FAMILIA Revistã de culturã Nr noiembrie - decembrie 2012 Oradea

Transcription

1 FAMILIA Revistã de culturã Nr noiembrie - decembrie 2012 Oradea

2 Responsabilitatea opiniilor, ideilor ºi atitudinilor exprimate în articolele publicate în revista Familia revine exclusiv autorilor lor. Numãrul este ilustrat cu reproduceri ale lucrãrilor artiºtilor plastici care au expus în cadrul SALONULUI MUNICIPAL DE ARTÃ CONTEMPORANÃ, Oradea, noiembrie 2012, organizat de Complexul Muzeal al Þãrii Criºurilor Seria a V-a noiembrie-decembrie 2012 anul 48 (148) Nr ( ) REVISTÃ DE CULTURÃ Apare la Oradea Seriile Revistei Familia Seria Iosif Vulcan: Seria a doua: M. G. Samarineanu Seria a treia: M. G. Samarineanu Seria a patra: M. G. Samarineanu Seria a cincea: Alexandru Andriþoiu din 1990 Ioan Moldovan Responsabil de numãr: Miron Beteg REDACÞIA: Traian ªTEF - redactor ºef Miron BETEG, Mircea PRICÃJAN, Alexandru SERES, Ion SIMUÞ Redactori asociaþi: Mircea MORARIU, Marius MIHEÞ, Aurel CHIRIAC REDACÞIA ªI ADMINISTRAÞIA: Oradea, Piaþa 1 Decembrie, nr. 12 Telefon: ; revistafamilia1865@gmail.com (Print) I.S.S.N (Online) I.S.S.N TIPAR: Imprimeria de Vest, Oradea Revista figureazã în catalogul publicaþiilor la poziþia 4213 Idee graficã, tehnoredactare ºi copertã: Miron Beteg Revista este instituþie a Consiliului Judeþean Bihor ABONAMENTE LA FAMILIA Revista Familia anunþã abonaþii ºi cititorii cã la abonamentele efectuate direct la redacþie se acordã o reducere semnificativã. Astfel, un abonament pe un an costã 60 de lei. Plata se face la sediul instituþiei. De asemenea, se pot face abonamente prin platã în contul: RO80TREZ XXX000205, deschis la Trezoreria Oradea. Abonamentul pe un an costã 72 de lei. Redacþia va expedia revista pe adresa indicatã de cãtre abonat.

3 FAMILIA REVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ Fondată în 1865 de IOSIF VULCAN DIRECTOR: IOAN MOLDOVAN

4 CUPRINS Editorial Traian ªtef - Alegeri all inclusive 5 Asterisc Gheorghe Grigurcu - Fapta bunã 8 Fusion jazz & blues de Daniel Vighi 11 Magistr(u)ale Luca Piþu - La chanson du gest(uell)e paillarde (VIII) 19 Forward de Ioan Moldovan 22 Cronica literarã Viorel Mureºan - Profesorul suplinitor Pompiliu 27 Marius Miheþ - Adâncul înalt 33 Petru M. Haº - Carte de supravieþuire 37 Dan-Liviu Boeriu - Server not found 40 A. R. Deleanu - Arta ºi iluzia salvãrii 43 Explorãri de Mircea Morariu 47 Camera de gardã de Mircea Pricãjan 54 Teatru George Arion - Misterul unei nopþi cu viscol 57 Laurenþiu Budãu - Trandafirul de sens giratoriu 81 Un singur poem Mircea Stâncel 103 Daniel Sãuca 104 Proza A.R. Deleanu - Max Li 107 Florin Irimia - Undeva, cândva 111 Doina Ruºti - Un ceas franþuzesc la el acasã 119 Mihail Vakulovski - Tovarãºi de camerã 123 Tudor Cãlin Zarojanu - Fata lui Piticu 132 Ideea Ioan Þiplea - Judecãþi despre pre-judecãþi 137 Poeme Horia Bãdescu 145 Romulus Bucur 148 Luminiþa Dascãlu 151 Andrei Dósa 155 Vlad A. Gheorghiu 158 Toma Grigorie 163 Petru M. Haº 169 Cãlin-Dan Lupiþu 173 Carmen-Manuela Mãcelaru 176 Ana Pop Sîrbu 182 Paul Vinicius 187 Meridiane József P. Kõrössi 195 Tabletã sentimentalã de Ion Parhon 204 Consemnãri Zilele Revistei Acolada 207 Plastica Ioan Moldovan - Salonul municipal de artã contemporanã, Oradea, Cronica teatralã de Mircea Morariu de Mircea Morariu 223 Revista revistelor 228 Parodia fãrã frontiere de Lucian Perþa 231

5 Editorial Traian ªtef Alegeri all inclusive Suntem în campanie electoralã. Cuvântul campanie nu-mi place, cum nu-mi place militarizarea comunistã a limbii române. Dar asta e realitatea, o luptã pe viaþã ºi pe moarte, cu toate mijloacele, pentru o putere care, s-a vãzut pânã acum, României ºi românilor nu le-a prea folosit. Ceva depãºeºte nivelul meu de înþelegere ºi nu pot rãspunde la întrebarea de ce atâþia vor în Parlament, de ce cheltuie pentru asta cât pentru o casã mare. Ba, unii cât un palat. Au apãrut listele. Caut oameni de culturã, mai precis, de litere, ºi nu-i gãsesc decât, dintre cei cunoscuþi mie, pe Alex ªtefãnescu, Radu F. Alexandru ºi, dacã îl considerãm eseist, pe Mihail Neamþu. Poate mai sunt, dar încã nu s-au arãtat. Chiar nimeni la PSD, la PNL? Nici mãcar un actor? Mai sunt, într-adevãr, câþiva ideologi, ar mai fi ceva cântãreþi, ba de manele, ba de pop, ba de folk, poate cunoscuþi. Au apãrut marile panouri cu poze care iau lumina de la ferestrele blocurilor ºi vizibilitatea din intersecþii. Candidaþii sunt afiºaþi câte unul, câte doi, câte trei, mari de tot, parcã ar fi Gargantua ºi Pantagruel ori alþi uriaºi din neamul lor, poate chiar cei izgoniþi de Zeus din ceruri. Faþã de ei, noi, trecãtorii, suntem niºte pitici cãrora li se promit, în schimbul votului, daruri, bunãstare, liniºte, un fel de all inclusive, brãþara fãcãtoare de minuni bahice ºi gastronomice de la hotelurile orientale. Trãiascã all inclusive, visul de aur al omenirii! Dacã mã uit mai bine la afiºele groaznice, cu ceafã groasã, nimeni nu mã roagã sã-l votez, ci mi se ordonã, peste tot apãrând acel alege-mã imperativ. La televiziuni merg ºefii lor, pentru cã doar ºefii au drept de cuvânt. ªefii promit cât promit, aºa, în mare, în procente, dar mai mult se 5

