Managementul macroeconomic si functia sa de previziune

Transcription

1 Managementul macroeconomic si functia sa de previziune Lect. univ. dr. Elvira NICA Academia de Studii Economice din Bucuresti Lect. univ. dr. Gheorghe H. POPESCU Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir, Bucuresti A. Enumerarea functiilor managementului macroeconomic Managementul macroeconomic indeplineste o serie de functii, dintre care amintim: functia de previziune sau de prevedere, functia de organizare, functia de coordonare, functia de motivare si antrenare si functia de evaluare si control. Dupa unele aprecieri ar mai fi si functia de informare, cu precizarea insa ca aceasta nu este mentionata ca atare, respectiv ca functie distincta a managementului; intr-o serie de lucrari din literatura economica se arata ca este greu sau chiar imposibil de ignorat rolul informaticii, al sistemului informational, mai ales intr-o societate bazata pe informatie ca noua sursa de putere, in fundamentarea si adoptarea deciziilor. B. Semnificatia functiei de previziune a managementului macroeconomic Sub acest aspect, se impun atentiei urmatoarele: a) Activitatea umana, generator al previziunii. Previziunea, ca mod de comportament, rezida in activitatea umana in genere; este cunoscut faptul ca omul isi reprezinta cu anticipatie, cel putin mental, activitatea pe care urmeaza sa o desfasoare. Omul s-a desprins de dependenta neconditionata de mediu si de instinctele proprii si si-a creat constient un mod de existenta si de actiune orientat spre implinirea unor aspiratii conforme cu valorile si scopurile sociale specifice oricarei colectivitati umane organizate si diferitelor etape ale evolutiei societatii. Prin urmare, previziunea, in acceptiunea sa cea mai cuprinzatoare, a insotit dintotdeauna initiativele si actiunile omului, ca expresie a modului firesc de comportare a acestuia ca fiinta rationala. b) Necesitatea previzionarii activitatilor economice. Managementul activitatilor umane, inclusiv a celor economice, actioneaza cu ajutorul unor mijloace existente, in prezent, pentru a imprima vietii economico-sociale o anumita dinamica, potrivit scopurilor de perspectiva. In aceste conditii, pentru a exercita un management stiintific, fundamentat pe baze realiste, al activitatilor economice, este necesara previzionarea, respectiv anticiparea actiunilor si rezultatelor viitoare, pe termene diferite, printr-un proces de analiza retrospectiva si prospectiva, de cunoastere si decizie. Prin previzionare se exploreaza tendintele principale ale evolutiei si implicatiile acestora, se adopta masuri pentru restructurarea unor componente ale sistemelor economice. Aceasta presupune masuri de cuantificare, reglementare sau influentare a diferitelor procese si dinamici pe criterii de rationalitate. c) Semnificatia previzionarii activitatilor economice. Prin urmare, functia de previziune sau de prevedere a managementului macroeconomic presupune explorarea in timp pentru elaborarea lucrarilor prospective, proces prin care se prefigureaza sau se predetermina, cu metode si mijloace specifice, obiectul, structura, dinamica si eficienta unei actiuni sau unui sistem de actiuni viitoare. Aceasta inseamna rezolvarea constienta a problemelor tot mai complexe pe care le ridica viata economica si sociala. In acest sens, este relevanta urmatoarea remarca: Omul supravietuieste numai prin capacitatea sa de a actiona in prezent, pe baza experientei trecute, in termenii consecintelor viitoare. Prin asumarea viitorului, omul isi face prezentul suportabil si trecutul semnificativ. Trecutul, prezentul si viitorii alternativi se intretes in anticiparea si predictia actiunilor viitoare. Viitorul este in functie de necesitate, dar si de intamplare; aceasta inseamna 60

