Asociaţia de Standardizare din România August 2007 www.asro.ro Standardizarea ASRO ASRO ISO 22005:2007 NOUL STANDARD ISO PENTRU FACILITAREA TRASABILITÃÅII ÎN LANÅUL ALIMENTAR
STANDARDIZAREA EUROPEANĂ REVIZUIREA NOII ABORDĂRI: UN ŞANTIER DE ANVERGURĂ PENTRU 2007 PASCAL MIENVILLE La consultation lancée par la Commission Européenne sur l évolution de la Nouvelle Approche a donné lieu à plusieurs initiatives communautaires relayées par les Etats. En France, AFNOR a organisé et centralisé, en liaison avec les pouvoirs publics, réflexions, commentaires et propositions. Pascal Mienville (AFNOR Relations Internationales) rappelle les différentes étapes, les enjeux du dossier et les échéances à venir et les liens Internet a l appui Mots clé: Nouvelle Approche, normalisation européenne, accréditation, marquage CE, évaluation de la conformité Noua Abordare şi standardizarea europeană au contribuit cu succes la dezvoltarea Pieţei Unice. Reuşita standardizării europene în ceea ce priveşte eliminarea barierelor tehnice în calea comerţului a jucat un rol vital în asigurarea liberei circulaţii a produselor între statele membre. Acest dispozitiv este observat cu curiozitate şi interes de alte regiuni (America Latină, Asia) care văd în acesta un factor de dezvoltare armonioasă a schimburilor regionale şi de stabilitate economică. În sfârşit, el răspunde cererii de bună conducere, exprimată tot mai mult de societatea civilă şi recomandată de instituţiile internaţionale, graţie unei complementarităţi între autorităţile statului şi părţile interesate. Noua Abordare şi-a aniversat 20 de ani de existenţă în 2005. De atunci s-a iniţiat o activitate menită a asigura mentenanţa sistemului şi îmbunătăţirea sa. O consultare desfăşurată din 2003 de către Comisia Europeană a arătat că părţile interesate doreau să păstreze sistemul şi să-i îmbunătăţească eficacitatea. Analiza a relevat, de asemenea, deficienţele în ceea ce priveşte cooperarea în cadrul autorităţilor competente ale statelor membre, precum şi cu Comisia în procedurile de desemnare şi de notificare a organismelor de evaluare a calităţii. Sistemele de schimburi administrative de informaţii trebuie să fie îmbunătăţite în implementarea şi aplicarea dispoziţiilor. Îmbunătăţirea cunoaşterii marcajului CE şi sporirea semnificativă a nivelului de coerenţă a dispoziţiilor juridice apar astfel ca nişte obiective de atins. În schimb, problema lărgirii Noii Abordări la alte domenii (servicii, produse neindustriale) nu întruneşte unanimitatea statelor. Căi de îmbunătăţire au fost explorate în discuţiile dintre statele membre şi Comisia Europeană. Ele se referă la armonizarea procedurilor de evaluare a conformităţii între directive, prin intermediul unei abordări legislative orizontale, şi prin consolidarea sistemelor de supraveghere a pieţei; conformitatea dispozitivului european de standardizare durabil graţie unui proces adecvat de finanţare comunitară. Experienţa a arătat că eficacitatea şi implementarea Noii Abordări pot fi îmbunătăţite în continuare, pentru a consolida rolul său de instrument al unei mai bune reglementări pe piaţa internă. Eliminarea lacunelor sale şi simplificarea implementării vor întări capacitatea sa de a asigura un nivel ridicat de securitate şi libera circulaţie a mărfurilor în cadrul Uniunii într-un context juridic flexibil şi favorabil inovaţiei. Această consolidare va trebui, de asemenea, să încurajeze utilizarea tehnicilor Noii Abordări în domenii în care nu se aplică încă principiile sale. Aceste structuri ale Noii Abordări trebuie considerate ca nişte instrumente ale Uniunii Europene, complementare cu altele (directiva cu privire la securitatea produselor August 2007 Standardizarea
STANDARDIZAREA EUROPEANĂ sau directiva 98/34/CE). CONSULTARE PUBLICĂ EUROPEANĂ Comunicatul Comisiei pentru îmbunătăţirea implementării directivelor Noii Abordări, adoptată în 2003, identificase deja necesitatea revizuirii unor elemente ale Noii Abordări. Acest comunicat a fost aprobat prin rezoluţia Consiliului din noiembrie 2003, care a invitat Comisia să prezinte iniţiativele corespunzătoare. Cele două documente sunt accesibile pe siteul http://ec.europa.eu/enterprise/ newapproach/review_en.htm. Pe baza unui proces de pregătire la care au contribuit toate părţile interesate, Comisia trebuia să prezinte o propunere legislativă în cursul lui 2007. Obiectivul: simplificarea cadrului juridic şi implementarea sa printr-o repartiţie mai clară şi mai eficace a responsabilităţilor între operatorii economici şi autorităţile statului, precum şi între nivelul european şi naţional. Strategia globală trebuie să echilibreze elementele pre-piaţă (evaluarea conformităţii) cu elementele post-piaţă (întărirea supravegherii pieţei). Elementele principale tratate de chestionar, pe care Comisia Europeană le-a pus online în iunie 2006 sunt următoarele: consolidarea calităţii şi a încrederii în lucrările organismelor notificate (de exemplu, organismele de certificare, laboratoarele); întărirea rolului acreditării; consolidarea marcajului CE printr-un control mai bun şi asigurând o semnificaţie clară pentru toate părţile; coerenţa conceptelor şi definiţiilor; clarificarea responsabilităţilor operatorilor economici şi a trasabilităţii; consolidarea şi coordonarea sistemelor de supraveghere a pieţei. Posibilul conţinut al propunerii viitoare a fost descris în documentul de lucru Certif 2005-16 rev.2, supus consultaţiei publice deschise tuturor părţilor. În paralel cu această consultare generală, Comisia a pregătit un chestionar cu privire la aspectele şi măsurile specifice avute în vedere în documentul pentru care aşteaptă părerea părţilor interesate. Ea aşteaptă informaţii din partea acestor factori cu privire la aspectele specifice referitoare la alegerea opţiunilor prezentate în documentul de lucru. Conform standardelor de consultanţă ale Comisiei, consultanţa a fost deschisă timp de şase săptămâni. Rezultatele au fost publicate pe site-ul Comisiei (http:// ec.europa.eu/index_fr.htm). Ancheta desfăşurată de Comisie a fost publică, deschisă tuturor, şi a figurat pe site-ul său Internet. Totuşi, Olivier Peyrat, director general al AFNOR, a hotărât că subiectul era atât de important încât Asociaţia Franceză de Standardizare trebuia să îi facă publicitate pe propriul său site