6 Traian ªtef înjurã unii pe alþii. Toþi au o ciudã pantagruelicã pe ce au furat, zic ei, ceilalþi. I-ar arunca în prãpastie, sã rãmânã singuri la merinde, sã stea în carele pline, sã nu mai meargã nici pânã la Inimoasa cu gândul la þãri- ºoara cotropitã. Aº da lege dictatorialã ºi electoralã ca fiecare candidat sã prezinte la tribunal un cânt învãþat pe de rost din Þiganiada lui Budai Deleanu drept condiþie a înscrierii. A fost o vreme când în Parlamentul României erau Nicolae Manolescu, ªtefan Aug. Doinaº, Ioan Alexandru, Al. Paleologu, Adrian Pãunescu, istorici, actori, avocaþi, economiºti ºi mulþi ingineri. Miniºtri ai culturii, Andrei Pleºu, Marin Sorescu, Rãzvan Theodorescu, Ion Caramitru. Toþi, cu operã. ªi cu ºcoalã în douã sensuri, cu ºcoala bine fãcutã ºi ei înºiºi întemeietori de ºcoalã. A venit vremea ca Nicolae Manolescu, fondatorul ºi preºedintele unui partid mic, sã fie înlocuit în Parlamentul României cu Gigi Becali, fondatorul ºi preºedintele unui partid de asemenea mic. A venit vremea ca în Parlamentul României sã nu mai fie loc pentru oameni de culturã, pentru aceia care au fãcut ºcoala în mari universitãþi, acasã ori în lumea largã, fiind preferat, la buna înþelegere, comerþul politic. Parlamentul României nu mai are nevoie de scriitori, artiºti de elitã, nici de economiºti, ci de oameni care au dat tunuri ºi acum în jurul lor ies fumuri, de indivizi care se pun la adãpost. Sau am mai spune cã Parlamentul României a odrãslit: soþii, fiice, fii, fini, cumnaþi ºi ºogori. Nici nu e de mirare cã zilnic ni se spune cã unul sau altul e chemat la lege. Parcã nu mã mai mir nici cînd într-un sondaj aceiaºi care spun cã unul anume e cel mai corupt îi dau votul tot lui. Cunoscuta doamnã doctor Monica Pop, directoarea spitalului de oftalmologie din Bucureºti, spunea într-o searã cã ar fi mai bine sã se amâne cu vreo trei luni aceste alegeri ca sã vedem cine mai rãmâne. Nu e o glumã, vorbea serios îngrijoratã ºi cred cã avea dreptate. Sunt atâþia incompatibili încât dupã alegeri vor tot rãmâne atât de multe colegii fãrã ocupant, încât vor trebui alegeri anticipate prin toate judeþele. De fapt, în viitorii 4 ani parlamentarii României nu vor mai da legi, ci vor vota ordonanþe, atât de multe au rãmas de la guvernele anterioare. Se vor ocupa aºadar cu ridicatul mâinii, dar ºi cu ridicata, la lucrurile mai mari. Problemã e ºi cu limba românã vorbitã de dânºii. Mai ales de cãtre aceia care au învãþat una savantã la distanþã sau la televizor. Iatã ce observã Andrei Pleºu care vorbeºte cea mai frumoasã limbã românã dintre toþi românii: S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinþat pe la posturi de radio ºi de televiziune, iar cuvinte româneºti cât se poate 6

7 Alegeri all inclusive de utile sunt înlocuite prosteºte de persoane care stau prost ºi cu vocabularul limbii române, ºi cu gramatica ei. Tot soiul de absolvenþi ºi absolvente de Spiru Haret, cãrora li se a- daugã politicieni inepþi ºi comentatori care par sã-ºi fi luat doctoratul la un spriþ, înainte de a lua notã de trecere la românã în liceu se dau în bãrcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul. Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunitãþi. Nu mai suntem hotãrâþi sã facem ceva, ci determinaþi. Nu mai realizãm, ci implementãm. Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaþie. Nu mai luãm în considerare, fiindcã anvizajãm. Nu mai consimþim, ci achiesãm. Serviciul de întreþinere a devenit mentenanþã. Ceva care þi se pare obligatoriu e un must! Nu mai avem speranþe, deoarece am trecut la expectaþiuni. Nu ne mai concentrãm, pentru cã ne focusãm. ªi nu mai aºteptãm un rãspuns, ci un feed back. Nu mai avem frizeri ºi croitorese, avem hair stiliºti ºi creatoare de fashion. Limba românã valoreazã mai mult decât România fãrã ea. Alegeþi-i pe uriaºii candidaþi dupã cum vorbesc limba românã, ar fi sfatul meu, un sfat pe care nu am cui sã-l dau. ªi nici nu are rost. Oricum, se vor alege toþi, pentru cã numãrul de parlamentari ai României creºte pe mãsurã ce-i scade populaþia. 7

8 Asterisc Gheorghe Grigurcu Fapta bunã Ciudat lucru: fapta bunã ce-o sãvîrºesc mã satisface mai puþin decît intenþia, decît presentimentul, id est latenþa ei. Transpusã în gest material, mã stînjeneºte, mã dezamãgeºte. Mã înstrãineazã în raport cu mine însumi. Oare de ce? Nu cumva e la mijloc un dispreþ reflex pentru lumea fenomenalã, o retragere în idealitatea binelui? Dumnezeu nu cautã binele fãcut, spunea Sfîntul Ioan Damaschin, ci scopul pentru care a fost fãcut. * Existã în viaþã unele lucruri atît de triste încît le-ai dori cufundate într-o tãcere dinainte de ivirea limbajului, pentru a nu mai putea fi numite. Mirajul e un miracol neputincios. * * În esenþã, strigãtul descoperã, ºoapta ascunde. Modulaþii ale vocii corelate vãzului. * Puþinã ironie nu dãuneazã, ba chiar ajutã deseori dramei pentru a nu pãrea fadã. * Speranþa n-are cu adevãrat substanþã fãrã credinþa în Dumnezeu. Dumnezeu, speranþa speranþei. 8