2 ca, pe parcursul actiunii, se intrepatrund elemente previzibile, cu caracter determinist, conditionate legic, prin cunoasterea precisa de catre factorii de decizie a relatiilor de cauzalitate, cu elemente imprevizibile, accidentale, care nu sunt determinate de cauzele luate in consideratie. Aceasta face sa se adopte cu anticipatie si masuri impotriva eventualului risc provocat de factori aleatori. Marimea dezastrelor descreste pe masura ce oameni le cred posibile si pregatesc prevenirea sau, cel putin, minimizarea efectelor lor. C. Interactiunea functiei de previziune cu celelalte functii ale managementului macroeconomic Indeplinirea concomitenta de catre managementul macroeconomic a mai multor functii inseamna ca acestea formeaza un sistem interconectat, in sensul ca nu sunt izolate una de alta, ci se interconditioneaza reciproc; exercitarea fiecareia dintre ele se sprijina pe exercitarea celorlalte si conditioneaza, la randul sau, exercitarea normala a fiecareia dintre celelalte si a ansamblului acestora. In centrul sistemului de functii ale managementului macroeconomic se afla functia de previziune, care este in stransa conexiune cu celelalte faze ale ciclului managerial. Aceasta nu inseamna ca functia de previziune le subordoneaza pe celelalte, ci ca toate ii creeaza camp favorabil de manifestare si, in acelasi timp, se sprijina pe aceasta in realizarea obiectivelor pe care si le propun. Astfel, nu se pot concepe organizarea, coordonarea si controlul fara previziune, dar nici previziunea fara acestea. Organizarea creeaza cadrul necesar pentru desfasurarea unei activitati sistematice de anticipare sau prefigurare a viitorului. Previziunea, la randul sau, permite perfectionarea continua a cadrului organizatoric in care se desfasoara activitatile economice. Coordonarea permite sincronizarea tuturor activitatilor pentru realizarea obiectivelor previzionate, dar, pentru aceasta, activitatile respective trebuie sa urmeze, la randul lor, traiectorii care sa corespunda scopului urmarit, traiectorii conturate tot prin intermediul previziunii. Controlul permite evidentierea abaterilor fata de parametrii prestabiliti prin previziune si adoptarea masurilor corespunzatoare, furnizand astfel informatii pentru elaborarea de studii previzionale cat mai realiste. Organizarea, coordonarea si controlul se afla in stransa conexiune nu numai cu previziunea, ci si intre ele insele. Schematic, aceste interconexiuni pot fi reprezentate in figura 1: COORDONARE PREVIZIUNE ORGANIZARE OBIECTIVE ECONOMICE CONTROL Figura 1. Reprezentarea interconexiunilor dintre functiile managementului macroeconomic Desfasurarea normala a raporturilor dintre functiile managementului macroeconomic este conditionata de o informare corecta, suficienta, utila si operativa, chiar daca functia de informare a managementului nu figureaza ca atare. De fapt, intregul ciclu sau proces managerial este determinat hotarator de gradul de dezvoltare si de modul de functionare a sistemului informational economic. D. Amplificarea rolului functiei de previziune a managementului macroeconomic in etapa actuala 61

3 Rolul si locul functiilor managementului macroeconomic se modifica in timp, in raport cu evolutia gradului de dezvoltare economica, cu modul de gestiune a economiei nationale si cu conceptia despre management. Mutatiile cele mai sensibile vizeaza functia de previziune si cresterea ponderii sale, fara a se intelege insa ca s-ar diminua rolul celorlalte. Functia de previziune comporta modificari esentiale mai ales in statele care se afla intr-un proces de tranzitie spre economia concurentiala, liberalizata. Aceasta se datoreaza faptului ca intregul mecanism se structureaza pe coordonate noi; in cadrul acestui mecanism devin preponderente parghiile de autoreglare, de stimulare a initiativei agentilor economici, in detrimentul celor de comanda administrativa. In aceste conditii, rolul functiei de previziune este in continua amplificare. Tranzitia spre economia liberalizata antreneaza modificari in ceea ce priveste raporturile intre verigile organizatorice ale economiei, fapt care implica si reorientarea fluxurilor informationale, respectiv manifestarea lor pregnant pe orizontala, intre agentii economici, intre producatori si consumatori, si mai putin pe verticala, adica intre nivelurile ierarhice. Toate acestea isi pun amprenta asupra functiei de previziune, mai ales in conditiile in care se trece de la planificarea normativa, obligatorie, imperativa, la planificarea preponderent orientativa, indicativa. Manifestarea functiei de previziune intra astfel in consens cu cresterea puterii decizionale a agentilor economici. 