Internet şi să elaboreze o poziţie sintetică reflectând punctele de vedere ale factorilor economici naţionali. Părea evident că punctul de vedere al unui institut precum Asociaţia Franceză de Standardizare cumpănea greu în analiza pe care urma să o efectueze Comisia Europeană (comparativ cu punctul de vedere al unei persoane particulare). De asemenea, majoritatea marilor organizaţii publice şi private (Uniunea Industriilor Comunităţii Europene UNICE, Subdirecţia Calitate pentru Industrie şi Standardizare SQUALPI, Asociaţia Europeană pentru Coordonarea Reprezentării Consumatorilor în Standardizare ANEC şi-au depus părerea pe site-ul Comisiei. În scurta perioadă de consultare, în plină vară, AFNOR a difuzat chestionarul în rândul principalilor săi parteneri şi a organizat un dejun-dezbatere pentru a prezenta principalele poziţii culese şi a pune accentul pe punctele forte. Răspunsurile formulate au fost adresate Comisiei Europene, difuzate în rândul celor care au contribuit la nivel naţional şi au fost plasate pe site-ul AFNOR. AŞTEPTĂRILE EXPRIMATE DE REZULTATE Prima constatare s-a referit la faptul că, chestionarul, bazat pe trei ani de discuţii şi de activităţi desfăşurate de părţile europene interesate purta în sine, sintetizate, orientările viitoare ale Comisiei: problemele fuseseră încheiate şi lăsau puţin loc comentariilor calitative. Pe de altă parte, francezii exprimă o satisfacţie globală cu privire la funcţionarea sistemului de standardizare (francez sau european) şi cu privire la complementaritatea sistemului cu dispozitivul de reglementare al Noii Abordări. În schimb, sunt îngrijoraţi de caracterul disparat al practicilor dintre organismele notificate în statele membre şi producători/importatori. Acest caracter disparat creează, după părerea lor, condiţiile unei concurenţe neloiale care se exercită în detrimentul producătorilor din statele cele mai bine organizate ale Uniunii Europene. Marcajul CE li se pare un bun mijloc care semnifică conformitatea cu cerinţele esenţiale, dar au dubii în legătură cu protecţia sa şi sunt preocupaţi de lipsa de control al produselor introduse pe piaţă. Principalele aşteptări se referă la o coordonare superioară şi la un control mai bun înainte de introducerea pe piaţă a produselor respective prin intermediul unei accelerări generalizate şi armonizate pe plan european a organismelor notificate precum şi cu privire la supravegherea consolidată a pieţei aceasta fiind plasată sub responsabilitatea teritorială a statelor membre. Aceste poziţii figurează 2 Standardizarea August 2007
detaliat pe site-ul AFNOR. Comisia a analizat răspunsurile. Această activitate a condus la publicarea brută a rezultatelor (http://ec.europa. eu/enterprise/newapproach/pdf/ naga_ipm_consultation_results. pdf). Majoritatea răspunsurilor provin din ţările cele mai implicate: Franţa şi Germania furnizează aproximativ jumătate din răspunsuri, iar Marea Britanie, Italia şi Belgia, un sfert. Treisprezece alte state ale Uniunii Europene au furnizat restul răspunsurilor. Rezultatele europene sunt foarte apropiate de cele obţinute la sfârşitul dezbaterilor franceze, iar axele de îmbunătăţire propuse de Comisia Europeană sunt consolidate: furnizarea de opţiuni eficace pentru procedurile de evaluare a conformităţii; consolidarea calităţii şi creşterea încrederii în activitatea organismelor de evaluare a conformităţii; consolidarea rolului acreditării; asigurarea că semnificaţia marcajului CE este clar înţeleasă de către toată lumea şi că acesta este mai bine protejat; întărirea şi coordonarea sistemelor de supraveghere a pieţei. Comisia Europeană şi-a revizuit de atunci proiectul. El se exprimă sub forma unui proiect de abordare legislativă orizontală pentru armonizarea legislaţiei produselor industriale (documentul N560-1EN, disponibil pentru public pe site-ul Comisiei Europene (http://ec. europa.eu/enterprise/newapproach/pdf/ n560_1_en_articles_06_09_06pdf). Acest instrument îşi propune să asigure că produsele introduse pe piaţa europeană respectă un înalt nivel de protecţie a intereselor publicului, precum sănătatea şi securitatea, în general, sănătatea şi securitatea la locul de muncă, protecţia consumatorilor şi a mediului, precum şi orice altă cerinţă esenţială de protecţie socială stabilită de reglementarea comunitară avută în vedere, contribuind astfel la buna funcţionare a pieţei interne. Şapte anexe îl completează (documentele N560-2 EN http:// ec.europa.eu/enterprise/newaproach/pdf/n560_2_en_annexes_ 06_09_06 pdf): Procedurile de evaluare a conformităţii redefinesc modulele (A-H) care precizează procedurile de evaluare a conformităţii în directive. Declaraţia de conformitate propune modelul de urmat. Cerinţele esenţiale destinate autorităţilor care efectuează notificări amintesc principiile de imparţialitate, de competenţă, de respectare a confidenţialităţii pe care trebuie să le respecte aceste autorităţi, precum şi organismele de acreditare. Cerinţele esenţiale pentru organismele de evaluare a conformităţii amintesc, de asemenea, aceste principii; Infrastructura acreditării europene trimite la EA (European Cooperation for Accreditation http://www.european-accreditation.org/default_flash.htmm); Liniile directoare pentru aplicarea şi utilizarea marcajului CE ; Supravegherea pieţei posedă două secţiuni: cerinţele pentru supravegherea pieţei naţionale şi cerinţele pentru supravegherea pieţei comunitare. Astfel, principalele aşteptări şi preocupări exprimate de factorii europeni par să fi fost bine identificate şi luate în calcul în mod specific. Responsabilităţile respective ale administraţiilor comunitare şi naţionale sunt amintite şi precizate, precum şi cele ale fabricanţilor şi importatorilor. Problemele de STANDARDIZAREA EUROPEANĂ armonizare şi de coordonare a controalelor înainte şi după introducerea pe piaţă sunt tratate: procedurile de desemnare a organismelor notificate, obligaţiile acestora din urmă, trasabilitatea produselor şi marcajul CE sunt dezvoltate. Domeniul lor de aplicare va fi lărgit: dispoziţiile referitoare la supravegherea pieţei vor viza toate legislaţiile care se referă la produse, fie că ţin de Noua Abordare sau de Vechea Abordare. Legislaţiile de mediu care se referă la produse vor fi, de asemenea, vizate. Totuşi, sectoarele în care supravegherea