9 * Sînt însuºiri cu care n-ai ce face, care te pun în încurcãturã precum o dispoziþie virilã atunci cînd nu ai în preajmã o femeie. * Demonia oricãrui exotism, deoarece te cheamã în afara ta, în chip suspect. * În viaþa ta, umilinþele se-adunã, tot mai transparente ºi pure, nenumãrate aidoma picãturilor de rouã pe-o pajiºte-n zori. * Din ce în ce mai repede trec sãrbãtorile, odatã cu scurgerea anilor, acele zile privilegiate în care te regãseai odinioarã trec nespus de repede, împiedicîndu-te sã fii tu însuþi. Eºti tot mai mult un altul, un strãin înscris în actele de stare civilã, fixat în fotografii, oglindit în privirea indiferentã a semenilor * Despre unele stãri de suflet nu poþi spune acum nimic interesant, cît de cît atrãgãtor. Nu le poþi formula. Poate de aceea sînt atît de acaparante. * Limbajul care îþi oferã în conºtiinþã imaginea dramelor, le acordã o a doua, teribilã, existenþã, de care, dacã rãmîneam la stadiul necuvîntãtoarelor, am fi fost scutiþi. * Dacã nu ne-am preface adesea cã ne simþim bine în stãrile fãrã conþinut, în orele lîncede ºi fade pentru cã n-au obiect, s-ar putea sã deznãdãjduim pînã la nebunie. * Cu cît trec anii ºi deceniile, cu atît simt cu mai multã energie gustul aventurii, al neprevãzutului în sine, mirabilã salvare în efemer, cãruia, în prima tinereþe, îi percepeam, mai cu seamã dezgustul. Naiv însetat de absolut, nu apreciam paliativele. * Fapta bunã Cel mai bun antidot al durerilor este speranþa. Dar unele speranþe nu sînt oare atît de puternice încît te sufocã? 9

10 Gheorghe Grigurcu * Nu te poþi niciodatã în-drepta, aºa cum ai aduce la poziþia dreaptã un obiect curbat, ci, în momente neverosimile prin raritatea lor, poþi doar renaºte. * Cel mai trist efect al luciditãþii: neputinþa noastrã de autodepãºire. * N-a crescut suficient din pricina interiorizãrii sale, cum din pricina unor paraziþi intestinali. * Evident, nu sîntem la înãlþimea morþii celor dragi ºi adoraþi. Mediocri cum ne ºtim, vom fi mãcar la înãlþimea propriei noastre morþi? * Geniul ºi talentul nu sînt, cum s-ar crede, manifestãri ale vieþii interioare, ci ale transcenderii vizionare a fiinþei, protuberanþe care ies din noi, tînjind spre infinit. * Tinereþea sacralitãþii, sacralizarea tinereþii. Cei vechi visau sã fie zei, cei de azi - sã fie tineri. (Witold Gombrowicz). 10

11 Fusion jazz & blues Daniel Vighi Un turnir nãprasnic Jazzul ºi-a avut un inventator al sãu pe nume Jelly Roll Morton care a trãit prin anii treizeci. Aºa cel puþin ne povesteºte Alessandro Baricco în romanul Novecento. Totul e aici fantasmã, licenþã poeticã ºi neadevãr istoric flagrant. Pânã a fost sã fie înjurãtura finalã a lui Jelly! Fac ceva ºi pe jazzul ãsta, s-au petrecut o serie de înfãptuiri epice pe care oricum nu mã pricep sã le povestesc în felul lui Alessandro, aºa cã-i stau prin preajmã chiar în momentul în carestã ºi el nu departe de unul dintre eroii încleºtãrii jazzistice: Novecento. Ce face acesta, ne întrebãm ºi rãspundem prin stilul indirect narativ, spunem prin faptele eroului povestite de înfãptuirile epice ale autorului travestit în narator, prin anii 1931, acasã, undeva la Novecento care, deducem, este bântuit de fobie socialã. Naratorul-actant se ia de el, intrã în chilia lui de pe transatlanticul pe care îºi duce veacul ascunzându-se de semeni, ºi-l ia la trei pãzeºte Doamne sfinte, n-o sã poþi continua toatã viaþa într-un du-te-vino ca un idiot... tu nu eºti idiot, eºti mare, ºi lumea e acolo, n-ai decît afurisita aia de scãriþã de coborît, ce mare lucru, cîte va trepte blestemate, Doamne, totul e acolo, la capãtul treptelor ãlora, totul. De ce nu încerci o datã ºi sã cobori de aici, o datã mãcar, o singurã datã. Novecento... De ce nu cobori? De ce? Greu de gãsit rãspuns la întrebãri din astea de pe toate drumurile, jazzul este misterios, este asemenea ciudãþeniilor lui Novecento, dar ºi pe mãsura diamantului lui Jelly Roll Morton care îi împodobea mîinile ca niºte fluturi. Inventatorul Jelly începuse sã cânte prin bordelurile yankee, tot aºa cum eroul nostru sociopat îºi arãta mãiestria în restaurantul transatlanticului, searã de searã, cât dura drumul, cu aceeaºi prezentare niciodatã schimbatã o iotã baremi: 11