1. Stiinta previziunii macroeconomice Un atribut al managementului macroeconomic in conditiile revolutiei tehnico-stiintifice este de a coordona activitatea de cercetare tehnico-stiintifica si de a promova in practica social-economica cele mai noi cuceriri ale stiintei moderne. In acest context, in cadrul activitatii de cercetare stiintifica s-a autonomizat previzionarea macroeconomica, fapt care a condus la crearea stiintei previziunii. A) Conditiile obiective ale aparitiei stiintei previziunii macroeconomice Aparitia stiintei previziunii a fost conditionata de doua categorii de factori si anume: pe de o parte, de cerintele practicii sociale, stiinta previziunii fiind reflectarea acesteia pe plan teoretic, un act de cunoastere a realitatii economice si de influentare a acesteia in sensul dorit, iar pe de alta parte, de miscarea interioara, proprie stiintei, care impinge gandirea si cunoasterea umana spre domenii noi de investigare, acumulandu-se treptat o serie de observatii si concluzii pertinente, legitimate ca autonome, constituindu-se ca sistem de cunostinte cu obiect de cercetare de sine statator. Prin urmare, previziunea, sub diversele sale forme si modalitati de realizare, este un produs al gandirii si experientei umane. Ea reprezinta o expresie a rationalitatii, o forma de manifestare a capacitatii societatii de a preintampina cu metode stiintifice problemele economico sociale cu care se confrunta. Astazi, se admite, in general, ca viitorul social trebuie sa faca obiectul unei reflectii in comun, care sa se refere la o perioada indelungata. Aceasta este o mare noutate, de unde decurge in mod necesar ca practicienii, indiferent de valoarea personala... descopera progresiv problemele de metoda pe care le ridica intentia lor. In ce consta in fond aceasta intentie? Cred ca trebuie distinse doua, strans legate intre ele: una de ordinul cunoasterii, cealalta de ordinul consilieratului, al avizarii tehnice. Prima reprezinta descrierea anticipata a unei situatii viitoare ce pare in prezent probabila si aceasta este propriu-zis previziunea, cealalta este cautarea unor mijloace de a optimiza situatia viitoare, ceea ce este denumit aici strategie. B) Definitia stiintei previziunii macroeconomice Ca orice stiinta, previziunea macroeconomica este un ansamblu sistematic de cunostinte si notiuni, care are ca obiect de studiu legitatile care determina necesitatea lucrarilor previzionale, principiile de realizare a acestora potrivit conditiilor generale si particulare in care se infaptuiesc, metodele de previziune care pot fi folosite. Se poate vorbi de o stiinta a previziunii macroeconomice numai in masura in care se intemeiaza pe realitatile obiective, pe cunoasterea si luarea in considerare a legitatilor sau principiilor generale ale progresului economico-social, adica in masura in care se obiectivizeaza. Previziunea macroeconomica este validata ca stiinta cu atat mai mult cu cat concluziile 62

4 ei coincid cu tendintele de durata ale practicii sociale, ale societatii in intregul sau. In acest caz, interesele sociale se identifica practic cu necesitatile obiective. C) Componentele sistemului teoretic al stiintei previziunii macroeconomice. Acestea pot fi formulate dupa cum urmeaza: materialul faptic supus observatiilor, adica informatiile semnificative asupra dinamicii fenomenelor si proceselor economico-sociale si rezultatele obtinute in urma studierii lor; ipotezele formulate cu privire la evolutia in viitor a vietii economicosociale, precum si gradul de probabilitate scontat, luandu-se in consideratie conditiile obiective si functia scop; concluziile desprinse in urma analizei retrospective si prospective, exprimate prin notiuni, legitati si teorii confirmate de practica; metodele folosite. D) Conditiile care trebuie indeplinite pentru ca stiinta previziunii macroeconomice