, aºa cum el însuºi mãrturiseºte, înregistrarea fenomenului literar de strictã actualitate din Transilavania. Tot el stabileºte criteriile de selecþie utilizate în acest volum, ºi anume: debut editorial dupã 1980, apartenenþã certã la sistemul de valori literare naþionale ºi, nu în ultimul rând, rezidenþa ºi desfãºurarea activitãþii creatoare pe teritoriul Ardealului. Acest prim volum este subintitulat Gruparea de la Discobolul, pentru cã cei patru scriitori cuprinºi aici ºi supuºi unor ample investigaþii critice au întemeiat la Alba Iulia, în anul 1990, prestigioasa revistã de culturã Discobolul, la care înuºi autorul este un binecunoscut colaborator. Deºi nu s-a pus niciodatã problema creãrii unui program estetic comun, în cadrul revistei, discobolismul poate fi uºor recunoscut prin câteva orientãri: conceperea actului literar ca fapt de viaþã autentic, cultivarea spiritului critic, aversiune faþã de minciunã ºi imposturã, eliberarea de falsã pudoare, fuga de perceptele retoricii tradiþionale ºi altele. Prezentarea celor patru scriitori este amplã ºi predominant analiticã, dorind sã semnaleze profunzimile ºi seriozitatea, acordând operei posibilitatea de a vorbi ea însuºi. Cei patru scriitori prezentaþi în acest volum sunt: poeþii Mircea Stâncel ºi Aurel Pantea ºi prozatorii Cornel Nistea ºi Eugen Curta. Fiecãruia îi este dedicat câte un capitol, subîmpãrþit la rândul lui în mai multe subcapitole. Primul capitol îi este dedicat lui Mircea Stâncel ºi operelor sale. Acest prim capitol pune în discuþie cinci probleme esenþiale ºi reprezentative pentru opera poetului, probleme exprimate în cadrul volumelor sale de versuri. O primã problemã este cãderea în sus, un crochiu al liricii postmoderne. Vorbind despre volumul de debut, exegetul pune în discuþie ambiþiile integratoare, dar ºi dorinþa originalitãþii. Al doilea subcapitol, Luminile trecutului ce asfinþeºte, este dedicat volumului de versuri Neliniºtea ordonatã, volum considerat de Ioan Nistor drept un bildungsroman liric, o temã majorã constituind-o biografismul. Volumul Antiorientalia constituie subiectul celui de-al treilea subcapitol, intitulat Fuga de amurg, vãzut ca geografie a firii naþionale. Litaniile captivului din oglindã prezintã ineditul come-back liric al poetului, prin al doilea volum al Antiorientaliei. Ultimul subcapitol, Biblioteca ºi cãlugãrii în roºu, prezintã opera epicã a lui Mircea Stâncel, respectiv romanul Biblioteca interzisã, în care se poate recunoaºte o anume influenþã a operei lui Umberto Eco. Al doilea poet supus analizei este Aurel Pantea, a cãrui operã Ioan Nistor o priveºte cu deosebitã admiraþie. În cele cinci subcapitole: Între diaboleien ºi simboleien, Vieþuirea imperfectã ºi mai-mult-decât-moartea, Aletheia sfidãrii permanente, Chipul neterminat ºi lumina care devoreazã ºi Înfrângerea victorioasã sau aºteptarea lui Godot, sunt analizate câteva teme specifice poetului ºi sunt explicate ºi exemplificate simbolurile centrale ale operelor lui Aurel Pantea, deci toate acele trãsãturi care constituie originalitatea operei. Se vorbeºte, aºadar, despre raportul dintre poet ºi mit, despre limbajul existenþei ºi existenþa limbajului, despre hipnagogie ºi obscuritate, despre ek-stazã ºi in-sistenþã, despre lumea trãitã ºi lumea gânditã, despre chip ºi mascã ºi multe altele. Capitolul dedicat prozatorului Cornel Nistea este aproape exclusiv dedicat tehnicii sale de a scrie, codificarea. Dupã o scurtã istorie a debutului ºi evoluþiei sale artistice, Ioan Nistor face o amplã analizã a metodelor de codificare a operei prozatorului. El descoperã în opera lui Cornel Nistea mai multe tipuri de codificare, ºi anume: prin omisiune, prin parabolã, prin simbol, prin planuri siameze, prin ludic, prin translaþie în insolit, prin opacizarea semanticã a discursului epic ºi prin caleidoscop. Prozatorul Eugen Curta încheie acest prim volum al scriitorilor ardeleni actuali. Opera sa este la fel de minuþios analizatã, punându-se sub lupã tehnicile sale de redactare a operei, precum ºi temele ºi simbolurile pe care le dezvoltã pe parcursul carierei sale. Sunt, de asemenea, analizate influenþele pe care diferite curente sau diferiþi scriitori europeni le-au avut asupra creaþiei prozatorului. Ceea ce se poate remarca la toate aceste analize e faptul cã sunt fãcute urmãrind cronologia operelor fiecãrui autor în parte. Ele prezintã, deci, etapele devenirii artistice, cu urcuºurile ºi coborâºurile ei. Existã, strecutate în tonul general exaltant, ºi observaþii critice propriu-zice, negative ; dar atît de ponderate încît ºi ele dau bine. Dinu BÃLAN George Mirea sau puterea lecturii Revoluþia criticii româneºti ar putea fi reorientarea asupra receptãrii operelor literare, asupra acestui act simplu, capital al culturii, fãrã care cea dintâi ar fi lipsitã de fondul ºi de reazemul ei vital. Criticul este lectorul ideal, perspicace, rafinat, observator atent al esenþelor, al ideilor, într-o scurtime de scris ºi concizie de care, poate, avem mare nevoie. În inflaþia de cãrþi din zilele de azi, în bibliotecalabirint a omenirii, el este o cãlãuzã vergilianã în Infernul sirenelor livreºti, al amãgirilor, al manipulãrilor care te pot îndepãrta definitiv de cartea adevãratã. Acesta este rolul criticului, cel al unui lector profesionist, care, pentru salvarea societãþii din dezorientarea ei culturalã, ar trebui solicitat, cãutat ºi recunoscut. George Cãlinescu afirma cã ºi critica poate fi creaþie. Dar, în actualul context al unei crize teribile de receptare, o criticã elitistã îndepãrteazã cititorul. Acest lucru nu presupune concesii fãcute în analiza unei cãrþi. Dar având exemplu ºi precedent în amestecarea spectaculoasã a speciilor literare, o interpretare neutrã stilistic este sau

126 raport despre starea criticii literare 125 ajunge la un moment mort - momentul zero al lecturii. Pentru receptarea valorilor clasice ar fi necesarã o repunere în actualitate a operelor din alte vremuri, printr-o interpretatio modernã. Care sunt raporturile vremii noastre cu acele opere, cât de vii mai sunt acestea, cum ne situãm faþã de anumite valori, probleme, care sunt vechi, aceleaºi dintotdeauna, numai situarea societãþilor fiind diferitã într-un timp sau altul? Aceastã opþiune însã presupune Lectura - o documentare aleatorie (axiologicã) competentã, simþ sintetic ºi comparatist al lectorului, aplicare pe text. Recreãrile, reproblematizãrile, sunt încredinþat, ar fi cel mai frumos festin (nu festivism) adus unui monstru sacru al literaturii. Literatura, în concurenþã cu mass-media, ar trebui sã-ºi redefineascã prioritãþile. Or, adãparea criticii din tehnicile literare, din toate câºtigurile pe care le are în momentul de faþã literatura (aluviuni extrem de necesare!), din izvoarele clasice ºi moderne, ar face ca reînvierea pasãrii Phoenix sã nu ni se parã basm. În general, a scrie despre o carte de criticã este inutil, pentru cã aceasta pãleºte obiectul real al criticii, adicã tocmai Opera literarã care trebuie sã fie stãpâna, iar critica servanta. Este ca ºi cum s-ar scrie despre umbrele umbrelor Ideii (Opera însãºi este o copie a realitãþii, depinde de pãrerea teoreticienilor). Or, cartea lui George Mirea, Perenitatea culturii Perenitatea lecturii Perenitatea criticii - reflecþii -, apãrutã la Editura Almarom din Râmnicu-Vâlcea, în anul 2002, m-a încântat, cãci arta sa criticã e numai bunã de manifest pentru lumea criticã de azi. Se poate vorbi de o crizã a receptãrii operelor literare. Acestea, indiscutabil, sunt în continuare valoroase, iar literatura va trãi câte secole vor mai fi. Dar critica, erijânduse în rolul de despot luminat, mai mult o îngroapã, decât sã limpezeascã perla ce o conþine ºi s-o aducã la fireasca luminã publicã. George Mirea însuºi crede cã o cronicã în care existã judecãþi de valoare bazate pe speculaþii teoretice, aride, specioase chiar, care nu lasã loc pentru o argumentaþie textualã, nu va apropia publicul înspre lecturarea cãrþii. De altfel, mã pregãteam de o carte de cronici ºi de alte lucruºoare din astea critice despre ce crede George Mirea despre un autor sau altul (judecãþi de valoare cu bagajul teoretic greoi de argumente), dar este, rãspicat, o simplã, dar solidã invitaþie la lecturã. În carte nu-l veþi gãsi pe Domnia sa criticul, ci un cititor împãtimit ºi profund. Autorul nostru afirmã explicit cã scopul acestei cãrþi este unul figurativ, pentru acel cititor grãbit (lipsa de timp e boala secolului nostru) care, necitind cartea prezentatã în cronicã, sã-ºi facã o imagine cât se poate de completã. Dar ce artã criticã presupune un astfel de travaliu ca sã concizi un volum întreg, fãrã sã-l împuþinezi ideatic, în câteva rânduri! ªi autorul e conºtient cã acestea sunt doar o imitaþie palidã a unor realitãþi unice irepetabile, a unor întâlniri ale omului cu spiritul într-o clipã de vrajã. E doar o copie sepia pentru culorile vii ale scriitorilor. Or, George Mirea depãºeºte aceste neajunsuri, stilistic. Deseori el prinde tensiunea unei idei, a unui sentiment de amploarea celor din cartea analizatã, chiar dacã într-un spaþiu încarcerant. Citeazã scurt, revelant. ªi pune accent, de câte ori!, pe puritatea trãirii pe care þi-o produce lectura. Din aceastã perspectivã (altitudine) criticul-lector dã verdicte izvorâte din experienþele amare ale modernitãþii noastre: erosul, care a dat cea mai frumoasã literaturã dintotdeauna, trebuie sã se situeze în zonele înalte ale sublimului (cu aceastã ocazie e persiflat un anume gust oficial al unor critici care promoveazã o literaturã care amestecã sublimul dragostei cu murdãria eroticului). George Mirea se ascunde discret, dar vigilent, în spatele ideilor cãrþii, pe care le selecteazã nemilos valoric, citeazã cu exactitate sursele, cu precizia termenilor ºi numai dupã o înþelegere profundã a lor emite judecãþi de valoare. O cronicã începe, de cele mai multe ori, cu un consistent exordiu polemic asupra unei stãri precare de lucruri, izvorât din însuºi actul de lecturã al scriitorului analizat, trezind net interesul oricãrui cititor, ca, apoi, dupã aceastã captatio benevolentiae, sã aducã argumente, izvoare, surse de documentare, opinii diverse alese cu un simþ acut al valorii lor - o solidã analizã pe text. Ca o consecinþã fireascã, apar la finalul demersului sau pe parcurs judecãþile de valoare care sunt tranºante, nesubordonându-ºi raþiunea unor texte emoþionale, dar minabile prin adevãrul ce (nu) le cuprind. Se simte o adoraþie imensã a criticului pentru carte. Aceasta, repetã deseori, e singurul drog nepedepsit de lege. ªi ce portret îi rezervã criticul lui Alex. Philippide, cel mai vajnic cititor al veacului trecut, un sclav pervers al sublimului estetic reprezentat de carte! ªi mai existã cãrþi care ucid, precum în cazul lui I. P. Culianu, asasinat ritual sau nu de cãtre oculta internaþionalã, similar, prin exotismul emanat de carte ºi de spirit, cu biblioteca labirinticã din Numele trandafirului al lui Umberto Eco. O carte care îl ucide pe I. P. Culianu ºi spiritualitatea româneascã însãºi este cea a lui Ted Anton¹, plãtitã de Marele Manipulator, o carte care dezinformeazã excesiv. George Mirea îl aduce în prim plan pe Ion Coja², fostul profesor al lui Culianu, singura sursã demnã de toatã atenþia, dar marginalizatã de oculta financiarã internaþionalã. George Mirea despicã firele încâlcite, revoltându-se amar cã suntem trataþi de antisemitism, la orice criticã minorã care vizeazã niºte rele umane dincolo de orice etnie. În opinia criticului-lector George Mirea, convingerile intelectual-estetice sunt insuficiente fãrã reperele etice, cãci toate acestea împreunã formeazã marile caractere pe care doar puþini scriitori români le deþin. Din acestã concepþie, criticul descrie cu obiectivitate profilurile literare ale unor scriitori. Astfel mulþi eminescologi suferã de boala pernicioasã a festivismului - un diagnostic sever! -, iar leacul ar fi lectura, studiul adânc. Rolul criticului este o introducere a cititorului în complexitatea structuralã ºi ideaticã a unei cãrþi ºi nu el este stãpânul care dirijeazã sau care adaugã ceva, inutil pentru Opera care poate sã vorbeascã singurã eternitãþii. El este simplu interpret al unei partituri. Tot din aceastã perspectivã estetico-eticã, Aron Cotruº, tribunul plin de revolta exilului, trãieºte cu un volum de poeme apãrut la editura Minerva din care lipseºte partea cea mai dinamicã a operei sale. Geo Bogza apare în viziunea criticului, pe lângã imensele merite, pe lângã scrisul atât de dens, uneori aforistic, pendulant ºi laº, obsedat de zicerea de sorginte popularã, care-i lumineazã viaþa ca un lait-motiv: Ca sã fii om câte lucruri sunt necesare! I. P. Culianu, care sondeazã fãrã milã zone atinse de lenevie, de somnolenþã, de staza blazãrii, scrie un articol infamant, Eminescu fascistul, ceea ce îl face pe critic sã-l judece cu vehemenþã, pentru cã n-a fost sublim în cãdere. Þepeneag, cu un intenþionat jurnal absolut de excepþie, cel puþin volumul I, e cuprins de delir de grandoare, invidios, uneori versatil ºi pigmeu, subiectivist, când judecã pe adversarii lui literari. Stelian Tãnase e privit elogios, când e cazul, dar ºi critic, cu impecabilul sãu Jurnal despre America, cu morbul politic care îi distruge devastator sufletul ºi destinul literar. Risipirea literatului ºi analistului politic în tot felul de aventuri prosteºti, în tot felul de nimicuri, dupã propria mãrturisire din jurnal, constituie, de fapt, condiþia scriitorului în aventura sa postmodernã. Considerãm cã este o apropiere de public, este un cadou nepreþuit adus receptãrii aflate în mare suferinþã. Îl vede pe Iacob Negruzzi, redactorul absolut al Convorbirilor literare, plin de

127 126 raport despre starea criticii literare strãlucite perspective, dar cu vocaþia anonimitãþii. Toate acestea sunt vederile personale ale criticului George Mirea, inedite, oneste, rezultate din lecturi ºi din atitudini de mare profunzime. ªi ca sã vã convingeþi, citiþi-l! Aºa ne îndeamnã ºi domnia sa pe parcursul cronicilor sale. Acesta este George Mirea, realizatorul emisiunii radiofonice Odã limbii române timp de un sfert de veac ( ), lingvist, critic ºi scriitor cu merite în cultura românã. ¹ Ted Anton, «Eros, magie þi asasinarea profesorului Culianu», Editura Nemira, 1997 ² Ion Coja, «Marele manipulator þi asasinarea lui Culianu, Ceauþescu, Iorga», editura Miracol, 1999 Sanda CERGHIZAN avatarii unui peregrin Nu-l cãutaþi pe poet sub epiderma sa /ci oriunde viaþa încearcã/ sã comunice cu imposibilul, ar fi versurile lui Zeno Ghiþulescu ºi, într-adevãr, destinul literar conturat în paginile cãrþii lui Ion Cristofor Nicholas Catanoy sau avatarii unui peregrin (Editura Napoca Star, Cluj, 2003) ne îndreptãþeºte sã considerãm aceastã cugetare liricã drept valabilã ºi adevãratã. Ion Cristofor se aratã fascinat de avatarii peregrinului Nicolae Cãtãnoiu, criticul insistând destul de mult asupra acestui aspect al vieþii personajului amintit. Nicolae Cãtãnoiu devine, în aceastã carte, personaj al propriei sale vieþi. Cititorul mai puþin familiar cu poetul, prozatorul, eseistul ºi traducãtorul Nicolae Cãtãnoiu are o realã ºansã de a i se incita curiozitatea în ceea ce priveºte palpitanta existenþã ºi activitate a unui om între oameni. Exilul e una dintre temele care trezeºte un destul de mare interes lui Ion Cristofor, aceasta fiind, într-un fel sau altul, abordatã ºi în alte lucrãri ale sale: Aron Cotruº, exilatul (1999), Memoria exilului românesc (2002). Fiind vorba, de aceastã datã, de o biografie, autorul a încercat sã descopere în substratul vieþii personajului sãu monada care îi compune ºi recompune ceraþia literarã. Aceastã monadã pare a fi tocmai exilul.aproape în fiecare capitol al cãrþii este invocat acest propulsor al scrisului, deºi capitolele trateazã mereu alte aspecte ale vieþii personajului. Fascinaþia vieþii de emigrant, aºa cum ne-o descrie Ion Cristofor, pare sã fi primit, în cazul lui Nicolae Cãtãnoiu, impulsuri încã din mediul familial, din copilãrie. Nicholas Catanoy s-a simþit un exilat în propria familie, dupã moartea mamei, de unde ºi introvertirea care a însemnat un prim peregrinaj spre regãsirea sinelui. Dupã cum noteazã Ion Cristofor în capitolul Un Don Juan al meridianelor : rãtãcirea perpetuã pe care o cultivã e o fugã de/spre ceilalþi, dar ºi de sine însuºi. Cãlãtoria e un mod de a se identifica mereu cu altcineva (p.25) Nicolae Cãtãnoiu este numit Don Juan în sens byronian, deoarece orice contact al personajului cu o nouã culturã este însoþit de o iniþiere sau chiar autoiniþere în tainele acesteia. În acest tablou biografic, Ion Cristofor surprinde cu fineþe mai degrabã detaliile pastelate decît pe cele traumatice. Experienþa închisorii, de pildã, nu este pusã în prim plan ca sursã a destinului literar; în schimb, Ion Cristofor insistã asupra elementului mistic, asupra elementului codificat ºi anume asupra prevestirii vrãjitoarei din Tîmpa. Frapant este faptul cã acea prevestire, însemnatã, de altfel, în Cârja lui Sisif de Nicolae Cãtãnoiu însuºi, se va împlini aproape în totalitate. Pornind de la acest aspect mistic se ajunge la tema deºertului, care de asemenea e consideratã o componentã imanentã a creaþiei literare a lui Nicholas Catanoy. Rãtãcirea lui Nicolae Cãtãnoiu e vãzutã ca o cãutare a centrului care se confundã cu sinele. Eul modern e prin excelenþã descentrat iar situaþia existenþialã a poetului e cel mai adesea cea a unui exilat, precizeazã Ion Cristofor în capitolul Alte rãtãciri sau cãlãtoria spre centru. Ion Cristofor identificã în deºert un spaþiu în care poetul Catanoy îºi exerseazã libertatea ºi îºi descoperã propriile limite. Personajul lui Ion Cristofor e amintit tot timpul ca un rebel, argumentându-i-se astfel condiþia de peregrin pe toate meridianele globului. Un alt capitol al cãrþii, Ipostaza de agent dublu, trateazã semantica termenului exilat, Nicolae Cãtãnoiu refuzând a se considera un exilat, dacã ne oprim asupra sensului de militant politic în afara graniþelor þãrii de origine. Cãtãnoiu a fost un militant, dar unul cultural, dovadã incontestabilã fiind antologiile de poezie româneascã traduse în englezã ( Modern Romanian Poetry, 1997). Mergând pe linia semanticã a cuvântului inovator, N. Cãtãnoiu este denumit, în primul capitol al lucrãrii de faþã, cu termenul de rebel, iar în ultimul capitol cu cel de anarhist. N.Cãtãnoiu îi apare lui Ion Cristofor drept un inovator, iar acest fapt este descris într-o perfectã simetrie. Pornind în primul capitol al cãrþii de la date exclusiv biografice, autorul se opreºte în ultimul capitol asupra datelor artistice. Existã, astfel, o cuprindere într-un cerc armonios a ceea ce înseamnã talent artistic ºi element biografic, completându-se unul pe celãlalt. Nu este deloc de neglijat modul în care a înþeles Nicholas Catanoy promovarea spiritualitãþii româneºti dincolo de graniþe. Ba chiar sunt sesizate, de cãtre Ion Cristofor, unele afinitãþi între N. Catanoy ºi ilustrele figuri culturale cu care a intrat în contact de-a lungul vastelor sale cãlãtorii. În arta poeticã a lui N.Catanoy, aºa cum o percepe Ion Cristofor, se regãsesc preocupãri comune, de exemplu, cu cele ale lui Jorge Luis Borges. Unul din miturile fondatoare ale poeziei lui Nicholas Catanoy este cel al turnului Babel, precizeazã Ion Cristofor în capitolul intitulat Întoarcerea la Babel. Încercarea de regãsire a limbajului prim se reflectã atât în poeziile sale, cât ºi în eseuri cum ar fi Babel sau nedesãvârºirea. Ion Cristofor exemplificã aceastã afirmaþie prin poezia Zidul chinezesc, imaginea zidului pãrându-i criticului ca o despãrþire brutalã între douã lumi ideologice: o lume deschisã, a libertãþii ºi democraþiei ºi alta, contrapusã, dominatã de vermina ideologiei comuniste. De asemenea, poemul Babel, scris în limbile francezã, italianã, englezã, germanã, spaniolã, ebraicã ºi cuprinzând ºi câteva ideograme chinezeºti, este ºi mai sugestiv pentru nostalgia aceasta a limbajului total. Spiritul inovator al nonconformistului N. Catanoy este observabil ºi din activitatea sa în cadrul grupãrii avangardiste Language din S.U.A., promovând pe deplin virtuþile cuvintelor. Dupã cum zice Ion Cristofor: poetul e mare amator de construcþii verbale arbitrare, de jocuri de cuvinte ºi sensuri echivoce. N. Catanoy mai este numit ºi anarhist al limbajului. Dintre cele trei atitudini posibile vizavi de teama de finitudine: revolta, refuzul ºi vicleºugul, la N. Cãtãnoiu se identificã mai mult cea de acceptare deturnatã sau vicleºug, viclenia raþiunii care mimeazã supunerea. Atitudinea aceasta poate fi explicatã oarecum prin încrederea în circularitatea timpului, de unde a urmat probabil ºi convertirea personajului Catanoy la buddism. Interesul pentru misterele culturii chineze sau indiene se reflectã ºi în compoziþia poemelor sale, multe fiind de formã haiku. De asemenea, este amintitã ºi antologia de poverbe ºi cântece indiene Walum Olum. Rãmânând în sfera

128 raport despre starea criticii literare 127 creaþiilor de inspiraþie indianã, Ion Cristofor considerã romanul Indian Summer drept cel mai impregnat de element autobiografic, dar ºi extrem de interesant în ceea ce priveºte tema exilului: omul trebuie sã fugã pentru a supravieþui ºi pentru a-ºi pãstra identitatea. Arta portretului pare aproape suprapusã peste arta eseului iar ceea ce i se pare remarcabil lui Ion Cristofor este modul în care N. Catanoy se documenta cu privire la datele biografice ale personajelor observate: Emil Cioran, Dino Buzzati, Jorge Luis Borges, întotdeauna cãutând sã îi cunoascã personal pe cei despre care scrie. O altã observaþie semnificativã fãcutã de Ion Cristofor priveºte preferinþa literatului N.Catanoy pentru fragmentar, lucru foarte grãitor în paginile de jurnal în care se regãseºte din nou acel aspect babilonian, amestecul de impresii, note, amintiri, sentimente. Cartea lui Ion Cristofor e un veritabil deliciu de lecturã, atât prin analiza amãnunþitã a vieþii ºi operei lui Nicholas Catanoy, cât ºi prin modul în care reuºeºte sã redea vitalism unui personaj poate nu îndeajuns de cunoscut. Emanuela PATRICHI Gherla imaginarului arghezian Iatã o carte frumoasã despre urât, o carte Gherla imaginarului arghezian (eseu despre pamfletul arghezian), Ed. Plumb, Bacãu, în care palpitã drãcesc spiritul marelui Arghezi spirit de care s-a lãsat molipsit ºi autorul, I. Tudor Iovian. Pânã la un punct Iovian nu face decât sã selecteze citate reprezentative ºi spumoase, pe care le distribuie uniform în pagini ce explicã într-un ton alert munca lui Arghezi, truda lui de-a plesni ºi de-a spurca frumos. Apoi, uºor-uºor Iovian se strecoarã pe sub idei, preia sarcasm, umor, vervã, ironie, le trece mai departe parcã în ritmul unor tobe anunþând o grozãvie, le condenseazã în frazele sale, le aruncã paginii ºi construieºte o lume paralelã cu cea a lui Arghezi lumea detaºatã a cititorului, o lume aflatã la înãlþimea ce-þi dã perspectivã ºi putere (putere sã râzi, sã te amuzi, putere sã-i plângi pe cei plesniþi de veninul arghezian, putere sã priveºti mai departe în cãutarea unui alt Arghezi, actual... ºi mai ales putere sã te fereºti). Pamflet, bilete, insulte, bestiar, gherlã fiecare concept capãtã sub condeiul lui Iovian o aurã pur arghezianã nu le-ai putea desprinde de numele acesta ºi parcã nu le poþi pune în legãturã cu altul; ele sunt analizate cu umor, sunt întoarse pe toate feþele, sunt trecute prin filtre subtile; Arghezi le-a gândit într-o logicã proprie ºi sub o zodie sarcasticã, de aceea ele trebuie stoarse de tot rostul lor, trebuie silite sã arate drumul pe care-au evoluat ºi spaþiul în care au fost zãmislite. Scrisul lui I. Tudor Iovian se roteºte în jurul faptelor, se adânceºte împreunã cu ele ºi respirã aerul lor, pentru ca apoi sã se lãfãie lejer în spaþiul detaºat al privitorului. Se puncteazã atent teoriile lui Arghezi ºi la veninul sãu se mai adaugã o dozã bunã de comentarii cu sare ºi piper, se desfãºoarã cu largheþe panoplia de cuvinte ºi metafore. Arghezi n-a iertat pe nimeni; societatea cu oamenii ei era puricatã la toate nivelele; politicieni, dascãli, scriitori, pictori, artiºti, miniºtri toþi erau priviþi cu ochi rece, li se condamnau îmbrãcãmintea, înfãþiºarea, gesturile, faptele, vorbele, în virtutea unui idei sãnãtoase: omul e responsabil pentru ceea ce este ºi ceea ce face. La rândul sãu, I. Tudor Iovian analizeazã la rece ºi meticulos aspecte ale scrisului lui Arghezi: Trãsãturile sunt puternic îngroºate, deviate de la normalitate spre un grotesc înspãimântãtor. Amãnuntul e dislocat ºi mãrit monstruos. O ironie grea, sarcasticã, pune culoare otrãvitã din abundenþã în detaliul portretului. Comparaþiile degradante, metaforele vitriolante, ipotezele narativ jignitoare dau portretului o concreteþe halucinantã. De fapt, ideea generalã a cãrþii e aceea cã Arghezi, aºezat în mijlocul unei lumi plinã de toate rãutãþile, imoralã ºi degradatã, cautã nu sã atenþioneze, cum am crede la început; scopul sãu þinteºte mult mai departe: el selecteazã din rãu rãul ºi din imoral imoralul; el supune totul unor chinuri verbale demne de-o inchiziþie; Arghezi e o inchiziþie, iar lumea e un penitenciar în care, aprioric, toþi sunt niºte condamnaþi; Iovian noteazã esenþialul: Intrã insul pe «poarta neagrã» a laboratorului infernal arghezian ºi iese «împieliþat» în vierme politic, în gândac puturos, în ploºniþã cu târtiþa ardeiatã, în pãduche cultural, în cornutã care gândeºte cu picioarele ºi tot cu ele scrie la gazetã... Cartea lui Iovian aproape cã se construieºte singurã, alimentatã de materialul bogat ºi savuros al pamfletelor argheziene. Capitolele se completeazã unele pe altele, funcþionând ca tuºele de culoare adãugate succesiv la un portret îl îngroaºã, îl definesc, îi aºeazã luminile ºi umbrele. În Moº Pîrþag sau drãcia sa necuratul avem o schiþã de portret detaliile de început se organizeazã minuþios ºi concentric: Arghezi e poetul blestemelor crude, al afuriseniilor grozave, împãtimit al ºfichiuirii grozave, al injuriei ridicate la rang de poezie ºi are o concepþie consideratã de mulþi anapoda despre literaturã. Iovian ezitã oarecum în faþa acestei personalitãþi hiperbolice ºi îndrãzneºte sã se întrebe (lucru pe care nu-l va mai face mai târziu): Meritau aceºti oameni sã fie trataþi atfel?, de unde atâta înverºunare diabolicã... la un scriitor care, altfel, a vibrat la gingãºie, la suavitate, a fraternizat cu umiliþii ºi... s-a putut bucura de miracolele din lumea boabei ºi a fãrâmei? Rãspunsul vine în paginile urmãtoare, când Iovian, trecut de faza uimirii, porneºte metodic în cãutarea unui rãspuns. Capitolul Un pumn formidabil dat stupiditãþii umane rãscoleºte prin ideile lui Arghezi: Iovian se lãmureºte: Insulta inteligentã, devenitã artã literarã, trebuie primitã cu bunã dispoziþie. ªi lucrul acesta se întâmplã sub privirea lui Arghezi pentru care a înjura e artã literarã tot atât de spinoasã ca lauda... Arghezi e atât de convingãtor în tot ceea ce scrie despre pamflet ºi înjurãturã încât Iovian cedeazã, alunecã pe panta explicaþiilor, a demonstraþiilor pentru a ne convinge: Fenomenul arghezian... naºte reacþii violente, nu lasã indiferent pe nimeni. E semnul indubitabil cã e viu, cã nu e un «capitol de istorie literarã» clasat în formule definitive, oricât de pertinente ºi exacte ar fi ele. Savoros ºi inedit e capitolul Un catalog incomplet cu «împieliþaþi». Avem aici arsenalul de nume ºi porecle ºi atlasul cu animale pe care Arghezi le etala ca un maestru de ceremonii suveran ºi neîndurãtor. I.Tudor Iovian condenseazã rapid menajeria psihicã, trimiterile la André Masson, Delacroix, Jean Paul Clébert, Pliniu, citatele semnificative ºi explicaþiile în colþ de paginã pentru a stoarce convingerea lui Arghezi: în adâncurile fiinþei fiecãruia din noi existã, vie ºi în proliferare continuã, o menajerie fabuloasã... Capitolul ce dã numele acestei cãrþi, Gherla imaginarului arghezian, e o incursiune în temniþa imaginarã a lui Arghezi, locul unde oamenii sunt asemeni unor animale monstruoase ce nu meritã mai nimic; Arghezi îi ia de pe stradã, din lumea presei de partid, de la scriiturã, îi transformã în vietãþi respingãtoare, îi asociazã cu miasmele ºi putreziciunea, le creioneazã portrete

129 128 raport despre starea criticii literare defãimãtore, apoi îi lasã lumii complet dezumanizaþi. Iovian a selectat, spre deliciul cititorului, câteva nume sonore care nu au scãpat gherlei : Nicolae Iorga cocoºul naþiunii ºi omul vicleniilor, filozoful Constantin Rãdulescu Motru la þâþa cãruia suge cu o gurã lacomã de viþel un discipol, prozatorul Ioan Alexandru Brãtescu-Voineºti metamorfozat într-o minusculã vietate acefalã ºi, în cele din urmã, la nimicul absolut, Victor Eftimiu, Radu Rosetti. ªi cântã moartea-n trâmbiþele mele e capitolul unui Iovian convins de rolul pamfletului arghezian, de metodele nu tocmai ortodoxe de a plesni, de suculenþa portretelor caricaturale. Comentând cartea Cimitirul Buna Vestire, Iovian noteazã atent detaliile care descoperã acum cã lumea pamfletului a trecut la Arghezi, la un moment dat, în imaginar, scrisul devenind acum o beþie a negãrii, un fel de bucurie diabolicã a pamfletarului de a strâmba, de a suci, de a deconstrui fiinþa umanã, pentru a o recompune în reprezentãri coºmareºti... Adicã lui Arghezi nu i-a fost de-ajuns realitatea; el a trecut totul dincolo, în imaginar, pentru a avea libertatea ca anatomia personajelor... sã iasã din sfera umanului ºi sã poposeascã în zoologicul inferior.... Iovian selecteazã acele fragmente care sã construiascã imoralitatea unei lumi în care Locul omului cinstit ºi truditor, al celui cu merite de excepþie e luat, prin imposturã, de canalia descurcãreaþã, de nulitatea intelectualã... Ultimul capitol al cãrþii, O precizare: Eminescu satiricul ºi Arghezi pamfletarul, nu e apologia unei rivalitãþi. Este spaþiul în care I.Tudor Iovian aºeazã, pe trepte, ca aspect ºi sonoritate, pe Eminescu ºi pe Arghezi, trasând între ei o legãturã de domeniul admiraþiei celui din urmã ºi o luminã de inspiraþie dinspre cel dintâi: Arghezi n-are, ca Eminescu, înþelegerea superioarã metafizicã a nimicniciei omeneºti sub astre. Pentru el, Creaþiunea, însãºi în întregime, e coruptã., dar el recunoaºte fiecãruia meritul de a fi feþe ale aceleiaºi medalii: Dacã a recunoscut în Eminescu excepþia, nu-i mai puþin adevãrat cã Arghezi însuºi se considera o excepþie. Incursiune în departele imaginarului arghezian, cartea lui Ion Tudor Iovian e o apropiere de spiritul mereu prezent al unei personalitãþi ce dominã categoric peisajul literaturii româneºti, dominã, în paginile de faþã, prin talentul de a spurca frumos, într-o manierã ce provoacã, la un moment dat, nu râsul, ci zâmbetul amar din colþul gurii. Cãci Iovian zâmbeºte amar ºi desfãºoarã într-un scris vivace tabloul frumos de grotesc al gherlei argheziene. Alexandrina VELICHE Relaþia poet/ filozof în opera blagianã În conºtiinþa literaturii, Blaga rãmâne marele filosof singurul, deocamdatã, la noi, creator al unui sistem filosofic de valoare europeanã ºi cel mai de seamã poet de la Eminescu încoace. Acesta este preambulul adresat de Ionel Popa în sinteza sa Glose blagiene, (Ed.Ardealul, Tîrgu Mureº, 2003), o analizã a operei blagiene a cãrei monumentalitate stã, potrivit autorului, într-o originalã simbiozã a filosofiei cu poezia. Am putea vorbi, desigur, ºi de un proces de exhumare a operei blagiene pentru a scoate la ivealã rãmãºiþele unei conºtiinþe creatoare de dimensiuni universale ce a fost subiectul multor polemici de-a lungul timpului. Constatând cã nici o exegezã asupra romanului românesc postbelic nu poate ignora proza lui Lucian Blaga, Ionel Popa ne propune un studiu al autobiografiei literare Hronicul ºi cântecul vârstelor ºi al romanului Luntrea lui Caron - între cele douã opere existând o legãturã de genezã ºi ideaþie. Întâmplãrile adolescenþei blagiene fac referiri la devenirea sa poeticã, iar acest aspect este esenþial în conturarea portretului spiritual al autorului. De asemenea, proza acestuia nu trebuie deloc neglijatã, deoarece Blaga nu e numai poetul, dramaturgul ºi filozoful de excepþie, ci ºi autorul unei proze ce va trebui luatã în considerare pentru valoarea ei în sine, ce întregeºte creaþia blagianã, ºi pentru rolul pe care acesta îl ocupã în tradiþia prozei naþionale. Controversatului poem Eu nu stivesc corola de minuni a lumii i se acordã o atenþie deosebitã. Autorul rãstoarnã mitul poemului filozofic, acuzând comentariile literare din manualele ºcolare ºi acei mutanþi critici care au atribuit poemului numeroase concepte filozofice când, oricâte sforþãri am face, decodarea poemului prin sistemul filosofic nu dã rezultate mulþumitoare, dar mai ales convingãtoare, astfel cã pânã la urmã totul se reduce la un abuz filosofic exercitat asupra textului liric. Îndemnul este de a descoperi frumuseþea poeziei în urzeala ei de metafore ºi simboluri, prin care ea ne cheamã. Talentul marelui poet este de o valoare incontestabilã ºi în opera dramaticã. Tragedia Meºterul Manole este, cu siguranþã, o capodoperã, afirmã Ionel Popa. Iar eroul lui Blaga - un personaj de cea mai purã extracþie romanticã, aflat într-o permanentã relaþie cu divinitatea ºi fiind chinuit de acea neistovitã sete de transcendere ºi de identificare cu creatorul suprem - poate fi aºezat în rândul marilor eroi legendari ai lumii, alãturi de Prometeu ºi Faust. Opera lui Blaga, prin ontologizarea structurii intime a poeziei, prin crearea unui univers liric de o mare complexitate, prin forþa transfiguratoare a vibraþiei lirice ºi cea expresiv-metaforicã a limbajului poetic, poate fi consideratã ca o continuitate a operei eminesciene. Dupã Eminescu nu existã o altã poezie ontologizatã ca cea a lui Blaga. Iar o asemãnare între cei doi poeþi este posibilã pornind chiar de la biografia lor spiritualã, prin paradigma culturalã în care se formeazã. Ionel Popa ne propune 40 de propoziþii de identificare a acestor doi centri polarizatori din cultura naþionalã a cãror operã e capabilã sã hrãneascã la nesfârºit noi ºi noi generaþii de moºtenitori. Polemica lui Blaga este, de asemenea, un punct de referinþã în receptarea criticã a operei sale. Blaga a polemizat atât cu marii filozofi ai lumii: Kant, Hegel, Freud, Heidegger, Klages, în lucrãrile sale filozofice, cât ºi în scrisori ºi interviuri, rãspunzând la acuzaþiile diverºilor, care nu descopereau adevãrata însemnãtate a operei sale, rãstãlmãcind-o ºi contestând-o. Aici se pot include polemicile cu eseistul ºi poetul Dan Botta, care îl acuza pe marele poet cã ºi-a asumat metafora spaþiul mioritic din punct de vedere filozofic, ignorând substanþa ei mistico-religioasã. Ceea ce-i scapã lui Dan Botta este faptul cã Blaga include aceastã simbolisticã a spaþiului în tradiþia popularã, fiind una din aspectele sufletului românesc, orizonturi subconºtiente ale culturii româneºti. Însã nu putem pretinde valabilitatea acestei terminologii numai în hotarele noastre etnice, pentru cã diferenþele de ordin politic, cultural etc. nu sunt valabile ºi la nivel spiritual, deoarece suntem fiii aceluiaºi suflet anonim. În atacurile sale, Botta omite un detaliu important: Blaga este filosof ºi metafizician, autorul unui sistem filosofic, pe când el, Dan Botta, doar filozofeazã fãrã sã depãºeascã cadrul eseului filosofic, iar textul sãu devine doar o suitã de afirmaþii din care lipseºte elementul demonstrativ.

130 raport despre starea criticii literare 129 Prin opera sa pamfletarã, Blaga se înscrie pe linia polemicii de idei ilustratã magistral de Maiorescu, iar acest orgoliu al creatorului de valori face din el un redutabil ºi subtil polemist. Blaga nu a fost nici critic (nici de artã, nici de literaturã), nici estetician, nici pamfletar. El a fost un filosof al culturii. Iar o influenþã deloc neglijabilã asupra filozofului Lucian Blaga au avut-o lecturile filozofice din copilãrie, care declanºeazã în forul interior al adolescentului o adevaratã emulaþie creatoare. Însã poetica ºi filozofia s-au îmbinat într-o manierã profund artisticã ºi creatoare în opera lui Blaga ºi au coexistat într-un permanent proces de mutualitate, întrucît Poetul Blaga n-ar putea exista fãrã filosofia lui Blaga ºi Filosoful Blaga n-ar exista fãrã lirismul ºi metaforismul poetului Blaga. Mai mult decît lucruri noi, în glosele lui Ionel Popa funcþioneazã un nou patos. Resurecþia prozei istorice Rãmas în istoria literaturii române ca o încercare de reinstaurare a istoricului în literaturã, articolul-program al revistei Dacia literarã este mai mult decât un îndemn este o condiþie a scriiturii din acea perioadã: literatura trebuie sã se îndrepte spre originalitatea naþionalã, spre inspiraþia din realitatea autohtonã. Kogãlniceanu devine astfel un pãstrãtor al tradiþiei ºi al folclorului, iar paºoptismul o luptã pentru impunerea unei conºtiinþe patriotice, pentru reîntoarcerea la acele fapte istorice ale neamului nostru. Meditaþia romanticã pe tema trecutului glorios al þãrii îºi gãseºte ecoul în operele scriitorilor paºoptiºti ca rãspuns la aceastã chemare cu specific naþional ce militeazã pentru crearea unei identitãþi culturale ºi a unei conºtiinþe de sine. Daniel Vighi propune în acest sens, ca exerciþiu de lecturã, o monografie tematicã a acestei literaturi cu subiect istoric, intitulatã Personajul istoric în literatura paºoptistã, apãrutã la editura Aula din Braºov, în Autorul face o incursiune literarã pe teme istorice în operele unor cunoscuþi - sau mai puþin cunoscuþi - scriitori paºoptiºti analizând personaje, ceremonii ºi veºminte, episoade din viaþa socialã a perioadei revoluþionare. Aceastã lume exoticã a romanelor lui W. Scott, Al. Dumas sau P. Feval oferã acea materie primã pentru literatura paºoptistã: figuri ºi tipologii, inºi obscuri, personalitãþi ale istoriei naþionale. Prefaþa oferã un model de exegezã textualã; autorul propune o încercare (chiar dacã nerealizabilã) de detaºare faþã de cunoºtinþele noastre din domeniul literaturii ºi al istoriei pânã în acel moment; un experiment riscant al unei lecturi fãrã predeterminãri, acea lecturã inocentã care nu este contaminatã de bagajul nostru cultural. De asemenea, critica literarã sau comentariile asupra textului literar, aceastã literaturã a literaturii care începe sã fie tot mai numeroasã ºi sã ia locul literaturii în sine, poate fi una dintre potenþialele cauze ale distanþãrii tinerilor de opera literarã. Pentru cã aceasta se impune, încã înainte de actul literaturii, ca un determinant în gândirea noastrã, ca un sentiment deja asimilat ºi care nu mai poate fi schimbat. Istoria, oscilând între ficþiune ºi adevãr, oferã perspective literare nelimitate. Ea este vãzutã prin prisma unei abordãri dincolo de rigoare ºi ºtiinþificitate, din perspectiva retoricii, a propagandei, a literaturii. Iar sub aceastã manierã este literatura istoricã disecatã. Delimitarea mitului de adevãrul istoric este socotitã nesemnificativã în lupta noastrã pentru regãsirea marilor teme ale literaturii naþionale. Literatura, mitul, povestea, fantezia creatoare se amestecã hotãrâtor; ceea ce ne animã este modalitatea prin care înþelegerea noastrã percepe mãrturia scrisã dând naºtere literaturii. Mãreþia voievozilor, fastul de la curte, descrierile þinuturilor, a legendelor întemeierii, a luptelor, poartã pecetea romantismului asimilat în literaturã dupã modelul francez care a avut o influenþã relevantã. Parvenitismul, cruzimea, fatuitatea, atitudinile ºi obiceiurile degradante ale unor voievozi sunt ascunse sub faldurile þeremoniilor de orice fel (militare, de nuntã, de încoronare sau de vizite diplomatice), care nu sunt altceva decât prilej de etalare a veºtmintelor. Orbiþi de preamãrire, pânã ºi rãzboiul devine o scenã în care se expune extravaganþa armurilor ºi a veºmintelor ce strãluce de departe, astfel încât atenþia este captatã de strãlucirea hainelor acestor voievozi ce merg la rãzboi ca la o simplã vânãtoare. La fel de grãitoare sunt avariþia ºi lãcomia unor domnitori (Alexandru Lãpuºneanu, vodã Caragea), ce s-au identificat în tipologii cunoscute în literatura noastrã paºoptistã. Boierii juni, în elanul lor nonconformist, sunt atraºi în plasele vicioase ale boierilor fanarioþi ºi a altor venetici depravaþi ºi, luând proporþii, viaþa scandaloasã a acestor nuli pentru societate ajunge sã infesteze ºi sã demoralizeze societatea întreagã. La capãtul celãlalt însã, feriþi de penelul sancþionar, înþepãtor al scriitorului, stau moldovenii sãraci, modeºti ºi middle-class-ul care apãrã sãrãcia, ºi nevoile, ºi neamul, atât de dragi romancierilor autohtoni. Astfel cã adevãratul rãzboi se dã cu noi înºine pentru deºteptare, pentru ca sã ne surpãm vechile metehne, dulcea lenevealã orientalã, plãcerea deresponsabilizãrii, vocaþia turmei ºi a neantului totalitar ºi în felul acesta sã putem vorbi de istoria ca mântuire, ca alean ºi ca leac al bolilor prezentului. Dincolo de studiul diacronic al literaturii paºoptiste, autorul propune, cu conceptele lui Virgil Nemoianu, o definiþie a high-romanticismului prezent în opera lui Ion Heliade Rãdulescu, ca o primã etapã a romantismului, urmatã de cea de-a doua etapã - romantismul de tip Biedermeier, folosit iniþial cu un sens peiorativ. Highromantismul lui I. H. Rãdulescu apare într-o perioadã când cultura noastrã paºoptistã era preponderent de facturã Biedermeier, iar prin scrierile sale I.H. Rãdulescu devine un înainte vestitor ale creaþiei eminesciene. Paralelismul între lumea vãzutã din trãsura paºoptiºtilor ºi cea a zilelor noastre, diferenþele dintre cele douã culturi nu par a fi nesemnificative. Problemele vremii sunt ºi cele ale contemporaneitãþii mascate sub confortul civilizaþiei ce câºtigã teren în România. Portretele personajelor sunt detailate ºi fascinante, micile încercãri de a pãtrunde în lumea nouã trãdeazã pedanteria, primitivismul mentalitãþii lor, pretenþia mincinoasã de a fi în lumea bunã, iar aceste încercãri subversive de parvenire ce-ºi gãsesc corespondent în ziua de azi par a fi preocupãri majore pentru scriitori paºoptiºti. Odatã cu aceastã reabilitare o istoriei ºi folclorului pentru literaturã, romanticii vãdesc un deosebit interes pentru antiteze, luând personaje din toate mediile sociale, dar mai ales din clasa suspusã. Trebuie sã precizãm, astfel, existenþa acestei predilecþii pentru teme ºi personaje negative ca surse inepuizabile de literaturã moralizatoare, întrucît spiritul creator a fost întotdeauna mobilizat de rãutate, de decadenþã, degradare, de ignoranþã ºi necuviinþa care au alimentat mereu expresivitatea scrierilor, cu precãdere cele aparþinând scriitorilor paºoptiºti.