12 Daniel Vighi 12 (Orchestra în prim-plan. Actorul prezintã pe rînd instrumentiºtii. Dupã fiecare nume urmeazã un scurt solo.) La clarinet, Sam Sleepy Washington! La banjo, Oscar Delaguerra! La trompetã, Tim Tooney! Trombon, Jim Jim Breath Gallup! La chitarã, Samuel Hockins! ªi, în sfîrºit, la pian... Danny Boodmann T.D. Lemon Novecento. Cel mai mare. (Muzica se întrerupe brusc. Actorul pãrãseºte tonul de prezentator, ºi, vorbind, îºi scoate uniforma de muzician.) Desigur, cel mai cel dintre toþi era Novecento pe care inventatorul jazzului Jelly Roll Morton îl provoacã la duel din cauzã cã i-a ajuns la urechi faima lui Danny Boodmann T. D. Lemon Novecento. Paginile bãtãliei dintre cei doi sunt prea bine scrise ca sã-mi permit eu, un nevolnic într-ale scrisului mãiestru, sã nu le ofer cititorului în nãvalnica lor desfãºurare care þine loc de orice comentariu. Plãcere purã, stimaþilor. Urmãriþi cu degetul, silabisiþi frazele, murmuraþi din buze asemenea celor de la noaptea de rugãciune ºi priveghere organizatã în cadrul Zilelor Acþiunii Catolice din Domul din Piaþa Unirii. ªi pentru cã paginile care urmeazã sunt aºa de atrãgãtoare nu mã pot abþine, mã voi ruga de redacþie, de ºeful revistei, sã publice în întregime paginile acestea aventuroase, cu iz marquezian, cu boare exoticã. Nebune. Faine de tot, ca sã zic ca la Casa Armatei din orã- ºelul natal unde îmi petreceam în juneþe dupã amiezele pe lângã cei de la masa de billiard fãrã sã pricep de ce o fi fost aºa de fain cum se rostogolea bila albã pe postav. Aºa ºi aici, cu paginile faine de tot ale luptei aspre dintre Jelly ºi Novecento, ori le dãm pe toate, ori geaba le povestesc eu. Epic pur. Deºtept. Nu reportaj, cum se scrie prin proza de astãzi, ci vrãjitorie ca aceea a lui baba Catiþa de pe uliþa Economilor care scula caii loviþi de deochi cu vorbele pe care le spunea deasupra paharului cu apã în care stinsese tãciuni. Citiþi, dragi cititori, basmul cu jazzul care urmeazã cu îngãduinþa redacþiei. Un turnir ca acela al unui strãmos al domnului informator la Securitate Constantin Bãlãceanu-Stolnici care ne ºi povesteºte povestea cu un strãmoº al meu, adicã al dumnealui, de-i zice Falconet baron du Mont, aºa se numeºte strãmoºul domnului cu nume de cod care în anul 1425, în cursul unui turnir la Montmelian, dupã ce a fost învins de seniorul Chaland, vãrul ducelui Amedeu VIII de Savoia, a avut o ieºire violentã ºi a smuls din mâinile învingãtorului cele trei inele de aur care reprezentau premiul.

13 Aºadar, dragi cititori ºi cititoare, turnirul! Un turnir nãprasnic Era într-o varã, în vara lui 1931, cînd pe Virginian s-a urcat Jelly Roll Morton, îmbrãcat tot în negru, cu costum ºi pãlãria. ªi cu un diamant uite aºa pe deget. El era omul care, cînd dãdea concerte, scria pe afiºe: în seara asta, Jelly Roll Morton, inventatorul jazzului. Nu o scria doar aºa ca sã fie: era convins. Inventatorul jazzului. Cînta la pian. Se aºeza în jilþ pe trei sferturi întors, ºi cu douã mîini ca niºte fluturi. Uºoare-usoare. Începuse prin bordelurile din Orleans, ºi acolo învãþase sã atingã uºor clapele ºi sã mîngîie notele: fãceau dragoste, la etajul de deasupra, ºi nu voiau scandal. Voiau o muzicã sã alunece pe dupã perdele ºi pe sub paturi, fãrã sã-i deranjeze. Asta era muzica pe care o cînta el acolo. ªi într-adevãr, în genul ãla, era cel mai bun. Cineva, de undeva, într-o zi, i-a spus de Novecento. Trebuie sã-i fi spus cam aºa: ãla e cel mai mare. Cel mai mare pianist din lume. Poate pãrea absurd, dar astfel de lucruri se pot întîmpla. Nu cîntase în afara lui Virginian o singurã notã, Novecento, totuºi în felul sãu era un personaj faimos, pe atunci, o micã legendã. Cei care coborau de pe vapor povesteau despre o muzicã stranie ºi despre un pianist care parcã avea patru mîini, aºa de multe note scotea. Circulau poveºti curioase, uneori chiar adevãrate, cum era cea despre senatorul american Wilson care îºi petrecuse toatã cãlãtoria la clasa a treia, deoarece acolo cînta Novecento, atunci cînd nu cînta notele normale, ci alea ale lui, care nu erau normale. Avea un pian, acolo jos, unde se ducea dupã-amiaza ºi tîrziu în noapte. Mai întîi asculta: voia ca oamenii sã-i cînte cîntecele ºtiute de ei, mai scotea cîte unul o chitarã, sau o armonicã, ceva, ºi începea sã cînte, muzici care veneau cine ºtie de unde... Novecento asculta, începea pe urmã sã atingã clapele, în timp ce ãia cîntau din gurã sau cu instrumentele, atingea clapele ºi încetul cu încetul totul devenea o adevãratã cîntare, ieºeau niºte sunete din pian vertical, negru ºi erau niºte sunete dintr-o altã lume. Era în ele totul: toate deodatã, toate muzicile pãmîntului. Rãmîneai cu gura cãscatã. ªi senatorul Wilson, la auzul lor, a rãmas cu gura cãscatã, ºi dincolo de povestea aia cu clasa a treia, el, elegant îmbrãcat, în mijlocul mirosurilor alea, fiindcã puþea de-a binelea, dincolo de povestea aia, a trebuit sã fie coborît cu forþa, la sosire, altfel dupã el ar fi rãmas acolo sus, sã-l asculte pe Novecento în urmãtorii ani care-i mai rãmãseserã naibii de trãit. Zãu aºa. Au scris ziarele, dar era adevãrat, zãu. Chiar aºa a fost. În sfîrºit, cineva s-a dus la Jelly Roll Morton ºi i-a spus: pe vaporul ãla e unu care face ce vrea cu pianul. Dacã are chef cîntã jazz, dar cînd nu are 13