sa-si atinga finalitatea teoretico-practica. Stiinta previziunii macroeconomice are o finalitate teoretico-practica, pentru atingerea careia trebuie sa se asigure: investigarea temeinica nu numai a fenomenelor si proceselor economice, ci si a celor stiintifice, tehnice, tehnologice, sociale, ecologice etc. in sfera carora urmeaza a se efectua previzionarea; cunoasterea contradictiilor realitatii economice, a cauzelor care le genereaza, a modului lor de desfasurare si miscare, precum si a masurilor necesare pentru eliminarea acestora; cunoasterea legitatilor sau principiilor obiective ale dezvoltarii sociale in general, ale desfasurarii fenomenelor si proceselor economice in special, si utilizarea unor metode moderne, performante de analiza si cuantificare, capabile sa surprinda esenta fenomenelor si proceselor economice cercetate, sa le evalueze realist dimensiunile, tendintele evolutiei lor in viitor, pentru ca sunt influentate de factori numerosi, aflati in relatii de interconditionare. 2. Interactiunea activitatii previzionale cu parghiile pietei A. Rolul activitatii previzionale intr-o economie liberalizata Raportul dintre activitatea previzionala si parghiile pietei este o preocupare fundamentala a agentilor economici. Intr-o economie liberalizata, previzionarea reprezinta un mijloc important pentru a estima evolutia probabila si, pe aceasta baza, pentru a putea concepe strategii economico-sociale care sa contina solutii practice ce urmeaza a fi traduse in viata de agentii economici autonomi. In aceasta economie, rolul previzionarii este deosebit de amplu. Se elaboreaza previziuni pentru ca fiecare consumator sa cunoasca in fiecare moment oferta, iar fiecare producator sa cunoasca si sa poata folosi totalitatea tehnicilor de productie si desfacere; aceste studii ofera informatii reale privind evolutia in perspectiva a ofertei, a dimensiunii si structurii cererii pe piata interna si externa. B. Instrumentele de care dispune piata pentru informarea agentilor economici Acestea sunt: parghii economico-financiare pentru influentarea comportamentului economic (impozite si taxe diferentiate, tarife vamale preferentiale sau restrictive etc.); un cadru legislativ adecvat, care sa influenteze in mod pozitiv satisfacerea intereselor economiei nationale referitoare la promovarea investitiilor de capital strain, infiintarea si functionarea societatilor mixte, contingentarea unor importuri, acordarea de licente de export; prevederi indicative, care orienteaza agentii economici asupra domeniilor si produselor care devin atractive si profitabile si prevederi ferme, obligatorii legate indeosebi de executarea unor comenzi de stat. Piata este, intr-o economie liberalizata, reglatorul principal al productiei, repartitiei, schimbului si consumului. Sub influenta factorilor de piata se stabilesc preturile, dobanzile, salariile, cursurile valutare etc. C. Conditia necesara pentru ca piata concurentiala sa poata indeplini rolul 63

5 Piata concurentiala isi poate indeplini rolul numai daca schimburile sunt libere, adica daca niciun producator si niciun consumator nu este atat de puternic incat sa elimine concurenta. In prezent, acest lucru este deosebit de greu de realizat; piata nu este absolut libera nici unde in lume din care cauza parghiile sale nu pot actiona nestingherit si in toata plenitudinea. Ca atare, intervine statul, care instituie anumite reguli pentru functionarea parghiilor pietei concurentiale; nu este vorba ca statul sa ia decizii privind modul de organizare a concurentei pe piata, ci doar ca institutiile statului isi concentreaza atentia asupra unor reguli de functionare a agentilor economici conform intereselor societatii. Interventia statului se exercita numai in mod indirect, prin intermediul parghiilor economico-financiare. D. Necesitatea impletirii parghiilor pietei concurentiale cu activitatea previzionala Parghiile pietei concurentiale isi indeplinesc rolul prin satisfacerea zilnica a necesitatilor impuse de variatia cererii si ofertei pe diferite segmente de piata. O conditie necesara pentru a