131 130 raport despre starea criticii literare Ioana LASLO Un mozaic literar Cele douã volume critice ale Olimpiei Berca, ºi anume, Despre maeºtri ºi Lecturi provinciale, apãrute la Editura MIRTON ºi, respectiv, Eubeea, în 2003, deschid o portiþã spre þara lui jumãtate-de-om-cãlare-pe-jumãtate-deiepure-ºchiop, o lume deformatã de interese, de ipocrizie, de egoism, o lume pãcãtoasã pe care numai Maeºtrii o mai pot salva. Maeºtrii prezentaþi în primul volum, sunt, pe rând, T.Arghezi, ªt.O.Iosif, G.Cãlinescu, O.Goga, G.Bacovia, M.Eminescu, I.Slavici, L.Blaga, º.a. Maeºtrii din al doilea volum nu sunt la fel de cunoscuþi, dar sînt speranþe, mãcar pentru unii, sã ajungã. Aceeaºi maeºtri, aceleaºi opere, însã un alt fel de interpretare; o interpretare a la Olimpia Berca, o interpretare nouã, dar veche de când lumea: cea biblicã. Astfel, Mioriþa oglindeºte, pe lângã existenþa pastoralã a poporului român (G. Cãlinescu), ºi trãdarea ºi jertfirea lui Hristos, dar, mai cu seamã, atitudinea lui în faþa morþii, considerã autoarea. Aºadar, moartea nu este numai o continuare, sau o mare trecere, sau o nuntã - cum s-a tot spus - ci o înviere, cãci Iisus a murit, iar a treia zi a înviat. ªi Învierea lui Eminescu se referã la misterul pascal, la ridicarea lui Iisus din morþi, aºa cum stã scris în Sfânta Evanghelie : Christos au înviat din morþi,/cu cetele sfinte,/cu moartea pe moarte cãlcând. Experimentând acelaºi tip de interpretare ºi asupra operei lui M.Eminescu, O.Berca cautã - ºi gãseºte destule motive biblice. Astfel, Memento mori se referã la epoca de glorie ºi de decãdere a Israelului, iar Rugãciune îl numeºte pe Iisus, Luceafãr, ca în a doua Epistolã soborniceascã a Sf. Apostol Petru. Mai mult, binecunoscuta sintagmã din Scrisoarea III, pãmânt ºi apã, se regãseºte ºi în Cartea Iuditei, iar celebra comparaþie din Epigonii, Vãd poeþi ce-au scris o limbã, ca un fagure de miere, e prefiguratã întocmai în Pilde 16,24: Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceaþã pentru suflet ºi tãmãduire pentru oase. Referindu-se la Psalmi ºi psalmiºti în literatura românã, autoarea întrevede originalitatea psalmilor versificaþi sau, altfel spus, moderni în capacitatea poeþilor stihuitori de a produce limbaj adecvat, de a da expresie, cu mijloacele poeticii contemporane lor, înþelesurilor îndepãrtate ºi matricei stilistice create cu atâta vreme în urmã, cãci ce este fiecare psalm nou, dacã nu capacitatea fiecãrui autor de a rãspunde, cu propria lui personalitate, la exigenþele cuvântului biblic. Psalmii biblici versificaþi diferã de poeziile numite psalmi, ne avertizeazã autoarea, întrucît aceºtia din urmã sunt creaþii nu dupã psalmi, ci în maniera psalmilor, ei nu reprezintã replici versificate ale unor texte date, imuabile, ci discursuri libere, în care gãsim atât spiritul psalmilor din Biblie, cât ºi abateri de la acest spirit. În aceastã categorie intrã ºi Psalmii lui T.Arghezi, în þesãtura cãrora, în opinia autoarei, trei elemente sunt foarte importante: în primul rând, concepþia pe care poetul a impus-o psalmului, ca formã de manifestare a Divinitãþii; apoi, atitudinea acestuia faþã de pãcat ºi pocãinþã ºi, în fine, mijloacele de exprimare stilisticã a trãirii metafizice. Miezul lucrãrii propune câteva File de dicþionar, pagini de biografie, fiecare paginã un alt critic ºi istoric literar, un alt poet, traducãtor sau eseist sau prozator, ca de pildã T.L.Birãescu, Al.Jebeleanu, Sofia Arcan, Ion Maxim sau alþii. Acestea ºi altele precum: Un întemeietor - G.I.Tohãneanu, Maria Pongracz Popescu: Schiþã de portret, Un scriitor uitat: Cassian R. Munteanu, dovedesc nu numai rigoarea informaþiei, dar ºi talentul de biograf al autoarei. Câteva puþine amãnunte biografice personale sunt strecurate în Recitindu-l pe Goga, poetul de care o leagã nu numai simple amintiri din copilãrie - m-am nãscut la Poeni, lângã Ciucea [...] am vizitat împreunã cu pãrinþii Castelul lui Goga de la Ciucea. - ci ºi un mister pe care nu mi-l puteam explica. Recitind Plugarii, cãci la acest poem se referã titlul, autoarea vede în creºtinii ce nu au sãrbãtoare nu numai pe exploataþii perpetui ai lacomilor bogaþi, victimele nedreptãþilor sociale ºi naþionale, ci creaturi privilegiate ale lui Dumnezeu. Privilegiate prin însãºi soarta lor de obidiþi, prin viaþa lor de trudã, prin pedepsele nemeritate, cãci Stãpânul vitreg vã loveºte,/ Când cerul vã binecuvântã./ Dar dacã-n schimbul pânii voastre,/ Piticul vã plãteºte fiere,/ Îndurãtor v-ascultã Domnul/ ªi vã trimite mângâiere. Al doilea volum, Lecturi provinciale, aºa cum însuºi titlul avertizeazã, vizeazã nu atît maeºtrii propriuziºi, ci o serie de scriitori provinciali viitori, probabil, maeºtri - deoarece scriitorului când ajunge bãtrân ºi sãrac i se spune «maestre». Teatrul lui Slavici deschide acest volum care conþine câteva recenzii, majoritatea publicate în Orizont, ºi scurte studii, apãrute mai întâi cum, de altfel, s- a întâmplat ºi în primul volum - la Paralele 45. Despre Slavici Olimpia Berca a scris ºi în primul volum, cu scopul de a descoperi în Moara cu noroc dovezi ale prezenþei divine ºi ale influenþei acesteia. Semnificativã, în acest sens, devine scena din bisericã, unde Licã are revelaþia prezenþei ºi pedepsei lui Dumnezeu. În al doilea volum, autoarea este preocupatã de numirea unui nou tip uman ºi anume acela al însinguratului, al omului mãcinat de contradicþii interne, zbuciumat în vâltoarea discrepanþei dintre fondul ºi nãzuinþele sale majore ºi tradiþia unei societãþi rãu alcãtuite. Însinguraþi sînt ºi Gaspar Graþiani ºi Bogdan Vodã, eroi ai dramelor lui Slavici. În primul volum, O. Berca se oprise asupra altui tip uman, de genul Chiriþei Bîrzoi, Dinu Pãturicã sau Tãnase Scatiu: PARVENIÞII! În urma observaþiilor fãcute, autoarea ajunge la concluzia cã gama parveniþilor bãrbaþi e mai bogatã decât cea a femeilor parvenite, ca ºi cum ºi acest fenomen ar fi dominat de bãrbaþi, ceea ce, poate, nu e chiar adevãrat. Am scris, pînã aici, despre ce a scris autoarea despre ce au scris alþii sau am scris despre ce a scris autoarea despre ce au scris alþii despre ce au scris alþii. Astfel în Cãlãtoria lui Don Quijote în universul romanului O.Berca analizeazã comentariul Luizei Petre Pârvan, Don Quijote. Un metaroman, fiind atrasã tot de observaþiile acesteia în legãturã cu prezenþa limbajului scripturistic. Încercând sãi convingã pe negustorii din Toledo de existenþa neasemuitei Dulcineea din Toboso, Don Quijote le spune: Lucrul de cãpetenie este sã credeþi fãrã s-o fi vãzut. Replicã biblicã, de altfel foarte cunoscutã! Piesa lui Aurel Gheorghe Ardeleanu, Napoleon, Soldatul ºi Femeia sau Îngerul cãlãu, îi inoculeazã autoarei ideea cã paradoxurile existenþei sunt mai semnificative decât existenþa în sine, iar Repetabilul Ulise, a lui Constantin Mãrãscu, îi aminteºte de efemeritatea omului, indiferent de înfãptuirile sale. Fiecare piesã din mozaicul Olimpiei Berca are meritul de a demonstra încã o datã cât de fructuos poate fi dialogul dintre creaþia propriu-zisã, opera de artã ºi comentariul acesteia (cât despre comentariul... comentariului... Fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aºa, altul într-alt fel. / Ap. Pavel, I. Corinteni/ ).

132 raport despre starea criticii literare 131 Sofisticat... Pentru sofisticaþi A vorbi despre poezia lui Mihai Ursachi înseamnã, în primul rând, a vorbi de o voce liricã distinsã ºi distinctã, dar ºi de una din conºtiinþele reprezentative ale generaþiei ºaizeci, în cadrul cãreia Eugen Simion îl încadreazã pe autorul Poemului de purpurã (printre Ironiºti ºi fantaziºti, alãturi de Marin Sorescu, Mircea Ivãnescu ºi Emil Brumaru). Înþeleasã în litera ei, poezia rãmâne neînþeleasã, cãci, la prima vedere... e de neînþeles. Fapt e cã lirismul lui Ursachi nu rezultã din materialitatea poeziei, ci de dincolo de ea. Litera e, de fapt, ceea ce ascunde, iar cuvântul e, exact, ceea ce nu spune. Înþelegerea nu poate vorbi decât poetic, ºi atunci, în loc sã vorbeascã despre, ea vorbeºte prin intermediul ei, cãci nu se poate vorbi despre poezie decât numai în poezie. Poezia nu poate fi criticatã decât prin poezie, zisese Schlegel, iar Friedrich Michael chiar vrea sã demonstreze acest fapt. Cãci ce altceva este lucrarea acestuia, Mihai Ursachi-poet vizionar (Editura T., Iaºi, 2004), dacã nu o poezie a poeziei? O interpretare poeticã a poeziei! Apãrutã la Editura T, din Iaºi, în 2004, cartea are menirea de a aprofunda, în cele cinci pãrþi cu titluri nu uºor de citit, darãmite, de priceput (de profani, desigur!) - VATES OBSCURUS, OPUS ALCHYMICUM, RITUALUL INIÞIERII, MARILE MISTERE, TELETE SAU IUBIREA IUBIRII - definiþia pe care Ursachi o dã poeziei, de creaþie supremã a spiritului. Mihai Ursachi beneficiazã de o remarcabilã culturã, literarã ºi nu numai, el însuºi vorbind de senzaþia copleºitoare a imensei cantitãþi de culturã acumulatã în timp. Iar cartea de faþã demonstreazã în alb ºi negru, negru pe alb, cã nici Friedrich Michael nu este mai prejos. Sofisticarea este punctul de intersecþie a celor doi : poet ºi critic. Scopul fiecãruia este sã ºocheze ochiul, mintea, inima... cititorului. Iatã, de pildã, cum re-prezintã autorul salvarea poetului din cercul blestemat, exterior ºi interior, al lumii ºi al sinelui: Salvarea vine din coborârea în cercul interior al arheului propriu, înscris în pãtratul stihial, la rândul sãu circumscris de cercul fiinþãrii. Cu alte cuvinte salvarea vine din rezolvarea cvadraturii cercului ºi ea constã în obþinerea unui pãtrat cu aria egalã cu a unui cerc dat. Mulþi poeþi, dacã nu cumva toþi, suferã de acest sindrom al cercului strâmt, dar nici mãcar unul nu a întrezãrit o soluþie atît de complicatã! Astfel salvat, el îºi poate îndeplini misiunea de a transmite mesajul hermetic prin cârtiþa lui preferatã, poezia: Primeºte aceastã tãbliþã /Prin cârtiþa mea preferatã. Nu numai salvãri sigure dar imposibile, nu numai rezolvãri complicate dar promiþãtoare, dar ºi formule, termeni de nepãtruns, cãci ce este limbajul unuia ºi altuia, poetului ºi criticului dacã nu un amestec ºocat ºi ºocant, de arhaisme ºi neologisme, de cuvinte latineºti ºi greceºti, de cuvinte cu tradiþie ºi cuvinte inventate? De asemenea, mulþi s-au preocupat de o simbolisticã a numerelor, dar nici unul în maniera lui Ursachi. Astfel patru este simbolul numeric al orizontului ontologic, trei semnificã trinitatea sacrã compusã din cele douã eschatii primordiale Unul-unic-unitor ºi Unul-care-este sau Multiplu-în-unu, legate între ele prin Logos iar ºapte este Unul însuºi - Centrul spre care duce atât epifania cât ºi teofania, centrul locuit de Ales, de cel care odihneºte în Tãcere, în echilibru, armonia ºi pacea supraeternã a celei de a ºaptea zi din sãptãmâna misticã. Traversând, în OPUS ALCHYMICUM, cele trei etape, indispensabile ºtiinþei de a obþine cea de-a cincea esenþã - pe numele ei chintesenþa ºi anume, concentratio, meditatio, contemplatio, autorul încearcã sã demonstreze cã Alchimia nu este o chimie primitivã, ci o filosofie esotericã expusã într-un limbaj figurat, pe care o poþi practica fãrã sã arzi sulf ºi sã distilezi cinabru. Autor al Cânturilor paideice ºi iniþiatice, veºnic preocupat de tainele iniþierii, Friedrich Michael insistã ºi în Mihai Ursachi poet vizionar asupra secvenþelor scenariului iniþiatic, care, întocmai ca la Eleusis ºi Cavalerul trac, vizeazã trei secþiuni: Micile Mistere, telete ºi Marile Mistere sau Epopteia, numitã la el A treia înfãþiºare la ºarpe sau Marea înfãþiºare. În esenþã, aceste trei trepte iniþiatice corespund, respectiv, gnosei ontologice (Micile Mistere) ºi gnosei henologice (Marile Mistere), între ele - poezia în stare nãscândã, starea de poezie ce se cunoaºte pe sine în timp ce se face. Gnosa ontologicã se referã la viziunea a ceea ce se dezvãluie dar nu se vede, aºa cum nu se vede pãdurea din cauza copacilor. Este vorba de ceea ce mai tîrziu s-a numit imago mundi sau Weltanschauung, de ceea ce, la Ursachi se corporalizeazã în fantasma Dragonului cu pãrul alb ca lîna mielului. Gnosa henologicã, reprezentând a treia ºi ultima treaptã a iniþierii, e constituitã din întâlnirea directã cu Sacrul ºi chiar cu Divinul, concretizatã, la antici, în înþelegerea semnificaþiei spicului de grîu. Toiagul de drum al epoptului la pãtrunderea sa în continentul necunoscut, descris numai în cartea morþilor, este poezia orficã, sacramentalã. Unul-fãrã-al-doilea, cel mai mare dintre cei trei regi ai universului, nu poate fi cunoscut decît prin unio mystica, prin infinita fericire în care întrebarea ºi rãspunsul se întâlnesc ºi se confruntã într-o mare tãcere beatificã. Poezia este, aºadar, expresia purã a iubirii; iubirea fiind cunoaºterea adecvatã prin instrumentul sufletului a unificãrii necesare, care este fapta Unului-fãrã-al-doilea, cu care creatura este condamnatã sã fie numai unitã, nu una. Despre aceastã viziune eleusinã a lui Ursachi a scris Friedrich Michael, cãci ea este matca în care se aºeazã ºi încap cele ce sunt cum cã sunt ºi cele ce sunt cum cã trebuie sã fie. Închinzând cartea, se deschide întunericul, din negreala cãruia porneºte tunetul, în dezlãnþuirea cãruia domneºte Tãcerea, din mijlocul cãreia se aude tropotul, ca ritmul unui poem nerostit niciodatã de nimeni. E tropotul calului alb care poartã vestea pe care atât de mult o aºtepþi... Nu ºtiu cît de greu de înþeles va fi fost poezia lui Mihai Ursachi înaintea eseului lui Friedrich Michael; dar cu siguranþã cã dupã el a devenit mult mai dificilã. Vali DOGARU Critica literarã ca mod de autoportretizare Braþul de la Lepanto (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2003) al lui Constantin M. Popa se vrea o încercare de autoportretizare ºi totodatã de definire a condiþiei criticului literar contemporan. Individual ºi general, portretul comunicã, prin demersul critic întreprins de autor, intenþia vãditã a acestuia de a-ºi contura un loc în cadrul criticii literare româneºti actuale. Singurãtatea devine o coordonatã definitorie a imaginii autorului, care nu-ºi rezervã prin opera sa un loc printre ceilalþi, ci opteazã pentru izolare de breaslã, pãstrând ca un minimal contact solidaritatea cu scriitorul, cu cel al cãrui text îl analizeazã: Criticul este solidar cu scriitorii, dar fãrã sã agreeze ideea de grup, miºcare, generaþie, care sã-l înregimenteze. În efortul de structurare a autoportretului prin propria-i lucrare criticã, autorul foloseºte modalitãþi identificabile, de regulã, în beletristicã. O metodã posibilã de variaþie în realizarea autoportretului o reprezintã utilizarea intertextualitãþii (mãrturisitã de el însuºi), intenþia

133 132 raport despre starea criticii literare de a schiþa un portret miºcãtor, dupã cum singur îl defineºte, pe care-l gândeºte din mai multe puncte de vedere, în ideea de a evita plictisirea lectorului. Tehnica prin care anunþã aceastã intertextualitate este una frecvent întâlnitã în literaturã, unde personajul este caracterizat adesea prin reflectarea lui în oglindã, ceea ce spun celelalte personaje despre el fiind imaginea catoptricã a acestuia. În acelaºi mod alege sã se portretizeze Constantin M. Popa, a cãrui reflectare în oglindã o exprimã opinia criticã aparþinând lui Laurenþiu Ulici, pasaj inserat în Autoportret cu parabole, chiar la-nceputul cãrþii: Criticul intrã fãrã ocoliºuri în materia cercetatã, evitã descrierea ºi rezumatul, urmãrindu-ºi cu frumoasã încãpãþânare ideea sau codul interpretãrii, cu grija de exces ºi aproape în absenþa orgoliului originalitãþii, ci ridicând bunul simþ la rang de cãlãuzã a investigaþiei critice. Arta poeticã a mitului estetic identificat de Cãlinescu în balada popularã Monastirea Argeºului devine o altã maniera de schiþare a portretului criticului literar. Arta necesitã sacrificiu, dãruire, iar orice text literar sau critic devine Operã doar prin aceste atribute indispensabile. Ca sã ajungi la operã, trebuie sã te oferi, chiar sã te sacrifici. Puterea modelului serveºte în acest caz ca ilustrare a spiritului de sacrificiu, pilda aleasã fiind întâmplarea de la Lepanto, din 1571, când Don Miguel de Cervantes îºi pierde braþul stâng, în bãtãlia navalã dintre flota turcã ºi armata creºtinã. Pierderea mâinii stângi reprezintã tributul plãtit de creatorul idealist lumii belicoase ce-l înconjoarã. Acest aspect particular, dramatic, al literaturii universale este preluat ºi prelucrat de Constantin M. Popa ca definiþie a propriei condiþii ºi totodatã a celei a criticului literar în genere. Braþul de la Lepanto se contureazã astfel ca o carte ce respirã prin toþi porii sãi ideea sacrificiului pentru artã sau, cu termenii criticului, paradigmã a veritabilului artist a cãrui existenþã, în plan simbolic, devine o jertfã continuã, pânã la substituirea totalã. O altã idee pe care Constantin M. Popa mizeazã în definirea propriei personalitãti critice este cea sugeratã de conºtientizarea unui epigonism sub povara cãruia scrie. Ceea ce în lirica româneascã s-a interpretat la un moment dat ca fenomen epigonic eminescian se înregistreazã în mod similar ºi în criticã, întrucât aceasta îºi simte zãdãrnicite eforturile creatoare de imaginea încã vie a lui Cãlinescu, critic tiranic si sterilizant. Aceasta poate fi una din motivaþiile investirii criticului literar în funcþia de cãlãuzã a fenomenului literar, rolul de balizaj al sinuosului drum al literaturii fiind asumat tocmai dintr-o lucidã conºtiinþã a unei damnãri epigonice. Ceea ce þine loc de prefaþã a autorului, Autoportret cu parabole, oferã direct celui care citeºte acest studiu critic codul de interpretare a cãrþii, Constantin M. Popa punând în slujba lecturii propria-i fiinþã creatoare, pregãtitã sã se sacrifice pe altarul opiniilor critice mai mult sau mai puþin vehemente. Periplul autorului în literaturã ºi criticã este structurat în douã pãrþi: Cercul lui Fãt-Frumos ºi Întâmpinarea eseului, drumurile strãbãtute detaºându-se clar, cu specific diferit, unul fiind de interpretare mitico-simbolicã a operelor literare, iar celãlalt de recenzie criticã la zi. Dacã în prima parte se regãseºte critica de facturã arhetipalã, care pune în slujba artei ºi chiar exhibã o culturã mitologicã ºi simbolologicã dezvoltatã, în a doua parte a cãrþii se lãfãie expresia tranºantã, ironicã, fãrã menajamentele eufemismului, adresatã operelor critice semnate de diverºi autori contemporani. Cercul lui Fat-Frumos urmãreºte o închidere în cerc, simbolicã, a efortului creator al unei critici antropologice ºi mitice, deºi didacticismul critic nu este exclus, ci, dimpotrivã, completeazã modalitatea de exprimare. Studiul Cercul lui Fãt-Frumos, care deschide prima parte, coloreazã tematic celelalte texte, marcând o miºcare circularã, completã, a itinerarului interpretativ. Reperarea valorilor care definesc opera literarã rãmâne obiectivul cel mai important al demersului întreprins, iar acest fapt se produce într-o cheie simbolicã, prin apelul la mit ºi simbol. Aºadar, ceea ce atrage atenþia criticului nu este opera în ansamblul ei, nici acþiunea în sine a textului, ci substratul mito-simbolic ce stã la baza textului literar. În Obiecte metonimice ºi gândire mitizantã, centrul de interes al analizei critice se mutã pe instrumentul ce întrebuinþat la sãvârºirea omorului în Baltagul de Mihail Sadoveanu. Obiect contondent ce dã titlul unei capodopere, aºa cum îl denumeºte frust Constantin M. Popa, baltagul e semnificantul ce-ºi capãtã semnificatul prin decupajul din dicþionarul de simboluri, conform cãruia ar trimite la ideea de justiþie, fiind securea care ucide Bestia. Pianul este un alt obiect a cãrui semnificaþie devine punct de plecare în interpretarea unei opere literare. În studiul Un obiect disputat (prima parte), criticul face din pian o instanþa narativã, figura naratologicã ce exprimã un punct de vedere al romanului Enigma Otiliei de George Cãlinescu. Avatar al harpei, care înregistra în cheie mitologicã tensiunea dintre cer si pãmânt, pianul, reprezentând aici suprapersonajul textului romanesc, conoteazã în Enigma fiinþa scindatã a Otiliei în drumul ei în cãutarea fericirii. Astfel de modalitãþi de abordare a textului literar fac obiectul analizei critice a primei pãrþi a volumului, incursiunile în spaþiul narativ marcând aspecte inedite (sau nu) ale basmului, povestirii, nuvelei ºi romanului românesc. Aceasta, însã, se încheie în notã liricã, prin analiza volumului lui Alexandru Ciocâlteu, Rugãciuni de prisos, precum ºi prin câteva opinii despre poezia lui Liviu Ioan Stoiciu. Prima parte a cãrþii se istoveºte astfel într-o notã ce caracterizeazã strict temele literare existente în operã, renunþându-se la nivelul mitic ºi simbolic al interpretãrii critice, fapt evident ºi în ultimul studiu, Proza în costum postmodern. Dar aceastã abandonare în finalul primei pãrþi al analizei mito-simbolice a textului anunþã întrucâtva stilul celei de-a doua parþi a cãrþii, Întâmpinarea eseului, care se vrea o reflectare în oglindã a spiritului critic al celor care interpreteazã textele literare. Aceastã parte se defineºte astfel ca o modalitate de portretizare a autorilor vizaþi, þinând cont de principiul autoportretizãrii, pe care Constantin M. Popa îl enunþase la început. Savoarea interpretãrilor din prima parte, puse sub semnul miticului, se transformã, în Întâmpinarea eseului, în veninul împroºcat, probabil, cu funcþie catharticã, asupra fenomenului literar, a cãrui cãlãuzã continuã sã fie autorul Braþului de la Lepanto. Intenþia de stârpire a mãrãcinilor din literaturã se pãstreazã, însã expresia ei devine acum sarcasticã. Valoarea eseurilor analizate este îndoielnicã pentru autor, motiv pentru care acesta nu-ºi poate ascunde aversiunea ce se manifestã aproape ca o mâncãrime nevroticã a pielii, aºa cum apare ea din studiul Ceremonialul urgenþei: Eseistica dedicatã timpului recent, cu puþine excepþii, crediteazã speculaþiile dupã ureche, emoþiile filistine, o anume simptomatologie a dezastrului, fãrã sã distingã între apatie, confuzie, disoluþie, pervertire, satanizare ori victimizare. Bântuite de fundamentalisme diverse, conduse mereu deliberat, previzibil, de interese mai mult sau mai puþin oculte, asemenea scrieri manevreazã un imaginar al Rãului de anterioritate imediatã. Vinovaþi sunt, întotdeauna, predecesorii, campioni ai malversaþiunilor ºi ai eºecului generalizat. Un portret ingenios schiþat prin tehnica reflectãrii în oglindã este cel al cronicarului absolut al literaturii

134 raport despre starea criticii literare 133 postbelice, cum este denumit de autor, Nicolae Manolescu. Munca incitantã a acestui critic în reperarea valorilor literare aproape cã a reuºit sã se elibereze de epigonismul critic românesc legat de numele lui Cãlinescu în domeniu, dar a creat, în schimb, el însuºi un epigonism în rândul criticilor contemporani. Postaþi în ipostaza unor ucenici, cei care au analizat opera criticului Manolescu se aflã în imposibilitatea de a-ºi câºtiga propria independenþã în expresie, aºa cum este ºi cazul lui Mihai Vakulovski, primul monografist al marelui critic, cu volumul Nicolae Manolescu, monografie, antologie comentatã, receptare criticã. În privinþa acestuia, Constantin M. Popa opineazã just: aruncând asupra scrierilor sale o privire încãrcatã de admiraþia juvenilã a neofitului care amplificã ecourile prestigiilor reale ºi binemeritate, constituite în timp, fãrã necesarã detaºare ºi presupusa acuitate a demersului exegetic Cercul lui Fãt-Frumos, deschis la începutul studiului, se închide în analiza finalã a criticii contemporane româneºti prin titlul Tema postmodernistã, care schiþeazã o criticã ce urmeazã parcursul marilor teme literare, propunându-ºi defalcarea operelor literare în funcþie de ele, aspect fructificat de anumiþi critici ca Maria-Ana Tupan sau Mihaela Ursa. Pãstrându-ºi rolul ambiþios de balizaj în literatura românã, Constantin M. Popa, aflat mereu în cãutare a valorii, renunþã la intransigenþã, la judecata negativã a textelor, atunci când are senzaþia cã a descoperit Opera: Scrisã cu vervã, dar ºi cu luciditate tehnicã, într-un limbaj care evitã uzura moralã a formulelor consacrate, cartea lui Ion Buzera era mai mult decât o promisiune: ea conforma o vocaþie de cercetãtor interesat, în egalã mãsurã, de actul interpretãrii ºi de criteriile lui. Aceste remarci elogiatoare sunt rar întâlnite în Braþul de la Lepanto, deoarece cãlãuza itinerarului beletristic ºi critic pare sã admitã cu greu valoarea unui studiu critic contemporan, din simplul motiv cã acest aspect nu este unul caracteristic perioadei literare actuale. Românii din lumea noua sau tratat cultural despre români în viziune paseistã Fascinaþia tãrâmului promisiunilor, exercitatã dintotdeauna de þãrile mai mult sau mai puþin private de libertatea devenitã proverbialã a americanilor, reprezintã, pentru Gabriel Stãnescu, autorul studiului Românii din lumea nouã (Criterion Publishing, 2003), o provocare la cercetarea cauzelor si efectelor acestui fenomen ce a dus la un exod românesc semnificativ. Cartea este, în acest sens, o analizã a valorilor native ºi adaptative la românii americani, pentru cã nu stilul de viaþa american imitat de românii din România intereseazã ºi îngrijoreazã analistul, ci cel care a dus la stabilirea românilor în SUA. Viaþa pe care o experimenteazã oamenii o datã ajunºi în America face obiectul interesului autorului, preocupat de românismul de peste hotare ºi deopotrivã de teoretizarea pattern-ului manifestabil sau nu în afara graniþelor româneºti. Textul este structurat în douã pãrþi. Prima parte a studiului formuleazã teorii referitoare la personalitatea de bazã, la pattern-ul unei culturi naþionale, apelând la lucrãri antropologice celebre, din care se extrag noþiuni fundamentale pentru definirea fenomenului înregistrat. A doua parte a cãrþii aplicã ceea ce se explica teoretic în prima parte, prin reproducerea unor interviuri luate românilor ce au trãit deja frustrãrile vieþii americane. Nivelul academic al primei pãrþi, mai puþin accesibil cititorului neavizat, devine o lecturã lesne de întreprins, chiar plãcutã, pentru acelaºi lector, în cea de-a doua parte, în care se împãrtãºesc experienþe americane, într-un dialog direct cu sursa acestora, românii care sunt deja cetãþeni ai SUA. Privit ca un compendiu de culturã generalã, studiul Românii din lumea nouã satisface setea de cunoaºtere a lectorului, fixând cu rigurozitate ºtiinþificã termenii expuºi. Astfel, conceptul de pattern este reprodus din lucrãri ca Pattern-uri de Culturã sau Configuraþii de Culturã în America de Nord de Ruth Benedict: astfel acesta este un cadru formativ al culturii unui popor prin care se descoperã ºi exprimã fizionomia, ideologia, obiceiurile ºi stilul de viaþã etnicã al acestuia. O datã creat, acest model se dezvoltã organic de la o generaþie la alta, de la o etapa de viaþã social-economicã la alta, fiind asimilat de societate ºi acþionând ca forþã modelatoare a activitãþii sociale respective. Un alt termen vehiculat de cartea lui Gabriel Stãnescu este cel de personalitate de bazã, preluat din studii ca Fundamentul cultural al personalitãþii de Ralph Linton: Conceptul este valabil pentru orice societate ºi desemneazã acea configuraþie de personalitate la care participã marea masã a membrilor societãþii ca rezultat al unei experienþe timpurii comune. Tipul de personalitate de bazã nu corespunde însã personalitãþii totale a individului, ci mai degrabã sistemelor proiective, sau, cu alte cuvinte, sistemelor de valori-atitudini care constituie baza configuraþiei personalitãþii individului. Specificul naþional reprezintã un alt punct de reper al valorilor româneºti, ºi acesta e argumentat de Gabriel Stãnescu pe aceeaºi cale a livrescului ºtiinþific. De aceastã datã e invocat studiul lui Mihai Ralea, Etnic ºi estetic, termenul, ca ºi ceilalþi mai sus menþionaþi, fiind regãsit în stratul paremiologic al literaturii noastre populare. Spre exemplu, proverbul care caracterizeazã colectivitatea românã Omul tot mereu învaþã ºi nu se învaþã reliefeazã o autorealizare a personalitãþii, cum precizeazã Gabriel Stãnescu. În afara termenilor care motiveazã valorile morale, culturale, comportamentale specific româneºti existã ºi un scurt istoric al emigraþiei noastre în SUA, absolut necesar temei propuse a fi reflectatã în Romanii din lumea nouã. Se formuleazã astfel o primã antitezã, la nivel teoretic, între lumea nouã ºi cea veche, între America ºi stratul arhaic, tradiþional românesc, existent în fiecare individ ce opteazã sã locuiascã pe tãrâmul fãgãduinþelor. Aceastã antitezã va fi confirmatã ºi de nivelul practic, aplicativ al lucrãrii, de seria de interviuri care va întãri ideea unei nostalgii create de un fond ancestral prezent în însãþi fiinþa autorului. Fapt pentru care tratatul valorilor opozitorii româneºti, native si adaptative, se poate defini ca o operã de atitudine paseistã ºi nici pe departe ca operã patrioticã, militând pentru pãstrarea neîntinatã a valorilor etern româneºti. Tonul general ce caracterizeazã o astfel de lucrare altminteri, argumentatã ireproºabil respirã în totalitate un paseism evident, o atitudine melancolicã ce rãzbate din spatele oricãrei afirmaþii libere sau dependente de sursa citatã. Cel mai bine pare însa sã redea acest fapt însãºi întrebarea retoricã a autorului, pusã în Introducere : Cum este posibil, aºadar, sã se reducã diversitatea culturalã a comunitãþilor etnice la un conglomerat în care particularitãþile fiecãrei culturi în parte ar putea dispãrea ori topi în ceva nedefinit? Procesul de americanizare a românilor plecaþi din diverse motive în SUA este unul de duratã, transformarea neproducându-se brusc, ci în timp, fãrã a anula însã ereditatea culturalã. Noul sistem de valori pe care românul americanizat ºi-l apropriazã nu exclude fondul vechi, ci, dimpotrivã, construieºte pe aceastã bazã deja existentã, creându-ºi o forma optimã de manifestare. Tocmai aici intervine acea notã nostalgicã, înrãdãcinatã în fondul valorilor native româneºti, care se permanentizeazã în fondul valorilor nou-create, în loc sã fie anihilate, omogenizate în masa celor americane.

135 134 raport despre starea criticii literare Modificãrile survenite la nivelul zestrei valorice româneºti sunt relevate de autorul studiului prin mãrturiile emoþionante ale românilor americanizaþi interviuri care relateazã reacþii ºi transformãri subite ale fondului ancestral românesc pus sã acþioneze în situaþii de crizã. În marea lor majoritate, interviurile enunþã ºi analizeazã motivul emigrãrii sau exilãrii politice în SUA, dupã care descriu ºocul de adaptare ºi formarea unui nou tipar valoric în care reperele devin altele, mai mult sau mai puþin visate în momentul plecãrii din tarã. Pictorul Ovidiu Lebejoara reprezintã, spre exemplu, cazul artistului ce-ºi pãrãseºte patria în absenþa unei considerãri reale a valorii sale, optând pentru o viaþã în America deoarece ºtia cã acolo va fi apreciat, chiar supraestimat, conform nivelului de pãstrare ºi valorizare a potenþialului creator în acest stat: Am plecat din România revoltat de mascarada zilnicã care era la toate nivelurile, nu numai în artã. Am venit în America unde, dacã are cine sã plãteascã, îþi poþi cumpãra ºi diplomã de geniu, mai ales în aceastã artã modernã, liberalã ºi subiectivã. Primul impact care a ºocat a fost cel care a produs rapid deziluzionarea emigrantului, care-ºi formase o imagine idilicã asupra tãrâmului fãgãduinþei. Ulterior acestui moment a urmat cel al acomodãrii la noul regim de muncã, în care a conºtientizat puterea banului ce ordoneazã totul în societatea americanã. Tot în acest interval de timp realizeazã cã arta ºi-a pierdut caracterul sacru, ancestral, subordonându-se ºi ea obligatoriu forþei dolarului american: Apoi am învãþat cã arta nu mai are caracter simbolic, sacral, cã tot ãia i-au furat imaginea ºi o folosesc împotriva omului. Iar prostituþia intelectualã este bine plãtitã. Astfel de istorii sunt reiterate parþial, prin anumite elemente ale lor, în fiecare din interviurile înregistrate, cãci dincolo de nota distinctã a fiecãruia existã probleme comune, ce apar în cadrul comunitãþii românilor americanizaþi: acomodarea, ºocul aculturalizãrii, pãstrarea religiei ortodoxe sau catolice neîntinate, acþiunea în spaþiul larg conturat pe temei mercantil, în care stãpâneºte nestingherit dolarul american. Etc. Critica foiletonistcã Un studiu clasic al lui I. A. Richards, Principii ale criticii literare, teoretiza trei însuºiri de bazã absolut necesare criticului literar: Sã fie capabil sã experimenteze fãrã excentricitãþi starea de spirit cuvenitã operei estimate. Mai apoi, sã poatã deosebi experienþele dupã trãsãturi mai puþin superficiale. În al treilea rând, sã fie profund judecãtor al valorilor. Altfel spus, orice interpretare a unui text literar presupune un act critic în trei etape: emiterea primelor judecaþi generale referitoare la atmosfera degajatã de textul literar, defalcarea acestei atmosfere în nuanþe diferite ca intensitate ce þin de profunzimea textului ºi finalizarea analizei prin reperarea atentã a elementelor ce conferã valoarea operei literare în cauzã. Toþi aceºti paºi se regãsesc încã ºi în critica foiletonisticã contemporanã; fãrã pretenþiile unui studiu critic amplu, analiza literarã în foileton redã, într-o primã fazã, tonul general al scriiturii ºi subiectul care l-a generat, pentru ca ulterior sã detalieze pe aspectele definitorii ale textului ºi, foarte rapid, sã emitã opinii referitoare la valoarea sau nonvaloarea operei. Definitã ca rezumat analitic, acest tip de lecturã a textului literar urmãreºte sã popularizeze cãrþi ºi nume încã necunoscute în panoplia literarã romaneascã, cãrora le dã un loc ºi o identitate artisticã. Ora cãrþilor deschise (Editura Forum, Cluj, 2003) de T. Tihan reprezintã, în acest sens, un anticariat în care cititorul rãsfoieºte pagini de romane, poezie ºi dramaturgie, însoþite de generoase prefeþe ce-i oferã rãspunsuri la multe întrebãri ce se pot ivi pe parcursul unei lecturi rapide, efectuate în faþa tarabei librarului. Cãrþi al cãror titluri ºi autori aºteaptã pecetea primelor lecturi ale cititorului lor, se lasã expuse privirii critice ºi acceptã astfel un numãr de înregistrare în catalogul fãrã sfârºit al scrierilor. O orã petrecutã în aceastã imaginarã librãrie actualizeazã o perspectiva asupra operei contemporane, direcþia îmbrãþiºatã de speciile ºi genurile literare prezente ale literaturii române. Aceasta este miza studiului critic al lui Tihan, în cele douã pãrþi ale sale: I. Creaþie ºi actualitate. Reacþii si atitudini, II. Pagini de literaturã contemporanã. Maniera de abordare a criticului o reprezintã critica pozitivistã, obiectivã, care preia ºi comenteazã la rece elementele de bazã ale operei literare în cauzã, încercând reperarea acelor pãrþi care conferã valoarea ºi scot din anonimat atât autorul, cât ºi textul în sine. Într-o epocã în care pulsaþia cotidianului era înregistratã la o temperaturã fluctuantã, textul literar nu avea cum sã fie altfel decât proteic, pentru a exprima cât mai fidel realitatea imediatã. Acest tip de literaturã nu poate reclama un alt mod de criticã decât cea foiletonisticã, scurtul metraj analitic ce oferã o viziune urgent-necesarã asupra fenomenului literar. Misiunea de reperare a adevãratelor valori literare pe care criticul foiletonist o respectã cu stricteþe, devenind chiar un scop obsedant într-o perioadã în care non-valorile tind sã domine, împiedicã promovarea pseudo-literaturii care se contura ca model de scriiturã, începând cu cel de-al ºaselea deceniu al secolului XX: Bãrãgan de V. EM. Gãlan sau Bariera de Teodor Mazilu. Exista în rândul criticilor contemporani, fie ei de naturã foiletonisticã sau nu, o necesitate acutã de a justifica actul interpretãrii, de a-l defini, înþeleasã ca o datorie faþã de cititor. Tihan cautã circumstanþe atenuante în ritmul rapid de proliferare a textelor literare ºi invocã importanþa incontestabilã pe care o joacã critica foiletonisticã în dezvoltarea criticii româneºti actuale, justificând în acest mod însãºi condiþia sa de creator: Criticul este provocat de excesiva ei proliferare sã apeleze la spaþiul pe care i-l oferã cu generozitate periodicele culturale sau strict literare pentru a-ºi insera rapid ºi eficace opinia pe care, altãdatã, în alte condiþii, o putea amâna pe seama unui studiu tihnit, exhaustiv. El este pus azi sã discearnã, fãrã mult timp de gândire, între valoare ºi nonvaloare, pentru a rãmâne fidel misiunii lui, aceea de a fi conºtiinþa de sine a unei literaturi. Pe de alta parte, în literatura românã critica foiletonistã are deja o tradiþie glorioasã, fiind practicatã sistematic sau parþial de mai toþi criticii reputaþi pe care i-am avut în perioada interbelicã. Între criticã ºi foiletonism se poate stabili o relaþie de intercondiþionare, dupã cum apreciazã autorul în Dileme ale criticii foiletoniste, studiul care deschide prima parte a cãrþii, Creaþie ºi actualitate. Reacþii ºi atitudini, definind astfel natura criticii foiletoniste: Termenii criticã ºi foiletonism se aflã doar aparent într-un raport de antinomie. Reevaluaþi, ei pot semnifica o relaþie de compatibilitate, de adecvare ºi, chiar dacã mai rar, una de identitate. E însãºi ºansa de a exista a criticii foiletoniste. Partea a doua a studiului lui Tihan se vrea, în mare parte, o punere în practicã a principiilor criticii emise în prima, urmãrindu-se, în acelaºi timp, scoaterea din umbrã a unor texte literare ce au fãcut de ani la rând istoria literaturii române: Cãci ele au tins sã exprime o istorie care rãmâne încã în multe privinþe de clarificat. Pagini de literaturã contemporanã reprezintã astfel o ilustrare a proteismului literaturii române actuale, nuvelã, roman, dramaturgie, liricã, ce se sforþeazã sã anuleze anonimatul scriitorului sau caracterul insignifiant al conþinutului textului; nãzuind totodatã sã redeschidã cititorului dorinþa