14 Daniel Vighi chef cîntã ceva ce seamãnã cu zece jazzuri la un loc. Jelly Roll Morton avea o fire insuportabilã, o ºtiau toþi. A spus: «Cum poate sã cînte bine unul care nici sã coboare de pe un tîmpit de vapor nu e în stare?» ª i s-a pus pe rîs, ca un nebun, el, inventatorul jazzului. Lucrurile se puteau termina aici, doar cã cineva a spus atunci: «Bine faci cã rîzi fiindcã dacã ãla se hotãrãºte sã coboare, tu te întorci sã cînþi în bordeluri, pe Dumnezeul meu, în bordeluri.» Jelly Roll s-a oprit din rîs, a scos din buzunar un pistol mic cu mîner de sidef, l-a îndreptat spre capul tipului care vorbise ºi n-a tras. Dar a spus: «Unde e rahatul ãsta de vapor?» Avea în vedere un duel. Se obiºnuia, pe atunci. Se înfruntau prin executarea unor bucãþi de bravurã ºi la urmã unul din ei cîºtiga. De-ale muzicienilor. Fãrã sînge, dar destulã urã, urã adevã ratã, pe dedesubt. Note ºi alcool. Putea dura ºi o noapte întreagã. La asta se gîndea Jelly Roll, ca sã termine odatã cu povestea asta a pianistului de pe Ocean, ºi toate aiurelile alea. Sã termine odatã. Problema era cã Novecento, la drept vorbind, nu cînta niciodatã în porturi, nu voia sã cînte. Erau într-un fel pe pãmînt, porturile, ºi nu-i cãdea bine. El cînta unde voia el. ªi unde voia el era în largul mãrii, cînd pãmîntul devine doar niºte lumini îndepãrtate, sau o amintire, sau o speranþã. Aºa era el. Jelly Roll Morton a înjurat de mama focului, apoi ºi-a plãtit din buzunarul lui biletul dus-întors pentru Europa ºi s-a urcat pe Virginian, el care nu pusese niciodatã piciorul pe un vapor decît ca sã se plimbe pe Mississippi. «E cel mai idiot lucru pe care l-am fãcut vreodatã în viaþa mea», a spus, adãugînd ºi niºte înjurãturi, jurnaliºtilor care s-au dus sã-l salute, la cheiul 14 al portului Boston. Apoi s-a închis în cabinã ºi a aºteptat ca pãmîntul sã devinã lumini îndepãrtate, ºi amintire, ºi speranþã. Novecento, însã, nu prea lua în seamã treburile astea. Nici nu le înþelegea prea bine. Un duel? ªi pentru ce? Dar era curios. Vroia sã audã cum naiba cînta inventatorul jazzului. Nu o spunea în glumã, chiar credea: cã era cu adevãrat inventatorul jazzului. Cred cã dorea sã înveþe cîte ceva. Ceva nou. Aºa era el. Cam ca bãtrînul Danny: nu avea simþul competiþiei, nu îi pãsa cîtuºi de puþin sã afle cine învingea. Îl uimea restul. Tot restul. La 21 ºi 37 în a doua zi de navigaþie, dupã ce Virginian pornise cu douãzeci de noduri pe ruta spre Europa, Jelly Roll Morton s-a prezentat superelegant, în negru, în salonul de dans de la clasa întîi. ªtiau foarte bine cu toþii ce aveau de fãcut. Dansatorii s-au oprit, noi cei din orchestrã am pus jos instrumentele, barmanul a turnat un whisky, oamenii au amuþit. Jelly Roll a luat paharul cu whisky, s-a apropiat de pian ºi l-a privit în ochi pe Novecento. N-a spus nimic, dar în aer a plutit un: «Scoalã-te de aici». Novecento s-a ridicat. «Dumneavoastrã sînteþi cel care a inventat jazzul, nu-i aºa?» 14

15 Un turnir nãprasnic «Exact. ªi tu eºti cel care cîntã doar dacã stã cu fundul pe Ocean, nu?» Fãcuserã prezentãrile. Jelly Roll ºi-a aprins o þigarã, a sprijinit-o de marginea pianului, s-a asezat în jilþ ºi a început sã cînte Ragtime. Dar pãrea ceva nemaiauzit pînã atunci. Nu cînta, aluneca. Era ca un voal de mãtase ce se prelungea de pe trupul unei femei, în pas de dans. Erau toate bordelurile Americii, dar bordelurile de lux, alea unde pînã ºi garderobiera e frumoasã. Jelly Roll terminã cu o broderie de note fine invizibile, sus de tot la capãtul claviaturii, ca o cascadã micuþã de perle pe o pardosealã de marmurã. Þigara era tot acolo, pe marginea pianului: pe jumãtate arsã, cu scrumul rãmas întreg acolo. Ai fi spus cã n-a vrut sã cadã ca sã nu facã zgomot. Jelly Roll a luat þigara între degete, mîinile lui erau ca niºte fluturi, am spus, a luat þigara ºi scrumul a rãmas neatins, nici nu se gîndea sã cadã, poate cã era un ºiretlic la mijloc, nu ºtiu, fapt e cã nu cãdea. S-a ridicat, inventatorul jazzului, s-a apropiat de Novecento, i-a bãgat þigara sub nas, pe ea ºi tot scrumul ei rãmas neatins, ºi a spus: «E rîndul tãu, marinarule.» Novecento a surîs. Se amuza. Pe cuvînt. S-a aºezat la pian ºi a fãcut cel mai prostesc lucru pe care îl putea face. A cîntat Vino înapoi tãticule, un cîntec de o tîmpenie rarã, ceva pentru copii, îl auzise de la un emigrant, cu cîþiva ani mai înainte, ºi de atunci îl cînta întruna, îi plãcea, zãu, nu ºtiu ce gãsea la el de-i plãcea, gãsea cã e teribil de emoþionant. Nu era cu siguranþã ceea ce s-ar numi o piesã de virtuozitate. Dacã voiam puteam sã o cînt ºi eu. El a cîntat-o jucîndu-se cu notele joase, dublînd cîte ceva, adãugînd de la el douã sau trei arpegii, dar era o tîmpenie de fapt, ºi o tîmpenie a rãmas. Jelly luase o mutrã de parcã I se furaserã darurile de Crãciun. L-a fulgerat pe Novecento cu doi ochi de lup ºi s-a reaºezat la pian. A început un blues care l-ar fi fãcut sã plîngã ºi pe un maºinist neamþ, pãrea cã tot bumbacul cules de toþi negrii din lume se adunase acolo ºi îl culegea el, cu notele alea. Iþi rupea inima. Toatã lumea s-a ridicat în picioare: se smiorcãiau ºi aplaudau. Jelly Roll nu a schiþat nici un semn de plecãciune, nimic, se vedea cã e stãpîn pe situaþie în toatã povestea asta. Era din nou rîndul lui Novecento. A început-o prost fiindcã s-a aºezat la pian cu douã lacrimi aºa de groase jucîndu-i în ochi, din cauza blues-ului, se înduioºase, lucru lesne de înþeles. Absurditatea a fost cã din toatã muzica pe care o avea în cap ºi în mîini, ce i-a venit sã cînte? Blues-ul pe care de-abia îl auzise. «Era tare frumos», mi-a spus pe urmã, a doua zi, pentru a se justifica, chipurile. Nu avea nici cea mai micã idee despre ce înseamnã un duel, nici cea mai micã idee. A cîntat blues-ul acela. Mai mult, în capul lui se transformase într-o serie de acorduri, foarte lente, unul du- 15