pieţei este deja bine structurată, precum produsele alimentare şi dispozitivele medicale vor fi excluse din reglementare. Proiectele de reglementare cu privire la acreditare şi la supravegherea pieţei şi de decizie cu privire la armonizarea comercializării produselor iniţiază procesul de negociere şi de adoptare de către Parlament şi/sau Consiliul Europei. Aceste dispoziţii vor intra în vigoare către finele lui 2007. PRINCIPIILE NOII ABORDĂRI Noua Abordare Europeană, stabilită printr-o rezoluţie a Consiliului din mai 1985, a creat condiţiile inovante ale armonizării tehnice pe plan comunitar. Ea se bazează pe o demarcare clară a re)sponsabilităţilor legislatorului de cele ale organismelor europene de standardizare CEN, CENELEC şi ETSI într-un cadru juridic care permite libera circulaţie a produselor şi a mărfurilor: directivele CE definesc cerinţe esenţiale de protecţie a sănătăţii şi securităţii pe care produsele trebuie să le respecte când sunt introduse pe piaţă; organismele europene de standardizare au sarcina de a elabora specificaţiile tehnice care corespund respectării cerinţelor esenţiale. Conformitatea cu aceste specificaţii tehnice oferă produselor August 2007 Standardizarea
STANDARDIZAREA EUROPEANĂ respective prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale ale reglementărilor. Aceste specificaţii tehnice sunt denumite standarde armonizate. Standardele armonizate sunt adoptate de către CEN, CENE- LEC şi ETSI pe baza unui mandat emis de Comisia Europeană după consultarea statelor membre. Ele sunt elaborate pe baza unui proces deschis şi transparent care se bazează pe consensul părţilor interesate. Conformitatea cu standardele armonizate, ale căror referinţe sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), şi care sunt adoptate ca standarde naţionale, furnizează o prezumţie de conformitate cu cerinţele esenţiale ce corespund directivelor CE. Conformitatea cu standardele armonizate rămâne voluntară, iar fabricanţii sunt liberi să aleagă orice alt mijloc tehnic pentru a se conforma cerinţelor esenţiale. Mandatele de standardizare sunt mijlocul prin care Comisia cere organismelor europene de standardizare să elaboreze şi să adopte standarde europene care sprijină politicile şi legislaţia europeană. Acest dispozitiv poate beneficia de sprijinul financiar al Comisiei Europene. DOMENIUL ŞI MODALITĂŢI- LE DE APLICARE ALE NOII ABORDĂRI Noua Abordare europeană se aplică produselor. Ea este implementată prin intermediul a 20 de directive care definesc precis: produsele (http://www. newaproach.org/directives/directivelist.asp); modalităţile de evaluare a conformităţii cu cerinţele esenţiale. Fiecare directivă trebuie să fie transpusă în reglementările naţionale ale fiecărui stat membru. Responsabilitatea conformităţii cu reglementarea aparţine fabricanţilor şi/ sau importatorilor înainte ca aceştia să îşi introducă produsele pe piaţă. Pentru a-şi asuma această responsabilitate, ei trebuie, în unele cazuri, să facă apel la organismele de notificare din statele lor. Aceste organisme efectuează sarcini de evaluare a conformităţii: încercări, inspecţie, certificare a produselor, şi/sau a sistemelor de producţie. Subsidiaritatea comunitară se aplică căci statele membre trebuie să desemneze organismele notificate, acreditarea organismelor de evaluare a conformităţii fiind unul din mijloacele privilegiate pentru state de a se asigura de buna implementare a acestor directive. Pentru directivele esenţiale, produsele conforme trebuie să poarte marcajul CE, care semnifică conformitatea cu cerinţele esenţiale. Informaţii suplimentare ORIENTĂRILE COMISIEI Comunicatul Comisiei către Consiliul şi Parlamentul Europei: îmbunătăţirea aplicării directivelor Noii Abordări COM (2003) 240 final Decizia Nr. 1673/2006/CE a Parlamentului Europei şi a Consiliului, din 24 octombrie 2006 referitoare la finanţarea standardizării europene. O abordare legislativă orizontală faţă de armonizarea legislaţiei cu privire la produsele industriale (documentul N 560-1EN şi anexele sale N560-2EN). Aceste documente, disponibile pe site-ul Comisiei Europene, figurează doar în limba engleză la ora publicării prezentului articol. Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 272, martie 2007 Standardizarea August 2007
STANDARDIZAREA EUROPEANĂ STANDARDIZAREA ŞI POŞTA ÉMANUELLE RÉJU La libéralisation du secteur postal fait la une de l actualité. Elle suscite d ailleurs, en France notamment, compte tenu de la spécificité d une forte spatialité rurale, des inquiétudes. Ce mécanisme communautaire n est pourtant pas né d un seul coup. Les normes européennes, encouragées par la Commission Européenne, jouent un rôle de garde-fou et de garantie de qualité de service, d interopérabilité Mots clés: poste, libéralisation, directive européenne, normes européennes De mai puţin de 10 ani liberalizarea domeniului poştei şi standardizarea merg mână în mână. Şi procesul continuă! Adoptarea unei noi directive poştale, care ar consolida deschiderea totală a sectorului spre concurenţă în 2009, ar trebui să fie însoţită de un nou impuls normativ (a se vedea Opinia specialistului). După un prim val de standarde, ar trebui să vedem renăscând într-o lume mai liberalizată necesitatea de standarde noi, declară Guillaunme Lacroix, preşedinte al comisiei de standardizare Sectorul poştal, grup oglindă al CEN/TC 331. Totul a început în 1996. Până atunci standardizarea în domeniul poştal era destul de limitată. Principalele două documente franceze se refereau la codificările adresei poştale şi la rubricile de pe plicuri. Începând din 1996, totul s-a petrecut la nivel european, declară Nathalie Cappel-Souquet, inginer la AFNOR. Comisia Europeană, care doreşte să liberalizeze domeniul poştal, suscită crearea comitetului european TC 331 cu un obiectiv clar: asigurarea interoperabilităţii între reţelele poştale şi mai ales măsurarea şi garantarea calităţii serviciului. Europa dorea să-şi procure termometre fiabile capabile să măsoare corect meritele comparate ale serviciului poştal dintr-o ţară urbanizată, precum Luxemburgul, cu ale unei ţări mari, cu o densitate rurală importantă precum Franţa! Pentru a trata sectorul poştal ca pe oricare altul şi pentru a privilegia abordarea client, Comisia a ales CEN-ul, nu Uniunea Poştală Universală (UPU) care există din 1874 pentru a duce la bun sfârşit această activitate. DOUĂ MANDATE PENTRU NUMEROASE TEXTE În 1996 şi în 2001, TC 331, care reuneşte la ora actuală institutele de standardizare din 27 de state ale Uniunii Europene (inclusv Bulgaria şi România), precum şi Elveţia şi Norvegia, a primit două mandate de la Comisia Europeană în temeiul celor două directive ale serviciilor poştale din 1997 şi 2002. Experţii din domeniul standardizării au trebuit să lucreze la tratarea reclamaţiilor, măsurarea pierderii coletelor recomandate, a termenelor de dirijare a scrisorilor prioritare şi la o metodă de încercare pentru containerele cu scrisori internaţionale. Standardele vor servi în mod deosebit pentru definirea serviciului universal care trebuie asigurat tuturor cetăţenilor europeni. Acest serviciu universal implică cel puţin cinci zile de distribuire, o distribuire pe zi cel puţin, birouri de poştă repartizate pe întreg teritoriul, preţuri rezonabile şi servicii corecte de tratare a reclamaţiilor. La ora actuală, graţie acestor lucrări, statele şi autorităţile de reglementare dispun efectiv de instrumente de evaluare a calităţii serviciului care sunt cu atât mai apreciabile cu cât sunt armonizate în întreaga Europă, afirmă Guillaume Lacroix. Pentru acesta din urmă, numai liberalizarea nu justifică activitatea de standardizare realizată la nivel european. În domeniul echipamentelor de triere, de imprimare, de francare sau de citire optică, standardizarea joacă acelaşi rol ca şi în alte sectoare, adică să asigure interoperabilitatea, declară Guillaume Lacroix. La ora actuală, maşini mari, din ce în ce mai complexe, pot tria curierul cu mare viteză, pot citi codurile poştale şi adresele şi pot clasa scrisorile. Sunt maşini August 2007 Standardizarea
STANDARDIZAREA EUROPEANĂ fabricate cu componente care provin de la furnizori diferiţi. Unul dintre subgrupurile tehnice ale TC 331 a elaborat standarde pentru ca interfeţele dintre diferitele componente să fie standardizate. Întreaga activitate tehnică progreseză, astfel încât întreprinderile americane vin să participe la lucrările CEN, care este considerat forul cu activitatea cea mai avansată în domeniu. Cu 23 de standarde adoptate şi 15 în curs, TC 331 a satisfăcut aproape prescripţiile comunitare conţinute în cele două mandate ale sale. Iată o activitate eficace pe care Guillaume Lacroix o explică prin motivarea factorilor din domeniu. Marile poşte europene, dar şi statele care doreau să dispună de instrumente de evaluare a calităţii serviciului au avut un rol motrice în aceste lucrări. La rândul lor, fabricanţii aveau o percepţie foarte clară că piaţa unică era o condiţie indispensabilă pentru supravieţuirea şi dezvoltarea lor, afirmă preşedintele comisiei generale. Dacă marii operatori şi marii fabricanţi de maşini sunt foarte implicaţi în lucrările CEN, micii prestatori de servicii sunt dificil de motivat. Am depus mari eforturi de comunicare. Am deschis astfel unele reuniuni ale comisiei generale utilizatorilor de servicii poştale şi prestatorilor de servicii. Am realizat fişe pentru fiecare din standardele poştale care figurează online şi pot fi accesate liber pe site-ul AFNOR, declară Guillaume Lacroix. Elaborarea standardelor în domeniul poştal se realizează astăzi pe baza unui consens excelent. Provocarea constă în difuzarea informaţiei şi în asigurarea bunelor rezultate. Cinci date-cheie: 1997 Prima directivă europeană a serviciilor poştale; 2000 Deschiderea concurenţei pentru scrisorile mai grele de 350 g; 2002 Cea de-a doua directivă a serviciilor poştale; 2003 Deschiderea concurenţei pentru scrisorile mai grele de 100 g; 2006 Deschiderea concurenţei pentru scrisorile de peste 50 g; Proiect de directivă care pre- vede deschiderea totală a pieţei în 2009. AUSTRIA ŞI CUTIILE DE SCRISORI CEN a elaborat un standard cu privire la dimensiunile fantei cutiilor poştale, care trebuie să întrunească două cerinţe: să permită introducerea unui plic destul de mare în cutia de scrisori, dar în acelaşi timp să nu permită pătrunderea ploii înăuntru. În Franţa, acest document nu a fost de prea mare utilitate întrucât standardul naţional era suficient. Până de curând, în Austria cutiile de scrisori personale erau finanţate de Poşta austriacă, care îşi rezerva în acelaşi timp dreptul de a utiliza cheia de acces. Iată o practică incompatibilă cu liberalizarea. Guvernul a fixat pentru fiecare cetăţean obligativitatea de a avea o cutie poştală care să respecte standardul european. Sesizată de asociaţiile de cetăţeni indignaţi că trebuiau să-şi cumpere cutii de scrisori, justiţia austriacă a casat legea. Motivul? Cutiile de pe piaţă nu respectau standardul ÖS EN! OPINIA SPECIALISTULUI MARC SANDRIN Preşedinte al CEN/TC 331, Servicii poştale, grupul Poşta Să ne îndreptăm spre standarde voluntare de măsurare a calităţii serviciului Care sunt consecinţele noii directive a serviciilor poştale asupra lucrărilor dvs.? În mai 2005, Comisia Europeană ne-a cerut să ne ocupăm de activitatea la cea de-a treia directivă care urmează să liberalizeze complet sectorul poştal în 2009. În februarie 2006 am votat un raport de orientare care evidenţiază trei priorităţi. Să ne îndreptăm spre standarde voluntare, nu spre prevederi cu caracter reglementar de măsurare a calităţii serviciului, să ne continuăm efortul la nivel tehnic, să îmbunătăţim comunicarea cu clienţii. Acest lucru se va traduce printr-un nou program de standardizare? Vom propune curând Comisiei un plan de lucru, cerându-i să acorde un al treilea mandat, după cele din 1996 şi 2001, pentru a conţine noile orientări: abordarea de marketing, dezvoltarea interoperabilităţii şi a unui plan de comunicare. Ce înţelegeţi prin abordare de marketing? Directiva poştală din 1997 prevăzuse posibilitatea de a face obligatorii unele standarde elaborate de CEN în Standardizarea August 2007