136 raport despre starea criticii literare 135 de lecturã. Cele mai multe din numele autorilor ºi al operelor sunt aproape necunoscute de cititorul neavizat: Teodor Murãºanu, prezentat biografic ca poetul care a încercat stiluri lirice deja lansate pânã sã-ºi capete propria modalitate de exprimare, Gheorghe Pituþ, poetul care-ºi creeazã propria mitologie poeticã în volumul Cine mã aparã, Nicolae Prelipceanu cu volumul Antu, Negoiþa Irimie ºi ceea ce a schimbat în universul sãu liric volumul Echilibru indiferent, Dan Constantinescu, poetul prezentat în aceeaºi manierã biografic definitorie doar la modul general, Hristu Cândroveanu, al cãrui lirism este dominant livresc. Etc. Totuºi, lirica actualã devine un subiect interesant de rãsfoit la modul foiletonistic cu atât mai mult cu cât numele scriitorului are deja rezonantã în literatura contemporanã, cum e acela al lui Ion Pop, dublat în plus de importanþa sa de o activitate de critic literar. Ca la un târg de carte, numele se succed rapid, operele îºi schimbã înfãþiºarea, permiþând o generoasa ofertã de interpretare, atât a liricului, cât si a epicului sau a dramaticului, unde, în mare parte, autorii nu ºi-au vãzut încã remarcatã opera. Genul dramatic este individualizat prin creaþii ca drame ale puterii, aparþinând lui Ion Omescu, înzestratul dramaturg, aºa cum îl denumeºte Tihan. Interesantã devine pentru ochiul critic literatura în colaborare, aºa cum este cazul pieselor de teatru semnate de Vasile Rebreanu ºi Mircea Zaciu. Deºi cele douã nume reprezintã personalitãþi afirmate în mod individual, primul în proza contemporanã, al doilea în critica literarã ºi jurnal, efortul unei creaþii în tandem uimeºte în primul rând sub aspectul contribuþiei fiecãruia la compunerea pieselor de teatru, ºtiut fiind faptul cã orice creaþie trebuie sã poarte marca stilisticã a cuiva. Epicul reprezintã ºi el un teren generos deschis analizei critice, de la povestire ºi pânã la roman. Aici apar nume celebre precum Mircea Horia Simionescu, Sorin Titel, Radu Tudoran, dar ºi nume care-ºi aºteaptã încã celebritatea în rândul cititorilor neavizaþi : Ion Arieºanu, Leonida Neamþu, Constantin Cubleºan. Indiferent de genul sau specie literarã analizatã, textul critic îºi rezervã de la început ºi pânã la sfârºit rolul de a valorifica literatura mai ales în mãsura în care ea exprimã realitatea ºi adevãrul contemporan: Literatura româna îºi poate consolida poziþia în cadrul mai larg al culturii ºi artei contemporane doar apelând la realitate ºi adevãr. Ceea ce i se pare extrem de important criticului foiletonist Tihan este faptul cã romanul contemporan, dupã ce s-a eliberat de ºabloanele unei literaturi aservite, ºi-a luat sarcina de a produce povestea propriei noastre deveniri istorice, naratã pe principiul esenþial al adevãrului: Romancierul se reîntoarce, tot mai insistent, în ultima vreme, la dramele care au marcat devenirea noastrã istoricã. Horea POENAR Despre eleganþã Tezele de doctorat sunt o pacoste considerabilã pe spatele fragilei critici româneºti. Mereu cu un complex de inferioritate (mãrit considerabil de reacþia tipicã a scriitorului român care nu prea înþelege încã la ce e bunã critica, atunci cînd nu se rezumã la a construi socluri), criticul român e prea speriat ca sã îndrãzneascã prea mult ºi totuºi prea interesat de sine ca sã nu fie atent la orice e bun la dosar. Iar teza de doctorat a devenit un fel de carte verde prin care analistul dovedeºte cã îºi face meseria bine, în conformitate cu normele stabilite (ºi e bine cã existã norme, pentru cã altfel unde am ajunge?). Criticii lansaþi înainte de 1989 au pãstrat în imensa lor majoritate o deferenþã tandrã pentru textul critic bine structurat, academic, blindat cu citate ºi bibliografie la maximum. Nu întîmplãtor aceastã generaþie de critici a reacþionat entuziast la vraja structuralismului ºi a impus niºte standarde pe care ºi le-a dorit perene (fireºte ºi pentru faptul cã le-ar fi asigurat probabil o posteritate mai liniºtitã...) Ba mai mult, prin anii 80, Nicolae Manolescu, sub presiunea celorlalþi, se vede nevoit sã-i citeascã atent, cu creionul în mînã, pe cîte-un Genette sau Bachelard, pentru a nu fi acuzat de prea mult accent pus pe intuiþie. Teza de doctorat publicatã (aproape în mod obligatoriu) e un parazit malign pe corpul istoriei literare. Zeci de monografii terne ºi ilizibile, studii comparatiste sufocate de trimiteri pînã la dispariþia fireascã a oricãrei idei originale, studii pe concepte teoretice ce se rezumã la masive conspecte din cãrþi încã netraduse, toate în valul tulbure al unei critici care îºi înþelege menirea pe linia unei analize epurate de creativ, pe osatura unor structuri ºi metode împrumutate ºi, mai ales, într-o criticã înþeleasã ca un act pasiv, ulterior ºi ghidat de un obiect literar ce poate fi descris în sine. Urma structuralistã se vede peste tot: în textele criticilor impuºi înainte de 1989, în critica multor universitari, în percepþia criticii la nivelul scriitorilor. Fireºte, va fi greu pentru un poet sau prozator român sã înþeleagã cã istoria literaturii nu mai e o succesiune de eroi, cã rolul criticii nu mai e de a asigura posteritate, cã o carte de literaturã nu îºi conþine calitãþile într-o stabilitate în afara istoriei, iar criticul trebuie doar sã le observe. ªi cã, mai ales, critica nu e ulterioarã. Ea face literatura. Istoria literarã e doar o succesiune de viziuni critice, de modalitãþi de receptare care jongleazã cu autorii ºi cãrþile în virtutea acestui joc dinamic ºi creativ. Prozatorii ºi poeþii nu sunt protejaþi de vreun canon. Ei sunt doar materia primã a criticii, aceasta fiind singurul spaþiu în care literatura are acces la un orizont istorial (intersubiectiv, creativ ºi instabil). Dar în România noastrã, aici ca în multe alte domenii, trebuie sã admitem cã existã douã tipuri de criticã: unul analitico-tematic a cãrui realizare majorã e întotdeauna o carte de tipul unei teze de doctorat ºi unul creativteoretic care se ocupã de episteme, de poetici, de orizonturi literare. Primul tip e mai la îndemînã: pînã la urmã, dacã existã o metodã, un stil, destui o pot învãþa. De la mediocri pînã la critici cu prestanþã, acest tip de criticã satureazã piaþa româneascã. Dã bine la televizor ºi în presã ºi la catedrã. E un mod de viaþã. Cei care îl practicã ºtiu cum stau lucrurile, cum se scrie o monografie, cum se face o analizã, cum se demonstreazã o tezã. E benign din punct de vedere social: atrage, totuºi, atenþia asupra faptului literar. Securizeazã. Liniºteºte. Al doilea tip de criticã e mai puþin prezent. Puþine cãrþi îl conþin. Are un singur avantaj ºi e deajuns dacã îl pomenesc aici: ne-a cam dat criticii majori de la Maiorescu încoace. Patria de hîrtie, cartea Nicoletei Sãlcudeanu apãrutã la Aula în 2003, e o tezã de doctorat. N-am sã pun însã punct aici ºi sã semnez, pentru cã lucrurile spuse mai sus nu se doreau o pregãtire pentru un verdict rapid, aseptic ºi elegant, cum ar spune Muºina. Dar am sã încep cu neajunsurile cãrþii. E sufocatã de citate, din care mai puþin de o treime sunt justificate. Ia în calcul, pe linia utopiei exhaustive a tezei de doctorat, tot felul de autori mãrunþi pentru a le dovedi deseori lipsa de conþinut ºi erorile tezelor pe care le conþin. O carte de criticã nu ia în calcul criticii minori, doar pentru cã s-au ocupat de aceeaºi problemã. Criticul nu e un animal necesar, nu îºi asigurã prezenþa în posteritate prin agãþarea de o temã. Sau nu ar

137 136 raport despre starea criticii literare trebui sã se întîmple astfel. Analizele critice ale autoarei sunt de prea multe ori cuminþi, tematice, de manual, ferinduse mereu de afirmaþii apãsate ºi de ambiþii prea mari. Existã apoi tonalitatea supãrãtoare a tezei de doctorat, izul de analizã ºtiinþificã în condiþii de maximã siguranþã, în care criticul poartã costum de protecþie ºi se miºcã greoi într-o camerã închisã etanº dinafara cãreia cititorii privesc cu senzaþia clarã cã nu sunt implicaþi ºi cã aceastã detaºare e spre binele lor. Pentru cã aici greºeºte cel mai mult primul tip de criticã pe care-l defineam mai sus. Securizeazã aºa cum agenþiile de turism o fac cu turiºtii americani ºi japonezi: vezi Parisul din autocar, Niagara de la distanþã considerabilã ºi vulcanii din avion. ªi astfel critica devine o sumã de fotografii într-un album de familie. Nu v-aþi închipuit niciodatã criticii mîngîindu-ºi propriile cãrþi pe raft aºa cum noi toþi ne privim duioºi fotografiile vechi fãcute, cum iarãºi ar spune Muºina (oare de ce e aºa prezent în acest text?), la Întorsura-City, pentru cã la Paris ajung cei care au un dosar respectabil, doldora de dovezi conforme normelor? Asta mai rãmînea de adãugat: criticii primului tip sunt ºi cei care au cea mai bunã imagine socialã ºi cele mai multe vize pe paºaport. Mã îndoiesc însã cã Nicoleta Sãlcudeanu are foarte multe vize pe paºaport. ªi asta nu doar pentru cã e un critic tînãr (o altã categorie care ar merita discutatã, dar nu o mai facem, pentru cã oricum ea va învinge). Ci pentru cã nu e, culmea, un critic de primul tip. Da, Patria de hîrtie e o hainã care o cam strînge pe alocuri, dar asta se simte. Mai mult chiar, autoarea nu o ascunde. κi asumã statutul de a face criticã aºa cum nu i se potriveºte. ªi se salveazã prin ironie. Printr-o mirabilã, superbã energie, cu un tonus plãcut, cu respiraþia proaspãtã a unui aer de dimineaþã. Ludicul þîºneºte chiar în inima gravitãþii. Afirmaþiile mari, pompoase (plãcerea supremã a tematiºtilor desciptivi), autoarea ºi le tempereazã repetat, le micºoreazã raza de acþiune pînã acolo unde cititorul, cu ochiul tot mai aproape de text, e nevoit sã admitã cã literatura exilului (de care se ocupã Nicoleta Sãlcudeanu) nu e descrisã, nu e explicatã, ci cã totul se face, se amestecã, se reaºazã într-un spaþiu ce îi aparþine autoarei ºi unde ea le gãseºte loc nu numai unor Goma, Vintilã Horia sau Þepeneag, ci în primul rînd cititorului. Cu umilitatea unui discurs abia îndrãznit, abia mijit, îmi permit o ludicã ºi minusculã aventurã lipsitã de veleitãþi conceptuale, fãcînd o simplificatoare ºi, categoric, naivã împãrþire la trei spune Nicoleta Sãlcudeanu în momentul în care expune ceea ce ar trebui sã fie teza cãrþii. Îmi închipui zîmbetele comisiei doctorale în momentul în care au acceptat afectuoºi acest joc tineresc, fãrã fireºte sã-l ia cîtuºi de puþin în serios. În fond un limbaj (ºi, la fel, o metodã) e o închisoare prin care vezi lumea. Tot ceea ce e dincolo e interpretat prin prisma a ce e între ziduri. Mai trebuie însã sã spun cã întodeauna existã un afarã? Eu unul am luat în serios jocul autoarei ºi am vãzut cã împãrþirea e într-adevãr discutabilã, dar cã, totuºi, în interiorul ei totul se reaºazã. Iar analizele nu ezitã (din pãcate pe spaþii prea mici) s-o încalce, sã treacã înspre altceva, mai palpitant, mai profund. Analiza pe Goma e îndrãzneaþã, alertã ºi incomodã. În trecere ea anunþã ºi o chestiune care din marginalã ar putea deveni, altundeva, majorã: mã întreb însã, în registru pur teoretic, de amorul artei, ca joc virtual strecurat în absolutul ficþiunii speculative: de ce n-ar exista ºi un postmodernism disident?. Ochiul atent va observa ºi va gusta din plin stilul critic al Nicoletei Sãlcudeanu, vizibil ºi numai din acest citat (sînt deja douã, voi încerca sã nu mai citez). Toatã pregãtirea, ocolul, atacul indirect asupra problemei nu sunt cred o dovadã de insecuritate ºi fragilitate teoreticã, ci dimpotrivã o necesarã reafirmare a faptului cã orice act critic e o speculaþie cu valabilitate contextualã ºi, cu toatã aceastã limitare, e lucrul cel mai important pentru care existã istorie literarã ºi pentru care meritã sã te amorezezi de artã. În analiza pe Þepeneag, Nicoleta Sãlcudeanu nu ezitã în a observa cã orice originalitate în spaþiul românesc n-a fost ºi nu este deloc fondatoare pentru exterior. Lui Petru Dumitriu îi este foarte clar exspusã neîmplinirea scriitoriceascã, iar proza lui Vintilã Horia nu-ºi poate ascunde caracterul desuet. În fond eseul autoarei e în întregime o analizã a unor neadaptaþi care n-au avut nici mãcar ºansa împlinirii prin scris. Mulþi mediocri, mulþi incapabili de a se desprinde de strategii ºi stiluri vechi, exilaþii sunt mai puþin o sumã de scriitori, cît o categorie socialã. Nicoleta Sãlcudeanu scrie mai mult un studiu de mentalitate pentru care foloseºte ca materie primã literatura. Obsesiile autorilor, problemele lor de identitate, de stabilitate sunt urmãrite pe firul unei analize interesate mai mult de ontologic, de experienþa revelatorie cum ar zice Podoabã a unor indivizi fãrã altã istorie ºi altã patrie decît cea de hîrtie. De aceea cartea Nicoletei Sãlcudeanu are ceva din stilul lui Michel Foucault ºi asta îi vine foarte bine. Dacã n-aº bãnui cã, asemeni oricãrui doctorand, autoarea e sãtulã de tema aleasã, i-aº sugera sã elimine citatele, sã renunþe la descriptiv ºi sã scrie o carte pe linia ideilor de care acest volum musteºte ºi care deseori sunt încorsetate. Asta nu înseamnã cã Patria de hîrtie nu e o carte bine scrisã. Doar cã ambiþia cãrþii e mult mai micã decît puterile autoarei. E ca ºi cum posteritatea ºi-ar aminti de Al. Cistelecan ca de autorul unei monografii pe Pillat. Aº zice cã la Vatra existã un model care meritã notat pentru cã încet, dar sigur, face valuri (mari!) în aceste timpuri ale unei noi critici: Virgil Podoabã. Iar în scrisul Nicoletei Sãlcudeanu mai e ceva care meritã notat: eleganþã. Adriana STAN Despre incizii reuºite Consecvent gândului cã nu-þi probezi talentul de povestitor decât având ceva propriu de povestit - relatându-þi propria experienþã revelatoare, eseul lui Virgil Podoabã (Anatomia frigului, Ed. Ecco, Cluj, 2003), construit dintr-un cuceritor orgoliu de a fi gãsit ceva propriu de citit, e o experienþã de reeditare a unei opere ce îºi necesitã comentariul. Tentativa de a re-fenomenaliza textul printr-un alt tip de discurs decât al sãu - descriptiv ºi comprehensiv în cazul de faþã - ia forma unei analize arhi-minuþioase, paradoxal motivatã de o cheltuire fãrã rezerve în interstiþiile operei, de o voitã deschidere pe care privirea ciclopicã, analiticã nu ar face decât sã o potenþeze. Esenþialã pentru aceastã curajoasã analizã simili-fenomenologicã este existenþa unui stadiu de fascinaþie ante-criticã faþã de textul vladian, prinderea sugestiei esenþiale a acestuia legitimând o anatomie esteticã îndrãgostitã, în virtutea cãreia textul nu mai e disecat atât pentru simpla explorare, cât pentru o tandrã vizualizare, ce-ºi doreºte sã confirme cartea, în loc sã-i epuizeze conþinuturile. Parcursul critic va fi unul de motivare a acestei fascinaþii ante-discursive prin revelarea punctului arhimedic al sensibilitãþii textului, metoda lui Virgil Podoabã apropiindu-se aici extrem de mult de sensul originar al lui met hodos, acela de parcurgere împreunã(cu), dirijatã prin prisma captivitãþii în mirajul textului. Analizã motivatã de o îndrãgostire, lectura bazatã pe aceastã formã de prejudecatã nu pare, cel puþin iniþial,

138 raport despre starea criticii literare 137 prejudiciatã cumva în substanþa ei argumentativã. Identificând, în Drumul spre Polul Sud, tematizarea unei experienþe revelatoare, preexistente, care umple fondul operei ºi o investeºte cu sens, eseistul mizeazã curajos pe o recontextualizare a acesteia într-un spaþiu de semnificaþii larg ontologice ºi metafizice ce constituie, de fapt, o nealiniere la poetica narativã standardizatã, standardizantã ºi supraindividualã a optzecismului. Întradevãr, descrierile negative (unde nu trebuie plasat textul vladian) de care uzeazã aceastã grilã quasi-misticã îºi asociazã o greu represibilã reticenþã faþã de fantezismul minor ºi jocurile de limbaj ale textualismului optzecist, insistând, prin contrast, pe substanþialitatea intrinsecã a unei scriituri scutite de compromisul discursului- cârpealã. Ex-centric aºadar prin comparaþie cu formele cunoscute de specularitate a limbajului, universul vladian e susþinut, prin dimensiunea existenþialã ce-l animã, printro subtilã, dar sigurã reinstaurare a centrului configuraþional, ca subiect (creator) niciodatã alungat ºi care-ºi pãstreazã statutul în limbaj ºi exprimarea de sine. Pãcat textualist prin excelenþã, cum ostentativ afirmã eseistul. Este însã acest salt din planul incidentalului canonic doar o profesare gratuitã a unui inefabil al operei ce ar scãpa oricãror determinãri, exercitându-se ca mediere a fascinans-ului? Virgil Podoabã observã cu justeþe cã premisa autenticitãþii textului e realizatã concret ca autenticitate de sine a subiectului ce, tematic, se înfãºoarã în jurul propriei axe, reducându-ºi progresiv zonele de aderenþã la celãlalt, în vreme ce, la nivelul experienþei creatoare, îºi coreleazã suveranitatea (suficientã sieºi pe plan existenþial) cu o altã necesarã suveranitate co-participantã (cititorul). În felul acesta, emoþia, ca stare preexistentã ce in-formeazã opera, s-ar converti în co-moþie, superioarã valoric ºocului textual gratuit prin pãstrarea unui echilibru al individualitãþilor, ce îºi permit sã se regãseascã ºi sã se recunoascã una pe cealaltã în spaþiul impenetrabil al unui ceva al lor, în ultimã instanþã. Experienþã a solitudinii eufemizând coabitarea cu moartea; experienþã revelatã ºi fãcând posibilã privirea faþã-cãtre-faþã. E, poate, promisiunea cea mai flatantã pe care lectura lui Virgil Podoabã þi-o inoculeazã, înþelegând acum cã doar o privire monstruoasã, hiper-minuþioasã (nu cantitativ, ci în palierele existenþiale) s-ar adecva operei, ea însãºi monstruoasã pin disproporþia între lungimea ºi intensitatea sa, prin privirea ce iscodeºte atât de departe. Frumoasã prin aceastã propunere de psihopatologie ce nu ar ucide misterul, ci i-ar descrie doar, în umile elipse hermeneutice, originea, analiza riscã totuºi sã-ºi piardã din prospeþime ºi autenticitate prin amânarea lui quod erat demonstrandum într-un aflux de justificãri; dupã ce îºi argumenteazã o tezã suficient de pertinentã, motivatã nu ca simplu exerciþiu retoric, ci ca formã de lecturã participativã, eseistul se grãbeºte în a gãsi discursuri adjuncte, care sã confirme poetica vladianã, îºi dizolvã, pe alocuri codul personal iniþial atât de convingãtor - într-un limbaj conceptual palimpsest, ce se hazardeazã în apropieri inedite ( frigul este o variantã de extaz similarã prin intensitate erotismului bataille-an, motivul dublului expliciteazã reificarea celuilalt în marcellianul el ) ºi cautã spaþii de convergenþã tematicã dintr-o la fel de grãbitã dorinþã de a ieºi din zona unui postmodernism resimþit ca minor. Efortul de refenomenalizare a operei ar fi câºtigat poate mai mult în autenticitate prin ieºirea de sub povara acestei diacronii negative. Cu atât mai mult cu cât firul principal al excursului critic, rãmas fidel fibrei textului, e alimentat de un atât de deconcertant mixaj de dragoste, suspiciune, servilism, autoritate sau simþ ludic în raport cu epicul originar, încât îþi vine greu þie, cititor de-al doilea nivel al lui Alexandru Vlad, sã nu te molipseºti, dacã nu de una din din formele de pasiune mai sus enumerate, mãcar de înnebunirea absolut carismaticã a eseistului. A cãrui incizie anatomicã nu e sterilizare forþatã, ci spectaculoasã punere în scenã. Monstruoasã tocmai pentru cã îºi propune ºi reuºeºte sã nu fie antisepticã. Elena VOJ Un dandy din alte vremuri Este o purã întâmplare sau poate nu numai atât faptul cã textul lui Ion Iovan (din Mateiu I. Caragiale, portretul unui dandy român, Editura Compania, Bucureºti, 2002) ºi figura lui Mateiu Caragiale se scufundã iremediabil în apele inadecvãrii la timp. Privit din prezentul sfârºitului de secol XIX ºi început de secol XX, cazul Mateiu Caragiale este re(arhi-)cunoscut prin autoexilul epatat cu atâta convingere ºi conjugat cu reala conºtientizare a unei realitãþi care nu îi oferã niciodatã nimic mai mult decât o ocheadã scepticã. Prezentul anilor 2000 întâmpinã lucrarea lui Iovan cu aceeaºi reþinere cu care ar trata orice iniþiativã nepostmodernã. O apreciere a calitãþii textului de faþã ar necesita o sufocantã luare-împreunã de prefixe ºi prefixoide ataºate unor adjective la fel de evazive ca scopul lucrãrii de acest gen. Cu siguranþã, efortul investit în cercetarea ºi elaborarea feliilor de viaþã mateine vizeazã o încercare de resuscitare, o dez-vãluire, dincolo de tainã, a figurii ce troneazã paginile Crailor, însã demersul urmat - calea pe care aproape nimeni nu o mai alege astãzi - este un semn de inadecvare. O primã lecturã - cãci cartea nu solicitã o relecturã -, o lecturã aproape de relaxare, o uºoarã digestie a faptelor consemnate ºi reluate, aduce noutatea detaliului interesant, nu neapãrat revelator, brodând o atmosferã cu iz matein, aºa cum neam fi aºteptat: se insistã asupra pauperitãþii contrastante cu fineþurile ºi preþiozitãþile acestui pretins dandy român, asupra revoltei împotriva figurii paterne, a pasiunii pentru heraldicã Frânturi dintr-o existenþã înregistratã ºi în ficþiune se perindã pe paginile lucrãrii cu un aer de déjà-vu uþor prãfuit. În numãrãtoarea inversã a anilor înregistraþi pe marginile foii, Iovan reconstruieºte discursuri: ici fragmente de jurnal, colo impresii din epocã ale vocilor autorizate, ici demers obiectiv pe tiparul analizei ºtiinþifice, colo stropi de subiectivism - toate în rezonanþele unui patefon care pare a repeta un refren auzit în premierã ºi, totuºi, atât de familiar! Ovidiu PECICAN Efectul Poantã Dupã apariþia cãrþii lui Petru Poantã Efectul Echinox sau despre echilibru (Cluj-Napoca, Biblioteca Apostrof, 2003, 174 p.), unii dintre recenzenþi au început sã vorbeascã despre ea ca despre prima monografie dedicatã grupãrii revistei studenþeºti Echinox. Deocamdatã, însã, deºi între timp a apãrut ºi volumul criticului Nicolae Oprea privitor la poeþii aceleiaºi reviste (o alãturare de altfel utilã ºi respectabilã a unor cronici de carte), prima monografie îºi mai aºteaptã încã scrierea ºi apariþia.

139 138 raport despre starea criticii literare Eseul lui Petru Poantã este subsumabil mai curând genului memorialistic, atât prin unghiul relatãrii, cât ºi prin decupajul subiectiv (ici dilatant, colo grãbit ºi capricios). Nu în ultimul rând, el este astfel pentru cã însuºi autorul îl calificã încã din capul locului drept o reverie eseisticã ºi memorialisticã (p. 5). Este adevãrat însã cã estimãrile ºi situãrile critice nu lipsesc cu totul, Petru Poantã nedezminþindu-ºi vocaþia principalã nici atunci când se situeazã deliberatã în teritorii reglate de alte reguli. Ca literaturã criticã, volumul s-ar lãsa încadrat genului elogiului, critica neavând de-a face, în sensul tare al termenului, cu materia abordatã în cazul de faþã. Carte agreabilã, scrisã inteligent, cu un condei transparent, fãrã obscuritãþi voite, Efectul Echinox este, astfel, o contribuþie la însãºi literatura grupului echinoxist, nicidecum un popas evaluator propriu-zis prin scrutare metodicã ºi argumentare strânsã al acesteia. Autorul este interesat înainte de orice sã combatã calificãrile pripite ale epocii ºi miºcãrii, sã-ºi retraseze portretul de adolescent ºi tânãr studios ( p ), sã-i portretizeze afectiv pe corifeii revistei. El scrie despre naºterea revistei Echinox, despre primii redactori ºi, mai ales, despre uimirile, admiraþiile ºi bucuriile sale legate de toate acestea (p. 5). Memorialistic este acest text în linia cãrþii lui Radu Mareº Manual de sinucidere (2003). Ca ºi colegul sãu de la Tribuna, care se ocupa doar de primele luni ale devenirii postcomuniste a redacþiei sale, criticul stelist focalizeazã asupra unui moment unic dintr-o istorie mult mai lungã, istorisindu-l într-o logicã subiectivã ºi selectivã ale cãrei reguli le elaboreazã singur. El preferã sã aplice grile noþionale deja confecþionate, calificând pe urmele lui Michel Foucault -, nu Echinox-ul, ci reveriile sale pe seama revistei, drept o... heterotopie. Astfel, el ajunge sã gloseze cu privire la beneficiile iraþionale ale unei ideologii dogmatice [comunismul n. O. P.] (p. 5) ºi confundând, în fraza imediat urmãtoare, propria reverie cu fenomenul însuºi care, acum, devine una cu proiecþia ce i se aplicase: Echinoxul a fost ºi el o asemenea heterotopie, explicabilã mai curând prin probabilitate ºi interdeterminare decât prin niºte cauze precise. Cauze precise ale apariþiei grupãrii ºi revistei studenþeºti au existat însã, chiar dacã Petru Poantã preferã sã nu le discute. Memorialistul se repliazã în zona micului sãu cerc de prieteni literaþi, optând sã nu discute marile împrejurãri ale istoriei care, altminteri, numai lipsite de consecinþe nu puteau fi pentru devenirea membrilor grupului ºi a profilului grupãrii.... Nu voi pune apariþia revistei în relaþie cu primãvara de la Praga, bunãoarã, ºi nici cu deschiderea spre Occident a politicii partidului comunist. Acestea au favorizat, probabil, decizia administrativã privind înfiinþarea publicaþiei, însã n-au determinat impulsul originar al fenomenului echinoxist (p. 5). Eseistul este, desigur, liber sã-ºi selecteze domeniul de interes, modalitãþile abordãrii ºi chiar distribuirea accentelor. Totuºi, rãmâne absolut neclar cum se putea naºte Echinoxul din simpla pasiune a unor studenþi pentru literaturã într-un context dominat de o presiune ideologicã fie ºi ne-maximalã, deocamdatã cum era România joncþiunii dintre comunism ºi naþionalism, operatã chiar pe atunci de regim. Acelaºi context istoric era însã ºi cel în care alþi studenþi din lagãrul socialist un Jan Palah, de pildã înþelegeau altminteri raportarea la exigenþele oficialitãþii, luptând cu mijloace specifice împotriva oprimãrii. Anul 1968 a fost, de altfel, un an-limitã nu numai pentru studenþimea cehã sau rãsãriteanã, confruntatã cu invazia pe tancuri a socialismului real într-o þarã prietenã, la fel de satelitã în raport cu Moscova precum altele. În întreaga lume, de la Paris, Roma ºi Milano pânã la campusurile americane, tinerii studioºi au manifestat în sensul unui protest în raport cu alcãtuirea establishmentului. Ar fi fost util de ºtiut ce anume înseamnã pentru Petru Poantã cã în lumea româneascã a anilor 60 o revoltã interioarã a izbucnit public în forma unui entuziasm generalizat (p. 6). Entuziasmul acela mi-l amintesc ºi eu, cu ovaþiile ºi scandãrile ritualice la apariþia liderilor comuniºti în tribune sau în vehiculele bine anturate de forþele de Securitate, dar el nu avea nimic dintr-un fapt autentic de viaþã, ci mai curând era o expresie a adaptabilitãþii mulþimii ieºite din deceniul deportãrilor ºi arestãrilor politice. Sau, dacã este vorba despre entuziasmul literaþilor exprimat de lirica ocazionalã ce flanca obligatoriu volumele în multe dintre cazuri, nici acesta nu era prea sincer, dupã cum o dovedesc astãzi antologiile apãrute între timp, care nu reþin, în majoritatea cazurilor, acele produse perisabile. Singurul entuziasm real pare sã fi fost, în împrejurãrile zilei, cel exprimat în legãturã cu poziþia antimoscovitã a lui N. Ceauºescu afirmatã din faimosul, istoricul, balcon la invazia sovieticã în Cehoslovacia. Dar el avea sã marcheze abia scurta perioadã urmãtoare, cam pânã la asumarea de cãtre dictator a funcþiei de preºedinte al României, cu sceptru lãcuit. De asemenea, descrierea epocii este, iarãºi, halucinantã. Egalitatea ºanselor devenise o realitate. Învãþãmântul de toate dragele, gratuit. Acestea nu sînt mituri ale comunismului. Cliºeele discursului postdecembrist de dreapta aruncã întreaga epocã în tenebrele istoriei. Dar eu am fost acolo ºi Universitatea nu mi-a pus în mânã documente de partid (p. 6). Egalitatea ºanselor de care vorbeºte Petru Poantã nu îi privea, desigur, nici pe foºtii copii de chiaburi, boieri ºi alte categorii de aºa-numiþi duºmani ai poporului, nici pe foºtii deþinuþi politici. Iar dacã un roman ca Bonifacia lui Paul Goma mãrturiseºte despre posibilitatea continuãrii studiilor dupã ieºirea din detenþie ca despre o restaurare tardivã a finalului anilor 60, aceasta nu înseamnã totuºi - s-a ºi vãzut! cã Goma a beneficiat de aceleaºi ºanse cu oricare alt cetãþean român. De acord cã pentru mulþi dintre românii epuraþi, aceastã egalitate relativã de ºanse exista. Puteai, adicã, sã studiezi gratuit în ºcolile de toate gradele. Dar nu trebuie uitat cã unii erau mai egali decât alþii, iar pentru anumite facultãþi þi se cerea expres un dosar care sã demonstreze cã nu eºti un potenþial duºman al poporului. Iar ceea ce spun eu se referã la tot intervalul care a urmat morþii lui Dej pânã la cãderea comunismului. În fine, a spune cã la Universitate nu se studiau documentele de partid este de-a dreptul deconcertant. Sã fi uitat autorul orele de socialism ºtiinþific, obligatorii pentru toþi studenþii, indiferent de formaþia lor? Oare Petru Poantã nu a fost membru al A.S. C.-ului, nu a fost prezent, în cei patru ani de universitate, la nici o orã de învãþãmânt politico-ideologic? Dacã aºa stau lucrurile, într-adevãr, la Universitatea domniei sale P.C. R.-ul era ca ºi inexistent. Însã nu ºi în restul României. S-ar putea obiecta cã insist prea mult asupra unui context pânã la urmã irelevant pentru calitatea mãrturiei eseistului. Tot ce se poate, numai cã, în afara unor asemenea precizãri, mult din ceea ce a însemnat Echinoxul nu se va mai înþelege, iar mãreþia ºi micimea unei epoci, în dozele specifice pe care ea le presupune, vor rãmâne imposibil de cuantificat. Fãrã acestea, multe dintre paginile cãrþii sunt portretele subiective, cvasi-atemporale, ale unor echinoxiºti din prima generaþie, elaborate în maniera lui Mircea Micu (însã fãrã anecdotica acestuia). E bine cã Efectul Echinox... existã. Cartea lui Petru Poantã se citeºte cu interes ºi speranþã. Elucidãrile ºi estimãrile critice ºi istorico-literare sunt de aºteptat însã din altã parte.

140 gesta hungarorum 139 Kato la slujbã Ady ENDRE În preacinstita noapte de Crãciun Micuþa Kato, servitoarea popii, ªi-a aruncat copilul în omãt, L-a aruncat în hãul nopþii. Dup-aia, clãtinându-se pe drum, Micuþa Kato, servitoarea popii, S-a înfãþiºat, aºa cum se cuvine, La cuvioasa slujbã de Crãciun. ªi rumenul popã, jupânul lui Kato, Cu turma lui blândã, slãveau intonând : Lãudat fie domnul din ceruri Care prunc sfânt a trimis pe pãmânt, Acolo în Betlehem sã se nascã. Se-nfioarã Kato, se frânge. De undeva de sus, din Betlehem, Pruncul sfânt o priveºte ºi plânge. Scrisoarea lui Zozo A venit la Paris un fecior Cu haine strãine ºi sãrutul la fel. Bietul meu Charles, nu mã certa pentru el. Fata la Paris e-o floare tristã, Cum îºi deschide diafana cupã, Vine el, Banul, sã o rupã. Trupu-mi firav tremurã, îi e fricã, Pe-o biatã floare cine o-ngrijeºte? E nevoie de rouã, ºi roua se plãteºte. A venit la Paris un fecior Cu ban strãin ºi sãrutul la fel. Bietul meu Charles, nu mã certa pentru el. Bãtrâna Kun Cu aprigã voinþã a luptat Zece copii pe lume s-aducã. În bojdeuca-i cu coperiº de paie, Nevasta lui Kun se pregãteºte de ducã. Pe laviþã, bãrbatul ei tuºeºte Dintr-un plãmân ca un caval stricat ªi glasu-i ºovãie, se poticneºte. Afarã-i iarnã, vânturi grele bat. Doi neajutoraþi, striviþi de soartã Se uitã ochi în ochi, în chinul morþii. Adie peste coperiºul de paie Aripa vechiului înger al sorþii. În veci bucurii n-au avut; au rãmas. Puzderia de copii s-a împrãºtiat În lumea mohorâtã-n patru zãri. Nu mai au vlagã, sângele-i uscat. Toate li se perindã, lampa veche, truda, Copii, bulendre, umilinþa lumii; La urmã vine cumplita poruncã : Poftim, tuºeºte, scuipã-þi plãmânii. Bãtrânul Kun se cufundã-n trecut, De petrecerea nunþii îºi aminteºte. E-n stare sã omoare. Pâlpâie lampa, Bãtrâna femeie din moarte-i zâmbeºte. A scris Tatiana În raza de amurg care dispare Mai recitesc rãvaºul ei cernit. Se tânguie Tatiana, plânge-n tainã Dupã un dor care-a pierit. Cumplit mã doare ceea ce îmi scrie, Puhoi de lacrimi inima mi-o scaldã......ªi totuºi, totuºi, în scrisoarea ei Sufletu-mi înfiorat tresaltã. Deschid mereu micuþul ei rãvaº... Tatiana plânge de umilinþã... Vai, vis de copilã neprihãnitã, Spre tine mã plec cu credinþã. Tatiana plânge... oare e tot ea Cu suflet pur ºi fãrã tânguire Care iubeºte tainic, în secret, Care iubeºte numai din iubire. Tatiana plânge. Taina ei o plânge, Visul acela curmat, Secretul ce îl înþelege ªi în care eu atâta mã zbat. Eram damnatul cel pãcãtos De o femeie spre hãu aruncat. ªi de pe coama stâncii ascuþite Sufletul Tatianei m-a scãpat. Nu ºtiu mãcar de-i rumenã la faþã Sau palidã, sau e ceva plãpând. Atâta bãnuiesc, cã e curatã, Cã-n suflet am doar dragoste ºi cânt. Tatiana scumpã, nu cumva sã crezi C-am râs de-acel rãvaº, ºi nu mai plânge. Tu ai salvat sufletul meu pãgân Trecãtoru-mi suflet ce se stinge. Într-o birjã hodorogitã Regina mea, fãcliile-s aprinse, Caleaºca auritã porneºte, Azi ne vom amesteca cu vulgul Tu ca reginã iarã eu ca rege. Vezi, strãlucitoarea mare de trãsuri De sub copacii albi, ca de paradã, Doar pentru noi unduieºte-n luminã Pe tine ºi pe mine sã ne vadã. Regina mea, îndepãrteazã-þi vãlul: În seara asta favoruri acordãm. (Hodorog, hodorog, vechea birjã ªi noi, atât de palizi, tremurãm.) Regina mea, dorinþele ne sfarmã. Pereche pe pãmânt n-a fost vreodatã Râvnind la piscul vieþii ca ºi noi ªi-n veci nu a fost una mai sãracã. Am merita toatã rãsplata lumii

141 140 gesta hungarorum Pentru sufletul nostru deplin. Cu toate astea, noi, pe drumul vieþii Suntem cãlãtori care cerºim. Sunt rege eu, iar tu eºti o reginã, În veci n-om avea tronuri sã stãm? (Hodorog, hodorog, vechea birjã ºi noi, atât de palizi, tremurãm.) Cântecul omului care jeleºte Uºor, în camera tãcutã, Parcã aºez pe catafalc Pe cel de mine însumi evitat Pe mine însumi, de mine uitat. Cu fiecare mort pe catafalc Inima veselã îmi bate, Nu-s eu acela ºi Parcã o veselie mã strãbate. În orice noapte, Alt cântec, alt rând De vin pentru altul La fiecare orând. Mereu, tot mai puþine Visele-mi rãmân, Iar eu sunt tot mai vesel, Parc-aº umbla cântând. În toiul nopþii, în toiul nopþii În cântec parcã tresalt Despre cum m-oi aºterne Pe mine însumi pe catafalc. Orfan de mine însumi ªi nejelit de nime, Nimenea pe lume Nu va ºti de mine. Drum de cãruþã în noapte Astãzi cât de hârbuitã e Luna ªi noaptea e-un pustiu tãcut, Cât de trist ºi eu astãzi sunt Cât de hârbuitã e astãzi Luna. Tot întregul parcã-i sfãrmat, Chiar flacãra abia de mai palpitã ªi orice dragoste-i pieritã, Tot întregul parcã-i sfãrmat. Mã poartã o cãruþã rãblãgitã, Dupã ea parcã se þine un vaiet Jumãtate e tihnã, jumãtate e urlet, Mã poartã o cãruþã rãblãgitã. O floare neagrã ai vãzut Când ai vãzut-o în calea ta Ai rupt ciudata floare neagrã. Sã te ierte bunul Dumnezeu Dacã asta poate fi greºealã. În zori de zi, pe drum de negustori O inimã de vânzare ai vãzut, Dragã þi-a fost, cu izul de iubire, Numai eu n-am ºtiut. Supus greºelii ºi triºat, Nu ºtiu, sãrmanul, ce-aº mai da. Tributul sângelui mi-l iei: Juneþea ta. Vara þãrãneascã Pe urmele domneºti ºi tomnatice Ale zilelor mele ciudate ºi ºovãitoare Umblã un þãran frumos, un þãran strãbun: Vara, Vara toropitoare. Fericit cel de Varã iubit, E fiu al ei, cu fericirea-ntreagã. Fericiþi copiii verii sunt, Oameni plini de vlagã. Fericit cel ce-ncepe din nou, Fericit ºi viaþa-i dã liman, Fericit care coseºte vesel, Fericit acel care-i þãran. Vara, Vara e cel mai bun tatã. Împarte împãcare ºi în putere creºti. Îmi scot pãlãria domneascã În faþa Verii þãrãneºti. Vara, Vara nu stã sã viseze. Coseºte, cântã, nu e-n alergare, Secerã cu forþã, cu siguranþã, Fericitã ºi arzãtoare. Eu sunt copilul mândrei Toamne, În faþa mea-i Iarnã, în urmã Varã Bolnav pribeag al nimãnuia, Mor în Primãvarã. Triumfãtoare, Vara calcã peste mine, Molatecã ºi veselã, grãieºte astfel: ªi copilul ãsta cândva a fost al meu, Dar prea s-a grãbit, sãrmanul de el. Iuda ºi Isus Bãtaia mea de inimã-nfocatã O dãltuiesc pe Golgota, în piatrã. Hristoase, poet al meu ºi sfântul meu avut, Eu te-am vândut. Visele tale erau în inima mea, Am fost sufletul ºi copia ta, Cu o coroanã pe cap te-am preamãrit, Te-am iubit. ªi te-am vândut, o, Prinþ al meu Pentru cã Viaþa-i Dumnezeul meu Pentru cã am ºi eu vise de preþ: Sunt un poet. N-ascult vorbele-þi sfinte, nu le doresc, Nu-mi trebuie imperiul tãu ceresc. Mãtase ºi bani vrea o fatã Care pe mine mã aºteaptã.