16 Daniel Vighi pã altul, ca o procesiune, o plictisealã de moarte. El cînta aplecat cu totul peste claviaturã, se bucura de fiecare din acordurile alea, chiar aºa 16ciudate, oricum, niºte chestii disonante, care pe el îl bucurau pur ºi simplu. Pe ceilalþi, mai puþin. Cînd a terminat s-au auzit ºi niºte fluierãturi. In acel moment Jelly Roll Morton ºi-a pierdut definitiv rãbdarea. S-a aruncat de-a dreptul peste pian. A ºuierat printre dinþi cîteva cuvinte, foarte clare, ca sã le înþeleagã bine toþi. «ªi mai du-te în aia mã-ti, cretinule.» A început apoi sã cînte. Dar a cînta nu e cuvîntul potrivit. Un prestidigitator. Un acrobat. Tot ce se poate face, cu o claviaturã de optzeci ºi opt de clape, el o fãcea. Cu o vitezã monstruoasã. Fãrã sã greºeascã o notã, farã sã-ºi clinteascã un muºchi al feþei. Nu mai era muzicã: erau jocuri de scamator, era vrãjitorie în toatã regula. Era o minune, farã sfinþi. O splendoare. Lumea înnebunise cu totul. Þipau ºi aplaudau, nu se mai vãzuse aºa ceva.fãceau o gãlãgie ca la Anul Nou. In toatã zarva aia, m-am trezit în faþa lui Novecento: avea cea mai dezamãgitã faþã din lume. ªi puþin uimitã chiar. M-a privit ºi a spus: «Dar ãla e complet imbecil» Nu i-am rãspuns. Nu aveai ce sã-i rãspunzi. El s-a aplecat spre mine ºi mi-a spus: «Dã-mi o þigarã, hai...» Eram aºa de zãpãcit cã am scos-o ºi i-am dat-o. Vreau sã spun: Novecento nu fuma. Nu fumase niciodatã înainte. A luat þigara, s-a rãsucit ºi s-a dus sã se aºeze la pian. A trecut o vreme pînã ºi-au dat seama, în salon, cã se aºezase acolo, ºi cã vroia totuºi sã cînte. Au rãsunat ºi vreo douã aplauze apãsate, ºi rîsete, niºte fluierãturi, aºa sînt oamenii, sînt rãutãcioºi cu cei care pierd. Novecento a aºteptat rãbdãtor sã se facã puþinã liniºte în jurul lui. Apoi i-a aruncat o privire lui Jelly Roll, care stãtea în picioare, la bar, bînd o cupã de ºampanie, ºi a spus pe ºoptite: «Tu ai vrut-o, pianist împuþit.» A sprijinit apoi þigara mea de marginea pianului. Stinsã. ªi a început. (...) Aºa. Publicul e numai ochi ºi urechi, nemiºcat. Toþi au respiraþia tãiatã. (...) Au rãmas aºa, în tãcere, complet buimãciþi, chiar ºi dupã formidabila aia dezlãnþuire de acorduri de la sfîrºit cîntatã parcã cu o sutã de mîini, iar pianul stãtea sã explodeze dintr-o clipã în alta. În tãcerea aia aiuritoare, Novecento s-a ridicat, a luat þigara mea, s-a aplecat puþin înainte, peste claviaturã, ºi a apropiat-o de corzile pianului. 16

17 Un turnir nãprasnic Un sfîrîit uºor. A tras-o înapoi, ºi era aprinsã. Jur. Aprinsã de-a binelea. Novecento o þinea în mînã ca pe o lumînare micã. El nu fuma, nici nu ºtia sã o þinã între degete. A fãcut cîþiva paºi ºi a ajuns în faþa lui Jelly Roll Morton. I-a întins þigara. «Fumeaz-o tu. Eu nu mã pricep.» Abia atunci s-a rupt vraja ce-i prinsese pe toþi. S-a pornit o cascadã de urale ºi aplauze ºi o larmã, nu ºtiu, nu se mai vãzuse aºa ceva, strigau cu toþii, voiau cu toþii sã-l atingã pe Novecento, o întreagã harababurã, nu se mai înþelegea nimic. Dar eu l-am vãzut, acolo în mijloc, pe Jelly Roll Morton, cum fuma nervos din blestemata aia de þigarã, nemaiºtiind ce figurã sã facã, nici încotro sã priveascã, ºi la un moment dat a început sã-i tremure mîna de fluture, tremura de-a dreptul, ºi eu am vãzut-o, ºi n-o s-o uit niciodatã, tremura aºa de tare încît pînã la urmã scrumul þigãrii s-a desprins ºi a cãzut, mai întîi pe frumosul costum negru ºi pe urmã, alunecînd, pînã pe pantoful drept, pantof de lac negru, lucios, scrumul ãla ca un pufiileþ alb, el i-a privit, îmi aduc aminte foarte bine, a privit pantoful, lacul ºi scrumul, ºi a înþeles, a înþeles ce era de înþeles, s-a rãsucit în loc ºi, cãlcînd încet, cu paºi mãrunþi, aºa încet ca sã nu cadã scrumul, a traversat marea salã ºi a dispãrut, cu pantofii lui de lac negru, ºi pe unul din ei cu un pufuleþ alb, îl ducea cu el, ºi acolo scria cã cineva învinsese, ºi nu era el. Jelly Roll Morton ºi-a petrecut restul cãlãtoriei închis în cabina sa. Cînd a sosit la Southampton, a coborît de pe Virginian. A doua zi a plecat din nou spre America. Dar pe alt vapor. Nu mai voia sã ºtie de Novecento ºi de tot restul. Voia sã se întoarcã ºi gata. De pe puntea clasei a treia, sprijinit de balustradã, Novecento l-a vãzut coborînd, cu frumoasa sa hainã albã ºi toate valizele, frumoase, din piele de culoare deschisã. ªi îmi amintesc cã a spus doar: «Fac ceva ºi pe jazz.» (Alessandro Baricco, Novecento: un monolog, Editura Humanitas, 2006) 17