asigura transparenta pietei, pentru orientarea activa a agentilor economici este colectarea si furnizarea operativa a informatiilor asupra cererii si ofertei. Asigurarea echilibrului dintre cerere si oferta prin ajustari zilnice se refera numai la trecut si prezent, oricat de bine s-ar realiza acesta; ca urmare, informatiile rezultate numai din actiunea parghiilor pietei nu sunt suficiente pentru orientarea in viitor a agentilor economici, pentru evitarea riscurilor in masura cat mai mare. Piata, cu parghiile sale specifice, nu ofera indicatii privind nevoile, cererea si oferta viitoare, evolutia preturilor in perspectiva; pentru fundamentarea deciziilor agentilor economici si pentru diminuarea incertitudinilor sunt necesare insa evaluarea si cunoasterea cererii si ofertei in viitor; numai astfel se pot proiecta si pregati schimbarile ce se impun in nivelul si structura productiei si se poate adapta corespunzator alocarea resurselor. Prin urmare, piata concurentiala singura nu permite formarea unei imagini care si reale asupra cererii si ofertei viitoare. Informatii pertinente asupra acestora sunt ofertele numai de previziuni, motiv pentru care se considera ca ele suplinesc limitele pietei. Fara un program realist nu se poate evita sau minimiza riscul si nici nu se poate maximiza efectul. Piata concurentiala singura nu poate rezolva o serie de probleme pe termen lung, cum ar fi, de exemplu: perfectionarea retelei de telecomunicatii, infrastructura transporturilor rutiere si feroviare etc., probleme care prezinta importanta deosebita pentru dezvoltarea economica a oricarei tari. De fapt, in anumite state cu economie liberalizata, planurile macroeconomice sunt considerate studii de piata. Piata concurentiala nu exclude, deci, actiunea constienta, desfasurarea unei ample si complexe activitati previzionale, ceea ce conduce la concluzia ca intre piata si activitatea previzionala exista relatii de interconditionare, ca este necesara folosirea concomitenta a informatiilor furnizate atat de piata concurentiala, cat si de activitatea previzionala. E. Regandirea si reconsiderarea activitatii previzionale in Romania in etapa actuala In Romania, in etapa actuala, previzionarea este in plin proces de regandire si reconsiderare. Tendinta este de aliniere la sistemele de previziune practicate in statele dezvoltate din punct de vedere economic. Trebuie sa se tina seama insa de cel putin doua particularitati pe care le prezinta tara noastra: pe de o parte, este vorba de ponderea inca mare a proprietatii de stat, fapt care impiedica manifestarea deplina a mecanismelor pietei libere, iar pe de alta parte, este vorba de faptul ca respingerea categorica a dirijismului macroeconomic, cu caracter imperativ, conduce de multe ori la negarea nejustificata a oricarei forme de activitate previzionala. F. Interactiunea planificarii cu parghiile pietei concurentiale Se impune o remarca speciala in ceea ce priveste interactiunea planificarii cu parghiile pietei concurentiale. In economia liberalizata, planificarea si planul, datorita caracterului lor incitativ, constituie un complement al politicii economice. Prin plan se exprima clar optiunile, prioritatile si evolutiile care rezulta din relatiile de piata. Economistul francez François Perroux ( ) spune ca planul se prezinta ca un ansamblu de macrodecizii ale statului care tind catre echilibre concrete si dinamice voite diferite de acelea pe care le poate degaja, din functionarea sa spontana, economia cu piata imperfecta. Piata si planificarea constituie subsisteme reglatoare ale economiei moderne. Piata concurentiala si 64