142 gesta hungarorum 141 Sunt mârºav? Viaþa e mârºavã. De ce cuvântul nu mai are vrajã? De ce doresc cu suflet chinuit, cu dor, Desfãtarea arginþilor? Arunc piatra-mi scrisã, o cuprinde adâncul, Pe mii de ani se zguduie pãmântul ªi doar târziii, pãcãtoºii ochi plini de tristeþe M-or înþelege. Caii morþii Pe drumul alb cu pulbere de lunã Când pãcurarii cerului Adunã turmele de nori, cu toþii, Nepotcoviþi aleargã cãtre noi În trap întins vin caii morþii. Tãcuþi sunt, iuþi ºi criminali, Pe ºalele lor, a cavalerilor umbrã, Tristã ºi surdã a cavalerilor umbrã. De teamã ºi luna se-ascunde, ei vin Pe drumul presãrat de lunã. De unde vin, ºi cine ºtie tâlcul? Scãriþa ºeii-ºi dezleagã, rãmân. Lumea întreagã e în amorþire. Întotdeauna zveltul cal e liber ªi-ntotdeauna-i ºa fãrã stãpân. Acel în faþa cãruia se-opresc Pãleºte ºi se urcã-n ºa ªi cu el pe drumul alb galopeazã, În nopþi presãrate de lunã, Dupã alþi pasageri. E Moartea. Râs ºi plâns Sã râzi e greu, sã plângi e mai uºor : Când explodez în râs cu mare poftã, Încremenite parcã se retrag ºi ele În inima-mi, lacrimile mele. Plâng alþii, jelesc cu lacrimi de apã Numai lacrima mea e uscatã. Nebun ºi ciudat e-al meu plânset : Sãlbatec ºi neliniºtit; e râset. Sunã ca o amintire, ca un þimbal, Ca o alarmã acest râset, Ca ceva demult apus. Parc-aº rãspunde unui blestem ancestral. Traducere: Teodor BORZ ºi Molnár LÁSZLÓ KÁNYÁDI Sándor Kányádi Sándor (n la Porumbenii Mari, jud. Harghita) este una dintre prezenþele impunãtoare, de-a lungul unei jumãtãþi de veac, în peisajul liricii transilvãnene. A debutat cu volumul Înfloreºte cireºul (Virágzik a cseresznyefa) în 1955 la ESPLA, într-o perioadã dominatã de mari poeþi precum: Tompa László, Méliusz József, Szemlér Ferenc, Szabédi László, Horváth Imre, Horváth István ºi alþii. Primele volume, a cãror substanþã liricã este dominatã de nostalgie, de frustrãrile pe care le trãieºte tânãrul plecat dintr-o lume patriarhalã în care rânduielile dãinuie de la începutul lumii parcã, de delicata evocare a acestui spaþiu în care naturii i se atribuie însemnele unei divinitãþi protectoare, volume al cãror discurs încã pare ºovãitor, nu reuºesc sã-l impunã în ochii criticii. Abia cu volumul Deconectare (Kikapcsolódás) începe drumul puternic ascendent al destinului sãu literar. Fraza se limpezeºte, se schimbã radical ºi se lãrgeºte aria tematicã, componenta nostalgic-melancolicã este împinsã spre fundal, imaginile se încarcã cu simboluri ºi semnificaþii sugerate cu rafinament, construcþiile parabolice sunt tot mai frecvente, aluziile de mare fineþe fac dovada cã poetul ºi-a aflat drumul propriu ºi a devenit stãpân pe mijloacele sale de expresie. Poezia nu mai are sincope, se limpezeºte. Limbajul frust, fãrã încãrcãturi stilistice inutile, serveºte ideea care este proiectatã spre receptor pe un drum eliberat de orice obstacole care ar putea sta în calea receptãrii. Citindu-l pe Kányádi, s-a instalat impresia cã transilvanismul pe care l-au conceput ca program creatorii din jurul revistei Helikon abia acum ºi-a aflat poetul care sã-i dea o concretizare artisticã majorã. Kányádi este transilvãnean prin tot ce simte, gândeºte, creeazã ºi sperã. El este Transilvania în chip de om. Dupã volumul de debut, a mai publicat: Dansul pescãruºilor (Sirálytánc) în 1957 tot la ESPLA, Deconectare (Kikapcsolódás) în 1966 la Editura pentru Literaturã, Cai verticali (Függõleges lovak) în 1968 la Editura pantru Literaturã. În 1969 scrie piesa Tragedie pentru douã persoane (Kétszemélyes tragédia), apoi Casa sãrbãtorilor (Ünnepek háza), pusã în scenã de Teatrul de Nord din Satu Mare. În 1970 apare volumul antologic De la pom la pom (Fától fáig) la Editura Kriterion, aceeaºi editurã tipãrindu-i în 1978 volumul Crepuscul (Szürkület). Poezii roºiinegre (Fekete-píros versek) în 1979 la Editura Magvetõ din Budapesta. Coamã ºi cãpãþânã (Sörény és koponya) în 1989 la Editura Csokonai din Debreþin. Existã þinuturi (Vannak vidékek) în 1992 la Editura Dacia. Din creaþia sa a apãrut în 1982, la Editura Kriterion, un volum în traducerea lui Paul Drumaru sub titlul Monolog interior cu uºa deschisã. Kányádi a scris ºi publicat un numãr impresionant de cãrþi pentru copii (versuri, poveºti, istorioare). De asemenea, a depus o asiduã activitate de traducãtor. În 1964 a publicat la Editura pentru Literaturã volumul Moartea cãprioarei, tãlmãciri din lirica lui Nicolae Labiº. Din poezia lui A.E. Baconski a publicat Clipa mutã în 1965 la Editura pentru Literaturã ºi Autoportret în timp (Önarckép az idõben) în 1979 la Editura Europa din Budapesta. La aceeaºi editurã, a publicat în 1982 o selecþie din lirica lui Ioan Alexandru sub titlul Iubire imaculatã (Szeplõtlen szerelem). În 1985, la Editura Móra din Budapesta, a publicat cartea de versuri pentru copii Gura lumii de Tudor Arghezi. În 1990, cu titlul Õsz-Herbst, la Editura Kriterion din Bucureºti, apare o ediþie bilingvã din creaþia lui R. M. Rilke.

143 142 gesta hungarorum Memoria mea (Emlékezetem) îmi pare a fi o nesfârºitã rolã de film mut despre tot ce am trãit, am visat pânã acum ºi ce am moºtenit îndãrãt pânã la mituri, pânã ºi despre negura primordialã pãstrez câteva secvenþe, cu violentã claritate mi se releveazã uneori constructorii de piramide, Mohács ori Petõfi frãmântând în mâini pipa în timp ce se încãlzeºte; la fel de clar îmi amintesc Nilul, însoritele dumbrãvi elene, pe care nu le-am vãzut niciodatã, cum îmi amintesc stropii autumnali de rouã pe tufele de aluni ai copilãriei ori o întunecatã camerã rusticã ocrotind o dupã-amiazã plinã de zbucium. Derulez, derulez filmul ºi-ncerc, la o secvenþã ori alta, sã potrivesc cuvinte În seara aceea (Azon az estén) În seara aceea cerul era ca un oraº evacuat în grabã, în care fugarii înspãimântaþi au uitat luminile aprinse. Deºi încã niciunde nu s-au arãtat semne rãu-prevestitoare, numai în zori s-a putut zãri pe orizontul privirii o avangardã prudentã: câteva roiuri de negurã rarã. A apãrut apoi ºi grosul oºtirii ºi înainta dinspre nord, est, vest spre sud. Filamentele Cãii Lactee s-au întunecat pe rând, Carele cereºti, ca niºte tramvaie deraiate, zãceau într-o rânã. Apoi s-a întunecat deplin. Norii au invadat cerul ºi au vestit slobozirea la jaf. La care cetele disciplinate ºi reþinute pânã atunci, au trecut la un jaf demenþial: frângeauspãrgeau, au smuls conductele de apã, au spart ferestrele, au aruncat afarã candelabrele aprinse. Lucra în ei furia stearpã cã n-au gãsit pe nimeni. Mãcar un rãtãcit, un potrivnic, o femeie sau mãcar un prunc cu care sã dea de pereþi, dar nimeni. Au sfâºiat pernele, pilotele, apoi, dupã câteva zile, pentru cã nu puteau face nimic altceva, au proclamat pacea. Iar acum e pace. Ninge Legendã (Rege) És akarva, akaratlan ûzik ismét szakadatlan...* ARANY Undeva, în neguri de poale de codru, tãcuþi cãlãreþi umblã-n buiestru, dealuri ºi lãstari în valuri blânde se leagãnã în urma lor. Cerbul a dispãrut fãrã urmã, poate pe veci. ªtiu bine toþi, dar sã se-ntoarcã nu mai au putere. ªi unde s-ar întoarce? De când au pornit, câte primãveri ºi câte seminþii ºi-au scuturat floarea în urma lor! Vom vinde ºaua, se gândeºte conducãtorul, dacã nevoia ne-o va cere, ºi la urmã ºi caii, de nu va fi altã cale, dar sã nu pierdem cerbul din amintire. κi va alege un popor ºi va crea cândva istorie aceastã superbã amãgire despre care ºi eu cred cã e mai mult vis decât realitate. Poate îl vom zãri odatã, ºi de nu, e mai bine. Vom înnopta aici, se-ntoarse ostenit spre tovarãºi, vom îmbuca ceva, apoi cu zorii vom merge mai departe. Pare un loc potrivit, poate ºi cerbul înnopteazã undeva aici în desiºuri. Presimt ºi-un izvor pe aproape. De-i aºa, adu apã, ºamane. ªamanul se-ntoarce jubilând cu burduful: Ai presimþit bine, craiule, urma-i acolo, s-a adãpat de curând. Focul se-nteþeºte vesel ºi de nãdejde nici oboseala n-o mai simt. ªi eu i-am vãzut urmele, copile, trebuie sã fie aici prin apropiere, când vei creºte, sigur îl vei gãsi * ªi iar ºi vrând, ºi nevoind, îl hãituiesc necontenit... Totul va fi frumos cândva (Egyszer majd szép lesz minden) Totul va fi frumos cândva, crede-mã, de teama toamnei ºi a iernii iubirea ne va despuia. Sta-vom atunci în luminã, ca ramuri în floare, ºi mândri vom purta purele noastre coroane. Nu ne vom teme de-ntuneric; priveghind, luna plinã drumurile suferinþei le va umple de luminã. Fum (Füst) 1964 Despre spaþiile locuite de om, de la gestul sfidãtor de legi al lui Prometeu încoace, fumul trimite ºtire pânã departe. De când locuitorul pãmântului se încãlzeºte, fierbe, prãjeºte, aprinde, incendiazã ºi incinereazã, de când fumegã istoria umanitãþii. Fumul uºor, albastru, al focurilor serii, fumul devastãrilor, al rugurilor, al crematoriilor a afumat domestic? deasupra noastrã tãria de care se þin soarele, luna ºi stelele. Stau pe deal, fumez, din vale se înalþã spre razele aproape orizontale ale soarelui fumul transparent al cinei; dar memoria olfactivã-gustativã mi-e iritatã de fumul insuportabil al creierelor. Undeva sunt arse cãrþi? 1965

144 gesta hungarorum 143 Toamnã (Õsz) Zadarnic împung turlele cerul, glasul de clopot se risipeºte ca o ceaþã. Undeva, o bãbuþã scormoneºte cu bastonul în covorul de frunze ºi-ncuie cu privirea, ca pe-o curte pãrãsitã, Atotcuprinderea. Autodevelopare (Önelõhívás) Credinþe, superstiþii, datini, idei, þeluri, fecioare goale, vise; gânduri pentru pâine ºi viitorul fiului meu, trufia moralei ºi a legii, falimentul; poem, vanitate, greaþa de mâine, imagini miºcate, muiate în moarte, iluzie. În cuºcã (Ketrecben) Nu mã mai privi atât de fioros, sfâºie-mi odatã beregata. Cine amânã poate pierde, nu aºtepta pânã ºi-n mine se dezlãnþuie fiara. Ce se va-ntâmpla atunci? Va putea lãcrima iar aceastã Europã civilizatã, se poate relua vechea melodie, cã regretãm-ne cãim pentru pãcate. Ce aºtepþi? Viscerele tale de sângele meu sunt însetate. Vei scãpa cumva de mizeria mustrãrilor umanitare. Crede-mã: cu omul se umple cel mai ieftin burdihanul. Nu judeca precum istoria care pe sine se izbeºte cu pumnul Nu te jena cã-mi contemplu cu îndurerare înfulecarea; cã m-am nãscut prea devreme, este greºeala mea Kodály nu se mai poate înnora pe vecie se-avântã braþul cerul se umple de raze ºi deja vine porumbelul aduce ramura de mãslin fericit cel pe al cãrui genunchi poate cãlãri un popor 1974 Ultimul monolog al artistului K. Gy. (K. Gy. színmûvész utolsó monológja) poate numai maºinistul a întârziat cu cortina poate numai maºinistul sunã rãsunã aplauzele duduie s-ar cuveni o plecãciune o ieºire la rampã dar nu mã pot ridica pentru cã mãgarul de maºinist maºinistul de serviciu zac deci aproape nemiºcat am repetat de multe ori dar încã nu mi-a ieºit atât de bine niciodatã nici cehov nu putea descrie mai bine aici în oraºul meu natal într-o camerã de hotel în seara premergãtoare premierei e minunat e minunat ca ºi aceste femei aici în jurul patului meu câte sunt doamne ºi toate în alb câte au fost ºi a venit kossuth ºi stau aici biberach lucifer trigorin tetierev bunã seara domnule caþavencu presimt o mare farsã temã pentru o scurtã istorioarã prea stimaþi bipezi sã-i spunã cineva acelui maºinist sã coboare în sfârºit cortina aceea zoltán zoltán szakhmáry zoltán artistul este ºi el doar un om mai vanitos decât ceilalþi îi place sã se scalde-n aplauze e mai sincer decât ceilalþi dar acestea nici nu mai sunt aplauze e însãºi marea oceanul eterul sau ce naiba marele meu iehova tainic viaþa mea tu o vei vrea cândva sã vii dupã ea doar ºi s-o duci ei bine o sã mã ridic sus stimate preamãrite cu îngrijoratã iubire stimaþii

145 144 gesta hungarorum mei prieteni gata jos cu masca gata cu comedia în acest potir pe care îl ridic acum nu-i ceaiul înlocuitor al bãuturii otrãvite ori vreo licoare îmbãtãtoare ci eu însumi sunt ars pânã la cenuºã plângeþi vã rog voi care aplaudaþi tot mai îndepãrtaþi care puteþi muri puþin cu mine ºi acum ca de atâtea ori voi pentru care am trãit pânã la capãt atâtea vieþi amare ºi atâtea dar atâtea minunate morþi noapte bunã Ostinato am vãzut cum l-au îmbrâncit pe poet ca pe un hoþ am vãzut cum l-au umilit pe poet ca pe un hoþ am vãzut cum l-au condamnat pe poet ca pe un hoþ 1977 Uneori trece (Olykor átvonul) Mai trece uneori cu miros de fum caravana de ºatre a copilãriei trece uneori se spune cã au înºfãcat de ici-de colo câte un copil ce-i privea cu gura cãscatã cã au fost ºi din aceia cãrora le-au smuls limba cu cleºti încinºi pe cei ce au ridicat glasul împotriva lor i-au prefãcut cu vrãji în câini înlãnþuiþi sub care ºi cã nici n-au plecat se pare sãlãºluiesc ºi-acum la margine de sat ºi-n fiecare amurg ei slobozesc din sacii lor murdari întunericul Continuitate (Folytonosság) 1976 am vãzut ºi eu care n-am furat nicicând am început sã mã tem ca un hoþ 1972 Hunyadi fam. Balla Bálint Mormântul sãu e gol ca al Mântuitorului dar Paºtele întârzie zadarnic îl roagã glasul de clopot în fiecare binecuvântatã amiazã Apáczai 1974 stã cu spatele nu-i putem vedea chipul n-a avut timp sã se întoarcã pentru a-l putea imortaliza într-o statuie fotografie dacã ar fi existat blitzuri ºi fotografi în timpul explicaþiilor ori în timp ce încurajator arunca o privire spre cei ce-i vin în urmã zadarnic însã surâsul sãu i-ar fi îndemnat la calm pe zeloºi mergem deci în urma sa spre unde snopii de luminã din privirile predecesorilor ne indicã direcþia poteca din faþã îl urmãm precum învãþãceii sãi la vremea aceea mergând de la alba iulia la cluj boccea baston armã ni-e numai limba maternã 1975 a fost un loc de sacrificii sanctuar lãcaº pãgân creºtin mai apoi câteva fragmente cu muºchi mai aratã zidul de altãdatã acum e doar locul iarbã pomi ºi tufe s-au oploºit în liniºtea sa ca sã trãiascã pasul recunoaºte cãrarea strãveche oricând ai veni dumnezeu e acasã 1974 Cântec nud (Dísztelen dal) nu rostesc eu ce-i de nespus cãci mã tem cã m-ar strivi de l-aº rosti nu sunt erou o eroii nu angajaþi suntem cu toþii podarii eterului cu o mâzgãliturã de panã ne pot concedia ori cu o fluturare de mânã ca odinioarã pe lachei angajaþi de bunã voie pentru cã nimeni nu ne-a constrâns o nu numai cã circumstanþele vezi bine acelea întotdeauna sunt date mai mult nu-i aºa speranþa unui fix lunar ei º-apoi pensia o libertatea mã rog aºa cum a spus un scriitor personalitate

146 gesta hungarorum 145 remarcabilã mã rog a fost o idee a secolului al optsprezecelea nu-i aºa a secolului al douãzecilea este pensia dacã o vom apuca ºi asta e aºa mã rog pe tot globul poate ºi în altã parte unde dacã mai existã civilizaþie Se pune deja fundaþia... (Már alapozzák...) se pune deja fundaþia liniilor demodate se fixeazã deja ºinele nu peste mult poate porni tramvaiul întârziat dar va fi vreodatã baricadã Putere (Hatalom) am desfãºurat sulul cererilor îmi spuneam pãsul îl repetam al meu ºi al nostru dar el cu ochi mijiþi cu un zâmbet subþire în colþul buzelor urmãrea chinul sisific al unei albine izbindu-se a nu ºtiu câta oarã de sticla ferestrei prãbuºindu-se iar eu repetam repetam întruna curgea de pe mine din mine apa umilirii cãmaºa o simþeam ba ºi izmenele cã-mi sunt leoarcã cel puþin de-ar crãpa fereastra mãcar acelei nefericite albine sã-i reuºeascã dar de parcã ar fi citit în gândurile mele violent a spus: NU! 1983 Cântec indian (Indián ének) Adio-ul lui N. Stãnescu (N. Stãnescu búcsúja) pânã acum v-am rumegat cuvintele cum obiºnuiau mai demult mamele cu primele îmbucãturi cu gust de lapte matern pentru pruncii din braþe de-acum aþi devenit adolescenþi scormoniþi ºi voi veþi fi þinuþi din scurt muºcaþi de-aceea aveþi dinþi vorbiþi de-aceea aveþi limbã strigaþi de-aceea aveþi gâtleje iubiþi pentru cã de-aceea aveþi inimã ºi începeþi sã vã obiºnuiþi cã în nici o limbã viaþa nu rimeazã cu moartea acum pasãrea ouãtoare de lunã îºi va lua zborul se va lãsa pe cuib ca sã cloceascã 1984 Bate pe cine... (Azt bünteti...) ca sinagoga dupã pogrom a rãmas nebãtut bãtrânul jidov nu-s recunoscãtor ºi nu voi întreba de ce numai pe alþii ºi pe mine ba pentru cã mã iubeºti Doamne e de ºtiut ºi cât de curând nu mã laºi nebãtut Un loc uitat de Dumnezeu (Isten háta mögött) goale-s ºi grajdul ºi ieslea crãciun nici anul acesta nu va fi aºteptaþi zadarnic cei trei crai nu vor veni 1990 sunt þinuturi unde cântecul a ieºit din obicei deºi mai existã viaþã ai putea crede cã toþi sunt îndoliaþi dar e ascuns numai în locuri ferite undeva în adânc picoteºte în cel mai tainic ºi cel mai fragil cotlon al sufletului sunt þinuturi unde popoarele trãiesc în teamã ºi tãcere ca niºte ramuri de semne în aºteptarea furtunii 1982 creatorul are treburi multe nu se poate îngriji de tot e tare depãrtatã steaua nu poate lumina peste tot înþelegem desigur ce-am putea face dar serile-s atât de întunecate de lipsa iubirii dârdâim pe sãturate tu vezi înainte dar totuºi priveºte doamne ºi înapoi s-ar bucura de zâmbetul tãu cei ce acolo sunt locuitori 1985 Prezentare ºi traducere de KOCSIS Francisko

147 146 þintã fixã Viorel MARINEASA Reperele filosofice ale unui filosof fãrã filosofie. Cazul Nae Ionescu Profesorul Rãdulescu-Motru repune Metafizica în drepturi Nae Ionescu a fost constant în resentimentele sale faþã de filosofia ºtiinþificã, cea conceputã ca un corp de doctrinã, venitã dinspre Apusul Europei, care exercitã asupra spiritului nostru un miraj aproape hipnotic. 1 Aceastã nãvalã a spiritului apusean ar fi pervertit, prin activism etic ºi prin iluzia de a stãpâni într-un oarecare fel universul, Orientul predestinat contemplaþiei ºi l-ar fi îndepãrtat de adevãrata sa lege, cea a tradiþiei metafizice, a cãrei specificitate este înþelegerea ºi re-crearea, nu cunoºtinþa raþionalã propriu-zisã, care degenereazã inevitabil în scientism. 2 O astfel de orientare explicit misticã reprezenta, înainte ºi imediat dupã primul rãzboi mondial, la Universitatea din Bucureºti, dominatã de raþionalism ºi didacticism ºtiinþific, o particularitate interesantã ºi oarecum stridentã. 3 Împotriva acestei tendinþe îºi ridicã glasul în câteva rânduri chiar cel cãruia Nae Ionescu îi datora numirea la Universitate ºi în ale cãrui publicaþii (Noua revistã românã, Studii filosofice, Ideea europeanã) îºi fãcuse mâna în aºteptarea operei de anvergurã mereu amânate. Profesorul Constantin Rãdulescu-Motru, cãci despre el este vorba, considerã cã în concordanþã cu dezideratele învãþãmântului superior ar fi direcþia filosofiei ºtiinþifice (spre deosebire de cea beletristicã, bunã pentru nivelul liceelor), deoarece nu admite amestecul cu religia ºi cu politica; pe Noua revistã românã, Studii filosofice, Ideea europeanã) îºi fãcuse mâna în aºteptarea operei de anvergurã mereu amânate de altã parte, se aratã alarmat de resurecþia misticismului religios ºi a metodelor antiintelectualiste, care au generat o filosofie pentru uzul gazetarilor improvizaþi în salvatori ai lucrului public 4. Mai târziu (aceasta însemnând 1943; Nae Ionescu murise, însã nãiºtii ºi gândiriºtii se arãtau în continuare preocupaþi de articularea unei filosofii româneºti în parametrii etnicului), Motru va întreba retoric: Cum se face cã ofensiva împotriva filosofiei ºtiinþifice în România coincide tocmai cu anumite curente antiºtiinþifice din Europa Apuseanã? Ceea ce îl mai îngrijoreazã pe venerabilul profesor este proclamarea infailibilitãþii metodei mistice în filosofie, precum ºi concluzia cã poporul român este nãscut a avea o filosofie a lui proprie, cu totul deosebitã de cea europeanã 5. Pânã ºi Nae Ionescu admisese la un moment dat cã un fel de îmbulzealã a snobilor ºi a iubitorilor de neobiºnuit s-a produs [ ] în jurul noului misticism 6. Dar nu a fost întotdeauna aºa. Ne întoarcem în 1911, când ucenicul (student în anul al III-lea) deocamdatã ascultãtor consacrã rânduri avântate maestrului, dar ºi disciplinei abordate de acesta, o datã cu inaugurarea cursului de Metafizicã la Universitate 7. Dupã ce ºtiinþa pozitivã a scãpat din lãnþuirea dogmatismului teologic, a abordat faþã de metafizicã acelaºi comportament discreþionar, pânã când, ajunsã în punctul culminant al dezvoltãrii sale, vãzu cã mai e o întreagã lume de întrebãri [ ] în faþa cãrora exactitatea ei rãmânea neputincioasã, aºa cã fu nevoitã [ ] sã cearã ajutorul Metafizicei despreþuite ; universitãþile germane de tradiþie n-au renunþat niciodatã la o continuitate fireascã, la fel ºi cele franceze, dominate de voga lui Henri Bergson. Iatã cã ºi la Bucureºti, profesorul Rãdulescu-Motru repune Metafizica în drepturi, vorbind despre relativitatea adevãrului ºi de curajul ce se cere pentru a-l putea cuceri. 8 Un start lansat în publicisticã pentru studentul Nicolae C. Ionescu, care nu se mulþumeºte cu asemenea articole de complezenþã (în fond, ceea ce se întâmpla era în concordanþã cu aºteptãrile sale, ajutându-l sã se clarifice considerabil) 9, ci desfãºoarã o activitate în mãsurã sã-l arate la curent cu actualitatea culturalã francezã, germanã ºi româneascã ºi în special cu cea filosoficã : Germania rãzboiului, a cafenelelor ºi a competenþei Fãrã îndoialã, perioada studiilor la Göttingen ºi la München 11 în vederea pregãtirii ºi a susþinerii doctoratului a constituit prilejul unor acumulãri masive atât pe tãrâmul filosofiei, cât ºi în domenii cu care aceasta avea, mai mult sau mai puþin, zone de contact. Nae Ionescu demonstreazã o bunã prizã pentru fenomenul literar-artistic la zi, se miºcã dezinvolt prin mediile culturale ale Germaniei; nu ºtim dacã Frank Wedekind i-a fost cu adevãrat prieten, dar însemnãrile pline de sevã ale doctorandului brãilean reuºesc sã ne dea impresia cã da. Nu are acea retractilitate specificã lui Nichifor Crainic, mereu consiliat de Blaga sã aprofundeze mediile culturale vieneze în rãstimpul cât a studiat acolo ( N-am þinut sã cunosc personal pe scriitorii vienezi. Am gãsit cã e o pierdere de vreme 12 sau: La Viena m-am simþit român prin izolare mai mult decât acasã prin comunitate. 13 ). Mai e cale lungã pânã la acel Nae Ionescu care avea sã proclame cu morgã autocraticã moartea raþionalismului, a scientismului, lichidarea democraþiei. 14 Aproape cã am fi tentaþi sã-i dãm crezare lui Dan Ciachir, altfel având mai tot timpul prestaþia apologetului: Nae Ionescu, dupã ce a urcat în mod ireproºabil [s.v.m. hagiograful nu se dezminte! n.v.m.] treptele europenismului, dupã ce le-a epuizat ºi fãrã sã se dezicã de ele, a mãrturisit Rãsãritul spiritual 15, dacã nu ne-am aminti de smintelile ce au urmat. Dar pânã atunci suntem constrânºi sã achiesãm la pãrerea cã încã de la primele articole publicate în Noua revistã românã, Nae Ionescu manifestã siguranþã de sine, concentrare, lipsã de timiditate ori de stângãcie Deºi rãzboiul se desfãºoarã acerb, pentru germani, în aparenþã, viaþa a rãmas aproape aceeaºi, aceiaºi tipi înãcriþi la cafenea membri perpetui ai permanentei boeme müncheneze ; acelaºi bizar ºi surprinzãtor amestec de tineri ºi bãtrâni, de savanþi veritabili ºi de maniaci în biblioteci; aceleaºi piese pe afiºele teatrelor [ ]; aceleaºi femei cu ochi luminoºi ºi picioare mari ºi aceiaºi inevitabili don-juani, care îºi plimbã, în Odeonplatz, genunchii de la pantaloni, duminica la Wachparade. Dar atunci, unde e rãzboiul? Marele secret al civilizaþiei ºi al succesului rasei germane stã într-un

148 þintã fixã 147 lucru foarte simplu: aci, fiecare om are o funcþiune bine hotãrâtã, pe care ºi-o îndeplineºte în întregime. Dacã te pãtrunzi de adevãrul acesta, atunci totul este foarte lãmurit. De ce, când eu am muncit fãrã codealã o zi încheiatã, sã nu mã duc seara la cafenea? ªi de ce sã nu cânte muzica, dacã asta e treaba ei: sã cânte? [ ] Dar iatã încã un cuvânt pe care nu îl cunoºti decât mediocru: Competenþa 17 Totuºi rãzboiul bate la graniþe, dar e ºi în fiecare om. Bântuie impresia cã se sfârºeºte o epocã; imperii ce pãreau eterne stau sã cadã, ceea ce va duce la conºtientizãri tragice 18. Crizele identitãþii. Un pozitivist pe gustul unui antipozitivist (Ernst Mach) La doi paºi de München se stinge din viaþã vienezul Ernst Mach, ilustru fizician care a atacat ºi probleme fundamentale de filosofie ºi a izbutit sã clatine credinþa în puterile conºtiinþei noastre, coborând demnitatea oarecum augustã a raþiunii 19. Deci Nae Ionescu nu ezitã sã rezume, prelucrând informaþiile cu inteligenþã, în corespondenþa sa din Germania concepþia (care stã la baza celui de-al doilea pozitivism prin corectarea încâlcitei doctrine a lui Avenarius, dar putând fi consideratã ºi o reeditare, într-o oarecare mãsurã, a lui Berkeley ºi mai ales a lui Hume ) unui filosof ce înlãturã orice interpretare metafizicã a experienþei, gãsind perspectiva acestuia mai ales interesantã prin faptul cã nu a vãzut în identitatea eului decât o iluziune. Mach a refuzat sã ia în considerare, ca un artificiu inutil, postulatul existenþei unui lucru în sine ca o condiþiune primã a existenþei fenomenale, afirmând cã ceea ce cunoaºtem noi din realitate sunt doar senzaþiunile, ºi însãºi realitatea nu e altceva decât senzaþiune 20. Nae Ionescu mai observã cã în ciudata atmosferã contimporanã, unde toate ºcolile antiintelectualiste cheamã pe cetitor cu fãgãduiala unei bolnãvicioase voluptãþi a anarhiei sufleteºti, perspectivele pe care le deschide gândirea lui Mach au atras destui cercetãtori, menþionându-i, printre alþii, pe Wahle ºi pe Stöhr ca fiind posibili continuatori ai unei direcþii ce se profileazã. 21 (Peste câteva decenii, în mod similar va proceda William M. Johnston în a sa solidã lucrare consacratã spiritului vienez, arãtând în plus cã psihologia reducþionistã a lui Mach i-a încântat pe impresioniºtii Tinerei Viene, care au vãzut în ea filosofia tocmai potrivitã pentru ei. 22 ) Sã notãm cã, deºi Mach a suprimat din toate unghiurile orice tentativã a metafizicii de a ieºi la suprafaþã ºi a subordonat filosofia fizicii 23, Nae Ionescu îl apreciazã, în ipostaza sa de vânãtor cvasi-debutant al crizelor modernitãþii, pentru antiraþionalismul sãu, poate ºi pentru cã acesta avea sã fie ponderat de cãtre Wahle din perspectiva unei valorificãri a credinþei care sã menþinã echilibrul sufletesc [astfel] ameninþat 24. Pe de altã parte, o asemenea alianþã perversã cu un pozitivist aflat la a doua strigare îl serveºte pe autorul nostru din plin ºi prin faptul cã Mach dã o dimensiune ºtiinþificã, greu atacabilã, crizei subiectului, iar aceasta justifica ralierea la teoria sa a protipendadei artistice vieneze, care îºi descifra astfel impasul propriului univers cultural. Or, din punctul de vedere al explorãrilor cãtre o teorie a colectivelor, Nae Ionescu trebuie sã se fi simþit satisfãcut. De altfel, la ºtiinþa (ºi la ºiretenia) sa, el trebuie sã fi cunoscut ºi, desigur, trebuie sã fi încercat a aplica un procedeu devenit clasic atunci când s-a efectuat trecerea, e drept, pe teritoriul îngust al gândirii autohtone, de la tradiþia cartezianã (mereu obsedantul Descartes!) la paradigma galileo-newtonianã prin ceea ce Horia-Roman Patapievici numeºte modernizarea prin altoire 25, iar ipostaza lui Nae Ionescu poate fi identificatã cu aceea a unui fals comentator. Nu mai conteazã împrejurarea cã filosoful român vrea sã facã pasul înapoi, înspre o prezumtivã reînfiripare a unei tradiþii încã neclarificate, adicã prin trimiterea modernitãþii astfel altoite spre lichidare, dacã nu direct spre coº!, important e mecanismul. Ardigò sau Sinuciderea gânditorului care a crezut cã l-a ucis pe Dumnezeu Mai târziu, când antipozitivismul sãu o sã dobândeascã accente, dacã nu încã drastice, barem patetice, Nae Ionescu îi va aplica o condamnare, în efigie, una în plus, filosofului nonagenar Roberto Ardigò, cel care, într-un gest exemplar-moralizator, îºi dã[duse] singur moartea, dupã o viaþã de o neconsolatã frãmântare, ca urmare a unei spectaculoase conversiuni sãvârºite în larma asalturilor brutale ºi în strigãtele de victorie ale ºtiinþei, pe atunci biruitoare. Iniþial preot ºi având credinþa naivã cã poate subordona cunoºtinþele ºtiinþifice þelurilor bisericii, Ardigò a constatat cã «înlãuntrul meu, fãrã ºtirea mea, sub sistema ideilor religioase se dezvoltase ºi se completase sistemul pozitiv». O pornire demoniacã, deghizatã sub forma înºelãtoare a unui subtil ºi rafinat platonism, l-a determinat sã transgreseze doctrinele unor Spencer, Littré, Du Bois-Reymond ( care postulau pur ºi simplu transcendenþa ) ºi sã ajungã la un sistem de gândire destinat sã facã inutilã [ ] chiar ipoteza existenþei lui Dumnezeu. Prea târziu ºi-a dat seama bãtrânul filosof cã nu a câºtigat nimic prin acest demers orgolios ºi atotºtiutor, aºa cã umbra imensã ºi sinistrã a Dumnezeului de la care el îºi întorsese faþa s-a proiectat ca o mustrare asupra bietelor lui zile chinuite 26. Dubla personalitate, via Evelyn Underhill Fãrã îndoialã, dupã întoarcerea în þarã de la studii, Nae Ionescu ºi-a valorificat inteligent o bunã parte din impresiile ºi cunoºtinþele acumulate în episodul german, ceea ce dãdea publicisticii sale deschidere, prospeþime, aplomb, capacitate de contextualizare. Treptat însã, exerciþiul gazetãresc îºi limiteazã plajele de acþiune, cãci, dând iluzia cã discutã noutãþi de ultimã orã ºi cã le aºazã în conexiuni largi, autorul moralizeazã tot mai sever, avertizând cã spiritul libertar [ ], dupã ce ºi-a fãcut în Europa veacul, bate în sfârºit ºi stãruitor la porþile aºezãrilor noastre culturale, un spirit, evident, artificial [ ] ºi de facturã hotãrât strãinã închegãrii noastre sufleteºti ºi neavând nici o înþelegere pentru formele speciale ale tradiþiei noastre 27. Aceasta în condiþiile în care Nae Ionescu mai are pulsiuni ateiste, venind dinspre anarho-sindicalismul sorelian, aflându-se deci încã între modelul rãzboiului revoluþionar ºi cel al revoluþiei conservatoare, aºa cum i-a fost inculcat prin dezvoltãrile politice survenite în Germania dupã rãzboiul mondial. Sã nu ne mirãm de cãderea (sau înãlþarea) lui în atitudini (aparent) opozabile sau, mã rog, contrapunctice: nu s-a mãrturisit el prietenului-duºman (adicã lui Mihail Sebastian) cã s-a apucat de logica colectivelor [sic!] tocmai

149 148 þintã fixã pentru a scãpa de singurãtate? Nu le spunea studenþilor extaziaþi cã dubla personalitate dovedeºte, pentru mine [S.V.M.] [cu toate cã aceastã micã teorie era ciupitã din cartea lui Evelyn Underhill; nu e vorba de originalitatea acesteia în sine, cât despre coincidenþele la nivel de formulare 28 ], posibilitatea de organizare multiplã a fenomenelor sufleteºti în cadrul aceleiaºi conºtiinþe, cãci presupune douã centre de raliere ( ) care funcþioneazã cu schimbul, conºtient ori subliminal, iar trecerile de la o personalitate la alta pot fi bruºte sau insesizabile? 29 Pentru a deveni convingãtor, nu se dã în lãturi de a recurge la experienþa celui rãspunzãtor de faptul cã a introdus într-o lume echilibratã falsa, nociva, dinamitarda paradigmã a modernitãþii, Descartes, care era unul din oamenii cei mai raþionali ºi cei mai raþionaþi din câþi au existat, dar care, cu toate acestea, nu putea explica de ce, într-un anumit moment, înþelege ºi vede mai bine lucrurile ºi în alt moment mai puþin bine 30 Între Beigeschmack umanitarist ºi mesajul de bun-simþ ºi de iubire (Friedrich Wilhelm Förster) Nu mai departe decât Friedrich Wilhelm Förster, profesorul sãu de la Universitatea din München, îi inspirã, la patru ani distanþã, judecãþi contrare. În timpul rãzboiului, doctorandul de pe Dâmboviþa (de fapt, de pe Dunãrea de Jos) îl ironizeazã pe filosoful ºi pedagogul cu un trecut socialist la care ar fi renunþat de circumstanþã; ideile sale s-ar resimþi de un Beigeschmack umanitarist, cãci nu-i place politica prin fier ºi sânge de tip Bismarck, ºi aceasta în numele credinþei creºtine. Deci Förster a fost lãsat sã polemizeze [ ] singur prin gazete, iar consiliul facultãþii s-a desolidarizat de el printr-un comunicat drastic. Morala lui Nae Ionescu: aici nu e vorba de articole din gazete franþuzeºti sau de vreun discurs englezesc cãtre neutrali ; oamenii de aici [ ] judecã altfel. Ei ºtiu cã se aflã în rãzboi ºi cã orice manifestaþie menitã sã contrazicã realitatea [ ] nu e în stare sã provoace decât [ ] o primejdioasã slãbire în încordarea uriaºã în care toatã þara ºi-a angajat forþele. [ ] Cã pentru un ideolog oarecare este egal dacã rãzboiul actual e câºtigat sau pierdut? Asta nu e valabil pentru o rasã. 31 Interesant este cã, în urmãtorul articol pe care i-l consacrã fostului sãu profesor, tonul se schimbã radical ( Förster a înþeles cât de antispiritual e acest rãzboi ), dar, cu toate acestea, balansul de la rãzboi la revoluþie nu este unul total, cãci, deºi sãrbãtorit la început ca un erou al gândirii ºi un herald al noilor vremuri, numit ministru al Germaniei la Berna, filosoful a fost nevoit sã renunþe în condiþiile în care nici revoluþia, insuficient de novatoare, nu urmãrea o refacere spiritualã, ci doar una economicã. Oricum, noua ipostazã a lui Förster a devenit una glorioasã, nu doar prin aceea cã a atras atenþia cã rãzboiul a fost unul ruºinos, un «ultimatum al lui Dumnezeu cãtre Europa», ci ºi pentru cã acest reprezentant al unei filosofii a vieþii îºi propune reforma omului ºi, alãturi, printre alþii, de Max Scheler, Hermann Bahr ºi Lammasch, transmite oamenilor un mesaj de bun-simþ ºi de iubire. 32 Deci iatã o posturã neaºteptatã a lui Nae Ionescu, aflat la braþetã cu pacifiºtii germanitãþii, consideraþi pânã mai ieri trãdãtori, ºi, pe deasupra, arãtându-se dezamãgit de rezultatele miºcãrilor insurgente pentru care vibrase atâta. Dar sã nu ne lãsãm înºelaþi de aceastã repliere momentanã. Un franco-german se rãfuieºte cu scientismul (Émile Boutroux) Vârful de lance pentru unul dintre cele mai redutabile atacuri asupra pozitivismului ºi scientismului nu-l va constitui, cum ne-am aºtepta, un gânditor german, ci unul francez, care tocmai moare pentru a-i putea fi actualizatã opera: Émile Boutroux ( ) 33. E drept cã un francez cu un statut special, al cãrui profesor, la Heidelberg, i-a fost Eduard Zeller. De altfel, cu dexteritatea-i cunoscutã, Nae Ionescu ºtie sã obþinã efectele scontate: Nu am cunoscut niciodatã un filosof francez cu acest nume. ªtiu pe cineva care ºi-a terminat studiile în Germania ºi care, pânã înaintea rãzboiului, cita cu deosebitã predilecþie în limba germanã lucru neobiºnuit dincolo de Rin versuri din Goethe ºi aforisme din Fichte, care ºtia foarte bine ce se petrece peste Ocean ºi care nu numai înþelegea, dar trãia în cel mai înalt grad experienþa religioasã a lui William James decât pozitivismul lui Comte. Acest cineva a scris despre contingenþa legilor naturii ºi ideea de lege naturalã în þara care a vãzut pe Descartes, ºi a stabilit drepturile reductibile ale religiei faþã de ºtiinþã, la câþiva ani dupã epoca lui Littré ºi a lui Taine. Dacã spiritul francez însemneazã echilibru clasic, armonie, logicã impecabilã ºi necruþãtoare, dragoste de unitate, dar nu ºi de sisteme, Boutroux este cea mai deconcertantã apariþie a acestui spirit. 34 Acest filosof franco-german nu este ales întâmplãtor pentru campania sa. Iatã ce concluzie trage Jacqueline Russ în a sa Panorama ideilor filozofice. De la Platon la contemporani la capitolul consacrat secolului al XIX-lea, secol aflat sub semnul întrepãtrunderii dintre filosofie, ºtiinþã ºi raþiune: Cea mai mare parte dintre contemporanii sfârºitului de secol [ ] trãiesc o certitudine: datoritã triumfului ºtiinþei ºi al tehnicii, dezvoltarea revoluþiei industriale conduce omenirea, printr-un progres nelimitat, spre o fericire apropiatã. [ ] Extensiunea ideilor de libertate ºi de democraþie [ ] ºi-a reluat cursul irezistibil. Dacã nu mai existã decât omul, drepturile omului trebuie sã devinã fundamentele civilizaþiei. ªi totuºi, fisurile ºi rupturile se multiplicã. Unele îndoieli ºi întrebãri pãtrund deja în sânul raþiunii ºtiinþifice: matematica, aceastã construcþie perfectã a spiritului, este oare într-adevãr riguros fundamentatã? Nu îºi susþine în 1874 Émile Boutroux la Sorbona teza intitulatã Despre contingenþa legilor naturii, unde demonstreazã cã raþiunea ºtiinþificã e deschisã mai mult probabilitãþii decât certitudinii, punând astfel sub semnul întrebãrii scientismul? 35 Nu altceva spune Nae Ionescu: Boutroux a atacat scientismul în poziþiunile lui centrale, ºi anume, în pretenþiunile dogmatice ale metodei ºtiinþifice. În legile unde domnea necesitatea absolutã, el introduce contingenþa, stabilind cã matematica însãºi e o ºtiinþã ipoteticã. [ ] El a stabilit [ ] cã legile de osaturã matematicã nu se aplicã realitãþii decât cu aproximaþie, afirmând prin aceasta cã determinismul nu e decât o generalizare [ ] departe de a stãpâni natura, legile ºtiinþifice nu fac decât sã exprime fãrã exactitate absolutã constanþa fenomenelor naturale. [ ] Alãturi de Fouillée (n.v.m. l-a precedat pe Boutroux în calitate de conferenþiar la ªcoala Normalã Superioarã), Boutroux este