STANDARDIZAREA EUROPEANĂ domeniul măsurării calităţii serviciului. Astfel a devenit obligatoriu standardul EN 13850, referitor la măsurarea termenului de dirijare a curierului prioritar. Fiecare operator poştal al serviciului universal este obligat în fiecare ţară a Uniunii Europene să măsoare calitatea serviciului scrisorilor prioritare aplicând această directivă metodologică. Ne-am dat seama că lucrurile se petrec diferit în Franţa şi în Letonia şi că domeniul de instrumente-standard era până la urmă destul de limitat. Iată motivul pentru care acest caracter obligatoriu nu se află în centrul proiectului viitoarei directive. Şi acest lucru ne convine de minune! Dorim să facem din standardul voluntar un argument concurenţial, adică să lucrăm într-o logică de transparenţă a pieţei şi de avantaj comercial. Procedând astfel, lucrăm în interesul domeniului poştal, a cărui deviză este încrederea. Fără această încredere, suportul de hârtie va supravieţui cu greu concurenţei Internet-ului. Standardul este util în raport cu concurenţii poştali dar şi în raport cu Internet-ul? Într-adevăr. Acest avantaj de marketing serveşte Poştei franceze contra concurenţilor ei şi contra dematerializării curierului. Dacă concurenţii utilizează aceleaşi standarde ca noi, acesta este chiar un dezavantaj pentru noi, întrucât consolidează suportul de hârtie! Avem interese comune şi standardele permit obiectivarea lor. Este important pentru Franţa să deţină conducerea comitetului? Aceasta înseamnă că dacă eşti absent de la reuniuni, lucrările se vor desfăşura fără tine. Trebuie să respect, de asemenea, nişte reguli deontologice. Toată lumea ştie că fiind un specialist în domeniul poştei, apăr interesele poştei franceze. Dar ca preşedinte al comitetului tehnic, ascult pe toată lumea şi asigur respectarea regulilor din domeniu. Franţa a investit mult în acest sector care, din punct de vedere economic, este foarte important. Ministerul şi Autoritatea de Reglementare a Comunicaţiilor Electronice şi a Poştelor (ARCEP) participă la elaborarea tuturor acestor standarde de calitate a serviciului, realizate în cadrul CEN, care figurează chiar în contractul de plan dintre Poştă şi tutela sa. STANDARDE EUROPENE ADOPTATE DE ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA ÎN DOMENIUL SERVICIILOR POŞTALE SR EN 13850:2003 SR CEN/TS 14442:2003 SR CEN/TS 14482:2003 SR EN 13619:2003 SR EN 13724:2003 SR EN 14142-1:2003 SR EN 14012:2003 Servicii poştale. Calitatea serviciului. Măsurarea timpului de circulaţie de la intrarea în sistemul de colectare până la destinaţia finală, pentru trimiterea poştală individuală din serviciul prioritar/prima clasă Servicii poştale. Prelucrarea automată a obiectelor poştale. Timbru de identificare pentru redresare Servicii poştale. Casetă pentru curieratul internaţional. Metode de încercare şi condiţii de performanţă Servicii poştale. Prelucrarea obiectelor poştale. Caracteristici optice pentru prelucrarea corespondenţei Servicii poştale. Deschiderea cutiilor poştale destinate introducerii scrisorilor şi anumitor tipuri de obiecte poştale. Prescripţii şi metode de încercare Servicii poştale. Baze de date pentru adrese. Elemente componente ale adreselor poştale Servicii poştale. Calitatea serviciului. Evaluarea reclamaţiilor şi proceduri de rezolvare SR CEN/TR 14709:2004 Servicii poştale. Calitatea serviciului. Ghid pentru implementarea EN 13850 SR EN 14137:2004 SR EN 14508:2004 SR EN 14534:2004 SR EN 13850:2003/ C91:2005 Servicii poştale. Calitatea serviciului. Măsurarea pierderilor din curieratul recomandat şi din alte tipuri de servicii poştale cu un sistem de urmărire Servicii poştale. Calitatea serviciului. Măsurarea timpului de tranzit de la intrarea în sistemul de colectare până la destinaţia finală pentru curieratul individual neprioritar şi de clasa a doua Servicii poştale. Calitatea serviciului. Măsurarea timpului de tranzit de la intrarea în sistemul de colectare până la destinaţia finală pentru curieratul cu caracteristici similare şi în cantitate mare Servicii poştale. Calitatea serviciului. Măsurarea timpului de circulaţie de la intrarea în sistemul de colectare până la destinaţia finală pentru trimiterea poştală individuală din serviciul prioritar/prima clasă Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 272, martie 2007 August 2007 Standardizarea 7
STANDARDIZAREA EUROPEANĂ ACOPERITOARELE TEXTILE DE SOL BONAR JEAN-CLAUDE TOURNEUR Fabricant de plusieurs types de produits de revêtements, Bonar Floors met en oeuvre des politiques environnementales volontaristes. La nature des produits et des engagements de la direction amènent l entreprise à miser sur des certifications variées. Jusqu à la HQE (Haute qualité environnementale) Mots clés : produits de revêtement, protection de l environnement, écoprojection, certification Produsele sunt cunoscute de către profesionişti şi de către persoanele cărora le place să îşi amenajeze locuinţele ; Flotex sunt acoperitoare textile de sol buclate ; Coral şi Solsystem Nuway sunt covoare de curăţare (netezire), Chocflex sunt acoperitoare textile de sol din policlorură de vinil acustice. Toate sunt proiectate, fabricate şi comercializate de Bonar Floors care a ales să aplice de mai mulţi ani o politică de mediu cât mai completă şi mai integrată posibil. Întreprinderea îşi propune să îmbunătăţească performanţele de mediu ale siturilor de fabricaţie şi să dispună de o ofertă de produse care să fie în concordanţă cu reglementările actuale şi viitoare. Întreprinderea consideră că acest lucru poate fi realizat prin identificarea a trei vectori care conduc la aplicarea de tehnici, de raţionamente şi de moduri de dovedire variate. Toate au în comun aceleaşi necesităţi: îmbunătăţire-inovaresensibilizare. Îmbunătăţirea continuă a siturilor de producţie se realizează printr-o analiză permanentă a performanţelor de mediu ale siturilor de producţie ale Bonar Floors. Întreprinderea a desfăşurat în acest scop un demers de îmbunătăţire continuă, în urma căruia a obţinut o certificare ISO 14001 (acordată de AFAQ-AFNOR Certification) pentru uzinele sale de la Château- Renault (Indre-et-Loire) şi de la Ripley (Marea Britanie). Principalele orientări urmărite sunt: garantarea unei activităţi care nu afectează sau nu degradează mediul, cu obiective mai scăzute decât nivelurile impuse de către reglementare; aplicarea de programe de reducere a deşeurilor şi a emisiilor poluante în aer şi apă; valorificarea deşeurilor rezultate din procesul de producţie graţie unor metode de reciclare care permit reducerea materiilor prime. De la ecoproiectare, la obiectivele de Înaltă Calitate a Mediului În timpul proiectării produselor sale, Bonar Floors nu este preocupată numai de calităţile tehnice şi