6 planul au rol complementar in economia actuala cu toate ca au determinari obiective diferite si exista conceptii diferite in legatura cu locul si rolul acestora. Nici piata concurentiala si nici planificarea nu pot asigura fiecare in parte reglarea sistemului economic contemporan deosebit de complex. Fiecare reprezinta in sine un reglator cu functiune imperfecta. Combinarea concreta a celor doua submecanisme, eficienta fiecaruia dintre ele si a ambelor luate impreuna depind de sistemul economic real si de alti factori care tin de alte sisteme (social, tehnologic, mediul international etc.). Raportul dintre plan si piata concurentiala reprezinta una dintre cele mai controversate probleme ale teoriei si practicii economice actuale. Aspectul cel mai disputat este acela daca planul si piata concurentiala sunt sau nu sunt compatibile. Intensitatea confruntarilor pe aceasta tema se datoreaza folosirii unor argumente de natura ideologica, in sensul ca aceasta problema a fost transferata in planul compatibilitatii dintre sistemul economic socialist, identificat cu planificarea, si sistemul economic capitalist, identificat cu piata concurentiala. Parerile sunt impartite. S-a afirmat, de exemplu, ca socialismul este compatibil cu piata concurentiala, si din combinarea lor poate apare un sistem economic socialist de piata, dar si ca sistemul capitalist este compatibil cu planificarea, si din combinarea pietei si concurentei cu planul poate rezulta capitalismul organizat sau capitalismul planificat. Asemenea pozitii teoretico-metodologice au alimentat teoria convergentei celor doua sisteme economice, teorie neacceptata insa de cei care contrapun planificarea economiei liberalizate. Dupa parerea unor teoreticieni, faptul ca planul nu este compatibil cu piata concurentiala si-a. gasit confirmarea in transformarile politice si economice de la sfarsitul anilor 1980 si inceputul anilor 1990, ca urmare a crizei atotcuprinzatoare a economiei socialiste monopolist-statale, si deci si a formei de planificare supercentralizata si birocratica, obligatorie, imperativa. Toate sau aproape toate imperfectiunile sistemului socialist au fost puse pe seama planificarii, ajungandu-se la concluzia eliminarii conceptelor si notiunilor de plan si planificare din vocabularul economic. Intre timp tonul s- a mai atenuat, dar controversele teoretico-metodologice in legatura cu compatibilitatea sau incompatibilitatea economiei concurentiale, a pietei cu planul continua. Teoriile socialismului de piata, capitalismului organizat sau capitalismului planificat sunt intampinate cu contraargumente teoretico metodologice si politico-ideologice. Potrivit logicii liberale, economia cu piata concurentiala si planificarea macroeconomica se exclud reciproc si, ca urmare, sunt incompatibile. In acest sens, A. Smith spunea: Un om de stat care ar incerca sa indrume pe particulari in ce sens sa-si intrebuinteze capitalurile, nu numai ca si-ar lua o sarcina extrem de inutila, dar si-ar asuma o autoritate, care nu numai ca nu s-ar putea incredinta fara risc unei singure persoane, dar nici macar unui consiliu sau senat, si care n-ar fi nicaieri atat de periculoasa ca mainile unui om care ar fi destul de nesocotit incat sa se considere demn de ea. Intradevar, daca preturile exprima tensiunile si raritatile in ceea ce priveste cantitatile de bunuri cerute si oferite, jocul liber al pietei, laissez faire, laissez passer si mana invizibila sunt suficiente pentru a orienta in mod eficient productia si circulatia marfurilor. Potrivit aceleiasi logici, singurul plan util va fi acela care amelioreaza informatia, dar in niciun caz el nu va trebui sa bulverseze mecanismele pietei. Infatisand locul destinat planului intr-o asemenea logica, Comisia Nationala de Planificare din Franta preciza, in ianuarie 1968, ca planul in Franta nu poate avea utilitate decat daca raspunde urmatoarelor doua exigente: sa nu perturbe functionarea economiei de piata si sa faciliteze jocul care permite dezvoltarea competitivitatii intreprinderilor franceze. Bibliografie: 1. CIURLAU C.; TOMITA, I.; GHEORGHE, H., POPESCU, Previziune macroeconomica, Craiova, Editura Universitara, NAISBITH JOHN, Megatendinte, Bucuresti, Editura Politica, SMITH ADAM, Avutia Natiunilor, vol. I, Bucuresti, Editura Academiei, BREMOND JANINE, GELEDAN ALAIN, Dictionnaire des théories et mécanismes économiques, Paris, Hatier,

7 5. PERROUX FRANÇOIS, Tehnicile cantitative ale planificarii, Editura Academiei Romane, Bucuresti, DE JOUVENEL BERTRAND, Progresul in om, Bucuresti, Editura Politica,