150 þintã fixã 149 cel mai de seamã, mai sugestiv, mai insinuant reprezentant al miºcãrii antiintelectualiste [ ] rãsturnarea dogmatismului ºtiinþific ºi reintegrarea metafizicei care este cea mai de seamã ºi mai scumpã cucerire a omenirei în generaþia noastrã îºi au izvorul în speculaþiunea filosoficã a lui Boutroux. 36 Nu întâmplãtor, comentatorul nostru lãrgeºte cadrul: filosoful francez pãrãseºte tendinþele generalizatoare hegeliene pe care le «învãþase» de la profesorul sãu Zeller [ ] tocmai pentru cã îi repugnã sã aplice în domeniul vieþii spirituale principiul cauzalitãþii 37. Ideea meritã reþinutã, mai ales cã mai târziu Nae Ionescu va face mare caz, mimând modestia ( metoda aceasta nu e, Doamne fereºte, o invenþie a mea meritorie aceastã recunoaºtere!), de extinderea acestei viziuni asupra fenomenului politic: eliminarea conceptului de cauzalitate mecanicã din explicarea întâmplãrilor ºi înlocuirea lui prin cel al corelaþiei organice (subl. Nae Ionescu), recunoscându-ºi originalitatea sa ( eu sunt singurul care o utilizez conºtient ) ºi a prietenului Onicescu atunci când e în joc comentarea vieþii politice rumâneºti, ceea ce, pareazã abil, poate da impresia de paradoxal, de sofism, în fond fiind vorba de o metodã intuitivã, care nu ar da greº, de identificare de structuri, asta nu e chiar aºa de uºor, cãci presupune renunþarea la orice personalism ºi la orice pretenþie aºa de inerentã iluminismului de a crea realitatea prin jocul logic al raþiunii ; or, raþionamentul e bun pentru a transmite o convingere deja fãcutã, nu pentru a-þi face convingeri 38. Ceea ce îi reproºeazã pãrintelui spiritual al antiintelectualismului francez e faptul cã a rãmas la jumãtatea drumului în tranºarea raportului dintre ºtiinþã ºi religie, în sensul cã pe prima nu a pus-o la locul sãu, considerând-o ceva mai mult decât o operaþiune metodicã pentru mânuirea realitãþii ºi cã s-a resemnat, cã nu a tins spre absolut prin miza pusã pe cel de-al doilea domeniu, neºtiind sau neîndrãznind sã tragã toate consecinþele punctului sãu de vedere. 39 [Meritã, în trecere, sã pomenim cum rezolvã filogermanul Nae Ionescu maniera patrioticã în care Boutroux a abordat problemele filosofiei în preajma ºi în timpul rãzboiului mondial: ieºirile acestea trebuie clasate, cãci într-o catastrofã pentru care lumea bunurilor spirituale a luat proporþii aproape cosmice, mintea cea mai strãlucitoare se poate întuneca 40. (În rãzboaiele declanºate în 1870 ºi în 1914, zice Boutroux, Kaiserul ar fi recurs la teroare ºi la asasinate cu acordul solemn al unor reprezentanþi ai ºtiinþei ºi ai cugetãrii germane, totul fiind o ilustrare hidoasã a gândirii hegeliene, sintezã de barbarie ºi de civilizaþie. 41 )] va fi totalã. Sau e vorba doar de locuri comune? Nae Ionescu observã cã hegelianismul nu ºi-a dat roadele, nici în forma lui autenticã, nici în cea «camuflatã», marxistã 44. [Este drept cã orgoliul lui Hegel de a-ºi dogmatiza sistemul stârnise revolta împotriva acestuia, aºa cã sistemul care se dorise a fi apoteoza filosofiei contribuise, în mod paradoxal, la nãruirea mitului filosofiei ca sistem 45. Ca sã salveze, într-un fel, filosofia ºi, implicit, o anumitã zonã a valorilor umane, de asaltul ºtiinþelor particulare, Dilthey a introdus cunoscuta distincþie dintre Geisteswissenschaften ºi Naturwissenschaften, având iluzia cã, prin acest artificiu, o poate întoarce (filosofia n.v.m.) la condiþia sa. 46 ] Vattimo va amenda ºi el tentativa marxismului de a corecta criza modernitãþii prin reaproprierea de cãtre subiect a propriei centralitãþi, concepþie restauratoare [ce] nu pune în discuþie substanþial umanismul tradiþiei 47. Nae Ionescu constatã, în sens diltheyan, tendinþele centrifuge ale unor domenii ce intrã în sfera de interes a filosofiei, cum ar fi valorile culturale, care tind sã-ºi înfãptuiascã o unitate de mãsurã proprie, iar, în acest fel, conceptul de culturã ajunge sã primeascã un fel de misticã realitate ontologicã 48. Dacã Nae Ionescu plaseazã monografia despre Nietzsche a lui Friedrich Muckle ca metodã ºi concepþiune, între Spengler ºi Gundolf, arãtându-se uºor nemulþumit de opoziþia ceva cam schematicã, în fond, dar pretutindeni la modã astãzi dintre culturã ºi civilizaþie 49, Gianni Vattimo va lãrgi acolada, considerând cã douã opere s-ar plasa la începutul ºi la sfârºitul intervalului în care prinde contur conºtiinþa crizei umanismului: Der Untergang des Abendlandes de Oswald Spengler (1918) ºi Der Arbeiter de Ernst Jünger (1932), modelului burghez contrapunându-i-se un fel de ideal «militar» al existenþei 50. Ar mai fi ceva de remarcat în ºirul coincidenþelor subtile: Vattimo va conchide cã în teoria culturii elaboratã de Nietzsche, retorica substituie complet logica 51, pe când Nae Ionescu deplânge transferul de personalitate dinspre Nietzsche cãtre autorii ce trateazã în manierã nietzscheeanã problemele culturii, împrumutând de la acesta nu doar viziunea apocalipticã, ci ºi o nouã limbã germanã [ ], întortocheatã, chinuitã, lipsitã de simplitate ºi preciziune [ ], retoricã în cel mai înalt grad 52. Unul vede în Nietzsche prin excelenþã omul unei perioade tranzitorii 53, celãlalt primul gânditor radical neumanist al epocii noastre 54, pânã la urmã amândoi Nae Ionescu conversând despre Nietzsche cu Gianni Vattimo Dovada cea mai convingãtoare a faptului cã, încã din tinereþe, Nae Ionescu ºtia pe ce lume trãieºte, cã avea datele necesare sã constate cu maximã luciditate lenta dezagregare a culturii ºi a ideilor din secolele precedente (ca sã preluãm formularea memorabilã a lui Jacqueline Russ) o reprezintã recenzia de o paginã la o monografie consacratã lui Nietzsche 42, la ale cãrei idei percutante e greu sã nu subscrii. Dacã încercãm o citire în paralel cu cea efectuatã mult mai târziu, într-o lucrare devenitã celebrã, anunþând sfârºitul modernitãþii 43, surpriza noastrã

151 150 þintã fixã vãd în el profetul ce vesteºte sfârºitul modernitãþii, numai cã, în timp ce compatriotul nostru crede cã din acest punct trebuie sã ne întoarcem la Tradiþie prin soluþii de autoritate ºi chiar de forþã, gânditorul italian proclamã iniþierea în postmodernitate prin accesul la pensiero debole, la o gândire a diferenþei, ca formã a slãbirii noþiunii de putere 55. Reacþionarul care pândeºte o revoluþie De fapt, Nae Ionescu era în aºteptare, era la pânda celui care va izbuti sã dea expresia aºteptãrii lui de o revoluþie, observã admiratorul de multe ori sagace Mircea Vulcãnescu, ca sã adauge: o revoluþie care nu trebuia sã fie decât expresia realitãþii româneºti de totdeauna 56 ; aici am interveni noi: dar aºteptând semnele acesteia de aiurea, e drept, nu cu mâinile în sân, ci solidarizându-se la o doctrinã (deºi adesea face caz cã doctrinele nu sunt bune decât de a bãga beþe în roate activismului, dar nu orice fel de acþiune, ci una, cum puncteazã Eliade, ce presupune «aventura», «autenticitatea», drumul spre marile experienþe organice, valorificând astfel momentul spiritual [care] cerea o ieºire din formule ºi care se încadra în acea gravã ºi surdã luptã de regãsire a sufletului românesc 57 ; dar nici în acest punct, lucrurile nu sunt clare; e drept cã Nae Ionescu combãtea erudiþia pentru erudiþie, cu toate cã putea fi câteodatã surprins în flirt ascuns cu aceasta; apoi, adept al naturalismului static, vedea naþiunea ca rezultat al unei stãri de fapt, nu al unui act de voinþã politicã, precum Dimitrie Gusti, de pildã; 58 dar, pentru ca naþiunea sã cunoascã un curs firesc, era necesarã o întoarcere la punctul de unde pornea evoluþia vicioasã impusã de democraþie ºi de liberalism, ceea ce presupunea o revoluþie, deci iatã un reacþionar la pânda vânturilor revoluþiei pe care o vedea venind!, cãci Nae Ionescu, deºi om de stânga în politica socialã, [era] un reacþionar de extrema dreaptã în tehnica politicã ; se poate face o obiecþie mai adâncã asupra glisãrii de la poziþia lui religioasã a transcendenþei asociale a creºtinismului la mântuirea socialã, prin politicã, ceea ce aduce a biruinþã, cel puþin temporarã, a filozofiei politice asupra metafizicii religioase 59 ; o revoluþie ce trebuia lansatã chiar prin campanii de presã nu tocmai imaculate, dacã nu chiar murdare, ºi degenerând în îndemnuri la urã ºi la asasinate 60 ), asociindu-se deci la o doctrinã clãditã pe patru piloni: tradiþionalism, ortodoxism, autohtonism, monarhism 61 (cu varianta realism 62, în loc de tradiþionalism ; prin realism trebuie sã înþelegem orientarea filosoficã opusã nominalismului ºi care, în condiþiile industrialismului, ar desemna mentalitatea Gemeinschaft; ca erzaþuri, se pot folosi termeni ca holism, organicism, feudalism, ascriptivism, particularism, în opoziþie cu valorile Gesellschaft: individualism, nominalism, empirism, industrialism, capitalism 63 ). Nu avem de ce sã ne îndoim cã acelaºi temeinic Mircea Vulcãnescu i-a consemnat scrupulos spusele atunci când profesorul dãdea semne cã se angajeazã, bazându-se pe premise filosofice, tot mai serios în practica politicã: Existã în spiritul unei epoci anumite lucruri, în aer. Paralelismul lor ºi faptul cã ele sunt formulate de oameni fãrã legãturã între ei dovedeºte existenþa unui substrat configurativ comun. Nu existã determinism riguros în viaþa socialã, ci numai un anumit cheag care uneºte lucrurile la o anumitã vreme ºi care e condiþionat de ambianþã. Ambianþa aceasta a lumii burgheze, care are nevoie de liniºte, de siguranþã, de tabieturi, care sã-ngãduie apucãturi comode, se risipeºte. Intrãm într-o prefacere de a cãrei întindere nu ne putem da seama. ªi ar fi curatã risipã de timp ºi de energie sã ne apucãm sã imitãm un lucru care trage sã moarã, în loc sã gândim curajos situaþia de-a dreptul ºi sã cãutãm un rãspuns propriu, direct, împrejurãrilor, pe cât ne va tãia capul ºi ne vor þine puterile 64. Dezamãgirile anului 1922: lumea nu a scãpat de Galilei ºi Descartes Deci aceasta credea Nae Ionescu: cã semnele timpului dau seama despre o schimbare de paradigmã, pânda sa se orienteazã în primul rând asupra ideilor 65, a acelor idei care sã surmonteze lumea clãditã pe concepþia lui Descartes ºi a lui Galilei, idei care sã ducã la dispariþia de urgenþã a acestei modernitãþi posace în regim cartezian sau cel puþin la depãºirea acestui stadiu. Anul 1922 nu i- a dat satisfacþie, deoarece nu a vãzut nãscându-se nici o idee nouã. Teoria relativitãþii a lui Einstein nu poate fi valorificatã metafizic 66, ea mergând, de fapt, pe aceeaºi linie continuã de progres a mecanismului ºtiinþific inauguratã de Galilei 67. În cazul psihanalizei, cãreia îi expediem ultimele resturi, aceasta ar fi o teorie ce ar trezi mai ales interesul cucoanelor, iar progresele [iatã cã N.I. vrea, contrazicându-se, totuºi progres! n. V.M.] ei pot fi cel mult clinice. Nici apariþia volumului al doilea din Untergang des Abendlandes de Oswald Spengler nu i se pare revelaþia necesarã, deºi e o ieremiadã de foarte mare talent ºi de surprinzãtor de vastã informaþie ; cu ideea cã Europa se îndreaptã spre pieire [ ] ne-am cam deprins ; opoziþia dintre culturã ºi civilizaþie e justã; dar nu e nouã deloc, þinând seama cã am stabilit-o fiecare din noi pe la 25 de ani ; ea e de facturã asiaticã, ºi nu o putem urma, dupã cum nu ne aprindem nici pentru Tagore, nici pentru Keyserling ; singurul folos este cã genereazã cãrþi melancolice de filosofie. E tragic sã stai cãlare pe graniþa dintre cicluri în condiþiile în care Einstein sau Spengler nu pot însemna, ca Galilei ºi Descartes, începuturile unor vremuri noi. 68 A treia cale, melanj de credinþã ºi mecanicism (Walther Rathenau) Europa anilor douãzeci se scãlda în dezorientare; þãrile învinse în rãzboi marcau un plus pe scala derutei. Salvarea prin reînnoire spiritualã îºi conþine propria caricaturã, lucru resimþit din plin de Robert Musil: O stare de neliniºte. Germania foieºte de secte. Privirile se întorc spre Rusia, Extremul Orient, India. Este acuzatã economia, civilizaþia, raþionalismul, naþionalismul [sic!], este imaginat declinul, delãsarea rasei [ ]. 69 Walther Rathenau, industriaºul artist (având ca instrument sigur de cucerire: iubirea 70 ), un straniu amestec de credinþã ºi mecanicism 71, remarcã Nae Ionescu, a propus o a treia cale între mentalitatea burghezã, caracterizatã prin înlocuirea valorilor spirituale prin cele care duc la bunãstarea materialã, ºi cea socialistã, care inverseazã termenii procesului [ ] ºi nu dovedeºte decât tot vechea mentalitate burghezã, constând în crearea unor noi idealuri morale : grija de viitorul rasei, conceperea legãturilor familiale dupã alte criterii decât

152 þintã fixã 151 cele ale afacerilor, încercãrile multiple de a instaura în drepturile lor toate preocupãrile de ordin religiosmetafizic 72. Numai cã Rathenau a fost ucis (la propriu!) de spiritul anului, în graba lui de lichidare, unul anost, care nu a fost în stare sã deprindã omenirea a deosebi sâmburele în jurul cãruia se va închega noua [sa] viaþã sufleteascã 72. Musil, la rândul sãu, recenzând Zur Mechanik des Geistes, una din scrierile importante ale lui Rathenau, observã: Experienþa fundamentalã a misticii ia naºtere [ ] dintr-o aspiraþie analogã forþei iubirii, dintr-o putere anonimã de concentare, dintr-o ordonare, o regrupare anterioarã a forþelor intuitive. Ceea ce trebuie învins nu este o forþã contrarie, nici o inerþie, nici o suferinþã, ci o paralizie [ ]. Sufletul care se trezeºte întro asemenea clipã nu voieºte nimic, nu promite nimic, ceea ce nu înseamnã cã ar fi mai puþin activ. Legea nu-i foloseºte la nimic: principiul sãu etic este trezia, avântul. 74 Cu toate cã Einstein ºi Spengler nu-i dau satisfacþie, Nae Ionescu crede cã mai avem la îndemânã nãdejdea experienþei ruse; din pãcate, zice el, asistãm neînþelegãtori la zvârcolirile vecinilor noºtri ; fiind vorba de o rãsturnare [ ] sufleteascã [ ], ar trebui privitã cu ochii sufletului, iar ochii sufletului ni-s legaþi ; concluzia e fãrã echivoc: dincolo [adicã peste Nistru, în Rusia Sovieticã] se plãmãdeºte, în groaznice dureri, ceva ce nu a mai fost încã 75. Cu o grimasã cinicã, retroactiv, admitem cã aºa s-a întâmplat. Nu remarca el cã proiectatul sistem de organizare a economiei naþionale hiperetatizat [al lui Rathenau], în 1914 convenea prusienilor; în 1920, socialiºtilor, cãci extremele se ating 76? Note 1. Nae Ionescu, Filosofia româneascã, în idem, Opere, VI. Publicisticã, , ediþie îngrijitã de Marin Diaconu ºi Dora Mezdrea, Editura Crater, Bucureºti, 1999, pp Idem, Curs de metafizicã, ediþie îngrijitã de Marin Diaconu, Humanitas, Bucureºti, 1991, pp Alexandru George, Nae Ionescu ºi soluþiile sale, în idem, Alte întâlniri, Cartea româneascã, Bucureºti, 2000, p Apud Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptã româneascã, ediþie revãzutã, Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 1996, p. 79. Studiul Învãþãmântul filosofic în România a apãrut în Convorbiri literare (1931). 5. Constantin Rãdulescu-Motru, Ofensiva contra filosofiei ºtiinþifice, Revista Fundaþiilor Regale, anul X, 1943, nr. 7, pp , apud Z. Ornea, Anii treizeci, pp Nae Ionescu, Sufletul mistic, în Roza vânturilor, culegere îngrijitã ºi postfaþã de Mircea Eliade, Editura Cultura naþionalã, Bucureºti, 1937, p T. & I. [= Nae Ionescu ºi Dem. I. Theodorescu], Metafizica la Universitate, Noua revistã românã, vol. XI, nr. 3/13 noiembrie 1911, p. 46. Reprodus în Nae Ionescu, Opere, VI, p Nae Ionescu, Opere, VI, p v. Dora Mezdrea, Nae Ionescu. Biografia, vol. I, Editura Universal-Dalsi, 2001, p Ibidem, p În acest sens, se poate consulta cu folos capitolul Doctoratul din Dora Mezdrea, Nae Ionescu, pp Nichifor Crainic, Zile albe Zile negre. Memorii (I), Casa Editorialã Gândirea, Bucureºti, 1991, p Ibidem, p democraþia, pozitivismul, protestantismul ºtienþist [sic!] sunt astãzi în lichidare (Nae Ionescu, Fascism ºi Francmasonerie, în Roza vânturilor, ed. cit., p Articol apãrut iniþial în Cuvântul, 13 noiembrie 1926). 15. Dan Ciachir, Gânduri despre Nae Ionescu, Editura Institutului European, Iaºi, 1994, p Ibid., p Mihai Tonca (= Nae Ionescu), Scrisoare din Germania [II], Noua revistã românã, vol. XVIII, nr. 12/24-31 iulie 1916, pp Inclus în Nae Ionescu, Opere, VI, pp v. Jacqueline Russ, Panorama ideilor filosofice. De la Platon la contemporani, traducere de Margareta Gyurcsik, Editura Amarcord, Timiºoara, 2002, pp passim.: În Europa, secolul XX nu începe în 1900, ci dupã primul rãzboi mondial. ªi se încheie în 1989, dupã cãderea Zidului Berlinului. [ ] Anunþate de Nietzsche, moartea lui Dumnezeu ºi a valorilor, pierderea sensului, au inundat Europa. [ ] tiparele raþionalitãþii sunt sfãrâmate atât în domeniul ºtiinþific, cât ºi în cel filosofic. [ ] raþiunea pozitivã îºi pierde puterea de atracþie, ideea de progres este pusã la îndoialã. [ ] Într-o perioadã care abandoneazã treptat numeroase idei ce au dominat secolele trecute, nu e de mirare cã apar eforturi multiple de refundare, cã se cautã noi rãdãcini. [ ] Secolul XX [ ] a fost locul unei lente dezagregãri a culturii ºi a ideilor din secolelor precedente. Ceva puternic s-a destrãmat sub ochii noºtri. 19. Mihai Tonca (= Nae Ionescu), Ernst Mach, Noua revistã românã, vol. XVIII, nr. 10/26 iunie - 3 iulie 1916, pp Inclus în Nae Ionescu, Opere, VI, pp Citatele noastre urmeazã ultima sursã. 20. Nae Ionescu, Opere, VI, pp Ibidem, p William M. Johnston, Spiritul Vienei. O istorie intelectualã ºi socialã , traducere de Magda Teodorescu, Polirom, Iaºi, 2000, p Pe aceeaºi linie, vezi Michael Pollak, Viena O identitate rãnitã, traducere de Camelia Fetiþa, Polirom, Iaºi, 1998, pp , dar ºi Jacques Le Rider, Europa Centralã sau Paradoxul fragilitãþii, volum coordonat de Dana Chetrinescu ºi Ciprian Vãlcan, prefaþã de Ciprian Vãlcan, postfaþã de Ilinca Ilian, Polirom, Iaºi, 2001, p William M. Johnston, op. cit., p Nae Ionescu, Opere, VI, p v. Horia-Roman Patapievici, Douã tipuri de modernizare prin altoirea tradiþiei ºi prin aruncare la coº, Vatra, nr. 1(382), ianuarie 2003, pp Nicolae Ionescu (= Nae Ionescu), Roberto Ardigò, Roma, anul I, nr. 2, februarie 1921, pp. 4-5 ºi nr. 3, martie 1921, pp Inclus în Nae Ionescu, Opere, VI, pp Am citat din ultima sursã, pp passim. Pozitivismul nu este, propriu-zis, o doctrinã, ci mai mult o metodã ºi o atitudine. [ ] cuprinde în el doctrine foarte diferite, [care] mãrturisesc anume cã nu este o altã posibilitate de cunoaºtere ºi nici mãcar o altã preocupare justificatã a minþii omeneºti afarã de aceea a ºtiinþei (p. 321). Cam asta le spunea ºi studenþilor în Curs de metafizicã despre pozitivism: metoda aceasta, [ ] istoricizantã, este una din cele mai sãrace din câte a cunoscut istoria gândirii omeneºti. [ ] nu explicã propriu-zis, ci înfãþiºeazã (ed. cit., p. 32). Mai departe: Auguste Comte decreta cã existã o fazã teologicã, o fazã metafizicã ºi o fazã pozitivã în cunoaºterea realitãþii, [ ] trepte de cunoaºtere, aºezate [ ] într-o anumitã ordine crescãtoare, deci existã progres (p. 31), când, de fapt, zice Nae Ionescu, avem a face cu orientãri deosebite ale spiritului omenesc asupra realitãþii, iar în acelaºi individ [pot] exista preocupãri din cele trei domenii deosebite (p. 33). 27. Un Prelat de Dincoace (= Nae Ionescu), Reforma bisericeascã. Problema autonomiei, în Ideea europeanã, anul I, nr. 34/7-15 februarie 1920, pp Inclusã în Nae Ionescu, Suferinþa rasei albe, ediþie îngrijitã de Dan Ciachir, pp ºi în Nae Ionescu, Opere, VI, pp Citatele noastre dupã ultima sursã, p v. Marta Petreu, Modelul ºi oglinda, în Iordan Chimet, Momentul adevãrului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996, p Nae Ionescu, Curs de metafizicã, ed. cit., pp Ibidem, p Mihai Tonca (= Nae Ionescu), Scrisoare din

153 152 þintã fixã Germania [II], inclus în Nae Ionescu, Opere, VI, pp Am citat dupã ultima sursã, p Idem, Friedrich Wilh. Förster. Cu prilejul cãrþii dlui N. Pandrea, în Ideea europeanã, anul II, nr. 43/13-20 iunie 1920, p Inclus în Nae Ionescu, Opere, VI, pp Citatele noastre (passim.) dupã aceastã ultimã sursã. 33. Nae Ionescu îi consacrã o însemnare (A murit Émile Boutroux, în Ideea europeanã, anul III, nr. 81/4-11 decembrie 1921, p. 3. Inclus în Opere, VI, p. 371) ºi un articol mai amplu (Émile Boutroux, Ideea europeanã, anul III, nr. 86/12-19 februarie 1922, p. 3. Inclus în Opere, VI, pp ). 34. Nae Ionescu, Opere, VI, p Jacqueline Russ, Panorama ideilor filosofice, p Teza susþinutã de Boutroux la Sorbona a fost întregitã de lucrarea De veritatibus aeternis apud Cartesium v. Émile Boutroux, Des vérités éternelles chez Descartes, thèse latine, traduite par M. Canguilhem, préface de M. Léon Brunschvicq, Librairie Félix Alcan, Paris, 1927; dar ºi Émile Boutroux, prezentare nesemnatã, care ar putea sã-i aparþinã lai Nae Ionescu, la Émile Boutroux, Esenþa religiei. Dumnezeu. Religia ºi ºtiinþa ªtiinþa ºi viaþa. Problema moralã, colecþiunea Probleme ºi idei, Tipografia Curierul judiciar S.A., Bucureºti, Ne bazãm atât pe ton, cât ºi pe argumente, chiar ºi o anume tãieturã a frazei ne duce spre o asemenea încheiere, atunci când presupunem cã autorul nostru s-ar afla sub protecþia anonimatului. Probabil cã de aceeaºi pãrere sunt ºi editorii volumului Opere, VI, Publicisticã, 1, din moment ce ilustreazã textul Émile Boutroux cu coperta broºurii Esenþa religiei De altfel, în aceastã perioadã, Nae Ionescu semneazã adesea cu iniþiale, cu pseudonime sau chiar îºi lasã fãrã semnãturã o serie de intervenþii din periodice (sã notãm bucuria cu care acest orgolios savura anonimatul!). Iatã o mostrã din deschiderea la opusculul lui Boutroux: Nimeni n-a servit mai bine [ ] reacþiunea evidentã care se urmãreºte în filosofia modernã împotriva determinismului fãrã milã închis, intelectualismului strâmt ºi [ ] împotriva materialismului grosolan în care s-a pretins, în numele ºtiinþei, cã e fixatã gândirea omeneascã (Émile Boutroux, Esenþa religiei, ed. cit., p. 5). De interes pentru un cititor al perioadei celelalte apariþii în colecþia Probleme ºi idei, director A.A.-Luca: Kant, Religia în limitele raþiunii, studiu introductiv de C. Rãdulescu-Motru; Henri Bergson, Sufletul ºi corpul, studiu de Mircea Djuvara; Jean Jaurès, Pagini alese; Osip Lourié, Sociologii ruºi; Romain Rolland, Poincaré, Haeckel etc. 36. Nae Ionescu, Opere, VI, p Ibidem. 38. Nae Ionescu, Hai, tatã sã-þi arat moºia! sau: cum se face doctrina þãrãnismului, Cuvântul, 7 aprilie Inclus în Nae Ionescu, Roza vânturilor, pp Citatele noastre urmeazã ultima sursã, pp passim. 39. Idem, Opere, VI, p Ibidem. 41. v. Léon Brunschvicq, Préface, în Émile Boutroux, Des vérités éternelles chez Descartes, ed. cit., p. XXVIII. 42. N. Ionescu (= Nae Ionescu), Friedrich Muckle, Friedrich Nietzsche und der Zusammenbruch der Kultur, München und Leipzig, Duncker und Humblot, 1921, 353 p., în Arhiva pentru ºtiinþa ºi reforma socialã, anul III, nr. 4 [ianuarie 1922], pp Inclus în Nae Ionescu, Opere, VI, p Gianni Vattimo, Sfârºitul modernitãþii. Nihilism ºi hermeneuticã în cultura postmodernã, traducere de ªtefania Mincu, postfaþã de Marin Mincu, Editura Pontica, Constanþa, Nae Ionescu, Opere, VI, p Radu Gabriel Pârvu, O filozofie a pluralitãþii ºi a hiatusului repetabil, în Wilhelm Dilthey, Esenþa filozofiei, traducere, studiu introductiv ºi note de R.G. Pârvu, Humanitas, Bucureºti, 2002, p v. Wilhelm Dilthey, op. cit., passim. (dar ºi studiul introductiv al lui R.G. Pârvu, pp. 5-21), precum ºi Gianni Vattimo, op. cit., pp ; De asemenea, H.-R. Patapievici, Omul recent. O criticã a modernitãþii din perspectiva întrebãrii Ce se pierde atunci când ceva se câºtigã?, Humanitas, Bucureºti, 2001, p Gianni Vattimo, op. cit., p Nae Ionescu, Opere, VI, p Ibidem. 50. Gianni Vattimo, op. cit., pp Ibidem, p Nae Ionescu, Opere, VI, p Ibidem. 54. Gianni Vattimo, op. cit., p Ibidem, pp ; v. ºi Gianni Vattimo, Pier Aldo Rovatti, Gândirea slabã, traducere de ªtefania Mincu, Editura Pontica, Constanþa, Mircea Vulcãnescu, Nae Ionescu. Aºa cum l-am cunoscut, Humanitas, Bucureºti, 1992, p Mircea Eliade, ºi un cuvânt al editorului, în Nae Ionescu, Roza vânturilor, pp Mircea Vulcãnescu, De la Nae Ionescu la Criterion, Humanitas, Bucureºti, 2003, pp Mircea Vulcãnescu, Nae Ionescu, pp Mircea Vulcãnescu apreciazã articolul Asasinarea lui Barbu Catargiu (aºa au fãcut-o ºi autoritãþile!) drept un fel de îndemn, abia învãluit, la uciderea primului ministru [Duca] (Nae Ionescu, p. 87). 61. Nae Ionescu, Gândirea. Zece ani de spiritualitate româneascã, în Cuvântul, anul VII, nr. 2037/21 decembrie 1930, p. 1, apud Mircea Vulcãnescu, De la Nae Ionescu la Criterion, p Mircea Vulcãnescu, Nae Ionescu. Aºa cum l-am cunoscut, p v. William M. Johnston, Spiritul Vienei. O istorie intelectualã ºi socialã , pp. 91 ºi 32. Mircea Vulcãnescu formuleazã asemãnãtor ºi mai tranºant: Nae Ionescu ar fi contribuit decisiv la dezrobirea generaþiei tinere de criticism, pozitivism, evoluþionism, mecanicism, nominalism, democraþie; toþi aceºti idola fori ai generaþiei filosofice care ne precede (Mircea Vulcãnescu, De la Nae Ionescu la Criterion, p. 49). 64. Apud Mircea Vulcãnescu, Nae Ionescu. Aºa cum l- am cunoscut, p v. articolul Ideile, publicat în Calendarul Povestirii. Ideea europeanã, 1923, p. 5. Inclus în Nae Ionescu, Opere, VI, pp , dupã care citãm. 66. Nae Ionescu, Opere, VI, pp Ibidem, pp Articolul Ideile (vezi supra) trebuie asociat cu textul conferinþei De la Galilei la Einstein (susþinutã la 8 decembrie 1921, în ciclul Pentru cunoaºterea spiritului contemporan, organizat de revista Ideea europeanã ºi patronat de Societatea Românã de Filosofie), text apãrut în Ideea europeanã, anul III, nr. 81/4-11 decembrie 1921, p. 3, sub semnãtura Nicolae C. Ionescu. 68. Ibidem, pp Apud Jacques Le Rider, Modernitatea vienezã ºi crizele identitãþii, Editura Universitãþii Al. I. Cuza, Iaºi, 1995, p Nae Ionescu, Opere, VI, p Nota [Walther Rathenau] a apãrut în Ideea europeanã, anul II, nr. 42/30 mai - 6 iunie 1920, p Ibidem, p Nota [Walther Rathenau la Paris] a apãrut în Ideea europeanã, anul I, nr /4-11 ianuarie 1920, p Ibidem, pp Walther Rathenau idealismul practic, text al unei conferinþe, publicat în Ideea europeanã, anul II, nr. 55/5-12 decembrie 1920, p Ibidem, p Apud Jacques Le Rider, op. cit., p. 74. Autorul lui Der Mann ohne Eigenschaften realizeazã în titlul romanului sãu o uluitoare fuziune a raþionalitãþii ºtiinþifice ºi a moralei mistice. O parte din exegeþi i-au reproºat similitudini de vocabular cu scriitori ce au susþinut statul nazist sau cel clericalofascist austriac; fãrã ca Musil sã poatã fi incriminat, trebuie avute în vedere ambiguitãþile rãspunsului «mistic» la criza identitãþii subiectului, aºa cum a vãzut-o Mach (Ibid., pp ). 75. Nae Ionescu, Opere, VI, pp Ibidem, p. 238.

154 la izvoarele conciliului vatican II 153 Robert LAZU Prezentarea generalã a Conciliului Vatican II 1. Cronologia Conciliului Vatican II Dupã E. Schillebeeckx OP, Vatican II: The Real Achievement, Translated by H. J. J. Vaughan, Sheed and Ward, London & Melbourne, 1967, pp ºi Walter M. Abbott S. J. (General Editor), Joseph Gallagher (Translation Editor), The Documents of Vatican II with Notes and Comments by Catholic, Protestant, and Orthodox Authorities, Introduction by Lawrence Cardinal Shehan, New York, Guild Press, America Press, Association Press, 1966, pp , principalele evenimente desfãºurate pe parcursul celui de-al doilea Conciliul de la Vatican (dar ºi înainte ºi dupã acesta, legate fiind însã de el) sunt urmãtoarele: Ianuarie: Papa Ioan al XXIII-lea anunþã conciliul. 17 Mai: Inaugurarea preliminariilor iunie: Papa Ioan al XXIII-lea, în motu proprio Superno Dei Nutu (rom. La porunca Dumnezeului Cel din Ceruri), stabileºte comisia pregãtitoare ºi secretariatele Iunie: Prima sesiune a comisiei centrale pregãtitoare. 25 Decembrie: Papa Ioan, în constituþia apostolicã Humanae Salutis (rom. Salvarea omenirii), convoacã Conciliul Iulie: Invitarea celorlalte Biserici ºi Comunitãþi creºtine sã delege observatori oficiali. 5 Septembrie: Sunt stabilite normele Conciliului în motu proprio Appropinquante Concilio (rom. Apropiindu-se Conciliul). 11 Octombrie: Prima seisune publicã. Papa Ioan al XXIII-lea deschide lucrãrile celui de-al doilea Conciliu de la Vatican în Basilica Sfântul Petru Octombrie: Compunerea comisiilor (în fiecare caz 16 membri sunt aleºi de Pãrinþii conciliari, 9 sunt numiþi de papã). În cele din urmã numãrul membrilor comisiilor va fi extins la 30 (din cei cinci membri suplimentari 4 sunt aleºi de conciliu iar 1 este numit de papã). 20 Octombrie 17 Decembrie: Dezbaterea schemelor despre liturgie, revelaþie, comunicaþii sociale, unitatea creºtinilor ºi bisericã. 8 Decembrie: A doua sesiune publicã: închiderea primei faze; instalarea comisiei coordonatoare care va reduce numãrul schemelor de la 71 la 17. Din aceste 17 texte doar 16 vor fi definitivate de Conciliu (vezi maai jos, 20 Noiembrie 1964) Iunie: Moartea Papei Ioan al XXIII-lea. 21 Iunie: Cardinalul Montini devine papã, adoptând numele de Paul al VI-lea; anunþã continuarea conciliului. 29 Septembrie: Deschiderea celei de-a doua faze: a treia sesiune publicã Octombrie: Dezbateri despre funcþiile episcopilor ºi ecumenism. 30 Octombrie: Încercarea de a vota asupra colegialitãþii episcopilor ºi reînnoirea diaconatului. 5 Noiembrie 2 Decembrie: Dezbateri asupra funcþiilor episcopilor ºi ecumenism. 4 Decembrie: A patra sesiune publicã; sunt promulgate urmãtoarele documente: 1. Constituþia despre liturgie (Sacrosanctum concilium) 2. Decret despre comunicaþiile sociale (Inter mirifica); închiderea celei de-a doua sesiuni. Rezultatele votãrii: pentru, 4 împotrivã pentru, 164 împotrivã Ianuarie: Cãlãtoria Papei Paul al VI-lea în Þara Sfântã; întâlnirea cu Patriarhul Athenagoras, primatul Bisericilor Ortodoxe. 17 Mai: Papa anunþã stabilirea secretariatului pentru religiile necreºtine. 14 Septembrie: A cincea sesiune publicã: deschiderea fazei a treia. 15 Septembrie 20 Noiembrie: Dezbateri despre Fecioara Maria, funcþiile episcopilor, libertãþile religioase, revelaþie, apostolatul laicilor, preoþi, bisericile rãsãritene, biserica ºi lumea, misiune, vocaþii religioase, seminarii, educaþie, cãsãtorie. 14 Noiembrie: Nota explicativã la documentul despre bisericã. 19 Noiembrie: Anunþarea celor 19 amendamente la textul despre ecumenism. Votul asupra libertãþilor religioase este amânat. 20 Noiembrie: În ce priveºte schema despre aspectul canonic al mariajului se face apel la autoritatea papei dupã votare (1592 pentru, 427 împotrivã, 5 voturi invalide); secþiune importantã: cãsãtoriile mixte. 21 Noiembrie: A ºasea sesiune publicã; promulgarea urmãtoarelor documente: 3. Constituþia dogmaticã despre Bisericã (Lumen gentium) 4. Decret despre ecumenism (Unitatis redintegratio) 5. Decret despre Bisericile orientale catolice (Orientalium ecclesiarum). Rezultatele votãrii: pentru, 5 împotrivã pentru, 11 împotrivã pentru, 14 împotrivã. Papa o proclamã pe Sfânta Fecioarã Maria Mama Bisericii.

155 154 la izvoarele conciliului vatican II Încheierea celei de-a treia faze Septembrie: A ºaptea sesiune publicã: deschiderea celei de-a patra faze. 15 Septembrie: Papa Paul al VI-lea, în constituþia apostolicã Apostolica Sollicitudo, stabileºte normele care vor guverna noul Sinod al Episcopilor. 15 Septembrie 16 Octombrie: Dezbateri ºi voturi asupra libertãþii religioase, bisericã ºi lume, misiune, preoþi; votarea documentelor despre episcopi, vocaþii religioase, seminarii, educaþie, religii necreºtine (incluzând declaraþia despre iudei), revelaþia, apostolatul laicilor. 21 Septembrie: Urmând intervenþiei papei are loc votarea asupra libertãþii religioase. 4 5 Octombrie: Papa Paul al VI-lea este invitat la Naþiunile Unite. 11 Octombrie: Papa declarã cã legea canonicã a celibatului preoþilor din biserica occidentalã nu este un subiect destinat dezbaterilor publice. 27 Octombrie: Prima sesiune plenarã de lucru fãrã dezbateri. De aici înainte se va vota asupra documentelor rãmase, consemnându-se în scris sugestiile detaliate referitoare la amendamente. 28 Octombrie: A opta sesiune publicã; promulgarea urmãtoarelor documente: 6. Decret privind misiunea pastoralã a episcopilor în Bisericã (Christus Dominus) 7. Decret privind reînnoirea vieþii cãlugãreºti (Perfectae caritatis) 8. Decret privind formaþia preoþeascã (Optatam totius) 9. Declaraþie despre educaþia creºtinã (Gravissimum educationis) 10. Declaraþie despre relaþiile Bisericii cu religiile necreºtine (Nostra aetate) Rezultatele votãrii: pentru, 2 împotrivã, 1 vot invalid pentru, 4 împotrivã pentru, 3 împotrivã pentru, 35 împotrivã pentru, 88 împotrivã, 3 voturi invalide Noiembrie: Preºedintele conferinþei episcopilor prezintã în sala conciliului raportul despre concepþia privitoare la modernizarea indulgenþelor. 18 Noiembrie: A noua sesiune publicã; promulgarea documentelor: 11. Constituþia dogmaticã despre revelaþia divinã (Dei verbum) 12. Decret despre apostolatul laicilor (Apostolicam actuositatem). Rezultatele votãrii: pentru, 6 împotrivã pentru, 2 împotrivã. Papa Paul al VI-lea anunþã: a. procesul de beatificare al papilor Pius al XII-lea ºi Ioan al XXIII-lea; b. reforma curiei, începând cu Sfântul Oficiu; c. menþinerea dupã conciliu a trei secretariate (pentru relaþii cu alþi Creºtini, cu religioºii necreºtini, cu ateii); d. o perioadã universalã de reflecþie, începând de la 1 Ianuarie 1966 pâna la sãrbãtoarea Rusaliilor din acelaºi an, asupra consecinþelor conciliului. 6 Decembrie: Sesiunea finalã de lucru: votul asupra relaþiilor dintre bisericã ºi lume ºi prezentarea inelului de aur un dar din partea Papei Paul al VI-lea tuturor episcopilor. Pentru prima datã în istorie papa a luat parte la un program de rugaciune alãturi de observatorii altor biserici. 7 Decembrie: A zecea sesiune publicã; promulgarea urmãtoarelor documente: 13. Declaraþie privind libertatea religioasã (Dignitatis humanae) 14. Decret privind activitatea misionarã a Bisericii (Ad gentes) 15. Decret privind slujirea ºi viaþa preoþeascã (Presbyterorum ordinis) 16. Constituþia pastoralã privind Biserica în lumea contemporanã (Gaudium et spes). Rezultatele votãrii: pentru, 70 împotrivã, 8 voturi invalide pentru, 5 împotrivã pentru, 4 împotrivã pentru, 75 împotrivã, 7 voturi invalide. Reconcilierea dintre Biserica Catolicã ºi Biserica Ortodoxã prin declaraþia mutualã cã evenimentele din 1054 ºi de mai târziu sunt regretabile ºi depãºite. 8 Decembrie: Sesiunea publicã finalã: sunt adresate mesaje cãtre oamenii de stat, gânditori, artiºti, femei, cei sãraci ºi suferinzi, muncitori ºi tineri. 2. Scopul Conciliului Vatican II În cadrul acelui Congresului internaþional consacrat actualizãrii Conciliului Vatican II ce s-a desfãºurat la Vatican în 27 februarie 2000, Cardinalul Joseph Ratzinger, care ºi-a susþinut conferinþa dupã cuvântul rostit de Papa Ioan Paul al II-lea, îºi amintea urmãtoarea întâmplare pe care Cardinalul Frigs i-a povestit-o de mai multe ori în timpul lucrãrilor conciliare. Despre ce era vorba? La Conferinþa Episcopalã Germanã, reunitã dupã anunþarea conciliului de cãtre Papa Ioan al XXIII-lea, se discuta aprins despre posibila temã centralã. Într-un prim moment al discuþiilor, consensul pãrea evident: Biserica, adicã ecleziologia trebuia sã fie subiectul principal dezbãtut la viitorul Conciliu Vatican II. Atunci, bãtrânul episcop Buchbergher de Regensburg, coordonator al unui monumental Lexikon für Theologie und Kirche, foarte stimat pentru înþelepciunea ºi erudiþia sa, a cerut cuvântul ºi a spus dupã relatarea Cardinalului Ratzinger care-l citeazã pe Cardinalul Frigs urmãtoarele: Dragi fraþi, la Conciliu voi trebuie sã vorbiþi înainte de toate despre Dumnezeu 1. Episcopii au fost uimiþi ºi ºocaþi; tãcerea ce a urmat arãta aceasta. Da. Era evident cã scurta fraza a episcopului Buchberger conþinea esenþialul: conciliul nu poate avea drept scop principal nimic altceva decât vorbirea cu ºi despre Dumnezeu. Sã reþinem deci acest prim scop al Conciliului Vatican II: învãþãtura despre Dumnezeu. În lipsa acestui scop simplu ºi clar, eminamente teologic, nimic nu ar avea sens. Din el decurg toate celelate scopuri, sau sensuri, secundare, care dau seama de complexitatea evenimentului conciliar ºi a mizei sale centrale: regãsirea unor noi cãi de dialog între omul modern ºi Dumnezeul Cel Viu. Pentru cei care cunosc entuziasmul iniþial, evoluþia ulterioarã ºi, în fine, blocajul actual al dialogului dintre catolici ºi ortodocºi, poate pãrea surprinzãtor faptul cã pentru pontiful care a deschis conciliul, Papa Ioan al XXIIIlea, un alt scop de mare importanþã fixat încã de la