estetice ale acoperitoarelor sale textile de sol. Întreprinderea se străduieşte să integreze în acest demers întregul proces, de la lanţul de aprovizionare cu materii prime de bază, până la reciclare, trecând prin procesul de fabricaţie, întreţinere şi recuperare. Bonar Floors analizează astfel ciclul de viaţă (ACV) al fiecăruia dintre produsele sale cu ajutorul unor calculatoare proiectate în colaborare cu Agenţia pentru Mediu şi Controlul Energiei (ADEME) şi PriceWaterHouseCoopers (PVC). Pe de altă parte, fişele de declaraţii de mediu şi cele sanitare (FDES), care măsoară impacturile de mediu ale acoperitoarelor de sol din PVC pe spumă U3/U4 şi textile buclate sunt puse la dispoziţia clienţilor. Aceste fişe standardizate respectă referenţialul NF P 01-010 şi sunt realizate în colaborare cu Sindicatul francez al fabricanţilor de de îmbrăcăminte de pardoseli şi pereţi (SFEC). Ele sunt conforme cu standardul ISO 14001. Pe de altă parte, acoperitoarele textile de sol fabricate de Bonar Floors au constituit obiectul unor certificări de produs NF-Upec sau NF-Upec. A. Pe plan intern, pentru a implica cât mai mult fiecare salariat în acest Standardizarea August 2007
STANDARDIZAREA EUROPEANĂ demers de mediu global, Bonar Floors a organizat diferite sesiuni de formare adaptate, de 1 200 de ore. Ele se referă la teme variate: reciclare, reducerea deşeurilor, incinerare, controlul emisiilor poluante în aer. Ele permit pregătirea întregului personal pentru a face faţă unor situaţii de urgenţă. Cum să se reacţioneze în caz de incendiu, neutralizarea efectelor nedorite în caz de răsturnare a cuvelor, putând provoca poluarea. În ceea ce priveşte demersul Înalta Calitate a Mediului (HQE), acoperitoarele textile de sol ale întreprinderii se integrează în proiectele de construcţii care vizează înscrierea în această abordare şi răspund obiectivelor nr. 2, 3, 8, 9, 10, 11, 12 şi 13. Pentru a-i informa pe standardizatori, pe responsabilii de lucrări, întreprinderile şi vânzătorii en gros, Bonar Floors a ales să includă în documentele sale informaţii detaliate care permit integrarea acoperitoarelor sale textile de sol în proiecte de construcţii care se înscriu în demersul HQE. Ele îşi propun să contribuie, de asemenea, la confortul consumatorilor, la calitatea mediului şi la cea sanitară a clădirilor. STANDARDE ELABORATE DE ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA ÎN DOMENIUL ACOPERITOARELOR DE SOL TEXTILE Nr. crt. Indicativ Titlu 1 SR ISO 1766-1996 Acoperitoare de sol textile. Determinarea grosimii pluşului deasupra suportului 2 SR ISO 1765-1996 Acoperitoare de sol textile fabricate pe maşină. Determinarea grosimii totale 3 SR ISO 3018-1998 Acoperitoare de sol textile dreptunghiulare. Determinarea dimensiunilor 4 SR ISO 1957-1998 Acoperitoare de sol textile fabricate mecanic. Eşantionare şi prelevarea epruvetelor în vederea efectuării încercărilor fizice 5 SR ISO 2094-1998 Acoperitoare de sol textile. Determinarea reducerii grosimii sub sarcină dinamică 6 SR ISO 2551-1998 Acoperitoare de sol textile fabricate mecanic. Determinarea modificării dimensiunilor datorită diverselor condiţii de înmuiere şi căldură 7 SR EN 994:2000 Acoperitoare de sol textile. Determinarea lungimii, a liniarităţii şi a perpendicularităţii muchiilor dalelor 8 SR EN 995:2000 Acoperitoare de sol textile. Evaluarea deformării straturilor de pe spatele covorului 9 SR EN 1269:2000 Acoperitoare de sol textile. Evaluarea impregnărilor acoperitoarelor de sol neţesute printr-o încercare de murdărire 10 SR EN 13297:2002 Acoperitoare de sol textile. Clasificarea mochetelor neţesute 11 SR EN ISO 11378-2:2002 Acoperitoare de sol textile. Încercări de murdărire în laborator. Partea 2: Încercarea cu tambur 12 SR EN ISO 11857:2002 Acoperitoare de sol textile. Determinarea rezistenţei la exfoliere 13 SR EN 14499:2005 Acoperitoare de sol textile. Cerinţe minime pentru suporturile de mochetă 14 SR EN 1814:2006 Acoperitoare de sol textile. Determinarea rezistenţei de îmbinare prin încercarea cu tambur Vettermann modificat Asociaţia de Standardizare din România pune la dispoziţia celor interesaţi broşura Ecoetichetarea, care cuprinde informaţii privind obiectul etichetării şi principiile acesteia, tipurile de etichete ecologice, principalele etichete ecologice utilizate în Europa, avantajele ecoetichetării etc. Ataşat la broşură, sub forma unui CD, se livrează şi colecţia de standarde europene care se aplică în acest domeniu: SR EN ISO 14020:2002- Principii generale SR EN ISO 14021:2003- Declaraţii de mediu pe propria răspundere (Ecoetichetarea de tip II) SR EN ISO 14024:2001- Ecoetichetarea de tip I. Principii şi proceduri SR ISO/TR 14025:2005- Declaraţii de mediu de tip II Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 273, aprilie 2007 August 2007 Standardizarea
STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ ENERGIA NUCLEARĂ O CONTRIBUŢIE IMPORTANTĂ PENTRU O ENERGIE ELECTRICĂ DURABILĂ BERNARD SEVESTRE Preşedinte ISO/TC 85, Energie nucleară Le principal problème du futur en ce qui concerne l énergie électrique est de définir la notion d énergie électrique durable et d optimiser la structure et l importance des différentes formes d énergie électrique dans le montant d énergie électrique produite. De nos jours, la compétitivité financière de l énergie nucléaire dans la production d énergie électrique est devenue très attractive. Dans ce contexte, les normes ISO apportent une contribution importante à la sécurité et à l efficience de l énergie nucléaire Mots clés: énergie électrique durable, énergie nucléaire, enrichissement de l uranium, centrales nucléaires-électriques, réacteurs Principala problemă a viitorului privind energia electrică este aceea de a defini noţiunea de energie electrică durabilă şi de a optimiza structura şi ponderea diferitelor forme de energie în totalul de energie electrică produsă. În prezent, competitivitatea financiară a energiei nucleare în producerea de energie electrică a devenit foarte atractivă. În acest context, standardele ISO îşi aduc o contribuţie importantă la securitatea şi eficienţa energiei nucleare. In ultimii ani, într-o lume din ce în ce mai instabilă şi mai nesigură, problemele referitoare la alimentarea cu energie electrică şi la poluarea mediului înconjurător au devenit tot mai