18

19 Magistr(u)ale Luca Piþu La chanson du gest(uell)e paillarde VIII Cântic de amăgit francofonia On baise qui on peut: aºa sunã titlul unei ilustrate ieºite din atelierele Colegiului de Patafizicã, travestind, ea, rãutãcios, hipertextualiând, ea, ironicamente, numele unui cunoscut roman Le Baiser au lépreux de Francois Mauriac. La fel ºi noi, amãgim pe cine ºi ce putem în stihurile mai la vale curgãtoare, de noi încropite în faptul serii, doar-doar or sã aibã ceva efect perlocuþionar asupra occidentalofobilor, gogâldãi din flori ºi de pripas, ai bandelor lui Giglio dei Cacarãi; doar-doar îi va trage cãtre ameliorarea graiului slavic de Balta Brãilei ºi studiul aprofundat al celorlalte idiomuri indo-europene de bazã: * * * O saisons, o châteaux de Bohème 1, Quelle âme est sans défauts ni mythèmes 2? Et qui en Moldotransylvalaquitalie 3 N a pas son grain 4 de francofolie 5? Ou qui ne rêve de sauter des putes A Montmartre 6 et/ou sur les Buttes? 7 * * * 1. Dan Laurenþiu, poetul beþivorfic de la Ciuleafãrul, traducea minunat distihul rimbaldian pe care dansam noi, la Doi Mai sau Vama Veche, hipertextuându-l. cam aºa: O anotmpuri, o, castele,/vai de pãcatele mele! Castelele Boemiei, pe de altã parte, au treabã cu Nerval, itinerantul stihuitor, traducãtorul din Faust, de care dãdea seama, în Cãlãtoriile epocii romantice, don Mariano Popa. 19

20 Luca Piþu 2. Mitemele, cum ne învãþa Lévi-Strauss (cel cu the books, nu cel cu not the pants), sînt unitãþi în care descompunem un mit (un mythe, mes chers confrères, et non pas des mites, insects répugnants et nuisibles, molii carevasãzicã), mitul lui Edip de exemplu, în Antropologia structuralã, cu ecou în Oedipus, piesula lui Dan-Teodor Alexe din volumul Lumea ca spoialã ºi înfrigurare (Opera Magna, Iaºi, 2013), mai cu seama în motoul ce reafirmã structura descentratã, inexistenþa unei variante prime, adevãrate, superioare faþã de restul variantelor. 3. «Atît de tânãr ºi deja Moldovalah», si jeune et déjà Moldo-Valaque, cu varianta «atât de tînãr ºi deja Popescu». Prima, o am aflat în ale lui Ion Ghica scrisori cãtre Bazil Alecsandri, relativã la momentul prepaºoptist cînd studenþii unioniºti din Valahia ºi Moldavia, plecaþi la studii pe malul Senei, erau dãscãliþi de pedagogii lor însoþitori sã se prezinte lumii bune de acolo nu ca Valahi, nu ca Moldavi, ci, unit, ca Moldovalahi.. Bine-ar fi, pe viitor, s-avem cât mai mulþi romanitali, moldotransilvalahitalieni berlusconici ori chiar struniþi la conferinþele lui Gianni Vattimo! Cât despre Don Basilio, vorba soacrei mele: Cu pãru-i aspru, abundant,/ Alecsandri era mai chel,/dar parc-avea mai mult talent. 4. Musset, Venise, George Sand, que me voulez-vous? 5. Mai bine francofilie în prelungirea bunelor relaþii, de peste douã veacuri, cu Hexagoneria, ar zice unii, hunii sau nebunii, ºi nici francofonfia nu e rea cât mai perdureazã, printre bastinoºii cisnistriaci, ingãimãtori ai idiomului de peste Rin. Ei, dar cu francofolia ºi visul de a-þi vedea operele complete publicate la Gallimard, ori mãcar la Hachette, ai o poveste în memoriile Monicãi Lovinescu, ai pasagiul cu tãtînele Eugen ºi alintarea ce i-o dãdea unui scriitor spitalizat psihiatriceºte despre posibilitatea de a se nemuri în Francia la douã edituri mari între care bolnavul ºovãia problematizînd. Si totuºi, pînã la urmã, s-or schimbatãrã lucrurile, nu numai cu tripleta Cioran, Eliade & Ionescu, atâþia alþii ajungând sã scrie French ºi sã publice la case mãricele: Vintilã Horia la Fayard, înºfãcînd chiar Premiul Goncourt; Paul Goma, apoi, dar tradus la Gallimard, Albin Michel ºi Editions des Syrtes; Dumitru Tepeneag, la P.O.L; Lucian Boia, istoricul luminos ºi liberal de azi, la Belles Lettres. Ca sã nu mai vorbim de traduºii ultimilor ani, Mircea Cartãrescu, Mariana Marin, Ion Mureºan, Gheorghe Crãciun sau Dan Lungu, la editori mai mari, mai mici sau mijlocii, în vreme de crizã a lecturii, când au cam disparut clienþii de pe piaþa cetiturii, iar transpunerile fost-au gestionate financiar de Institutul Cultural Român ºi patapievicioºii sãi înalt cumetriali. Francofolia, eh oui, bat-o vina! Ne amintim, cu acest mirific prilej, de Eugen Barbu acuzându-l, în Ciuleafãrul mi se pare, pe junul romancier Petru Popescu, chiar înainte de rãmânerea sa peste fruntariile patriei cu glonþ dulce, de a fi binecuvintat cu sãmânþa-i virilã prostituatele din Montmartre. Nu avea cum sã ºtie, la data ceea, de aventura copulativã a supleantului cu fãtuca perechii ceauºine (cu tovãrãºica Zoia, numitã tandru de cãtre Fidel Castro compa-