156 la izvoarele conciliului vatican II 155 început era dialogul ecumenic. Dupã cum am vãzut deja, în data de 25 ianuarie 1959, Ioan al XXIII-lea a anunþat într-o bisericã consacratã apostolului Paul în cursul omiliei de închidere a sãptãmânii unitãþii, pregãtirea a trei opere de excepþie: sinodul diocezei Roma, conciliul ecumenic Vatican II ºi reforma dreptului canonic. Surpriza era uriaºã. Cei 18 Cardinali prezenþi nu reuºeau sã se convingã cã auziserã bine. Când textul alocuþiunii avea sã fie publicat, o lunã mai târziu, toatã lumea înþelesese cã marele Ioan al XXIII-lea adusese un stil profetic care, dupã cum afirmã Pãrintele René Laurentin, nu mai fusese întâlnit din timpul unor papi ca Eugen al IV-lea ( ) sau Adrian al VI-lea ( ) 2. Presa explodã. Explicaþii, dispute, ipoteze care de care mai spectaculoase erau aruncate în jocul publicisticii de mare tiraj. Din multitudinea de idei vehiculate una pãrea dominantã: aceea conform cãreia era vorba de un conciliu centrat pe ideea restaurãrii unitãþii creºtinilor despãrþiþi. Prin ce se justifica aceastã idee? Patru zile dupã ce anunþase convocarea conciliului, în 29 ianuarie 1959, Ioan al XXIII-lea a rostit în cursul unei vizite fãcute în conventul cãlugãrilor pasioniºti dedicat Sfinþilor Ioan ºi Paul, urmãtoarele cuvinte memorabile: Noi nu vom face un proces istoric. Noi nu vom cerceta cine a avut dreptate ºi cine a comis o nedreptate. Responsabilitãþile sunt împãrþite. Noi doar spunem: sã ne reunim. Sã înceteze disensiunile 3. Afirmaþiile Suveranului Pontif au surprins încã o datã lumea catolicã. La Roma aceastã declaraþie a fost cenzuratã în Osservatore Romano. Ea a fost tradusã ºi publicatã abia în actele oficiale din 7 decembrie Editorii oficiali se temeau, justificat, de o proastã înþelegere a cuvintelor lui Ioan al XXIII-lea în sensul presupunerii cã Biserica lui Cristos greºise în trecut. De altfel, unii ziariºti amatori de senzaþional se grãbiserã sã vorbeascã despre greºelile Bisericii catolice, minimalizând sfinþenia acestei instituþii divino-umane. Interpretarea corectã a cuvintelor lui Ioan al XXIII-lea e cea a Pãrintelui Yves Congar, care, în 1954, scria: Nedreptãþile nu sunt egale, însã ele sunt împãrþite. Într-o luptã dintre un tatã ºi un fiu, atacurile nu sunt niciodatã egale. Autoritatea poate comite nedreptãþi, însã ea nu va fi niciodatã în mod fundamental nedreaptã 4. Evident, atât cuvintele papei cât ºi comentariile teologilor ne aratã clar cã e vorba, în primul rând, despre schisma dintre Occidentul ºi Orientul creºtin. Cu toate acestea, nu se avea în vedere o negociere analoagã celor de la Lyon II sau Florenþa, dar nici o renunþare la anumite dogme în vederea unui compromis eclezial cu fraþii despãrþiþi. Ci pur ºi simplu e vorba de ideea unitãþii care era foarte puternicã în spiritul papei, ºi care corespundea unei ºi mai profunde dorinþe de unire 5. Dacã ne gândim la acea Declaraþie comunã a papei Paul al VI-lea ºi a patriarhului Athenagoras exprimând decizia lor de a ridica din memoria ºi din mijlocul Bisericii sentinþele de excomunicare din anul cititã la încheierea Conciliului Vatican II, în data de 7 decembrie 1965, vedem cã dorinþa papei Ioan al XXIII-lea a dat roade. Dacã ne gândim însã la blocajul actual al dialogului ecumenic dintre catolici ºi ortodocºi, vedem cã mai sunt multe, foarte multe de fãcut pe drumul unitãþii. Alãturi de primul scop enunþat, cel al deschiderii dialogului cu creºtinii despãrþiþi în vederea restaurãrii unitãþii, Ioan al XXIII-lea a mai fixat încã un scop, de naturã pastoralã, de o importanþã la fel de mare ba, dintr-o anumitã perspectivã, poate chiar mai mare ca ºi scopul ecumenic. Exprimat în importantul cuvânt de deschidere al Conciliului, rostit la 11 octombrie 1962 (prima zi a istoricului eveniment) în Basilica Sfântului Petru din Vatican, acest scop poate fi numit pe drept pastoral. Referindu-se la acest discurs pontifical inaugural, pãrintele Laurentin sublinia cã a fost dominat de tema dialogului, necesar, dintre Bisericã ºi lumea contemporanã, solicitându-se pãrinþilor conciliari sã prefere blândeþea ºi mila severitãþii 7. Deºi ar merita citit integral ºi analizat paragraf cu paragraf, vom cita un singur fragment din cuvântul Papei Ioan al XXIII-lea, fragment din care reiese cu claritate scopul pastoral al conciliului: (...) Noi ne vom dãrui, fãrã teamã, operei pe care o reclamã epoca noastrã (...) Doctrina autenticã va fi expusã urmând metodele de cercetare ºi de prezentare care sunt folosite de gândirea modernã. Substanþa vechii doctrine pãstrate în depozitul credinþei este un lucru, în timp ce modalitatea (sau calea) în care este prezentatã e un altul 8. Manifestând o mare atenþie faþã de exigenþele lumii moderne, Ioan al XXIII-lea se comportã ca un adevãrat pãstor ce se îngrijeºte de oile turmei sale care trebuiesc îndrumate cu blândeþe, dar cu fermitate, pe cale Adevãrului revelat. Astfel, pentru prima datã în istoria multimilenarã a Bisericii, se întruneºte un conciliu al cãrui prim scop nu este condamnarea erorilor, ci exprimarea mai adecvatã a Adevãrului ºi avansarea mai profundã în cunoaºterea sa. Iatã (cel puþin) încã un motiv pentru care meritã, dupã cum ne îndeamnã cu tãrie ºi Papa Ioan Paul al II-lea, sã studiem ºi sã cunoaºtem temeinic documentele conciliare: spre a cunoaºte acel Adevãr suprem care ne poate face liberi. Într-o remarcabilã intervenþie a cãrei datã nu am putut-o stabili cu precizie, pe când era Arhiepiscop de Cracovia, Karol Wojtyla actualul Papã Ioan Paul al IIlea s-a referit cu multã precizie la scopul Conciliului Vatican II 9. Discursul sãu, desfãºurat în cadrul unei discuþii prieteneºti cu preoþii aflaþi la Colegiul polonez din Roma, debuteazã, semnificativ, tocmai printr-o referire la Ioan al XXIII-lea: (...) Papa Ioan al XXIII-lea, în scrisoarea sa de Crãciun, 1961, a vorbit de criza în care se gãseºte omenirea întreagã. În urma unui progres tehnic rapid, mulþi dintre contemporanii noºtri aparþin de douã civilizaþii. Ei s-au nãscut ºi au crescut într-o vreme în care nu exista nici bicicleta, nici tramvaiul, nici maºina, nici avionul, nici becul

157 156 la izvoarele conciliului vatican II electric, nici cinematograful, nici aparatul fotografic, nici radioul, nici telefonul, pentru a nu mai menþiona televizorul. E o dezrãdãcinare cauzatã de civilizaþie, legatã mai ales de urbanizare; mulþi dintre cei ce au trãit în condiþii destul de primitive, sunt dintr-o datã transferaþi la oraº, unde trebuie sã se integreze într-o altã epocã de civilizaþie. În decursul celor 150 de ani din urmã, populaþia mondialã s-a triplat, populaþia oraºelor s-a mãrit de mai mult de 20 de ori. Consecinþele acestei crize de civilizaþie de care vorbea Sfântul Pãrinte, se numesc proces de indiferentism ideologic, apariþia unei filosofii a consumului, a unei atitudini închise la toate valorile neegoiste. Dar altã problemã caracteristicã a timpului nostru este exaltarea prin ºi pentru tehnicã. (...) Totuºi omul, astãzi subiect de cercetare, nu mai este acelaºi cu cel de odinioarã. Sã nu uitãm explozia demograficã: în 1900 se evalua populaþia mondialã la un miliard ºi jumãtate, acum a depãºit trei miliarde (azi a depãºit 7 miliarde n.n.). O violentã explozie demograficã creazã în þãrile din Lumea a Treia grave dificultãþi economice ºi culturale. ªi, cum a subliniat Ioan al XXIII-lea, la 11 septembrie 1959, noi trãim într-o nouã lume politicã, o treime a umanitãþii aparþine blocului þãrilor socialiste ai cãror conducãtori au o viziune a lumii ºi a omului diferitã de viziunea creºtinã. Apoi, problema actualã ºi arzãtoare a pãcii mondiale se dovedeºte problema numãrul unu. (...) La originea Conciliului se aflã conºtientizarea unei anumite crize. S-a constatat eficacitatea redusã a misiunii Bisericii în contextul modern, ruptura pe cale de adâncire dintre Bisericã ºi lume, conflictul dintre ºtiinþã, progresul tehnic ºi credinþa religioasã, conflictul dintre moravurile societãþii contemporane, etica propovãduitã de cãtre Bisericã, indiferentismul, materialismul ºi ateismul ce se dezvoltã în mod periculos; în faþa acestie crize, Biserica întreprinde o dublã reflecþie; asupra ei însãºi ºi asupra lumii. Convocarea unui Conciliu ºi pregãtirea acestuia au un rezultat cu totul neaºteptat. În mai puþin de patru ani, situaþia din interiorul Bisericii s-a schimbat de necrezut. Mai ales, în întreaga lume catolicã, se ridicã voci arzãtoare pentru a cere o nouã lecturã atentã a Evangheliei. Un nou climat, acela al unei voinþe de apropiere reciprocã, s-a nãscut în relaþiile dintre diferitele Biserici creºtine. Niciodatã Conciliul n-a cunoscut o pregãtire atât de amplã, niciodatã nu s-a sondat atât de amãnunþit opinia catolicã. Nu numai episcopii, universitãþile catolice ºi superiorii generali ai congregaþiilor ºi-au exprimat opiniile în legãturã cu problemele conciliare, dar ºi un mare procentaj de catolici laici ºi chiar de necatolici. Teologi atât de eminenþi ca Henri de Lubac, J. Daniélou, Y. Congar, Hans Küng, R. Lombardi, Karl Rahner ºi alþii, au jucat un rol extraordinar în lucrãrile pregãtitoare. Obiectivul lui Ioan al XXIII-lea era, înainte de toate, unitatea creºtinilor. S-au fãcut paºi uriaºi pe acest drum. Biserica este convinsã, mai mult ca oricând, cã ceea ce-i uneºte pe toþi creºtinii este mult mai puternic decât ceea ce-i desparte. Nostalgia unitãþii creºtinilor face corp cu cea a unitãþii întregului neam omenesc. Noua concepþie asupra poporului lui Dumnezeu a luat locul vechiului adevãr asupra frontierelor vizibile ale Bisericii. Acest fapt aratã atitudinea Bisericii faþã de alte religii, bazatã pe recunoaºterea valorilor spirituale, omeneºti ºi creºtine, dar conþinute ºi în religii ca islamul, budismul, hinduismul... Biserica vrea sã întreprindã un dialog cu reprezentanþii acestor religii. ªi aici, iudaismul ocupã un loc cu totul special. Proiectul viitoarei declaraþii vorbeºte limpede de legãtura spiritualã dintre creºtini ºi iudaism. Biserica se preocupã de dialogul cu necredincioºii; ei au o importanþã capitalã în epoca în care, pentru prima datã în istorie, necredinþa ºi ateismul apar ca fenomene de masã. Biserica încearcã sã descopere cauzele ºi originile ateismului ºi le cautã atât în propriul sãu sân, cât ºi în exterior. Biserica înþelege cã tendinþa actualã ce vizeazã libertatea omului ºi eliberarea sa de toate alienãrile, care se manifestã sub formã de ateism, poate fi un fel de a-l cãuta pe Dumnezeu. Reluând cu noi detalii scopurile Conciliului Vatican II aduse în prim plan de Papa Ioan al XXIII-lea, Karol Wojtyla evidenþiazã sensul reînnoirii învãþãturilor Bisericii confruntatã cu gravele probleme ale contemporaneitãþii. Dupã ce constatã mutaþiile de profunzime suferite de omul modern dar ºi de societatea secolului XX, prezintã implicit Conciliul ca fiind acea modalitate prin care Biserica cautã sã se apropie de oamenii înstrãinaþi dar uniþi în aceeaºi naturã comunã, fie ei atei, materialiºti sau membri ai altor religii. Primul scop al Conciliului, cãutarea unui drum cãtre unirea creºtinilor, este recapitulat de Karol Wojtyla. Apoi, prin sublinirea grijii deosebite arãtate de Bisericã tuturor fiilor ei, cât ºi faþã de cei care nu-ºi mai recunosc rãdãcinile creºtine (catolice), cel de-al doilea scop al Conciliului, pastoral, este sintetizat cu competenþã deplinã. Reþinându-le, vom putea înainta în continuare cãtre miezul doctrinar al acestui catehism al vremurilor moderne, dupã ce în numãrul viitor al revistei Vatra - vom vedea care anume sunt documentele emise la Vatican II ºi ce raporturi existã între ele. Note: 1 Traducerea conferinþei Cardinalului Ratzinger, efectuatã de pãrintele Wilhelm Dancã, se gãseºte în revista Dialog teologic din Iaºi, nr. 7/2001, pp Relatarea despre intervenþia episcopului Buchberger se gãseºte la pagina Cf. René Laurentin, L Enjeu du concile, Paris, Éditions du Seuil, 1962, p Apud René Laurentin, Bilan du Concile, Paris, Éditions du Seuil, 1966, p. 10. Traducerea, provizorie, ne aparþine. 4 Y. J. M. Congar, Neuf cents ans après, notes sur le schisme oriental, pp , apud René Laurentin, L Enjeu du concile, ed. cit., p René Laurentin, L Enjeu du concile, ed. cit., p Am tradus împreunã cu Alina Manea ºi publicat aceste texte de mare importanþã, sub formã de anexã, în ediþia româneascã a micro-monografiei profesorului Ernst Christoph Suttner, Bisericile Rãsãritului ºi Apusului de-a lungul istoriei bisericeºti, Iaºi, Editura Ars longa, 1998, pp Cf. René Laurentin, L Enjeu du concile. Bilan de la prèmiere session 11 octobre 8 décembre 1962, Paris, Éditions du Seuil, 1963, p Am gãsit textul integral al cuvântului de deschidere al Papei Ioan al XXIII-lea în excelenta ediþie americanã a documentelor conciliare: Walter M. Abbott S. J. (General Editor), Joseph Gallagher (Translation Editor), The Documents of Vatican II with Notes and Comments by Catholic, Protestant, and Orthodox Authorities, Introduction by Lawrence Cardinal Shehan, New York, Guild Press, America Press, Association Press, 1966, pp Fragmentul citat se gãseºte la pagina 715. Pãrintele Laurentin citeazã ºi el fragmentul respectiv, în lucrarea citatã la nota 13, pagina Fragmentele se aflã cuprinse în lucrarea pãrintelui M. Maliñski, Prietenul meu Karol Wojtyla, traducere din limba francezã de Pr. Teodor Racoviþa, Cluj-Napoca, Casa de Editurã Viaþa Creºtinã, 1995, pp

158 crispãri 157 Liviu Ioan STOICIU Mesaje trimise unei femei dintr-o altã lume (III) Început de toamnã uri ale unui sinucigaº care-ºi tot amânã sinuciderea, va sã zicã, a treia tranºã. Cã e pãcat: suntem proprietatea lui Dumnezeu (Sfântul Toma). Pentru mine e clar personajul literar e celãlalt eu al autorului, dat dracului. Personaj (intrat în pielea dracului) care corespondeazã pe cu o femeie moartã. Nu întâmplãtor deasupra minþii tuturor e Marele Sine... Sunt sigur cã mã apropii de moarte, motiv sã cer informaþii pe Internet despre ce mã aºteaptã. Vorba vine, nici asta nu mã prea intereseazã dacã mor, ce mai conteazã restul... N-am sã aflu niciodatã cum reuºesc sã þin legãtura cu aceastã femeie care a murit, ea are aceastã putere de a-mi facilita accesul, intrând pe Internet. De fapt, nu corespondeazã direct cu mine, ci cu personajul meu dintrun proiect literar bun sã rãmânã în sertar. Copiez mai jos e- mailurile, aºa cum au fost trimise, fãrã diacritice. Poate sunteþi curioºi ce a rãspuns femeia moartã. N-o sã credeþi, dar ea n-a fãcut decât sã-l mângâie pe cel ascuns în spatele personajului literar, pe autor. Astã noapte am visat-o, mia spus cã în somn e o reîntoarcere la principiul primordial ºi cã nu e nevoie sã se sinucidã personajul meu ca sã afle ce e cu acest principiu înnãscut. Uitând cã autorul e problema, nu personajul lui literar, care crede cã vremea Începutului vine dupã moarte... Iar m-a apucat dimineata, am insomnie (adica n-am chef sa ma culc; daca ma culc, ma zvarcolesc in pat, motiv sa ma enervez si sa revin la birou), de o buna bucata de vreme nu mai pot sa dorm (ma trezesc permanent, cel mai adesea din ora in ora, readorm la loc extrem de greu si visez urat, sunt chinuit in vise la nesfarsit, am ajuns sa ma bucur ca ma trezesc din vis; nici in vis nu pot sa ma bucur de viata) oare, de ce? Am tot crezut ca presimt necazuri, ca e incordat ochiul interior, dar vad ca nu se mai termina. Abia mai stau pe picioare... Pentru asta merita sa traiesc? Nici sa dorm odihnitor nu mai pot pe lumea asta. Nu e exclus ca subconstientul sa se fi speriat de obsesia mea de a ma sinucide si de aceea ma tine cat mai mult treaz, fiindca lui ii place sa traiasca... Altfel, bajbai printre obligatiile cotidiene si necesitatile fiziologice si ma mir la culme ca am mai prins o zi si o noapte. Incep sa cred ca sunt nemuritor. In vara asta superba pentru concedii de odihna si vacante de vis, eu n-am plecat nicaieri in tara, la munte sau la mare. Am stat in casa cum nu-mi amintesc sa mai fi stat, n-am mai iesit nici intr-un parc bucurestean. Pur si simplu am iesit cateva ore la revista Viata Romaneasca in zilele de redactie (intotdeauna cu metroul) si am dat curs unor intamplatoare evenimente personale, atat... A trecut vara, vine toamna, chiar daca e o canicula insuportabila. Azi, duminica, ma hotarasem in sfarsit sa plec dimineata la munte, in Bucegi, si sa ma intorc seara ei bine, m-am razgândit in ultima clipa, ca nici acest efort nu merita, ca n-are rost, nu-mi foloseste la nimic, o data ce tot vreau sa o termin, prefer si comoditatea fizica, nu numai mentala... Iti relatez asta sa intelegi ca m-am schimbat in ultimul an, am devenit cinic si neiertator cu mine insumi, ma pun zilnic la popreli, la chinuri, imi reprim orice pornire care miar face placere, apelez la suferinte morale cum n-am mai facut-o, vrand sa vad cat o sa mai rezist, intr-o zi trebuie sa capotez... Lucrurile au luat-o demult razna cu mine nu mai tin legatura cu nimeni (rar telefonez celor din familia mea de origine), evit orice manifestare literara sau intalnire la care as putea sa intru in discutie cu cineva, pe orice tema, nu mai vreau sa am de a face cu nimeni... Si cu toate acestea, nu ma hotarasc sa pun punctul din urma, astept in continuare ceva (nu o minune, ca nu cred in minuni), ceva care sa ma urneasca, sa iau cu mine o masura drastica in bine sau in rau... In privinta lui (te citez): Concentreaza-te si scoate din subconstient cartea aceea de referinta, cartea aceea ce se citeste cu sufletul la gura! Cartea pe care POTI sa o scrii!, nu stiu la ce te referi, proiectul la care lucrez nu e nimic neobisnuit, e doar o ultima urma lasata, scrisa, care va muri in sertar, fara nici un fel de pretentie. Tu prea esti optimista in ce ma priveste, mai ales pe plan literar, asta si fiindca esti rupta de realitatile vietii literare romanesti, cu sfere de influenta nefaste (care ma scarbesc la maximum, sincer). Ti-am mai spus cititorul in harta mea astrala m-a avertizat ca am sa regret daca n-am sa ma sinucid acum, fiindca ma asteapta peste o vreme o lovitura a destinului de o cruzime insuportabila (printre altele imi voi pierde atunci si toata averea, atata cata o am). Finalul pregatit de divinitate arata cu totul altfel decit il doresti tu, ma asiguri. Crezi ca mai merita sa-l aflu? Incep sa cred ca eu am un destin blestemat (parintii mei au fost nefericiti, nenorocosi, i-am mostenit intocmai). Din cauza acestui destin nu ma pot bucura de nimic, orientandu-ma gresit in viata. Din cauza acestui destin de doi bani suport o lume care nu ma mai intereseaza din nici un punct de vedere. Cui foloseste suferinta mea cotidiana (de care numai eu stiu)? M-am saturat de mizeria morala in care ma complac, de inchistarea inimii si de exasperarea sufletului, care ar da orice sa scape din puscaria trupului meu... Stii, problema-problemelor la mine e oboseala cronica in care ma complac si o stare generala de confuzie. Misterul suferinþei la creºtini e o tâmpenie. Moartea, nu

159 158 crispãri viaþa, are sens. Nemaivrand nimic nici de la mine nici de la cei din jur, am ajuns un intrus. Eu nu mai sunt eu. Nu ma mai recunosc: tu esti sigura ca eu mai sunt eu, cel pe care l-ai cunoscut? Toata lumea are motive sa traiasca, numai eu nu am: tocmai fiindca nu-mi lipseste nimic (vorba vine, e o iluzie credinþa ta). Paradoxal. La vedere, nu-mi lipseste nimic. pe dinlauntru insa... Ce-mi lipseste? Ficat mai am, rinichi am, inima, cu plamanii sunt mai sensibil, creier mai am, limba nu mi-a fost taiata si ochii nu mi-au fost scosi. Sa tot traiesc... Ca n-am salariu mare? Altii n-au deloc. E adevarat, editorul revistei Viata Romaneasca ne-a anuntat ca luna asta nu mai sunt nici pentru noi deloc bani pentru salarii (in ultimele doua luni am luat salarii cu 18 la suta mai mici; salarii care abia ating 100 de dolari). Ei si? E o aventura si asta, care trebuie traita, nu conteaza umilinta cotidiana. Mai ales saracii cu duhul merita efortul sa-i faca pe plac destinului? Mi-e rau cu mine insumi? Asta e motiv sa fiu nefericit? Altii n-au de niciunele (nici pe ei insisi) si tot nu se gandesc la sinucidere... Sunt nenorociti de boli, si tot asa, nu se omoara singuri daca bolile sunt incurabile, isi doresc sa scape cat mai repede de dureri, bucurandu-se ca mai prind o zi. Etc. Tu n-ai sa intelegi niciodata sinucigasii, fiindca ti-e imposibil sa crezi ca exista vreun motiv pe lumea asta pentru un asemenea gest (in antichitate sinuciderea era considerata... sacra, dar dupa ce a aparut crestinismul, ea a fost repudiata). Bineinteles, nici sinucigasii nu se inteleg, de aceea isi cer iertare la plecare... Ma gandesc de la o vreme ca sinucigasii sunt cei care trebuie sa se sacrifice singuri pe altarul unui Dumnezeu crud, de cand n-au mai fost aduse de preoti sacrificii biblice... Dumnezeu nu gandeste ca noi, nu-i poate fi inteleasa cruzimea. Dumnezeu a avut mereu nevoie de sacrificii umane, nu se stie de ce, aºa o fi lãsata o lege a naturii subinteleasa sinucigasii ii fac pe plac, inconstienti... Multitudinea de religii in lume da de gol criza in care se afla insusi Dumnezeu-Unicul, care se mandreste mai ales cu popoarele de morti (mult mai numeoase decat popoarele contemporane noua), pentru care tine alte catastife. Sinucigasii au rolul lor, sunt supape, ei iau pacatele lumii si le urca la cer, sinucigasii indeplinesc inconstient rolul lui Iisus (nu e o blasfemie, Iisus a fost un sinucigas, de fapt, trimis de Tatal lui sa se sacrifice, stiind in amanunt rostul rastignirii, acceptandu-l constient ca atare)... Bat campii. Azi m-am gândit cã nu e exclus sã se fi sinucis Sofica, sora mea, la 18 ani. Nu ºtie nimeni care e adevãrul în cazul ei, s-a aruncat pe geam sau a fost aruncatã... Bat în lemn. Îngrozitoare moarte. Saptamana asta merg la pomana mamei (de jumatate de an), care a murit atunci cand i-a venit sorocul... Cine urmeaza la rand in ce fel? Asa cum tu nu intelegi sinucigasii, asa nu-i inteleg eu pe cei care vor sa traiasca oricum (in numele formulei: asa am fost lasati de Dumnezeu, ne ducem crucea cum putem, asta ne e destinul ). Fiecare om e altfel alcatuit, nicunul nu seamana cu altul - daca asa stau lucrurile, de ce toata lumea trebuie sa gandeasca exact ca tine, corect, si nu poate sa gandeasca si ca mine, incorect? Ce te face sa crezi ca ai fost pe drumul cel bun, visand sa traiesti pana la adanci batraneti, si nu eu, care vreau sa mor de tanar? A-ti invinge limitele? De ce sa ti le invingi? Cel care se lasa infrant, constient, are o alta filozoifie de viata, care ar putea fi mai interesanta moral decat cea de invingator... Stoicii au facut din infrangerea personala o religie. A nu fi las in fata provocarilor vietii de ce trebuie sa fii curajos? Cum de nu realizezi ca exact cei etichetati ca lasi sunt persoane puternice, care se bazeazã pe dinamismul slabiciunii? De ce trebuie sa fii atat de simplista (sa intri in regula general acceptata) si sa nu fii complicata, unica, sa te sfidezi pe tine insati, pana acolo incat sa-þi doresti moartea, sa scapi de tot ce te tine legata de lume asta restrictiva, sa fii libera-libera... Sã te eliberezi de tine insati... Dispretul cu care-i privesti pe cei care nu-ti seamana si nu intra in tiparul societatii de succes de azi, ar trebui sa te puna pe ganduri. Popoarele vechi (semintiile indoeuropene) si-au descoperit fericirea in viata simpla, in cersit, de pilda, e o adevarata ideologie a cersitului, viata lor e dusa la intamplare si au permanent in fata ochilor spectrul mortii, care ii intareste... Bazaconia victoriei si a gandirii pozitive e data mintilor contemporane care se cred superioare, dar care nu sunt decat victime ale amorului propriu, amor propriu atat de neplacut lui Dumnezeu. Cei ca mine va plang... Daca ar fi dupa tine, lumea ar intra in niste tipare de consum, de un conformism nedemn pentru conditia umana. Se subintelege ca sinucigasii sunt niste nonconformisti, ei protesteaza, fie si indirect, cauta un sens acestei lumi... ªi moartea are sens. Atât. Dar cine sai inteleaga? Aici, personajul literar (celãlalt eu al autorului), pune punct corespondenþei pe cu femeia moartã, care dintr-odatã a dispãrut, dupã ce el nu i-a mai scris. Cã în aceastã viaþã nu existã dreptate. Nu i-a mai scris aºa, deal dracului! Iar ea l-o fi crezând vindecat de rãul din interior. Existã o boalã a sinuciderii, legatã de o moralã supranaturalã? Singur ºi nefericit, autorul s-a hotãrât sã se retragã în propria cochilie de unde plecând, nu te mai întorci. Ei ºi? El e cel care s-a tot reînvins pe sine: când este aproape, este departe...

160 incizii 159 Claudiu KOMARTIN Obiecte încãlzite în palmã Un interesant poet al obiectelor, descins parcã din lirica anilor 70 este, în volumul sãu de debut Tudor Creþu, autor timiºorean aparþinând ultimului val din literatura autohtonã - la Bucureºti numit cu încãpãþânare, de unii, generaþia douãmiistã -, a cãrui carte, Dantelãriile Adelei (Editura Mirton, 2001) a fost, pentru noi o încântare ºi numai prin faptul cã este prima a unui poet bãnãþean actual care ajunge ºi aici, în ceea ce localnicilor le place sã creadã cã este centrul (ah, eternul ºi înºelãtorul ombilic al culturii noastre!), dând seama, prin anvergura conºtiinþei poetice a autorului - debutant la doar 21 de ani, dar un lider al poeziei tinere scrise în oraºul de pe Bega - despre cãutãrile ºi direcþiile unui cerc literar semnificativ, în care nu s-a auzit/ citit/ scris prea mult, dacã nu chiar deloc, despre vedetele poeziei bucureºtene, fracturiste sau utilitariste, pentru a denumi doar douã curente literare dominante, ambele de facturã (ºi retoricã) fundamentalistã, foarte la modã în Capitalã. Într-un agreabil ºi generos preambul justificator la Dantelãrii, ªerban Foarþã remarca o posibilã (chiar justã) apropiere a lui Creþu de Francis Ponge, tânãrul timiºorean transcriind, la rându-i, zumzetul prezenþei într-un parti pris des choses, nu însã, adaugã Foarþã, pseudo-scientist, ca poetul francez, ci ca Bacovia,-n <poezia de notaþie>, graþie senzoriului dolent ºi vulnerabil, contaminând, la limitã, chiar lucrul: <Orice obiect atins ºopteºte: lasã-mã-n pace >. Totuºi, în cele mai multe din textele ce alcãtuiesc acest volum, Tudor Creþu pare un poet din linia macedonskianã deschisã de binecunoscutul Rondel al lucrurilor ( Oh! Lucrurile cum vorbesc ), ultra-sensibil ºi uºor de zgândãrit, pentru care astenia s-ar converti în vitalism, dacã vulnerabilitatea nu ar fi chiar firul de aur din care s-a cusut þesãtura vibrantã a Dantelãriilor. Vârtejurile, sclipirile ºi exploziile aproape insesizabile, pe care numai privirea pasional-ºerpuitoare a subiectului poetizant le poate observa ºi reþine, alcãtuind o liricã a unei mirãri continue înaintea foºgãitoarei lumi a lucrurilor: sclipirea / blocurilor vitrinelor cheliilor / ca ºi dintele de aur al unui rãufãcãtor / legate-n fundã roºie / obiecte / venind cu toate colþurile cãtre mine / ( ) în forma lor fojgãind (subl.n.). Nu trebuie ignoratã nici calitatea (sau, de ce nu, funcþia) obiectelor de a reactiva zone aparent pierdute ale memoriei afective: era duminicã / mirosul de spirt ars al asfaltului / ºi fata aceea prostuþã ºi sãracã / cu un fir lung pe buze/ care mi-a spus / lasã. În plus, obiectele împing la neaºteptate introspecþii ( atâtea zile/ în care liniile ne par iederã / când ne privim palmele / când ne privim în oglinzi / de parcã am vrea sã ºtim / cât e ceasul / sã intrãm în vorbã cu noi înºine ), dar ºi la treziri la realitate bruºte ºi pline de nerv, prin care poetul, un senzualist prin excelenþã, fascinat de tremurul permanent ºi de cercurile tulburi ale realului, ce dau mereu impresia plinã de stranietate a unui univers sub-acvatic, îºi cenzureazã trãirile evazioniste, refuzându-ºi retragerea romanticã din miezul lucrurilor: am încãlzit obiecte în palmã / le-am înmuiat în ceaiuri ºi parcã cineva / îmi umple perna cu pene de lebãdã neagrã / atâtea lucruri / dupã care nu mã mai pot întinde liniºtit / ºi cele douã fire din tavan / de care trebuia legat becul / n-au cum sã-mi mai parã / tulpini de ghiocei fire de iarbã cãtre capãtul iernii/ ci pur ºi simplu douã sârme / s-â-r-m-e de care trebuia legat becul. Cele mai bune poeme din volum sunt abia acestea, în care, dincolo de tehnicã, de mecanismul stãpânit pefect al construcþiei unor texte minuscule - care par, de la un moment dat încolo, sã funcþioneze în gol, repetitiv ºi plictisitor -, Creþu renunþã sã arate cât de bun tehnician al versului este, abandoneazã ºi aerul vag ermetic pe care încearcã sã-l infuzeze câtorva poezii mai puþin reuºite ºi adânceºte sensul gestului sãu poetic, altfel minimalist ºi, în mare, poate prea relaxat, conferindu-i o dimensiune nouã, care ar putea fi chiar una criticã, dacã o oboselã uriaºã nu ar interveni sã alunge ºi cel mai mic zvâcnet al acestei fiinþe inhibate în sensul acþiunii: n-am numãrat gãurile biletului de tramvai / prin care cineva se uitã de o viaþã / la mine / doar atenþia cu care au fost împãturite prosoapele / îmi mai spune câte ceva despre / ziua în care nu mã voi mai bãrbieri în grabã / ºi pentru care mã tot pregãtesc / m-aºez comod în fotolii / închid ochii / ascultând o melodie frumoasã. Acest poem remarcabil îl apropie pe Tudor Creþu de un scriitor bucureºtean cu o subtilã preocupare în aceeaºi direcþie, Rãzvan Þupa, în volumul cãruia, Fetiº (apãrut în acelaºi an cu Dantelãriile Adelei), puteam citi: în faþa chiuvetei sprijinit în vârful degetelor - braþele relaxate - pe marginea de inox a bazinului minuscul ai putea sã negociezi viaþã cu viaþã vorbele tale ºi ostaticii tãi. Pentru Francis Ponge, fascinaþia, obsesivã, a obiectelor mergea pânã la o viziune conform cãreia singura certitudine existenþialã era universul obiectual. Mai mult încã, Ponge afirma deschis într-o luare de cuvânt teoreticeascã : ( ) densitatea lor (a obiectelor, n.n.), cele trei dimensiuni, partea lor palpabilã, certã, existenþa lor de care sunt mai sigur chiar decât de a mea proprie, toate acestea sunt singura mea raþiune, pretextul meu la drept vorbind. ªi în cazul lui Creþu lucrurile stau, pânã la un punct, la fel, numai cã pentru el, problema de fond pare fi aceea, bãtutã ºi rãs-bãtutã, a reprezentãrii realului (iarãºi o supãrãtoare nesincronizare cu ceea ce, în Apus se fãcea cam dinainte ca Tudor Creþu sã se nascã), pe care teoreticienii postmodernismului ºi-au pus-o, în ultimele trei decenii, de la Jean Baudrillard la Linda Hutcheon. Problematizarea actului reprezentãrii constã în dublul sãu sens - acreditarea ºi discreditarea, ca faþete ale aceleiaºi miºcãri, încât Linda Hutcheon rezuma lucrurile prin formularea a douã întrebãri: ce poate însemna realitatea ºi cum o putem cunoaºte? Practic, este ceea ce face în textele sale, prin învãluiri ºi devoalãri succesive, cu o admirabilã virtuozitate, Tudor Creþu ( trupul tãu / rãmas sub unghii / vezi / sunt / prea aproape / ereþii / voal învãluind / scrumierã / real ), care se apropie prin aceastã manierã de a poetiza, în chip ciudat, de doi poeþi nãscuþi cu o jumãtate de secol înaintea sa, Gheorghe Grigurcu ºi George Almosnino, multe din dantelãrii semãnând, ca atmosferã ºi limbaj, cu poemele lui Almosnino din Omul de la fereastrã. El încearcã astfel sã surprindã, pe parcursul unui volum totuºi inegal, un ambiental care converteºte obiectele (ne folosim aici, inevitabil, de terminologia lui Baudrillard) în elementele unui cod. Tocmai fiindcã putem vorbi în aceste texte despre cod, construct ºi aranjament, e evident cã destule au fost tentaþiile textualiste ale lui Tudor Creþu, una dintre cele mai pernicioase fiind repetarea, pe parcursul întregii cãrþi, în contexte similare, a unor cuvinte ºi imagini precum dârã, urme, perdelele, cioburi, monedã, fire de pãr, asimilabile toate unor cliºee ale textualismului. Alteori, Tudor Creþu revine la matcã, în câteva poeme simþindu-se o puternicã influenþã (formalã) din partea poeziei lui ªerban Foarþã (cadenþa celor douã poezii care încep cu versurile otilia / care în fuste, ºi respectiv lemne troznesc / umbre-n fiesta aduce foarte bine cu Invocaþia din Texte pentru Phoenix), poate ºi ca un elogiu adus maestrului, un vers memorabil distingându-se din aceastã magmã congestionatã: o stranie prozodie se solfegiazã-n sine. Revenind, multe versuri ºi imagini foarte frumoase sunt în Dantelãrii, ca argumente pentru siguranþa ºi talentul incontestabil al lui Tudor Creþu (reþinem cu plãcere sângele e / un convoi de trupe ce-au cucerit lumea târ⺠sau în râsul fiecãrui copil scârþâie câte o uºã / într-un singur cuvânt / zbârnâie litera / ca un cuþit / înfipt de la mari depãrtãri ), însã nu o datã ele par scufundate în zaþul indistinct scurs din jucãria de vorbe a poetului, tentaþia tãieturii bruºte sau a poantei din finalul poemului fãcându-i, dimpotrivã, un deserviciu: odã scrisã în blugi / jocul de iele al ºuviþelor tale / te aranjai grãbitã / în maºinã / semnam contracte / graþie. O mai bunã selecþie a poemelor din alcãtuirea acestui volum ar fi însemnat pentru Tudor Creþu un debut entuziasmant, însã Dantelãriile Adelei este, cu tot aerul de vetusteþe o carte bunã, din care destui tineri poeþi bucureºteni ar avea de învãþat, dacã propria gângãvealã orgolioasã, care îi preocupã exclusiv, nu le-ar obtura orizontul ºi aºa destul de îngust ºi eminamente provincial.

161 160 colocviile lui vakulovski Cu Marius IANUª «De cincizeci la sutã din femeile din þara asta m-aº putea îndrãgosti» Mihai Vakulovski: Mãi Marius Ianuº, vreau-nu vreau trebuie sã fac ºi cu tine interviul pentru rubrica mea, cu tineri, din Vatra. Crezi cã e de bine sau de rãu? Marius Ianuº: Îngrozitor. MV: Pentru prima oarã te-am vãzut cînd am venit prima datã la Cenaclul lui Mircea Cãrtãrescu, unde ai citit un ciclu de poezie mai bun decît ce scrii acum, dar ai fost desfiinþat, de toþi, aºa cã, în numele adevãrului, te-am apãrat din toatã puterea. Cum ai ajuns sã devii, în acelaºi cenaclu, lider, un fel de lider? MI: Ciclul de poezii de care zici tu era prost. Le-am aruncat pe toate dupã ce am citit. Dacã mai þii minte era acolo un poem lung, «Telefon» se numea, ºi era un fel de reluare a lui Dimov. Prea jucãuº, prea mecanic... Am ajuns nu «lider», ci «în topul» cenaclului ( vedeta lui, zice-se) dupã ce a venit Mircea. Pînã atunci am fost cel mai înjurat om de acolo. Cînd a început cenaclul nimeni nu aprecia poezia directã, toþi fuseserã crescuþi în spiritul manierismului, al «postmodernismului», dacã vrei. Completare: Mihai, acum, la aproape un an de cînd am început interviul ãsta, ºtii bine cã Telefonul se fãcu Urs (ºi asta ºi datoritã încurajãrilor tale de atunci - m-au pus pe gînduri ) Nimic nu se pierde, totul se transformã. Cu poemul ãla nu puteam sã fiu de acord. Cu ãsta, uneori (raritate la mine - cel mai groaznic critic al meu) da. MV: Cînd ºi cum ai început sã scrii poezie? Îþi aminteºti cum erau primele tale poezii, sau sînt cele din Hîrtie igienicã, volum editat de UN Cristian, un excelent om de culturã de care societatea româneascã chiar duce lipsã MI: Primele mele poezii nu sînt în «Hîrtie igienicã». Am început sã scriu în clasa a patra, sub influenþa mamei mele (o mare poetesã). Scriam pentru colegii de clasã, poezii care urmau sa fie trimise «iubitelor» lor. Prima suna cam aºa (Completare: de fapt exact aºa, sã spuie Dan Apostol, colegul meu de clasã pentru care scrisesem ca s-o vrãjeascã pe una): «Tu astãzi mi-ai pãrut o stea polarã, / O nimf-a blîndului apus, / O blînda razã cãlãtoare / În umbra lunii ce s-a dus. // Dar ziua nouã va veni / ªi eu teoi revedea / Aºa cum te-am vãzut oricînd / Ca o frumoasã stea.» Dar de scris ca lumea am învãþat abia în liceu. Am avut un profesor extraordinar, Constantin Giurginca, dascãl de românã care þine ºi acum cenaclul liceului militar din Breaza - «Noduri ºi semne». Am condus ºi eu cenaclul ãsta, în perioada Neavînd ce face, urînd militãria, m-am aruncat cu totul în lecturã. Au, acolo, în liceul din Breaza, o bibliotecã excelentã. Am citit atunci, în liceu, aproape toatã poezia modernã a lumii - de la Ezra Pound ºi Carl Sandburg la Prevert ºi O Hara. În plus, am beneficiat de un statut minunat - «poetul liceului» - ºi de un respect extraordinar. Pe atunci scriam cu rimã ºi orice scriam era pus imediat pe muzicã (aveam doi chitariºti foarte buni în an, între care unul era basarabean). Aveam lecturi pe la manifestãrile din liceu la care lumea începea sã plîngã. L- am fãcut sã plîngã ºi pe ºeful poliþiei din Cîmpina, dacã îþi poþi imagina. Pe atunci modelul meu era Nichita Stãnescu, cel din «Argotice». Domnul Giurginca (care e, azi, Marius Ianuº - ºi asta e o mare realizare pentru el, al cãrui model era marele dascãl Aron Pumnul, ºi pentru mine, al cãrui model era ºi va fi Eminescu) mi-a cerut sã-i scriu un poem pe mormînt: Fraþii mei de haiducie / m-a tãiat o frunzã-n codru / lîngã coasta arãmie / ºi-a strigat la mine lotru! // Mã tot cheam-un gînd pribeag / de risipã în luminã / ºi de drum prelung ºi drag / ºi de rãstignire-n tinã. (Ultimul vers i-a mers enorm de mult la suflet Marelui Meu Profesor. Care azi sînt eu.) «Hîrtie igienicã» a venit apoi, în urma eºecului la facultate. Am dat la «Filozofie» ºi am cãzut. Asta dupã ce terminasem liceul cu cea mai micã medie ºi luasem bacul primul din clasã (ºi al patrulea din liceu). Într-un fel, îi mulþumesc lui Dumnezeu cã am cãzut. Dacã nu se întîmpla asta aº fi ajuns cine ºtie ce înfumurat creator de scheme, cine ºtie ce «Muºiniþã», nu aº fi învãþat sã mã pun în discuþie pe mine... Asta s-a întîmplat în «Hîrtie igienicã». MV: Apropo de UN Cristian, primul tãu editor, pe atunci eraþi foarte buni (sau mãcar buni) prieteni, ce s- a întîmplat cã relaþiile voastre acum sînt altfel? MI: Sînt, în continuare, prieten cu Cristi. Din pãcate în acelaºi proiect e prea puþin loc pentru doi cvasiparanoici. Completare: Apropo, eu m-am cam înjurat în numele lui Cristi (scriam - cronici de promovare a autorilor tineri - cu un pseudonim foarte apropiat de numele lui, pentru credibilitate, în Ziarul de Duminicã, n.m. ie) întrun ziar în care nu mai aveam voie sã public. ªi Alex Matei a observat asta. De aici o întreagã tragedie - pentru cã pînã ºi eu ajunsesem sã mã întreb, dupã articolul alexmateian din Vatra: cînd m-a înjurat Cristi?... MV: Spui cã mama ta e o mare poetesã, ºi, se înþelege, n-am nici un motiv sã nu te cred. Cam ce, cum ºi despre ce scrie-scria ea? Cum te-a ajutat sã scrii ºi care este rolul pãrinþilor în cariera ta literarã? MI: Mãi Mihai, n-are sens sã spun acum povestea mamei mele. (Ce-are a face dacã s-ar descoperi într-o bunã