pregnante. Creşterea preţului petrolului şi a gazelor naturale, tendinţa de epuizare a resurselor naturale şi aspectele legate de securitatea alimentării cu energie sunt preocupări curente ale zilelor noastre. Principala problemă care se va pune în viitor este aceea de a defini noţiunea de energie electrică durabilă şi de a optimiza structura şi ponderea diferitelor forme de energie în totalul de energie electrică produsă. În acest context, competitivitatea financiară a energiei nucleare în totalul de energie electrică produsă a devenit, în prezent, foarte atractivă. În ţările industrializate, utilizarea energiilor regenerabile şi a noilor tehnologii pentru creşterea eficienţei energetice va contribui la stabilizarea cererii de energie la un anumit nivel. In schimb, la nivel mondial şi în special în ţările cu economii în curs de dezvoltare, se prevede că cererea de energie va fi din ce în ce mai mare. Creşterea cererii de energie apare pe fondul accentuării schimbărilor de climă şi a consecinţelor creşterii costurilor induse de aceste schimbări. Faptul că energia electrică generată din surse nucleare nu produce emisii de carbon o face pe aceasta să reprezinte un factor important în realizarea energiei electrice durabile. Dezvoltarea durabilă a energiei nucleare se bazează pe îndeplinirea a patru condiţii: - securitatea funcţionării centralelor nucleare; - securitatea industriei nucleare; - siguranţa alimentării cu combustibil nuclear; - siguranţa evacuării deşeurilor nucleare. Pe plan mondial, implicaţiile politice ale acestor patru condiţii au dus la înfiinţarea Agenţiei pentru Energia Atomică (IAEA), a cărei misiune este de a promova, în mod paşnic, utilizarea tehnologiilor atomice (în special, în domeniul energiei nucleare, dar şi în domeniul medical, industrial şi în agricultură) şi de a preveni proliferarea deşeurilor nucleare. Misiunea IAEA include şi elaborarea de standarde internaţionale de securitate în domeniul nuclear. În acest sens, a fost încheiat un memorandum (Memorandum de Înţelegere - MOU), care pune bazele cooperării între IAEA şi ISO, în 10 Standardizarea August 2007
scopul de a se evita redundanţa activităţilor şi de a exista o coerenţă între standardele elaborate de aceste două organizaţii. În continuare, se va evidenţia aportul celor patru condiţii menţionate mai sus la dezvoltarea unei energii nucleare durabile. Asigurarea securităţii, siguranţei şi a protecţiei la radiaţii la cel mai înalt nivel a reprezentat un obiectiv constant al reprezentanţilor din industria nucleară, printre care autorităţile naţionale de securitate, agenţiile şi organizaţiile internaţionale, cum ar fi IAEA şi ISO. Acest obiectiv s-a realizat în cazul centralelor nuclearo-electrice existente, prin îmbunătăţirea permanentă a practicilor, reglementărilor şi standardelor, dar şi pe baza unor programe de cercetare naţionale şi internaţionale. Contribuţia standardelor ISO la securitatea şi eficienţa energiei nucleare se relevă prin două aspecte: protecţia la radiaţii a lucrătorilor şi a mediului şi tehnologia ciclului combustibilului. Activitatea de standardizare se desfăşoară în cadrul comitetului ISO/TC 85, Energie nucleară, care cuprinde 3 subcomitete. Subcomitetul ISO/TC 85/SC 2, Protecţia la radiaţii, a elaborat un număr mare de standarde privind măsurarea radiaţiilor, care reprezintă o problemă importantă pentru lucrătorii din centralele nucleare, iar subcomitetul ISO/TC 85/SC 5, Tehnologia combustibililor nucleari, a elaborat standarde referitoare la tehnologia ciclului combustibilului. Standardele elaborate în cadrul SC 5 sunt necesare, în special, pentru a stabili referinţe clare pentru piaţa industrială de uraniu şi de combustibil nuclear. În prezent, industria a propus o nouă serie de centralele nuclearo-electrice de generaţia III, pentru care s-au prevăzut specificaţii cu un nivel înalt de siguranţă şi securitate. Această generaţie de centrale nuclearo-electrice va fi capabilă să îndeplinească pentru o lungă perioadă de timp cerinţele necesare pentru generarea energiei electrice din surse nucleare. Centralele nuclearo-electrice de generaţia III utilizează tehnologia reactorilor cu răcire cu apă, având beneficiul unei tehnologii robuste, dar având şi importante limitări în ceea ce priveşte aspectele pe termen lung referitoare la resursele de uraniu şi la managementul deşeurilor nucleare. Uraniul natural include 0,7 % uraniu fisionabil 235, care este de fapt, combustibilul pentru reactorii nucleari de generaţia II şi III; de aceea sunt necesare facilităţi de îmbogăţire a uraniului natural, prin care acesta se transformă în două elemente: uraniu 239 şi uraniu îmbogăţit. Combustibilul utilizat de aceste reactoare include, pe lângă elementele fisionabile, uraniu, plutoniu şi alte actinide în cantitate mică. Combustibilul utilizat poate fi stocat, reciclat parţial ca oxid mixat (MOX) sau poate fi tratat ca deşeu şi stocat în depozite geologice pe termen lung. Rezultatul este că aceşti reactori consumă mari cantităţi de uraniu natural şi produc stocuri importante de produse (pe de o parte, combustibilul utilizat şi pe de altă parte, uraniul 239) care trebuie considerate deşeuri, dacă nu există tehnologii de refolosire. Tehnologia actuală a reactorilor cu răcire cu apă prezintă avantaje importante, prin aportul adus la totalul de energie electrică şi prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră; totuşi această tehnologie nu poate fi considerată durabilă pe termen lung. De aceea, pentru a realiza, în viitor, o dezvoltare durabilă a energiei nucleare, este important ca în cadrul colaborărilor internaţionale din STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ domeniul nuclear să fie investigate oportunităţile oferite de tehnologiile nucleare de viitor. În acest sens, au fost lansate două programe de cercetare internaţionale: programul pentru reactori de fisiune de generaţia IV şi programul ITER pentru reactori de fuziune. În timp ce centralele nucleare de generaţia IV ar putea furniza energie electrică pentru câteva secole de acum încolo, centralele nuclearo-electrice propuse în proiectul ITER, care se bazează pe fuziunea nucleară, ar trebui să acopere producţia de energie electrică pe o durată de mii de ani. Obiectivul principal al proiectului ITER este de a demonstra