162 colocviile lui vakulovski 161 zi cã existã o poetã extraordinarã, undeva în nordul Bucovinei, care n-a publicat nimic? ce-are a face cu discuþia noastrã? ar întreba chiar MAMA...). Mama mi-a acordat enorm de mult timp. S-a ocupat de mine, cînd eram mic, cu o dragoste uriaºã... La patru ani m-a învãþat sã citesc, iar pe la ºapte mã învãþa tabla înmulþirii pe stradã. (Mergeam cu ea peste tot.) A doua parte a întrebãrii e, din punctul meu de vedere, extrem de confuzã. Cariera mea literarã nu existã. Sper doar ca vieþile cãrþilor mele sã fie cît mai lungi. Rolul mamei mele în viaþa mea e enorm. Ea m-a învãþat, de pildã, sã caut sã fiu cît mai bun în ce fac, neranchiunos, drept ºi de ajutor celor mai slabi decît mine. Nu ºtiu dacã mi-au ieºit mereu poveºtile astea, dar am fost împins de mama cãtre ele. M-a mai învãþat: sã mã port frumos cu femeile (cred cã niciuna dintre iubitele mele nu are de ce sã se plîngã de pe urma legãturilor noastre), sã citesc mult dacã vreau sã fiu deºtept ºi sã încerc sã înþeleg tot. În concluzie: mama a fost Marele Punct Luminos al vieþii mele. Atît de luminos încît a împãrþit din farmecul ei tuturor femeilor pe care le întîlnesc. Dacã o femeie rosteºte în preajma mea douã vorbe încãrcate de feminitate, m-a cucerit. Nu pot sã spun nimic rãu despre o femeie adevãratã. Cu condiþia sã nu fie o extrem-uºuraticã sau o proastã, ci într-adevãr o femeie, o femeie obiºnuitã. De cinzeci la sutã din femeile din þara asta m-aº putea îndrãgosti. Corespund perfect. Procentul de bãrbaþi proºti, sau bãrbaþi efeminaþi, e mult mai mare. ªi, tot în consecinþã, urãsc femeile-bãrbaþi, femeile-profesor, de pildã. Nu profesor în sensul ocupaþiei, ci în fãgaºul dãdãcelii, al prezentãrii lucrurilor nu într-o discuþie, ci din perspectiva unuia care ªTIE. Specia asta a început sã capete proporþii. ªi, mai departe, fascinaþia asta m-a împins sã comit anumite versuri împotriva tatãlui meu (în «hîrtie igienicã») care doresc sã nu mai aparã niciodatã. ªi sã fie uitate. MV: Cum ai ajuns la liceul militar ºi cum ai scãpat de acolo? MI: Am ajuns dintr-o aiurealã de puºtan (am spus povestea asta de mii de ori - ºi nu mai am chef s-o reiau pe îndelete: în urma unei fracturi la femur m-am ales cu o tijã în piciorul stîng, pe care nu au avut curajul s-o scoatã decît cei de la Spitalul Militar - din Braºov, desigur -, dupã capul medicilor civili ar fi trebuit sã rãmîn ºchiop pe viaþã. De aici am tras eu concluzia cã oamenii din armatã bla, bla, bla... Povestea o ºtiu toþi prietenii mei pe de rost.) ªi am plecat dintr-o aiurealã ºi mai mare. La creier. MV: Eºti cunoscut în lumea literarã ca un mare scandalagiu. ªi, mai nou, în societate, din cauza cererii legalizãrii marijuanei. S-a scris despre tine în reviste nu tocmai culturale, cum e România Mare sau Atac la persoanã. Scopul scuzã mijloacele au ba? Îmi amintesc cã Salvador Dali zicea sã se vorbeascã de Dali, chiar dacã se vorbeºte de bine MI: Sînt scandalagiu doar atunci cînd am ceva de dat pe piaþã. Acum am un grup de autori tineri, talentaþi, pe care îi scot, deocamdatã, în «Fracturi», dar îi voi publica, foarte curînd, într-o colecþie de carte. Completare: Faza asta s-a cam dus. Nu prea vãd cum aº mai putea sãi public eu. Au fost preluaþi (sper) de alþii ªi FRACTURI s-a dus. Ceea ce e, în opinia multor oameni, de-a dreptul tragic. Iar faza cu reclama e enorm exageratã. Eu exist public mult mai mult datoritã cronicilor ºi percepþiilor literare bune decît pe motiv de scandal social. Partea proastã e cã doar eu îmi dau seama de asta. ªi mi-am dat seama de la început. Legalizarea marijuanei ar fi þinut cel mult o lunã. Dupã care ar fi fost îngropatã definitiv. (Na rezistat nici atît din motive de retragere forþatã. Dar ÞIN JURNAL!) Scopul era o lansare de carte. Stare de urgenþã. MV: La Facultatea de Litere, unde înveþi, ai avut mai multe ieºiri cel puþin interesante. De exemplu, poza ta, perfect lucratã, a apãrut între clasicii de pe peretele de lîngã decanat (între cine ºi cine, cã am uitat?), a stat acolo destul de mult pînã sã fie observatã de oficioºi. Altã datã ai cerut de la Dan Horia Mazilu, decanul facultãþii, bursã de scriitor ºi fiindcã nu te-a crezut cã eºti scriitor - încã nu publicaseºi nimic, se zice cã la aparþiþia primei tale cãrþi te-ai dus la decanat ºi i- ai aruncat-o pe masã. La Tîrgul de Carte, unde lucrai la revista tîrgului, ai avut o ceartã cu membrii redacþiei, cã cineva (eu ºtiu cine, mi-a zis cã nu se supãrã dacã þil spun) þi-a mîncat sanviºul. Mai ce? MI: Portretul din «Litere» a fost ideea lui Mihai Grecea. De fapt, el l-a ºi fãcut ºi l-a ºi pus pe perete. Un act avangardist, desigur. Despre Tîrgul de Carte am spus ceam avut de spus. Chiar aici, în «Vatra». ªi despre bursa cerutã domnului Mazilu. (Nu pentru mine, ci pentru studenþii-scriitori din Litere. Care e normal sã nu aibã încã volume.) MV: Ce-þi aminteºti din copilãrie: o amintire pozitivã (sau mai multe) ºi o amintire negativã (sau mai multe) MI: Îs, multe, în «Manifest». Le las plãcerea celor interesaþi sã le recepteze de la sursã, din locul unde au explodat. MV: Dupã rãspunsurile tale cititorul te poate confunda cu un istoric literar sau cu un echinoxist care nu spune nici o propoziþie fãrã note ºi trimiteri la cel puþin o sursã ºtiinþificã. De unde aceastã teamã de a te repeta. Sau e vorba de altceva? MI: N-am înþeles întrebarea. Ce-are sula cu prefectura? Sau lipseºte un semn de întrebare dupã «repeta»? În fine... Fac trimiteri pentru cã nu-mi place sã fur. ªi mi-e fricã sã mã repet pentru cã nu-mi place sã fur nici mãcar de la mine, cel de acum o orã, o zi sau un an. ªi poþi sã laºi întrebarea aºa. Nu-mi place sã mã repet, cititorii mei au observat-o, sper, nici ca autor de versuri. Pe de-o parte pentru cã n-am chef sã plictisesc pe nimeni, pe de alta pentru cã poezia înseamnã, pentru mine, cãutare. Cãutarea posibilitãþilor de exprimare întreagã a fiinþei mele psihice ºi sociale. Cu cît mai multe dintre faþetele ei. De

163 162 colocviile lui vakulovski ce-aº scrie dacã nu ca sã rãmînã urmele psihologiei mele în lume, urmele cãutãrilor mele existenþiale? Ca sã mã bage în manuale lîngã te miri cine? ªi sã-i plictisesc dupã aia pe elevi cu zecile mele de volume monocorde, dacã nu chiar prosteºti (nu mai dau exemple)? Continuare: Asta nu vrea sã zicã cã poeþii nu trebuie sã înveþe tehnici de la alþi poeþi (ci sã facã ghenialitate purã - camm rîrîit) - orice poet serios o face - vezi Pound (iartã-mã, Mihai, dar mã gîndesc cum ar putea sã interpreteze «cetitorii» noºtri spusele mele)... MV: Ai lucrat la mai multe reviste, cred cã cel mai interesant e despre Play boy. Cum ai ajuns ºi ce fãceai acolo? MI: La revista menþionatã de tine am muncit pentru bani (aveam o nevoie disperatã de bani). Nu mi-a plãcut. Scriam texte despre fufe. Am avut o «lungã discuþie», de exemplu, cu Daniela Gyorfi (nu ºtiu dacã se scrie aºa)... Cel mai mult mi-a plãcut la «Evenimentul», unde era un colectiv minunat. Pînã sã vinã Costel Rogozanu, care scria articole dictate (la propriu) de Romoºan. În momentul în care am vãzut ce se întîmplã acolo (Costel ºi Romoºanu au scris cã un bronz de Brîncuºi nu face decît de dolari), am plecat. Completare: Dupã asta a venit ºi prietenã-sa, cãreia îi spuneam în momentele de furie, poate nedreptãþind-o, Tanþa. (În momentele de furie personalã.) MV: Ce puteai sã vorbeºti - îndelung - cu, sã zicem, Daniela Gyorfi (nici io nu ºtiu cum se scrie, dar nu asta conteazã, pentru DG) ºi chiar nu þi-a adus nici o satisfacþie perioada de la Play boy? Te întreb asta fiindcã nu i se întîmplã chiar des unui poet sã aibã activitate la astfel de reviste, bãnuiesc cã ºi cititorul e interesat de perioada ta playboystã? MI: Dragã Mihai, îþi urez sã munceºti tu cu Boerescu ºi Gãlãþanu (cãruia îi spuneam pe atunci - nu eu, toatã redacþia - porcuºorul agresiv ) ºi sã te simþi bine. Cu DG am avut discuþii infernal de lungi care mi-au dovedit cã nu ar merita sã o iau în consideraþie ca femeie nici pentru zece mii de dolari. (Ugly & sotte - observã tactica jurnalisticã: I-ar trebui trei ani ca sã înþeleagã tot ce spun.) MV: Cum ai început Rãzboi cu toatã lumea, rubrica ta din Vatra ºi de ce ai lãsat-o mai moale, dacã tot ai început-o? Cum crezi cã aratã tactica rubricii tale dintr-o parte, cînd într-un nr. îl ataci, la persoanã, pe I.B.Lefter, iar în nr. urmãtor îþi ceri scuze, într-un nr. îl razi pe Muºina (expresia îi aparþine), ca în nr. imediat urmãtor sã-l lauzi? MI: Viaþa nu e o naturã moartã. Gîndurile unui om sînt mult mai complexe decît schemele tip Muºiniþã. Nu sînt coerent pentru cã lumea nu e coerentã. ªi, cred eu, nici Dumnezeu nu e coerent. Completare: Iar rãutatea din noi toþi e mai bine sã fie cît mai puþin (coerent)ã. MV: La un moment dat aþi publicat, tu ºi cu Dumitru Crudu, un manifest care, din cîte se ºtie, a pornit de la o mardealã - fracturismul. Mai tîrziu ai încercat sã susþii, pe toate cãile, aceastã idee, încercînd s-o lãrgeºti la maximum. Ce mai face, acum, fracturismul? MI: Fracturismul existã, e un curent foarte puternic ºi asta se va vedea «dupã». Ai puþinticã rãbdare. Contemporanii nu au rãbdare sã înþeleagã, sã intre în detalii. Ei sînt atraºi de «gest» /»gesticulaþie», în detrimentul ideii. Pregãtim, e drept, un manifest tehnicist al «fracturismului». Dar nici el nu va fi înþeles acum. MV: Nu-þi pare cã asta cam pute a romantism? Se mai scrie pentru viitoarele generaþii?, se mai aºteaptã gloria de apoi? Apropo, existã viaþã dupã moarte? MI: La toate întrebãrile tale rãspunsul e, absolut sigur, DA. Pentru cã: 1) ºi generaþiile viitoare vor citi; 2) toþi scriitorii aºteaptã gloria, de cînd va fi; 3) chestia aia avangardistã, cu «publicul de azi ºi atît», e perfect (ºi voit) absurdã - ei scoteau reviste în cîteva zeci de exemplare; a face o lege universalã din spusele lor e ceva... inimaginabil (ºi, de data asta, sînt gentil ºi romantic); 4) viaþã dupã moarte existã sigur - ºi îþi spun asta din experienþã personalã, aºa cã ar fi bine sã ne reglãm cît mai repede afacerile cu Dumnezeu; 5) nu s-a terminat nimic - nici istoria, nici literatura. Citeºte ziarele ºi revistele tinerilor - FRACTURI, Tiuk! º.a.m.d. MV: Mi-ar fi plãcut dacã mã întrebai Dupã moartea cui? MI: Completare: Moartea e o strãbatere. Între regnuri, stãri, º.a.m.d. NU EXISTÃ MOARTE! MV: Ai fãcut o revistã, care se numeºte, evident, Fracturi. Ce urmãreai cînd ai editat, din cîte ºtiu, pe banii tãi, revista? Cum ai gîndit-o? MI: Completare: FRACTURI a fost gînditã ca o revistã pe care am fi vrut sã o citim noi, cei din grupul FRACTURI. Neîndoindu-ne nici o clipã cã asta vor toþi cei din generaþia noastrã. (Iar ei ne-au dovedit cã nu neam înºelat. Sînt studente care au fãcut, prin cãmine, postere din anumite pagini din FRACTURI ) Sã intru acum întro discuþie despre tot ce credem noi (literar ºi social) ar fi, practic, imposibil. O sã aparã (anul acesta, sper) douã treburi (mari): Partidul Tînãra Stîngã (fãcut de mine ºi de Ionuþ Chiva, împotriva lucrurilor care se petrec azi în societatea românã) ºi antologia FRACTURISMUL (fãcutã de mine ºi de Dudu Crudu). P. S.: Douã numere din FRACTURI au fost editate pe banii mei, alte trei pe banii nu vreau sã-mi amintesc cui. Miºcãri cabaline... MV: Cum ai ales redacþia revistei Fracturi ºi cum se face cã acolo n-a nimerit Dumitru Crudu, inventatorul curentului?

164 colocviile lui vakulovski 163 MI: Dudu n-a intrat în redacþia FRACTURILOR pentru cã n-a vrut sã intre. Nu ºtiu din ce motive. În schema iniþialã erau doi redactori-ºefi (el ºi Ionuþ, Basarabia ºi România). I-am cerut de mai multe ori materiale ºi nu mi-a trimis nimic. Abia cînd revista era pe sfîrºite mia trimis o cronicã la un roman al unui... optzecist basarabean. Cum toatã lumea cunoaºte, barem din auzite, profilul FRACTURILOR - literaturã tînãrã, îþi dai seama cã nu puteam sã-i public textul. În al doilea rînd, Dudu nu e «inventatorul curentului», ci precursorul lui incontestabil. «Inventatori» îi sîntem amîndoi - ºi orice critic literar s-ar prinde de asta imediat: chiar cuvîntul «fracturism» miroase de la o poºtã a Ianuº. (Îþi dai seama cum miroase Ianuº...) Dacã l-ar fi botezat Dudu, poate fãceam împreunã «gîndãcismul». ªi poate cã îl vom face ºi pe ãsta. Glumesc, desigur. Fiecare dintre noi a venit cu ceva - eu cu conflictul mesajelor º.a.m.d., el cu senzaþia «reactivã», pur subiectivã etc. Chestii care se regãsesc, în anumite proporþii, la amîndoi. Important e cã nici eu, nici Dudu nu sîntem poeþi fracturiºti puri. Adevãraþii fracturiºti apar abia acum. Mã gîndesc la Adrian Schiop, la Elena Vlãdãreanu, la Dan Sociu, la Adi Urmanov, la Stefania Mihalache, la Rãzvan Þupa, la Domnica, la Raluca Baciu, la Marius ªtefãnescu, la Ruxandra (deºi ea vine ºi din neo-expresionism), la fratele tãu ºi la mulþi alþii, care aºtept sã confirme. Redacþia a fost aleasã în funcþie de nevoile revistei. ªi am încercat sã aduc în paginile ei cei mai buni oameni dintre scriitorii tineri din fracturism. Lui Dudu cred cã i-a fost puþin fricã. Dupã ce am lansat manifestele toþi optzeciºtii ne-au sãrit în cap. ªi el e un om foarte fragil, îl ºtii... De fapt... a spus într-un interviu luat chiar de tine ceva despre asta. MI: Dragã Mihai, nu ºtiu din ce motiv, da aº fi preferat sã îmi pui cu totul alte întrebãri... De pildã: MI: Ce culori prefer? MI: În copilãrie galbenul, acum roºul. (Viºiniul numai la fotbal - sînt fan Rapid.) MI: Care e poetul meu preferat acum? MI: Bob Dylan. MI: Ce o sã fac cînd o sã împlinesc 30 de ani (nu mai e mult)? MI: Probabil cã n-o sã împlinesc, în halul în care îmi merg lucrurile. MI: Ce îmi doresc cel mai mult în noul an? MI: O slujbã care sã îmi facã plãcere. ªi un fox terrier. ªi un copil. (Aviz amatoarelor.) MI: Cel mai trist moment din viaþa mea? MI: Nu îmi dau seama. Mi-e foarte greu sã aleg ºi, din pãcate, cam am din ce. MI: Ce mã enerveazã cel mai mult la mine? MI: Cã din cauza firii mele întortochiate nu reuºesc sã stabilesc relaþii adevãrate cu oamenii, nu pot sã comunic cu ei. MI: Ce îmi place la mine? MI: Cã sînt un om liber, cu adevãrat liber. Pot sã mã ridic oricînd, de oriunde, în orice situaþie care mã enerveazã ºi sã ies pe uºã. ªi chestia asta îmi conferã o anumitã putere. MI: M-aº mai întreba, poate, de unde vine rãzboiul ãsta al meu cu optzeciºtii... MI: Mi-a spus Rãzvan Þupa cã Norman Mailer a declarat public cã principala vinã în cãderea pe care o are pe piaþa americanã statutul scriitorului o are generaþia sa. Din anumite motive - ºi le-a înºirat. Ei bine, dacã optzeciºtii ar înceta sã se mai dea rotunzi cu gheneraþia ºi ºi-ar pune problema vinei lor în ce se întîmplã acum pe piaþa de carte româneascã ºi în viaþa literarã, mi-ar deveni extrem de simpatici. ªi dacã ar face ceva ca sã schimbe lucrurile (nu sã le imite - vezi ASPRO) ar deveni idolii mei. ªi nu vorbesc doar de politica literarã - scrisul e ºi o armã. (În sensul ãsta mi-a plãcut la nebunie o prozã a lui Cimpoeºu, din România Literarã.) MV: Am mai citit un interviu, tot în Vatra, care mi s-a pãrut fãcut de tine cu tine (nu cã asta ar fi ceva nasol, dar aºa mi s-a pãrut mie acel dialog ) Cum fu? MI: Interviul a fost publicat, cu un an înainte de apariþia în VATRA, de reþeaua de ºtiri Mediafax. E foarte pe bune, dar nu l-a luat nimeni de-acolo. L-au primit vreo douã sute de redacþii din þarã (abonatele) Da cine sã preia ce spune nebunul de Ianuº? Ãia nici nu cred cã se uitã la capitolul Arte. De asta l-am dat revistei VATRA. Ce-i drept, nu l-a dat ea, Andreea Bisãnceanu, pentru cã, mi-a spus, nu cunoaºte pe nimeni la VATRA. Eu am rîs, n-am spus nimica MAI TÂRZIU: nu l-am fãcut eu cu mine. Se poate interesa oricine. Eu fac, cu mine, poezii (ºi articole). MV: De unde atîta prietenie faþã de optzeciºti? Asta îmi aminteºte de acel Al doilea rãzboi cu toatã lumea. E un rãzboi tactic sau viaþa nu e o naturã moartã? De ce a fost o rubricã atît de scurtã? Insist fiindcã cel puþin numele rubricii trebuia sã te oblige la un adevãrat rãzboi, dar tu te-ai cam lãsat Îþi propun sã-þi continui rubrica la Tiuk!, poate sub numele de Hai ku 80-iºtii, începutã de Nicoleta. Nu ºtiu dacã îþi mai aminteºti de discuþia noastrã despre optzeciºti, cînd abia venisem la Bucureºti, în Îþi povesteam cum vor ocupa catedrele ºi editurile ºi cum vor deveni ca ºi ãºtia, credeai cã aiurez. E adevãrat cã am scris o carte despre ei, dar aºa i-am cunoscut mai bine, prea bine, din pãcate. De aici ºi întrebarea cu care începe întrebarea, ca sã zic aºa

165 164 colocviile lui vakulovski MI: ªtii, Mihai, eu am o mare simpatie pentru om. Pentru omul-om, adicã pentru omul slab, futut (bip!) de lume. Iar optzeciºtii, în afarã de dorinþa lor de a avea puterea celorlalþi (o putere de care noi ºtim doar din auzite), sînt, la ora asta (pînã la proba contrarie, care s-ar putea sã vie repede), niºte oameni. Cu slãbiciunile lor (de multe ori prosteºti), dar ºi regulaþi bine de lume (societate). Optzeciºtii sînt fix ca noi (cu un mic amendament în privinþa valorii literare pe care o consider - poate doar eu - superioarã în generaþia noastrã). Singurul lucru de care poþi sã-i învinuieºti e cã vor sã fie fix ca EI. Adicã fix ca aceia care profitau politic, social ºi literar la maxim. PROFITAU EI, NU CONDUCEAU PENTRU ALÞII! ªi NU vorbesc de ºaizeciºti, care s-au luptat pentru ce-au avut (de f(u)acut)! ALTI GLASURI, ALTI CÃMÃRUÞE! MV: De ce crezi cã nu ne putem niciodatã uni, nici mãcar atunci cînd interesele noastre (noi adicã tinerii) sînt chiar aceleaºi? MI: Pentru cã orgoliul nostru personal e mult prea mare. Noi fiind (ºi aici chiar nu vorbesc de mine) mult mai frustraþi decît cei care ne-au precedat. Eu mi-aº dori enorm de mult sã trecem peste aceste frustrãri, sã lãsãm judecarea literaturii noastre (dupã momentul afirmãrii - atestãrii, înainte de care nici n-are sens sã vorbeºti ) pe seama celor de mîine, Sà FACEM. Sã facem nu doar pentru noi, ci ºi pentru cei care mîine vor fi ca noi. Dar scriitorii români sînt exact la fel ca afaceriºtii români - dupã ei, potopul Dacã s-ar putea sã cîºtige totul deodatã ar fi excelent; dacã nu, folosesc metoda absolut eficace (vezi tineretul manualo-asprist): sforile, amicii. Noi vom fi aºa cum ne vom dori sã fim. Pînã acum, cu toate certurile tîmpite ºi împãcãrile subite, sîntem faini. Zic eu. lansare spre vest (povestea se întîmpla la începutul anului 2001), dar n-am mai folosit-o. Cum am ºi acum un loc primitor în America, la fratele Domnicãi, care ne tot cheamã, dar nu ºtiu dacã o sã-l folosesc În condiþiile astea m-aº întreba: De ce nu te cari naibii odatã? ªi întrebarea mi-ar suna tîmpit de concret în minte. Însã foarte puþin. P.P.S.: ªi aº putea sã-þi mai dau exemplul unui mare poem al lui Ion Mircea, din care-þi spun acum primele versuri conform memoriei mele (cu riscurile de rigoare): Nu scîncetul nefericit al iepurelui mã înnebuneºte/ zice leopardul alergînd în urma unei camionete din care e filmat / visul meu este carabinierul cu pãrul roºu / O carte cititã prin biblioteci pe care încerc s-o dobîndesc ( Copacul cu o mie de imagini ) ªi încã o chestie: poezia n-are nevoie de apãrare. Se apãrã singurã, în fiecare dintre noi. P.P.P.S.: Þi-aº mai rãspunde la o întrebare pe care nu ai pus-o. (ªi la care, din nefericire, nici nu te-ai gîndit... Cum nu se gîndeºte nimeni în þara asta... Sau... nu gîndeºte...) Care e cel mai sinistru lucru pe care l-au fãcut («bãeþii»... - adicã VOI, dacã tot se întreabã toatã lumea... cine sînt «bãeþii»...)? Au distrus încrederea oamenilor în Dumnezeu. L-au ucis pe Domnul. ªi din cauza asta trãim cum trãim. Dumnezeu e mort în fiecare dintre noi! ªi, mãi Mihai, VOI nu înseamnã Mihai. Iar încrederea în Dumnezeu înseamnã iubire, dreptate, adevãr, cinste (cinste = dreptate (personalã) + afirmarea adevãlui personal). Dar... CE CONTEAZÃ? ( aprilie 2003) Interviu realizat de Mihai VAKULOVSKI NOTà MI (MI nu-i Ministerul cu acelaºi titlu, pe care, de altfel, subnumitul îl desfide): Interviu realizat în mult timp, de mine ºi Mihai, cu COMPLETÃRILE de rigoare (ale mele). Îmi pare sincer rãu cã Mihai e NEVOIT (ceea ce nu cred) sã publice un asemenea interviu. Poate ar fi mai bine sã continue seria discuþiilor în care d-l Turnãtorius Bobrescu aratã clar cît de imbecili au fost marele poet Allen Ginsberg ºi genialul Nichita Stãnescu. Sper ca deja necunoscutul mie Bobrescu sã-l atace în numãrul urmãtor al Contrafortului pe Shakespeare. ªi sã vezi atunci distracþie! Bobrescu în manual etc. Am mai zis asta o datã P. S. MI: Amicii ºi-ar putea închipui cã m-am gîndit la întrebãrile astea un an. Am rãspuns de la I-Café-uri, în grabã. Discuþia a þinut mai mult de o negociere a discuþiei ºi de lenea noastrã naþionalã. Încã o întrebare (sau problemã) pe care mi-o pun singur (cum am impresia cã se întîmplã ºi în cazul amantelor mele - ºi nu al iubitei mele, Doamne fereºte!, femeia vieþii & a visurilor mele): I-am spus cîndva Denisei Piºcu cã mã car urgent din þarã ºi m-a acuzat imediat - ºi foarte dur, cu o duritate ianuºianã - de laºitate. Nu-þi dai seama cît au însemnat atunci vorbele ei (pe care ea presupun cã nici n- a avut impresia cã le percep) Îmi fãcusem o rampã de

166 retrovizor 165 David MESSER Uite ce-i, domnu Niki, noi o sã fim puþin critici. Matale stai jos, bea un gius ºi sã nu dai, bine? Cu þeasta lui Flo gãuritã ºi nãclãitã de sânge (în primplan) din finalul lui Niki ºi Flo, domnul Pintilie se alãturã solidar regimentului sinistru al ºtiriºtilor de televiziune din România. Singura diferenþã care îi mai desparte este cã, în timp ce ultimii vâneazã oroarea pentru cã asta li se comandã, domnul Pintilie ne-o serveºte din proprie iniþiativã. Cu gaura din þeasta lui Flo, cu penisuri în erecþie, cu organe genitale (de ambele sexe) expuse absolut gratuit, cu gestul greþos (ºi, filmic, totalmente inutil) al amuºinãrii propriei lenjerii intime (Flo era autorul gestului, pe când încã trãia, sãracul), cu un Rãzvan Vasilescu urlând gol (filmat din faþã) ºi cu faþa brãzdatã de ºiroaie de sânge, cu un plan-detaliu în care Rebengiuc îºi taie unghiile de la picioare (ºi nu oricum, ci îndelung, tarkovskian), filmul este de o urâþenie fãrã cusur, este un monument de oroare, o mostrã insuportabilã de imaginaþie fãrã suflet, târâtã malign prin ordurile speciei omeneºti. Cred cã domnul Pintilie ºi-a ratat vocaþia. Intuiesc, citind Bricabrac ºi auzind oameni care i-au vãzut montãrile, cã a fost un excelent regizor de teatru. Niki dând cu ciocanul în capul lui Flo înseamnã, pentru mine, regizorul de film Pintilie fãcându-l praf pe omul de scenã Pintilie. Prea târziu trosnind Revizorul, Terminus Paradis rupând oasele lui Turandot, Dupã-amiaza unui torþionar luând gâtul Pescãruºului. În loc de teatru, domnia sa a ales filmul. În loc de Gozzi, i-a ales pe Cristi Puiu ºi Rãzvan Rãdulescu. Care, ne asigurã regizorul în Bricabrac, au produs un scenariu profund inovator. Sunt la fel de extaziat de aceste inovaþii cum am fost vãzând-o pe doamna Potop avortând prin salt înainte de pe dulap (în inovatorul Patul conjugal al lui Mircea Daneliuc) sau urmãrind covârºit dexteritatea pilduitoare cu care personajul lui Condurache, inspirat dintr-o inteligentã nuvelã de Ion Cãrmãzan, îºi face cãrare cu þuica prin viaþã ºi cu ºiºul prin burþi în (zilnic) Dumnezeu ne sãrutã pe gurã, de Siniºa Dragin. E evident cã ultimul lucru pe care ºi l-ar fi dorit domnul Pintilie în viaþa aceasta ar fi fost ca vreuna dintre producþiile sale sã fie asociatã cu distinsele creaþii amintite mai sus. Dar soarta, oo, soarta!, e de multe ori mai inovatoare decât însuºi scenariul pe care domnia sa îl admirã. Se iþi, iac-aºa, unu Messer, tãtar la suflet de la Cimiºoara, agent imobiliar sau taximetrist, nu º ce naiba, care crede cã Niki ºi Flo este Patul conjugal filmat trei blocuri mai încolo ºi cã amorul cerebral al lui Dragin pentru puºcãriaºi sadici e tot atât de ofertant pentru intelectul uman cât este adorul voluptuos al cineastului Pintilie pentru gãuri în þeste filmate în clar. Domnul Pintilie este liber sã creadã cã ultima sa producþie este o felie ruptã din viaþã, o oglindã rece ºi nemiloasã care ne reflectã carnalitatea banalã, nuditatea grotescã, existenþa prozaicã, sufletul gol, duhul bolnav, spiritul maculat, raskolnikovul refulat, blablabla etc. La fel pot crede ºi domnii Daneliuc ºi Dragin despre filmele domniilor lor. Dar tot atât de liber sunt ºi eu, frizer angajat cu ziua de administraþia cimitirelor, sã-mi doresc un Niki 2 regizat de toþi cei trei la un loc, în care ciocane, cuþite ºi dulapuri sã facã gaura din urmãtoarea þeastã suficient de mare ca sã se vadã creierul. Nu se va mai codi nimeni atunci sã ne bage în UE, cãci ce dovadã mai grãitoare vrei, nene, uite, au ºi ãºtia creier, dar ce pãcat cã singurul de care eram siguri cã îl are zace mut cu capul spart. Nu cheamã nimeni Salvarea? Nu, doamna Emma, aºa-i scenariul, e trucaj, da nu ne daþi nouã pantofii ãia cu tocu lung?, c-avem o comandã, Niki 3 pentru Coreea de Nord, dar dânºilor le place numai dacã tot ce intrã se vede ºi ieºind, sunt sadici, doamnã, ziceþi mersi cã ne-aþi cunoscut pe noi. Uitaþi, luaþi cipicii ãºtia, bogdaproste, sãru mâna! Cine e Mirco MARCEL? Într-un dicþionar de autori, apãrut la sfârºitul anului 2001, la autorul MARIUS MARCU, fratele meu, a fost trecutã, printre scrierile lui, cartea mea În primãvara 1944, menþionându-se: cu pseud. Mirco Marcel. Am dezminþit, în România literarã din iunie 2002: Mirco Marcel sunt eu, Marcel Marcian. (Motivaþiile schimbãrilor de nume, de ordin politic, nu mai prezintã, azi, interes). A dezminþit ºi Solomon Marcus, în cunoºtinþã de cauzã, ca frate al lui Marius Mircu ºi al meu. Dar a dezminþit ºi, anticipativ, însuºi Marius Mircu, în cartea lui, apãrutã în anul 1981 la editura Cartea româneascã, M-am nãscut reporter!. Marius Mircu scrie despre Marcel Marcian (M.Marcus) la pagina 403 (cu inexactitãþi de detaliu, dar pe fond real documentar): am primit de la Bacãu cartea Povestire, semnat Marcus Moriþ Marcel, tipãritã clandestin, iar la pagina 404: Parte din cele publicate în aceastã carte autorul le-a retipãrit în volumul În primãvara 1944, Bucureºti, 1948, sub semnãtura Mirco Marcel. Acestea le-a scris Marius Mircu în cartea lui apãrutã în anul 1981 la editura Cartea Româneascã. Peste douãzeci de ani, în dicþionar, s-a scris altfel. Din vina cui? Nu ºtiu din vina cui. Relevantã e mãrturia lui Marius Mircu din anul 1981: Mirco Marcel e Marcel Marcian. Adevãrul adevãrat! Marcel MARCIAN

167 166 biblioteca babel Jakob von HOOTTEN *** rostesc poemul ºi timpul se umple cu aer ca un spaþiu diurn în care dansul devine posibil dansatorii îºi cuprind unul altuia mijlocul se rotesc sunt aceleaºi manechine, acum însã în plinã luminã ceasurile roata pe pereþi bat acum aceeaºi orã exactã fereastra este larg deschisã aerul ºi ziua pot sã intre necurmat eu recit poemul sunt poate unul din tomberon mã gîndesc cã ar trebui sã le bag în casã fãrã sã scot dansatorii ar trebui sã învãþ aceste pietre sã se ridice în douã picioare ar trebui sã-i învãþ pe dansatori cum sã zboare ceasurile ar trebui sã înveþe ritmul poemelor mele cuvintele mele ar trebui sã înveþe ritmul poemelor mele acolo le-aþi putea cãlca cu toþii-n picioare picioarele mã enerveazã, sunt mult prea multe încerc sã le numãr ºi-mi iese mereu prost, un numãr impar îmi desºurubez picioarele, votez pentru zbor mã sui în fereastrã ºi dau din mîini sper sã-mi creascã aripi îmi împlînt sub fiece unghie cîte-un cuvînt rostesc apoi poemul ºi aerul se umple cu aripi ºi-n spaþiul ferestrei zborul devine posibil dansatorii înnebuniþi îºi rup picioarele se urcã-n fereastrã dau cu toþii din mîini încît pînã ºi casa casa însãºi începe sã zboare arunc pietrele ca pe-un balast mã înalþ cu casa ºi da, acum vãd cum cãzînd pe bulevard ele se ridicã pe douã picioare ºi umblã oameni de piatrã privesc cu mîna dusã streaºinã vãd casa zburînd casa în care ceasurile bat acum alandala iar noi batem aerul ne ridicãm tot mai sus ca un zeppelin trecînd fraudulos graniþa cerului rostesc poemul magic ºi zborul devine posibil norii lunecã pe lângã noi, norii devin o friºcã divinã, halim despre puterea cuvintelor sau despre nebãnuita lor slãbiciune cum mã-ncred în fina reþea þesutã de ele ºi sper sã fiu eu pãianjenul norocos al renumelui rostogolindu-se fericit ºi ferit între mîine ºi azi imaginîndu-mi farmece albe pe care pot sã le fac asupra minþilor oamenilor descãtuºind imaginea poetica ce ace acolo-n adînc ca zaþul pe fundul ceºtii de cafea numind asta narcoza poetica eu exultînd ca un vrãjitor australian la Camberra ce poate anestezia o turmã de gazele sau lei însã nu e bine sã te încrezi prea tare în puterea cuvintelor ºi niciodatã nu poþi fi de renume pãzit vrãjitorul e primul ºi poate chiar unicul element ce se lasã vrãjit derviºul ameþit de viteza dansului sau ºi turma de gazele cît de uºor îl va cãlca în picioare iar cea de lei ce lesne-l poate sfîºia tot ce ºtiu doar e cã sîngele încã bate în mine în timp ce ghemuit în josul pereþilor alung imaginea din adîncul poeziei ca pe-o muscã oloagã ºi o vãd brusc goalã abstractã aproape sticloasã de parcã ar fi neputinþa însãºi o anticamerã sãracã ºi care poate sã ducã chiar ºi spre moarte spre umilinþa uitare de aceea în mijlocul nopþii ºi-al spaimei sprijindu-mã orb de pereþi mã bucur mai mult de susurul sîngelui din venele mele prezenþã a vieþii de moment mai mult decît de puterea poeziei abstracte ºi totuºi cu degete boante tot umblu la strunele timpului iscînd acest cînt ostenit despre puterea cuvintelor ca un vrãjitor bãtrîn la Camberra anesteziind o turnã de gazele, o turnã de lei ca sã uite de moarte despre gîlceava cuvintelor despre cum bîjbîie ca niºte ºerpi veninoºi sub pielea bineîntinsã gata sã muºte sã-ºi facã loc sã irumpã rãnind, dacã altfel nu se poate ºi ele irump cu prima tuse, cu prima cutremurare a trupului uimit ºi încins ºi brusc aerul se umple de joc de vocale de îndîrjirea consoanelor de semne de punctuaþie ºi pielea scade sfîºiatã spre oasele moi zac în mine fãrã speranþã urmãrind gîlceava cuvintelor cum pipãie ele cu tuberculi ideali spaþiul exploreazã pereþii ºi aerul, cautã noul dar se lovesc orbeºte de fereastrã mã ridic din mine ca dintr-o apã stãtutã ºi o deschid cuvintele zboarã afarã, libertatea ºi vîntul le-mprãºtie zadarnic ciulesc urechile, nici o muzicã nouã nu se naºte zadarnic privesc acelaºi tern peisaj, cîteva acoperiºe posace acelaºi stol de porumbei, acelaºi cerc descriind cuvintele s-au risipit, n-au clãdit nimic nou închis fereastra cu sila afarã las noaptea aici înãuntru cuvintele continuã sã þîºneascã însã nu au nici graþia fluturilor, nici lejeritatea petalelor seamãnã mai degrabã cu niºte mici sãgeþi arþãgoase care umplu aerul ºi-l fac de nerespirat care se-nfig în pereþi, se-nfig ca þepii hotãrîþi în carnea mea îmi dau foc pe dinlãuntrul, îmi macinã oasele îmi prefac sîngele într-un praf cenuºiu atacã rod ce ating nu ºtiu ce vor ele cuvintele se condenseazã ºi cad la podea sunt un morman de sãgeþi iar eu miºcînd printre ele sunt un rîu de cenuºã un ºarpe-ostenit veninos sunt pielea bine-ntinsã a nopþii gata sã muºc sã zgîriu, sã rãnesc dacã altfel nu se poate

168 biblioteca babel 167 cu siguranþã fereastra mea e bine închisã cu siguranþã ºi uºa mea e blocatã cu siguranþã de-aici eu nu am cum sã scap ºi dacã pereþii încep sã se strîmteze sã striveascã masa dulapul o parte din trupul meu uimit pereþii metalici zadarnic mã ajutã memoria culturalã ºi strig cã toate acestea se întîmplã în Poe ºi nu în van Hootten pielea mea e boþitã carnea aproape presatã ca o ºuncã nu prea proaspãtã, ici-acolo chiar putredã poate pereþii se-apropie totuºi metalici, roºii, romboidali da, exact ca o cutie de conservã olandezã, acolo în adîncul cutiei zgârci ºi oase, o furtunã pe mare o aripã de pescãruº, un fragment de poem plin cu scioci marine un strop de nisip acolo cerul vînat umflat se sprijinã pe marea cenuºie umflatã acolo abia de-ar mai încãpea un catarg înghesuit de-o mînã rãbdãtoare, dar nimic vertical nimic gotic nimic þîºnind chiar ºi sîngele meu stã orizontal ºi-ntunecat ca un ºarpe ascuns în nisip ca o sãgeatã neagrã-nrãitã chiar ºi colinele stau parcã în preajmã culcate orizontale ºi verzi, ca niºte blãniþe de animal ascuns ce roade ºi roade eu stau ºi privesc, acum furtuna poate sã-nceapã acum vînturile piaptãnã cu dinþi de oþel peisajul piaptãnã valul încãrunþit al mãrii, colinele umede, cu blãniþa lor verde îmi piaptãnã sîngele ostenit ºi culcat în nisip furtuna dã sã rãstoarne peisajul la Delft sã sfarme pereþii metalici, roºii ºi romboidali furtuna sfarmã catargul unicul negru catarg, brãzdînd posomorîtã mare eu nu l-am vãzut, semnul cel rãu nu l-am zãrit neºtiinþa mea optimistã, Isolda poate venea dacã aº fi dorit vreodatã, vreodatã, dar eu mã cãzneam sã rostesc poemul acolo pe þãrm, în timp de furtunã în timp ce pereþii metalici se strîmtau dar cuvintele poemului semãnau cu nisipul nisip nisip curgea din gura mea ferecatã furtuna creºtea cu dinþi de oþel cu siguranþã fereastra mea e bine închisã cu siguranþã ºi uºa mea e blocatã cu siguranþã eu de aici n-o sã scap s-au oprit încãpãþînate sã arate orele doiºpe din noapte ora fantomelor pînã ºi pietrele mele privesc îngrozite fereastra tãiatã în zid ca o ranã dar nu se-ntîmplã nimic, o pasãre albã bate din aripi revine ºi piere din nou iar eu zac þintuit la podea, sunt etaje de noapte amarã tot mai greu respirînd, cu plãmînii plini de cenuºã secretînd poeme din glanda sudoriparã asta nu te va rãspumpãra strigã spre mine manechinele dispreþuitoare asta nu ne miºcã deloc declarã ºi pietrele pasãrea bate friºca nocturnã ºi aripa o! de-aº putea sã zbor ºi eu vreodatã noaptea apasã apasã apasã cele doiºpe ceasuri roata pe pereþi încãrunþesc încremenite dar cine a lãsat noaptea sã intre?! întreabã poemul cine a lãsat-o sã mînjeascã statuile, toracele meu piciorul pãpuºilor? dau sã mã ridic într-un cot, da, mã lupt cu noaptea cu noaptea pasãrea albã repede îmi smulge mica inimã ticãind sub cãmaºã o pasãre de pradã era, o pasãre de stea acum fãrã pic de inimã fãrã nici un pic de simþire lovesc noaptea în faþã, rup picioarele manechinelor, ah arunc la naiba toate aceste pietre nesimþite, afarã! închid repede fereastra, mã întind pe covor apãs apãs apãs am luat locul nopþii, am luat locul eu covîrºitor, ah! încep sã simt cã am ºi eu importanþa mea întunecatã Traducere de Judith MÉSZÁROS Din cãrþile Editurii CARTIER nu ºtiu ce mînã de negurã a deschis fereastra nu ºtiu cine a lãsat noaptea sã intre acum stã tolãnitã pe covorul cu romburi ca un calup uriaº de marmeladã, de pe podea pînã sus la tavan umple casa îmi mînjeºte poemele cu dîre lungi de negrealã mînjeºte picioarele manechinelor mele nici vorbã de dans, stau stingherite, unul în spatele celuilalt, privesc cu ferealã acele încremenite ale ceasornicelor care

169 168 poeþi de mîine Miruna VLADA Motivaþia sau Pantoful Cenuºãresei Straºnic e sã te plimbi seara pe picioroange... linsesem cu tine hârtia aceasta înainte de-a ne atinge gurile atunci ca ºi acum îmi trebuie o gãleatã mare de liniºte mã gândesc cã poate totuºi voi sucomba de la sine am senzaþia cã e un puzzle pe care tãcerea îl dezbinã dar tu ºtii sã joci afarã se aud ciocane nu pot sunt un monstru frivol cãruia i-e dor de plajã pentru tine mergeam cu picioarele degerate pe drumurile acelea paralele puteam sã mor eºti un motiv care nu mai are ficaþi mi-au gãsit pantoful undeva pe-o câmpie într-un cioc de pãun mi-au spus cã barba lui era masca diavolului galben mi-au scos cenuºa cu niºte cleºti mi-au terfelit hârtiile chiuind mi-au aranjat o nuntã cu invidia m-au umplut cu zeamã de pietre cu sânge ºi foliculinã atât de inocent scânceam precum o statuie cioplitã de demoni seva din vârful cuvintelor e mov (nu râde) doar finalurile meritã trãite ursitoarele m-au huiduit pãrinþilor le era ruºine au uitat cu toþii ninge din pãmânt ºi din nãrile mele culorile sunt dorinþa noastrã de-a atinge lucrurile câþiva se amuzã e prea târziu deja mi-am depus ouãle fulgii aceºti copii ai clepsidrei am în piciorul drept o parcelã de carne ºi de os care s-a jerfit pentru poemele mele doctorii au sãpat-o ºi au sãdit-o soviany a udat-o cu apã de canal spectatorii mi-au dãruit agonizând un buchet de narcise scrii din rãutate fiindcã nu porþi ochelari un cavaler aurolac mã invitã la o raitã prin tunelul luminii ca doi oameni sãnãtoºi iubita mea, e tare greu du-te prin vecini fã-te cã n-auzi ecoul iubita mea, tunde-te de mâine n-am sã te mai frecventez ºi casa mea e handicapatã are un perete transparent ieri am dat foc oglinzii ºi m-am înghiþit spectatorii mã consoleazã de pierderea sarcinii fiul poemului a murit nãscându-mã ai fost un motiv inghinal Poemextrauterine Dumneata nu scrii poeme, domniºoarã, scrii reþete pentru canibali. (Adama) Odã viciului pereþii sunt masa mea de lucru boala constã în incapacitatea de-a inventa boli graba ferestrelor de-a se deschide dupã doar câteva secunde de la despãrþire lãsaþi-mi castitatea sã vã îndrume o poetesã cu o gurã mare cât inocenþa mã sperie abstinenþa prostituatelor eu am încredere în animalul trimis de Dumnezeu în mine abaterea de la reguli e un gest de prost-gust mi-am construit un pat din pietrele pulpelor mele când scriu resping orice limbã ce vrea sã-mi pipãie gândurile prin sãruturi intrauterine zbier le pãrinþii mei ºi le explic copiii se educã mai bine cu viciul temeliile Infernului stau în cãuºul palmelor noastre am o conºtiinþã flãmândã ca o pâine orice urlet orice beþie orice indiscreþie ne salveazã de stagnare alcoolul e apa Sâmbetei lichidele mele au propriile lor vene defectul meu este femeia mea extrauterinã în nelumea mea Rachmaninov ºi-a vândut pianul pentru a fi lãsat sã mângâie un text al eleneiv în nelumea mea orbii merg la curve ca sã le pipãie pe cornee ºi sã plece plângând cu obrajii plini de spermã Odã corneelor acea neliniºte purgativã a serilor de toamnã (aproape criminalã) determinã fuga bãrbaþilor de acasã tu eºti singurul posesor de cornee cu maree

170 poeþi de mîine 169 fiecare ºoaptã creeazã o gurã în plus de când nu mai vizitez spitalele picioarele au devenit sângele ºi corneele mele fiindcã am un creier curat palmele nu mi se feresc de mizerie demnitatea e complicea monºtrilor noºtri corneele tale sunt beciul ºi alibiul meu preferat sunt teribilistã fiindcã am cornee baroce Odã soarelui te-ai întors în mâinile mele ca o bancnotã în circulaþie care revine uneori în anumite mâini vreau sã vã învãþ cã soarele rãsare doar acolo unde nu poþi privi fãrã sã te usture ochii de ruºine nu trebuie sã acordãm morþii dreptul la manipulare când bate de ora 17 îmi pun cracii pantalonilor pe braþe ºi-mi scot capul printre picioare ochii mi se fac galbeni galbeni pãrinþii îºi dau coate: ce ciudat se joacã þicnita asta! cu cine o fi semãnând? m-am nãscut vara în luna august într-o chiuvetã Cãsnicia unui ºoarece cu tigrul s-a ridicat ca unul din Giganþi umbra lui savantã aplecându-se ca sã poatã trece pe hol în somn o simþeam ºtergându-mã pe dupã cap s-a dat pe degetele de la picioare ºi pe tãlpi cu cremã de ghete scrii ca toþi ceilalþi nici nu-mi mai ostenesc retina sau creierul mic sã te citesc s-a spus tot ce era de spus tu doar încerci sã gãseºti sinonime eºti o dresoare de mâna a treia pe hol erau numai garduri de oþel le-a trecut ca un scamator mã trezisem într-un tren mã trãgeam cu iluziile de ºireturi a intrat în baie ºi s-a dat pe mâini ºi pe faþã cu pastã de dinþi în poezie trebuie sã fie multã ordine deja poetul-crainic-de-ºtiri s-a demodat în poezie e politicos sã arãþi cu degetul ºi sã fii indiscret cãsnicia unui ºoarece cu tigrul dragostea cu maxilare ºi colþi dragostea care roade ca apa ninge torenþial cu fetuºi mã întreb dacã o femeie sterilã poate scrie cãci o târfã virginã aºa scrie drumul spre Bisericã sincer lung alb plin de câini latru ºi eu e atât de minunat sã te rogi lãtrând alãturi de câini nu cred nimic din ce vãd nu cred nimic din ce se scrie nu mã demachiez seara a intrat la final în bucãtãrie nu ºtiu sigur dar s-a uns pe undeva cu pastã de roºii mã încui în camera cu fereastrã în tavan când totul e real mã calc în picioare cerneala cu care îmi speli urechile e proaspãtã e lava cu care îmi umezeºti buzele ca sã mi le muºti cobor sã mãnânc nu se poate trãi doar cu vreascuri mã tai ºi mã înlocuieºti cu o sinonimã staþi liniºtiþi nu mai þipaþi culcaþi-vã am bunul simþ de-a nu mã masturba cât sunteþi treji te joci de-a cuþitele cu minorii trãiesc dezamãgirea ca pe-o Olimpiadã iartã-mã ºi numai la mine mã gândesc când zic iartã-mã ºi mama face din lut iubirea cu pauze Vlada iubeºte când ceilalþi pleacã ºi-ºi taie degetele cu stiloul pentru a nu le face cu mâna în garã fiecare poem e ultimul fiecare vers e penultimul o poetã bunã trebuie sã excite nu sã recite sã lingã cornee nu sã priveascã la stele naivitatea lui Dumnezeu e ca o cãpºunã pur ºi simplu te întreb ºi mã înroºesc când te mãnâncã sexul înseamnã cã vrei sau cã simþi? tata e un alchimist melancolic ºi melodramatic îºi lasã formulele prin toatã casa închid ochii ºi ridic mâinile dar restul familiei mã acuzã de complot când îi reuºesc experimentele înlocuieºte formula cu formolul cautã-mã în cartea de telefoane invitã-mã la o discuþie într-o toaletã publicã uitã-te în piciorul drept ca în ochii mei viseazã-mã spânzuratã de ferestre ºi când îmi vei trece adresa pe plic voi geme tandru ca zãpada

171 170 ars legendi Imola ANTAL În arca singurãtãþii... Pe Nietzsche solitudinea [l]- a înghiþit ca o balenã, pe Sartre fãrã vehemenþa inauguralã a unui Gott ist Tot. Dumnezeu nu [îl] vede. Dumnezeu nu [îl] aude. Dumnezeu nu [îl] cunoaºte. Tãcerea e Dumnezeu. Absenþa e Dumnezeu. Dumnezeu e singurãtatea oamenilor. Nu a (...) existat decât [el]: [el] a (...) hotãrât singur Rãul; singur a inventat Binele.(...) Dacã Dumnezeu existã, omul e neant; dacã omul existã... 1 ; Camus recunoaºte cã În singurãtate ori sub aspectul oboselii suntem adesea tentaþi sã ne socotim profeþi, pentru cã vorba aceluiaºi Profeþii ºi vracii se înmulþesc pe zi ce trece... 1 ; Ionesco ori Kafka ºi-au purtat propriile ºi irecuzabilele lor rãfuieli cu incomunicabilul, cu însingurarea, cu... absurdul... Omul brutalizat de existenþã din orice veac ºi-a gãsit un refugiu în arca singurãtãþii... Aici îºi vor afla <<redempþiune>> - în mãsura în care lectura înseamnã ºi recreare prin ordonare, în descendenþa unor crezuri blanchot-iene ori pe urmele lui Eco doi poeþi revendicaþi de literaturi diferite: Marin Sorescu ºi Babits Mihály. O integrare în cercul infernal al însinguraþilor neputincioºi într-ale comunicãrii se va încerca prin reflectãri ºi contrastãri (reciproce) bunãoarã fãrã pretenþii de ºtiinþificitate. Pretextul oglindirii se intuieºte cu uºurinþã receptarea mitului ionaic : o urmãrire, în alþi termeni, a ipostazelor profetismului ºi ale însingurãrii în mono-drama Iona 2 - operã nu mai puþin poeticã decât restul creaþiei soresciene, poezie suprarealistã, iar nu teatru absurd 3 din trilogia Setea muntelui de sare a lui Marin Sorescu ºi poemul de mai largã expiraþie, Cartea lui Iona 4, al lui Babits Mihály. Dacã argumente suficiente pentru demarare sunt caracterul insolit al personalitãþii lui Marin Sorescu, care de sub masca bufonescã a unui individ cãzut în mania autopersiflãrii îºi varsã nãduful, suprimând prin verbe o lume depravatã, în literatura românã, ºi ipostaza de poeta doctus - poet-profet pe care ºi-o arogã Babits în literatura maghiarã la marginile acestei paralele vorba altui poet maghiar cerul înstelat... Parabola biblicã se insereazã în opera celor doi autori dobândind valenþe diverse. Dacã la Babits poemul respectã mitul, urmând mai mult sau mai puþin fidel textura biblicã, îndepãrtându-se de aceasta doar prin nuanþe care fac sã transparã prezentul istoric al poetului (ne aflãm, implicit, în perioadã de plinã modernitate!), drama lui Sorescu plaseazã eroul direct în gura chitului, fãrã posibiltate de eliberare. Este aceasta o virtualã extindere a fragmentului biblic consumat în abdomenul de peºte la rangul unui univers piscicol unic orizont de aºteptare în care un Deus Otiosus uitã pentru restul vieþii un Iona rãtãcit... Vehiculând ipostaze poetice diferite ºi abordând rolul tradiþiei ºi infiltrãrile sale în poezie, fiind deopotrivã ºi o elocventã interpretare asupra existenþei în perspectivã babitsianã ºi, numit în surdinã poem al spiritualitãþii angajate 5, dar admiþând, deopotrivã, non-valabilitatea rolului social al poetului (aºa cum Sorescu refuzã toiagul lui Ieremia ), Cartea lui Iona devine, într-un fel, suma poeziei lui Babits, chintesenþa crezului sãu estetic oscilând între ipostaze poetice diverse (cânturile poemului faptic repondereazã astfel de ipostaze), invitând simili-profetic, cu tot absurdul acestui rol arlechinesc la participarea, în numele omului, la lupta acestuia de a apãra condiþia sa umanã. Nu mai puþin ideatica din Iona se va regãsi rãsfiratã în poezia sorescianã, între limite ºi limitãri vechi ºi noi eroul lui Sorescu reponderând o încercare de mediere a omului cu condiþia sa însinguratã, în faþa vieþii ºi a morþii. În aparentul pseudo-monolog absurd din 1973 ºi în poeziile volumului antologic Norii (1975) ºi nu mai puþin în bucãþi din Ecuatorul ºi polii 6, Sorescu îºi exerseazã luciditatea. O similarã asumare a caracterului finit al orizonturilor ºi a autolimitãrii inevitabile transpare din poezia ungurului Babits Mihály, e drept, cronologic uºor mai devreme 7... Când vorba lui Sartre Nu suntem nimic, nu putem nimic. Omul îºi închipuie cã acþioneazã, dar Dumnezeu este acela care îl conduce. 8 (acelaºi Dumnezeu care alteori s-a numit tãcere ºi absenþã...-n.n.), pretextul apropierii pe filiera mitului biblic trãdeazã la cei doi autori necesitatea angajamentului existenþialist, de facturã sartrianã, într-o luptã consumatã aproape corp la corp cu forþele antiumane, a cãror naturã ºi denumire este aici quasi-indiferentã. Alungat de angoasa resimþitã în faþa Groazei sentiment ºi forþã opresivã conºtient de nãruirea viselor banale ºi de necesara însingurare eul liric babitsian îºi parcurge, în manierã sisificã, Infinita cale: Într-una Groaza [îl] alungã/ n-[are] ochi s-o [vadã] cum calcã-n spate/ nu ºti[e] ce poate sã-[l] ajungã, // ale[a]rg[ã] orbit de laºitate,/ chiar dacã ºti[e] de la-nceput/ c-[o] sã rãmân[ã] la jumãtate// ºi-acolo cad[e], sleit ºi mut/ ºi visele- [i] se curmã fade,/ ºi-n drum rãmân[e], apoi, pierdut,/ când pe difuzele arcade, / a nesfârºitului portic/ o tainicã luminã cade.// (ªi iar aºa de la-nceput). 9 Acelaºi eu liric, aspirând o regressio la sine soi de integrare ºi prezentificare a trecutului va descoperi, în goana ºi în speranþa neîncetatã, în loc de visul vechi, tinereþea pierdutã,/ Floarea ofilitã de demult/ [ori] fructul cules, ºi acum [cãutat]... nimicul pur. (Scop zugrãvit, nimicul pur 10 ) Între mãselele lui Dumnezeu 11, apoi, semenii poetului maghiar... îºi cioplesc din mãsele... spre teroarea lucidului contemplator: poetul -...case... În rãstimp, eroul lui Sorescu, alt Iona, e mistuit ºi se mistuie într-o burtã de chit, ºi mai dezgheþat din fire încearcã faultarea acestei imense ºi nepãsãtoare mistuiri: existenþa, cu orice momealã la-ndemânã, aspirând a rãzbi la luminã... La Babits, asediind nimicul ne va mãcina moara lentã a lui Dumnezeu (Asediul nimicului 12 ), dar pentru Iona-dinchit zvâcnirile peºtelui aduc cu o existenþã incertã, în care eul va ºti, totuºi, sã-ºi aþinteascã privirea asupra divinitãþii: Doamne, strigu-þi þie,/ de-aicea, din adâncuri, spre tãrie... (Cartea lui Iona, partea a II-a). Supus la multiple suplicii, eul poetic sorescian de aceastã datã este, ºi el, în eternã cãutare de tensiune. Jucând trei zile ºi alunecând trei nopþi pe spinarea uriaºului/ cu coada-ntr-o lacrimã/ ºi cu botul în mare 13, stã acum cu coatele pe mare, aºteptând ca piatra o datã aruncatã sã [îl] loveascã în inimã/ Pentru cã [el este] locul,/ unde îºi dau întâlire toate bumerangele.// Rechinul fugãreºte/ ºi sperie peºtii care-ºi fac siesta Pescarul arunc[ã] rar undiþa/ ºi poetul, acum peºte n.n. [se] plictiseºte fãrã primejdii/ deasupra capului(...)/ [s-a]

172 ars legendi 171 obiºnuit c-o anume tensiune./ ºi n-o mai po[a]t[e] schimba la vârsta [sa] (Rugãciune 15 ). Oscilând între poziþia de vânãtor ºi poziþia ingratã de vânat, asumându-ºi pe deplin absurdul condiþiei umane, un Iona-sorescian ºi-ar punen gând o fericire, o speranþã (în virtutea unei angajãri necesare de facturã camusianã, sartrianã...) dar peste câteva clipe observã cã i s-a terminat apa Între orizonturi tot mai limitate, când celãlalt [peºte] parcã era mai luminat 17, când E strâmt aici, dar ai unde sã-þi pierzi minþile 18, Dacã nu existã ferestre, ele trebuie inventate. 19 Omul e dator sã încerce. 20, chiar dacã se clatinã lumea ca un ou clocit, din care trebuie sã iasã cine ºtie ce viitor luminos / Dar s-a rãzgândit 21 ori dacã Noaptea e atâta beznã în pãdure încât copacii cresc de spaimã 22...Iona lui Sorescu încearcã multiple ieºiri-laliman. Acum Problema e dacã mai reuºeºti sã ieºi din ceva o datã ce te-ai nãscut. 23 Cei doi Iona, însinguraþi de felul lor, îºi duc existenþa în universuri limitate. Barierele fizice, morale ori ideatice ale ºtiutului ºi neºtiutului se suprapun iarãºi poetic, cu multiple ocazii. Spaþiul fizic, în primã instanþã, funcþioneazã limitativ pentru eroi: Iona-quasi-biblic al lui Babits, în încercarea sa de eludare a destinului alege nesiguranþa unei corãbii (o primã limitare), nimereºte aleatoriu într-o burtã de peºte din voia soartei ºi a divinitãþii, iar descinderea ºi abisalul de aici, redate în imagini poetice deloc neglijabile ca plasticitate, îl saboteazã cu nuanþele întunericului ºi a monstruosului existenþial, în timp ce cãzutul-din-graþii experimenteazã hãul abdomenului de chit, resemantizând stilistic un discurs funerar 24 ce ostenteazã mizeria vieþii terestre: Cãci m-ai zvârlit în bezna cea amarã/ ºi în vâltoarea mãrii m-aruncarã,/ de ape, vai, mereu primejduit,/ cu creºtetul de ierburi nãpãdit,/ subt valurile-þi mari ºi în urgie/ cãzut în hãu-atotputerniciei (Cartea lui Iona partea a II-a). De-aci, de jos/ toate graniþele vechi se dizolvã în ceaþã,/ ºi din imagini se plãmãdeºte neimaginatul/ din graniþe-infinitul neîngrãdit 25. Doar cã, în rãstimp, când aparent poþi sã zbori/ ca pasãrea, ori poþi sã înoþi pe spate de balenã/ depãrtarea îþi paseazã vocile/ ºi nu e þarã, nu e frontierã, una-i pãmântul, totuºi ºoarece al Babiloniei 26 de te miºti te-mpleticeºti printre capcanele de ºoareci. Un Iona-babitsian, ieºit din claustrara pântecului de balenã ºi performându-ºi, volens-nolens, necesara ºi impusa acþiune de propovãduire, refugiat în solitudinea pustiului, îºi condiþioneazã existenþa ºi-a treia oarã de curmeiul ros de ºoarec... Dacã toate acestea sunt limitãri în asentimentul voinþei divine (a destinului, existenþei... sau oricum s-ar numi), în contextul în care un posibil Dumnezeu l-a capturat pe eul liric babitsian pe cel sorescian [l]-a scris cu mâna-i Dumnezeu 27 încã de mic copil/ ºi ca vânãtorul înþelept pe vânatul slab/ [L]-a eliberat, dar nu [l]-a uitat:/ Nici eliberat nu [e] liber 28, ºi însuºi Dumnezeu e fiarã eliberatã, nu mai puþin chitul vãzut întotdeauna din interior, ca hotar în maniera ideaticii din Epilogul poetului liric 29 - de un Ionasorescian este pentru erou ºi Dumnezeu ºi mediu concret de existenþã. În acest hãu al suferinþei, pe stabilimente acvatice, când lumea-i prea micã ºi te izbeºti de aceiaºi oameni, individului i se potenþeazã o libertate aparentã: pot sã merg, fac ce vreau... 30, în timp ce nesfârºitele burþi de peºte, din care Iona, la rândul lui un Dumnezeu întrucât parte din primul, este ºi el un abdomen de peºte nu mai poate învia. I-au ieºit toate minunile, ºi venirea pe pãmânt, ºi viaþa, pânã ºi moartea, dar odatã ajuns în mormânt nu mai poate învia. Se dã cu capul de toþi pereþii... sunt doar niºte geamuri puse unul lângã altul Identic recunoaºte eul poetic babitsian cã valurile vieþii-amare/ mâl gros [îi] aºternurã-n zare/ pe geamurile miscãtoare. (Cum câinele )... În claustrarea ºi în obscurul unei existenþe mãrginite de infinite burþi de peºte, un Iona marinsorescian cã avem munþi înalþi,/ cã avem pãduri,/ cã avem mare 33 are iluzia aerului ºi, aproape simultan, se loveºte de neputinþa respirãrii: Îþi venea sã-þi deschizi ºi tu toþi porii. Îþi venea sã deschizi chiar venele, sã-l simþi prin toatã suprafaþa ta. (Respirã adânc) Aºa... (Îi e rãu.) E aºa de greu sã respiri Iona-babitsian ºi alte mãºti ale poetului maghiar denunþã o similarã sufocare. În duhoarea abdomenului de peºte limitãrile impuse porilor ºi alveolelor pulmonare sunt comprehensibile. Afarã, în existenþã unde în convulsia/ acestui pat însângerat ne zbatem/ ºi alergãm, ca ºobolanii, sub uriaºe tãlpi (An nou 35 ) Multul [l]-a invadat (pe poetul maghiar n.n.)/ s-a prãbuºit pe [el], ca-ntr-un oraº vrãjit din mii de pãrþi/ zãporul unor tainice influenþe ºi plasa vrãjii strãine/ [l]-a paralizat pentru cã strãin [îi] e aerul în care trãieºte poluat (Precuvântare 36 ). În Atlantida 37 existenþei - Doar eu mai sunt uman/(...) cu suflet ºi trup neînmãrmurit încã/ e grea apa ºi nu e aer: împiedicându-mã, mã-nec orfan./ (...) / Oameni buni! Nu mã lãsaþi aici! Sus! la aer! În arcã! un alt Iona, sufocându-se îºi plânge acum singurãtatea. În viziune marinsorescianã Poetul 38 - în genere Primul care [s]-a încrezut copilãreºte în pierzania versului/ ªi-n ajutorul strãinãtãþii va fi, de aceea, primul însingurat, un prim-iona autentic ºi perpetuu. Nu are prieteni: cei doi pescari trec pe lângã el, ca vocile, ce vin ºi pleacã/ nepãsãtoare 39 la poetul maghiar. [L]-au pãrãsit prietenii cu toþii,/ [l]-au pãrãsit. [E] singur, neºtiut./ Biet suflet ºi-a deºertat preaplinul/ ºi parcã-aºte[a]pt[ã] un oaspe mai temut (Troznind ca-n rug 40 )... Rãmas-[a] singur ºi [îl] doare 41. Hiberneazã: Aºte[a]pt[ã] cu mâna streaºinã la inimã./ ªi rar se vede ceva în zare./ Dar trebuie sã [îºi] pãstr[eze] calmul 42. Alt Dante, Sorescu, parcurge traiectoria iadului, purgatoriului ºi raiului, ca pe o Infinitã cale, ºi de fiecare datã se pomeneºte singur: În iad am fost oarecum surprins, pomenindu-mã singur/ (...)/ Dar, încetul cu încetul m-am ataºat, mi-am fãcut prieteni// (...)/ / ªi iarãºi m-am pomenit singur în purgatoriu/ (...)/ Între douã lumi unde, simili-sartrian, în faþa [lui] se cascã/ douã ceruri./ Unul la dreapta./ Altul la stânga 43 - n.n./ (iar în rai, de teama unei noi însingurãri n.n.) Ce-ar fi sã lãsãm totul în întuneric? (Prieteni 44 ). Într-o patrie de plai, eroul babitsian se aflã Doamne, vai, iar singur:/ Cerul, pãmântul se goleºte iar. 45 ºi [se] tem[e] singur, ca în cimitir 46 : N-am parte de prieteni,/ fug toþi ca de venin,/ m-au ocolit cu toþii/ ca pe-un copil strãin (Poezie tristã 47 ), Au dispãrut, s-au scufundat, poate e mai bine:/ Era mai rãu cât trãiau sã fiu numai cu mine (Profet mort pe munte 48 )... Are doar mamã... origini... amintiri... o mumãmonstru, dupã care însã zadarnic strigã, îndurerata-[i] limbã n-o-nþelege ºi, totuºi, cu ea -mpreunã trebuie azi sã trãieºti ºi sã mori./ Te-mpotriveºti trupului, în care eºti carne?/ Cu care una eºti se ia Babits la modul unui Iona-geamãn-cu-chitul, sorescian, ori pe ritmurile unei mai paºnice simbioze cu rechinul ( chitul îl durea pe Iona/ cum Iona-l durea pe chit aflãm din Cartea lui Iona) la

173 172 ars legendi întrecere cu anii, fãurind o Mitologie nouã, în care Tu eºti în ei, dar ºi ei sunt blanchotian n.n. - în tine,/ cel de-þi plãmãdeºti/ din tine însuþi monºtri pentru tine. 49 Muma-monstru ori muma bunã trebuie ºi ea gãsitã. Atunci, când în nuntirea entitãþilor cosmice, Ce folos sã cercetezi?/ Ceru-ntins nu are riduri/ Iar ochi-þi pãmânt nu dibuiesc (Infinita cale 50 ) ºi Iona lui Sorescu îºi cautã mama, probând o reîntoarcere la origini: Eu cred cã în existenþa, în viaþa lumii, vine o clipã când toþi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar ºi morþii (...) pânã de ajunge la o singurã mamã, una imensã ºi îi pretinde o naºteredin-nou. Dar fiece nouã naºtere, contextual, va porni dintrun pântec de peºte (nu e de mirare cã, neaflatã, mama tace!). ªi fiece nouã naºtere va succede unei morþi: Dar dacã într-adevãr sunt mort ºi-acum se pune problema sã vin iar pe lume? La retorica întrebare a eroului sorescian, niþel patetic, poetul maghiar ar rãspunde: Înalþã-te ºi smulge-mã cu sete posibil cu setea muntelui de sare - n.n. - / În mantia-þi de purpurã fierbinte:/ pe cel ce-a fost am sã-l ucid c-un cântec/ ºi-n clipa morþii mã voi naºte altul. (Troznind ca-n rug 52 ). Aparte de aceste microreîncarnãri, adevãrata moarte, într-o asemenea viziune, ar echivala cu o Nirvana-în-minor: un gând/ cã vine moartea/ ºi-atunci toatã aceastã încordare/ îmi trece. 53 soi de renunþare la tensiunea de facturã sartrianã, la un stadiu avansat al luciditãþii, o ultimã fazã a ajungerii la eu: Moartea o posibilitate de strângere/ A eului,/ (...)/ Întrun fel numai moartea/ Te face om, te scapã de alþii./ Trãieºti în lume, dar mori în tine,/ În eu. - este de pãrere Sorescu în Maximum de duratã 54 : soi de pledoarie pro-suicid a la Babits, când Nu e mai bunã lume decât cea de-apoi (Epitaf 55 ), de invocare a finisului în maniera unui Ionababitsian (mai christian, se pare, întrucât nu recurge la metoda autosuprimãrii!): Ia-mi sufletul-napoi, cuprins de greaþã, - / mai bine mor, decât aºa viaþã.!, sau de opþiune conºtientã de involuþie a unui prea-lucid Iona-sorescian: nu rezolvare, ci renunþare...ieºire...evadare aspiratã. Pânã aci, însã, tocmai pentru cã soluþia eliberãrii de sub damnarea unei existenþe compuse din naºteri ºi morþi succesive: o vâltoare, pare la fel de sigurã ca existenþa dumnezeirii despre care toþi vorbesc, dar nimeni n-a vãzuto vreodatã..., eul poetic al celor doi va parcurge necesara traiectorie a autodescoperirii. Succesivele naºteri din neaflata mamã modificã inevitabil configuraþiile sufleteºti: niciodatã individul nu va reajunge la locul de pornire: Naiv ce sunt! Poate cã am trecut de mult de locul unde eram la-nceput. Vezi, trebuia sã-l însemn ºi pe ãsta. Mã opream acolo ºi trãiam în continuare. Ca toatã lumea. Nici nu-mi dãdeam seama cã totul pluteºte. (...) Sã nu te rãtãceºti înainte / Trebuie sã fie pe undeva aceastã palmã de loc... (Ironic) E o proorocire? Ce prooroc ai mai fost ºi tu! (...) Ia încearcã acum sã prezici trecutul (...) Încearcã sã-þi aminteºti totul (...) E ceaþã! / Cum se numea drãcia aceea frumoasã ºi minunatã ºi nenorocitã ºi caraghiosã, formatã de ani, pe care am trãit-o eu? Cum mã numeam eu? Iona. 56 Recompune din cioburi, urme, amintiri, trecutul, cãruia i-a fost doar poºtaº: Tu, cel ce crezi a lãsa urme-n lume,/ întreabã covorul ce-þi ºtie pasul/ dublu al piciorului:/ lãsat-ai oare pe el ceva din tine,/ ori doar praful adunat pe ghete-n stradã/ e tot ce-i laºi drept amintire?// (...)// cautã-þi sinele mai departe!/ (...)/ ai rãspuns nu coastei barbare,/ cãci locul natal a rãspuns prin tine/ (...)/ doar poºtaº ai fost ºi albie/ (...)/ tot ce-ai adus, e al tãu doar/ cât praful lãsat de ghete pe covor./ Nu-þi imprimi urma proprie: eºti numai urme/ tu însuþi, imprimat de pasul morþilor 57 Egal, la Sorescu, Ce conþine? întreabã morocãnos/ Poºtaºul/ mereu cu teamã sã nu încurce (identitãþile, indivizii n.n.)/ Sã nu râvneascã unul/ La trupul altuia, Doamne fereºte. : De-aia zic, suflete al meu,/ uitã-te bine la mine,/ sã mã cunoºti de pe acum/ ªi la întrebarea referitoare la conþinut/ Sã urli:/ Absolut,/ Care a mai fost în cer o datã/ ªi de nenumãrate ori. 58 Nu mai puþin, identitatea (cãutatã, aflatã) este ºi soi de obiºnuire cu numele: în spirit heraclitean când nimic nu este repetabil orice naºtere-moarte e o retimbrare a eului: o nouã identificare prin nume: ªi, imediat dupã moarte,/ Dupã ce þi se mai ridicã ceaþa de pe ochi,/ când începi sã te orientezi, cât de cât,/ În întunericul de veci,/ Prima grijã cred cã e tot aceeaºi,/ De mult uitatã ºi îngropatã odatã cu tine:/ Obiºnuirea cu numele. 59 Un Iona disperat dupã cãderea-din-graþii, îºi cautã la Babits, în burta chitului, o identitate: ªi ce-am ajuns, eu, Iona? 60 Ce mai ºtiu/ eu, cel ce tainele-þi ºtiam de rost? Ce ºtiu?/ Zvârlit de apa-þi rea ºi spumegoasã/ mã-nchise Chitu-n temniþa-i bãloasã Acceptând propovãduirea, mesajul pe care-l poartã îi aduce o nouã identitate, iar autodefinirea se face, ºi aici, prin apelul la nume: Eu, Iona, cel ce pacea am iubit,/ distrugerii profet am devenit În burta peºtelui sorescian un alt Iona, dedublat, îºi strigã în disperare tizul. Identitatea se înfãptuieºte aici tocmai prin ocultare ºi renunþarea la nume: Iona sunt eu. Sã nu afle peºtii. 63 Printr-o similarã dedublare, Elemér Tábory, eroul povestirii Prinþul berzelor 64 a lui Babits se regãseºte schizofrenic întrun eu nocturn cu existenþã paralelã. Eliberarea de geamãnul nefast se face, în ambele cazuri, prin integrare ºi asumare: De data aceasta te iau cu mine. Ce conteazã dacã ai sau nu noroc? E greu sã fii singur. (...) Rãzbim noi cumva la luminã 65 : Un Elemér Tábory, o mascã auctorialã, pe care Cine [o] prinde? Lunecã asemeni unui peºte./ Precum Proteu [se] schimb[ã] ºi [se] destram[ã]/ ca valul... 66, se bucur[ã], bufniþã de umbre, cã [are] cu cine plânge laolaltã.... Dar Elemér Tábory se cãutase înainte în þãri strãine, trãgându-ºi una peste alta mãºtile identic proteice ale adaptãrii la extraneu: tot atâtea definiri de sine. La fel, cu eul poetic sorescian, ori babitsian În fiecare zi suntem în altã þarã Spania. Italia. Grecia. Elveþia. Germania. Franþa. Anglia. Suedia... tot atâtea posibilitãþi de autosurprindere a eului în Departe...departe / Fiindcã pãmântul se-nvârteºte./ cãlãtorim ca sfiinþii pe un nor,/ Pe care-l schimbãm la trei-patru versete,/ când oboseºte. (Cãlãtorim 68 ). Cu Iona-babitsian parcurgem ipostaze diverse ale înstrãinãrii (fuga-din-faþa-misiunii, chitul, îndeplinirea misiunii etc.), pânã ajungem la solitudinea pustiului, unde eul ce se declarase strãin de interesele ºi pãcatele lumii ( Ce treabã am cu-a lumii fapte rele?!/ Doar tihnã caut, pace firii mele./ Nu-i treaba mea, e numai treaba Lui, eu nu rãspund de fapta nimãnui. 69 ) se vrea uitat, acum, ºi de dumnezeire. Invocându-l odatã ºi primind non-rãspunsul, descoperindu-se slujbaºul unui domn cel exploateazã (Rugãciunea lui Iona 70 ), temându-se alteori cã palma Domnului, pe care viermuieºte, îl poate scãpa ( Vai, dacã o datã mã scapã imensa mânã?/ - Oare mã scapã dacã mor? (...)/ - Oh, nu mã scapã, doar unde m-ar scãpa/ - unde palma lui deschisã nu m-ar veghea? (...)/ înflorim un

174 ars legendi 173 pic,/ în parte în enorma mânã ce ne sfarmã în infinitul pumnului/ - ºi ne strânge, ne strânge/ ne strânge ca pe vechiul Doctor medieval 71 :/ prima datã acoperindu-i ochii, apoi storcându-i sufletul/ sfãrimându-i carnea mãcinându-i, mãcinându-i oasele pânã azi... un pseudomonolog similisorescian în mâna Domnului 72 ) Babits, în numele liberei alegeri, denunþã existenþa Dumnezeuluiunic: ªi-am sã mã-nchin numai la zeul/ Pe care singur mil cioplesc asemeni poetului cãruia îi dedicã poezia Lui Ady Endre 73 - Nu cred în Dumnezeul-unic (ar suna Crezul 74 sãu) ºi asemeni unui Iona-din-chit, oscilând între strigãt, rugã ºi injurii, negându-l pe Dumnezeu cãci, Negându-l, poate se trezeºte!/ Sã-l scuturãm, izbind cu vorbe!/ ca pe stãpânul ce viseazã/ în casa-i care arde surdul! 75 îºi anunþã, de-acum, credinþa în om: Sunt om ºi cred în om O opþiune similarã îl conduce pe un Iona-sorescian la gestul final al <<sinuciderii>>, alegând în defavoarea singurãtãþii-în-lume o însingurare-în-sine, ca singurãtate în ultimã instanþã necesarã, devenind asemeni unui Shakespeare care a (re)creat lumea în ºapte zile sieºi Dumnezeu: ºi atunci e mai lesne comprehensibilã izolarea: Ar trebui sã se punã grãtar la intrarea în orice suflet. / Ca sã nu se bage nimeni în el cu cuþitul Un Iona care a evadat din nenumãrate burþi de peºte, dar n-a ajuns niciodatã mai departe de hotar cãci, babitsian, POETUL [vrea] sã cuprind[ã]-n vers totalitatea/ ºi n-[a] ajuns mai departe de [sine] 78, ªi-[a] ajuns a crede printr-un absurd revers/ cã în afara-[i] nu e nimic 79 dupã ce [ºi-a] ratat viaþa/ [A] mãsurat un unghi greºit pe peretele ei. 80 de infinite ori, nereuºind, asemeni lui Sartre când Singurãtatea Binelui cum sã o deosebesc de singurãtatea rãului? 81 sã discearnã între bine ºi rãu: stau singur pe podeaua cortului/ ca un flãcãu dezamãgit, ratat,/ e miel, emiel ori lup e? 82 a rãmas prin gestul final n.n. singur cu sinele lui (La întrecere cu anii 83 ): când în juru-[i] temniþã se-ntinde,/ cãci [el este] subiectul ºi obiectul, scrisul. (Epilogul poetului liric 84 ) Rãmân[e] doar [el] : unicã urmã ce se va pierde, din ce în ce mai vagã: ªi nimeni nu va mai ºti despre tine/ Nimic precis/ vei avea trei date ipotetice de naºtere/ ºi douã de moarte/ ºi vei trãi încã în intervalul dintre cei doi ani ipotetici 85, cãci Eu am stat aici ºi acum un an,/ în acest loc unde stau ºi-acum/ Rumeg un capãt de þigarã-n loc de panã/ ºi tind sã uit cã-mbãtrânesc/ Dar vine-vine întunericul,/ ºi umbra muntelui tot creºte/ ºi câmpul se tot împuþineazã/ dinaintea ochilor mei. (Lauda lenei 86 ). Un Iona, în care Începe sã fie târziu (...) Trebuie sã sting[ã] cu o pleoapã toate lucrurile care au rãmas aprinse 87, pentru care n-o sã miºte mãcar un deget. Nimeni din sat. Nimeni de pe pãmânt. Nimeni din cer. / Pe omenire o doare în fund de soarta [lui] 88, rãmâne, în manierã blanchot-ianã, în spatele ochilor, cu peºtii experienþa integratã, urma sau asemeni poetului maghiar care recurge la o Întoarcere pe înserat 89, când sufletul mut ºi-ntunecat/ al înserãrii/ lungi kilometri l-au mâncat/ în geana zãrii... devenindu-ºi, în maniera unui alt Iona (babitsian) bufon pe-un stâlp ninivitan, de unde predicã sfârºitul lumii sieºi profet: [Stã], pe muntele [lui], departe de lume/ ºi pescuie[ºte], prind[e] zgomotele ei. 90, cãci, S-a scufundat lumea ºi-n viaþã n-a rãmas:/ decât pe deal stând, din cap clãtinând: trist Ieremia ªi acest lucru atâta vreme cât aflãm din Rugãciunea lui Iona, cuvintele sunt infidele ºi paradoxal totuºi necesare: Cãci fiece cuvânt creeazã paravane noi/ croind forme pentru trupul gândirii/ ºi între aceste forme ºerpuie scara/ ordinii... - transpare ºi din Asediul nimicului iar vorbele se pândesc,/se vâneazã/ se amestecã printe lilieci,/ cu golurile pietrei, ale apei./ Vuietul creºte la nesfârºit,/ sã vedem ce-o sã dea/ Pânã la urmã. (Peºtera 93 ): Conºtienþi de necomunicabil, de natura specioasã a mesajului, Iona-profetul ºi Iona-pescarul debiteazã în continuare cuvinte... cercetând sensurile latente ale vieþii ºi cãutând el prin sine o rezolvare la problemele sale atunci când nici el nu ºtie prea bine firul ierbii (...)/ de ce mai creºte dacã se usucã?/ ºi dacã se usucã, de ce oare/ din nou se naºte, de ce iar moare? 94, de ce moartea vocifereazã?/ de ce e ce nu este?/ ºindiferentul de ce doare? 95 De când spun[e] cuvinte fãrã ºir, simt[e] cã-[ºi] recupereazã ani frumoºi din viaþã. 96 Iona-cel-biblic, în parabolã, acuzã mesajul, care, îndeplinindu-ºi funcþia mântuitoare, se dovedeºte, totuºi, mincinos. Un Babits-profet (în ipostazã ionaicã ori reponderând alte mãºti ale însingurãrii) recunoaºte, la rândul lui, trãdarea cuvintelor ºi arlechinada incomunicabilului pliat pe schema intenþiilor lui Eco (...auctoris, operis, lectoris...) ºi rolul blanchot-ienei experienþe... Sorescu-Iona, Sorescu-Shakespeare reitereazã ironic adevãrurile imuabile ale lumii, în timp ce mesajul lui divin circulã mai departe: ªi textele scrise s-au publicat, actorii le joacã, dvs. le discutaþi eu, ascultându-vã, fac pe mortul (clasicul) s-a creat miºcarea ºi ea ne duce înainte. 97 În rãfuiala cu existenþa, însinguratul este când vânãtor, când vânat: soi de cine pe cine înghite. 98 Dar poate trãi ºi-n simbiozã, când: Nu e nici chitul ãsta aºa de rãu cum crede lumea 99 Nu e cel mai bine sã te amesteci, orice ar fi/ frecându-te frumos de valuri?/ Sau ca peºtiºorul frecându-te de naºul,/ cum ar deveni peºtiºorul pescar? (Asediul nimicului 100 ): Realitatea concretã a existenþei se modeleazã conform opþiunii individuale. În copca pescarului, el însuºi pescar, Sorescu- Babits se pierde în solitudine, împins în afarã de forþa centripetalã a vârtejului lumii, ºi îºi asumã, a la Cioran, neîndoielnicele [lor] abisuri 101. Pornind de la restul lumii... vor ajunge la sine, aºa cum pornind de la sine vor ajunge, identic, la restul lumii ºi la problemele cele mai acute 102. Profeþi, recunoscând condiþia absurdã a omului în lume ºi minciuna pe care fiecare din noi o reprezentãm irevocabil, interpretând - necesarmente prezentul, fãrã a evita enunþarea unor adevãruri incomode ºi ele relative, cei doi poeþi, al cãror imaginar piscicol pe toatã extensiunea creaþiei violenteazã prin recurenþã, - în burta chitului sorescian par a se privi în oglindã. Un Iona-sorescian pare a-ºi gãsi în lumina prezentelor schiþãri inevitabil subiective mult cãutatul Geamãn. Pornirea se face blanchotian de la sine...însemnare pe marginea parabolei biblice, prezenta viziune îºi asumã, ºi ea, inevitabilele-i limitãri: Poeþii nu-ºi vor lepãda în ultimã instanþã - coaja de nucã 103 doar pentru o banalã contopire: amândoi, însã, îºi rezervã posibilitatea unor noi paºi spre sine. În rãstimp, pentru cã orice mesaj poate fi înºelãtor, de pe poziþia solitarului, autoarea contemplã tãcerea asemeni lui Babits, care tot scrie, ca cel singur/ vorbeºte întristat în camera goalã// Neregretând nimic. Cine mã aude,/ nu conteazã. ªi nici de nu mã aude. 104

175 174 ars legendi Note: 1 Sartre, Le Diable et la bon Dieu, Paris, Gallimard, 1951, p apud Camus, Cãderea în A közöny, A bukás, Ed. Europa, Budapesta, p. 178, t.a. 2 Ed. Fundaþiei Marin Sorescu, Bucureºti, Dieter Schnabel, Schweizer Theater Zeitung, 2/ 71; apud Marin Sorescu, Iona, ed. cit. 4 în Összegyûjtött versei, Ed. Magyar Helikon; Ed. Szépirodalmi Könyvkiadó, Budapesta, 1962; în româneºte în Poeme, Ed. Univers, Bucureºti, Szász János, în Cuvânt înainte la Babits Mihály, Poeme, ed.cit., p.8. 6 Ed. Facla, Timiºoara, Dacã ne asumãm cã poetul maghiar a trãit între , opera lui se circumscrie perioadei modernismului; egal, Marin Sorescu, integrându-se generaþiei 60 a literaturii române, firesc se va adãpa încã la izvoarele de simboluri ºi imagini ale aceluiaºi modernism. 8 Le Diable et le bon Dieu, Paris, Gallimard, 1951, p Poeme, ed.cit., p în Poeme adunate, ed.cit,p.110., t.a. 11 idem, p.333., t.a. 12 idem, p.241., t.a. 13 Cântec din solz de peºte în Ecuatorul ºi polii, ed. cit p.40., 14 în ciclul Sunet al volumului Norii, ed.cit.,p în ciclul Trunchiate din volumul Norii, ed.cit., p op.cit, p op.cit, p op.cit, p op.cit, p op.cit, p op.cit, p op.cit, p op.cit, p Aducând, niþel, cu primul text scris cu fragmente în limba maghiarã: Halotti Beszéd soi de ancorare în tradiþie. 25 Asediul nimicului, în Poeme adunate, ed.cit, p.243, t.a. 26 Dupã un titlu de poem din Poeme adunate, ed.cit., p Maximum de duratã în ciclul Astfel din volumul Norii,p în Poeme adunate, ed.cit, p.547, t.a. 29 Babits, Pome, ed.cit, pp Iona,p idem, p în Poeme, ed.cit, p op.cit, p op.cit, p în Poeme, p idem, p în Poeme adunate, p.217, t.a. 38 în Norii, ed.cit, p îm Cum câinele, Poeme, p în Poeme, ed.cit., p.77 ºi urm. 41 Cum câinele..., idem, p în Ecuatorul ºi polii, ed.cit, p Simetrie, în ciclul Tuºiþi din volumul Norii, p Tuºiþi, Norii,ed.cit, pp Poeme adunate, ed.cit, p.210.,t.a. 46 idem, p. 211, t.a. 47 în Poeme, ed.cit, p în Poeme adunate, p.467, t.a. 49 în Poeme, p în Poeme adunate,p.67, t.a. 51 o.cit, p Poeme, ed.cit., p.77. ºi urm. 53 în Norii, p în ciclul Astfel din volumul Norii,p în Poeme adunate,ed.cit, p.21, t.a. 56 Iona,pp Babits, în Poeme adunate, pp , t.a. 58 În cer, ciclul Astfel, volumul Norii, pp este de pãrere Sorescu, în Ecuatorul ºi polii, p în varianta originalã, maghiarã, textul sunã în felul urmãtor: Eu, care-am fost Iona, cine sunt acum... t.a. 61 Cartea lui Iona, partea a II-a. 62 idem, partea a III-a. 63 op.cit, p Gólyakalifa, t.a. 65 Iona, p Epitaf, în Poeme, ed. cit., p Babits, în Poeme adunate, ed.cit., pp , t.a. 68 Sorescu, în ciclul Sunet, volumul Norii, p Cartea lui Iona, partea I. 70 Babits. 71 referire probabil la Faust n.n. 72 în Poeme adunate, ed.cit, p.223, t.a. 73 în Poeme adunate, ed.cit., p.247.,t.a. 74 în Poeme adunate, ed. cit., p.147., t.a. 75 Fortissimo, în Poeme, ed.cit.,p Cer veºnic albastru deasupra norilor, în Poeme, ed.cit., p Iona, p Epilogul poetului liric, în Poeme adunate, p.71, t.a. 79 idem, în Poeme,ed.cit., p Mi-am ratat viaþa, în Poeme adunate,p.203, t.a. 81 Le Diable et le bon Dieu,ed.cit, pp Rugã de octombrie, Poeme adunate, p.215, t.a. 83 în Poeme adunate, ed.cit., p.451., t.a. 84 în Poeme,ed.cit., p Sorescu, în Norii, ciclul Trunchiate, p Babits, în Poeme adunate, ed.cit, p.536., t.a. 87 Iona,p idem, p în Poeme, p Cântec, în Poeme adunate,ed.cit., p.405, t.a. 91 Profet mort pe munte,în Poeme adunate,ed.cit., p.467., t.a. 92 în Poeme adunate, ed.cit., p.43., t.a. 93 Sorescu, în Norii, ciclul Tuºiþi, p Meditaþie nocturnã, în Poeme, ed.cit., p Poezii postume, în Poeme adunate, p.582., t.a. 96 Iona,p Sorescu, Extemporal despre mine, în Iona, p ibidem. 99 Iona, p Babits, în Poeme adunate, ed.cit., p.242., t.a. 101 în Sfârtecare,Ed. Humanitas, 1998, p v.notele metafora lui Babits în Epilogul poetului liric. 104 Treisprezece distihuri (2,3), în Poeme adunate, p.582, t.a.