fezabilitatea producerii de energie, pe baza unor reactori de fuziune de tip tokamac. Conceptul tokamac este un proces în care un gaz fierbinte este înmagazinat întrun recipient de formă toroidală dispus într-un câmp magnetic. Gazul este încălzit la temperaturi ultraînalte şi va produce prin fuziune, cca 500 MW energie electrică. Dacă fezabilitatea reactorilor de fuziune va fi demonstrată de proiectul ITER, vor mai fi necesare multe alte activităţi pentru a se putea construi o centrală nucleară competitivă la scară industrială şi de aceea, se estimează că o astfel de centrală nucleară ar putea fi finalizată pe la sfârşitul acestui secol. Utilizarea în viitor a centralelor nucleare de generaţia IV şi a facilităţilor aferente ciclului combustibilului va prezenta multiple avantaje, având în vedere obiectivele care sunt stabilite pentru această tehnologie nouă. Primul obiectiv este reducerea cererii de uraniu. Economisirea combustibilului nuclear pe bază de uraniu este absolut necesară, August 2007 Standardizarea 11
STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ deoarece utilizarea centralelor nuclearo-electrice de generaţia III va conduce, după câţiva zeci de ani la epuizarea zăcămintelor de uraniu cu cost scăzut. În schimb, reactorii de generaţia IV vor fi capabili să utilizeze mai bine orice combustibil nuclear compus din amestec de uraniu, plutoniu şi actinide. Al doilea obiectiv al reactorilor de generaţia IV este reducerea drastică a volumului necesar stocării deşeurilor în depozite geologice pe termen lung şi reducerea semnificativă a toxicităţii radiologice pe termen lung a acestor deşeuri. Acest lucru va fi posibil, întrucât la reactoarele de generaţia IV, potenţialul de energie al unei tone de uraniu natural va putea fi multiplicat de peste 50 de ori şi astfel se va putea reutiliza drept combustibil o mare parte din uraniul şi deşeurile produse de reactorii de generaţia II şi III, reducându-se în acest fel volumul depozitelor actuale de deşeuri nucleare. Al treilea obiectiv al acestei generaţii de reactori este reducerea riscurilor de proliferare a pericolelor nucleare şi a facilităţilor ciclului combustibilului. Deoarece reactorii de generaţia IV nu mai au nevoie de facilităţi de îmbogăţire a combustibilului şi sunt capabili să recicleze combustibilul fără separarea plutoniului, se va realiza o reducere importantă a riscurilor de proliferare a pericolelor nucleare. Al patrulea obiectiv al reactorilor de generaţia IV este acela de a creşte eficacitatea energiei nucleare. Reactorii de temperatură mai înaltă vor permite o mai bună eficienţă termodinamică, în timpul producerii energiei electrice. Acest lucru va oferi şi noi oportunităţi pentru utilizarea industrială a căldurii produse de reactorii nucleari, singuri sau prin cogenerare, furnizându-se atât căldură, cât şi electricitate. Noile aplicaţii ale energiei nucleare pot include producerea de apă potabilă, transformarea biomasei în combustibil sintetic şi producerea de hidrogen, care poate deveni un mediu polivalent pentru stocarea şi transportul energiei electrice. În concluzie, pentru următorii zeci de ani, reactorii cu răcire cu apă oferă o opţiune robustă şi sigură. Ei vor asigura creşterea producţiei de energie electrică fără să producă emisii de gaze cu efect de seră. Tehnologiile viitoare (reactorii de generaţia IV, reactorii de fuziune, depozitele geologice pentru deşeurile nucleare) vor ridica o serie de probleme referitoare la energia nucleară ca energie durabilă. În acest nou context referitor la energia nucleară, în cadrul subcomitetuluii ISO/TC 85/SC 6, Tehnologia reactorilor, în iunie 2006 au fost create două grupuri de lucru ad-hoc, pentru a explora cerinţe noi şi de viitor pentru standardele internaţionale din domeniul reactorilor nucleari şi al facilităţilor ciclului combustibilului, inclusiv perspective pentru reactorii de generaţia III şi IV, precum şi obiective referitoare la programele internaţionale de cercetare. Energia nucleară va aduce un aport substanţial la realizarea totalului de energie electrică durabilă. În acest demers, ISO are rolul de a contribui şi de a susţine ca această perspectivă să devină un succes. Traducere şi adaptare: Mihaela Anghelescu, expert principal standardizare Din: ISO Focus, vol. 4, nr. 12, decembrie 2006-ianuarie 2007, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului central al ISO (www.iso.org), Editor: gasiorowsky@iso.org. Un abonament anual costă 158 de franci elveţieni. Abonamente: sales@iso.org Standardele referitoare la domeniul nuclear pot fi procurate de la Asociaţia de Standardizare din România, Serviciul Vânzări - Abonamente, str. Mendeleev, nr. 21-25, sector 1, Bucureşti, telefon 316 77 25, fax 317 25 14, 312 94 88. NOTĂ NAŢIONALĂ Domeniul energiei nucleare este reprezentat în standardizarea română de comitetele tehnice CT 16, Aparatură nucleară şi CT 331, Tehnologia combustibililor nucleari. CT 16 este corespondentul român al comitetului tehnic internaţional de standardizare CEI/TC 45, Nuclear instrumentation şi al subcomitetelor sale SC 45 A, Instrumentation and control of nuclear facilities şi SC 45 B, Radiation protection instrumentation. În cadrul acestui comitet se elaborează standarde referitoare la echipamentele şi sistemele electrice şi electronice pentru aparatura specifică aplicaţiilor nucleare, în special aparatura pentru securitatea centralelor nucleare şi aparatura pentru radioprotecţie; au fost elaborate 12 standarde naţionale originale, au fost adoptate prin metoda traducerii 25 de standarde internaţionale CEI şi s-au adoptat 20 de standarde europene EN şi documente de armonizare HD prin metoda traducerii, a filei de confirmare şi a anunţului. CT 331 este corespondentul român al comitetului tehnic internaţional de standardizare ISO/TC 85, Nuclear energy şi al subcomitetelor sale SC2, Radiation protection, SC 5, Nuclear fuel technology şi SC6, Reactor technology, menţionate în acest articol. Domeniul de activitate al CT 331 se referă la caracteristicile fizice şi chimice ale materialelor fisionabile şi ale combustibililor nucleari. În cadrul acestui comitet tehnic au fost elaborate în jur de 60 de standarde naţionale originale şi au fost adoptate prin metoda traducerii 43 de standarde internaţionale ISO. 12 Standardizarea August 2007