21 La chanson du gest(uell)e paillarde (VIII) ñerita), aventurã transformatã de fostul lideraº utecist, la cererea lui Marius Tucã ªãu, în textulã autoficþionalã. 7. Am Anfang war die Metaphor. Cu biutele ºi mameloanele (antropomorfizatoare ale reliefului, generatoare de catahreze ºi alte metaforizãri nietzscheene), cu biutele ºi mameloanele manualelor de instrucþie militarã, suscitatoare în teren de glume truculente sau dubioase, ne regãsim, îndenoi, ce-i de-am sãvîrºit corvoada armatei înainte sau dupã încheierea studiilor superioare. Însã nici acum, cu oastea mercenarã a profesioniºtilor, argoul militar nu ºomeazã, aflând eu recentuþ de la un june caporal întors din Afganistan cu medalie, cã acesteia, avînd formã de minã ori de grenadã, i se spune pur ºi simplu «coi», vocabulul «medalie» fiind pentru camarazii sãi greu de pronunþat, anevoie de reþinut fãrã Kodak Retinette în mintea lor prea puþin cãlitã. 21

22 Forward Ioan Moldovan CÃRÞI PENTRU VINDECARE CHIAR DACÃ FIECARE DINTRE EI NU AR AVEA O operã personalã de admirabilã valoare, Ana Blandiana ºi Romulus Rusan, creatorii ºi coordonatorii Fundaþiei Academia Civicã ºi ai Memorialului Victimelor Comunismului ºi al Rezistenþei de la Sighet -, vor rãmâne în memoria viitorului ca repere ale demnitãþii conºtiinþei noastre naþionale prin lucrarea pe care, cu o forþã a continuitãþii fãrã egal, au fãcut-o ºi o fac în slujba adevãrului istoriei noastre. Memorialul de la Sighet este creat, sub conducerea scriitoarei Ana Blandiana, începând cu anul 1993, când proiectul a fost prezentat Consiliului Europei, care în 1995 l-a luat sub egida sa. Memorialul Victimelor Comunismului ºi al Rezistenþei a fost declarat ansamblu de interes naþional prin legea 95 din În 1998 Memorialul de la Sighet a fost nominalizat de cãtre Consiliul Europei printre primele trei locuri de cultivare a memoriei europene, alãturi de Memorialul de la Auschwitz ºi Memorialul Pãcii din Franþa. Memorialul este format din Muzeul care funcþioneazã în fosta închisoare stalinistã de la Sighet ºi din Centrul Internaþional de Studii 22

23 asupra Comunismului, care funcþioneazã la Bucureºti, fiind laboratorul de creaþie al Memorialului. Am primit de curând sub formã de donaþie un set de cãrþi apãrute sub egida Fundaþiei Academia Civicã, a cãrei devizã este Prin civilizaþie spre democraþie, cãrþi care vin sã dea un înþeles nou politic, umanist, social ºi moral cunoscutului vers blagian Orice carte este o boalã învinsã. Le semnalãm aici alãturând îndemnul spre lecturã sau relecturã întru buna creºtere a conºtiinþei omului, fiinþã uitucã. Forward DENNIS DELETANT, ROMÂNIA SUB REGIMUL COMUNIST, ediþia a IV-a, revãzutã ºi adãugitã. Editor Romulus Rusan. În româneºte de Delia Rãzdolescu. Interesul deosebit pe care l-a întreþinut aceastã lucrare se scrie în Nota editorului (trei ediþii în limba românã 1997, 2006 ºi 2010 ºi douã în limba englezã 1998 ºi 2006) a impus-o, atât în rândul specialiºtilor, cât ºi în al tinerilor ºi adolescenþilor, ca pe o referinþã clasicã. Aceastã a patra ediþie în limba românã, este adusã la zi prin consideraþii mai noi asupra evenimentelor din decembrie 1989 ºi printr-o actualizare a ghidului bibliografic (Romulus Rusan). CENTRUL INTERNAÞIONAL DE STUDII ASUPRA COMUNISMULUI, ªCOALA MEMORIE Prelegeri ºi discuþii de la a XIV-a ediþie a ªcolii de Varã de la Sighet (11-18 iulie 2011). Moderatori Ana Blandiana, Stéphane Courtois, Romulus Rusan. Editor Traian Uba. Editorul colecþiei Romulus Rusan. Volumul a fost publicat cu sprijinul financiar al Fundaþiei Konrad Adenauer, reprezentanþa din Bucureºti. Au conferenþiat, printre alþii, Hans Bergel, Alexandru Zub, Smaranda Vultur, Anneli Ute Gabanyi, Hubertus Knabe. 23

24 Ioan Moldovan FLORIN CONSTANTIN PAVLOVICI, TORTURA, PE ÎNÞELESUL TUTUROR. MEMORII, Ediþia a III-a. Se dedicã delatorilor, anchetatorilor, procurorilor ºi judecãtorilor militari, paznicilor de închisoare, tuturor celor care au contribuit la batjocorirea omului. Romulus Rusan: A fost, pânã la urmã, o mare ºansã pentru literatura românã aceastã însoþire între suferinþa acceptatã ca iniþiere ºi talentul de evocator al celui ce a cunoscut-o. Florin Constantin Pavlovici descrie calvarul prin care a trecut cu demnitate stilisticã fãcutã parcã sã-i umileascã pe torþionari. Ironia ºi deta- ºarea cu care îºi relateazã biografia concentraþionarã sunt strivitoare, þintuindu-i în ridicol pe ticãloºi. Pe de altã parte, tandreþea cu care vorbeºte de camarazii din detenþie ne releveazã un portretist cu mare intuiþie ºi sensibilitate, care se ºtie feri de sentimentalism ºi, în acelaºi timp, de banalitate. ROMULUS RUSAN ÎN COLABORARE CU ANDREEA CÂRSTEA ºI CORINA CIMPOIERU, O ZI DE TOAMNÃ, CÂNDVA 15 NOIEMBRIE 1987 BRAºOV. Ediþia a II-a revãzutã ºi adãugitã. La 15 noiembrie 1987 se desfãºura pe strãzile Braºovului prima manifestaþie în care, dupã peste patru decenii de nemulþumire mocnitã, comunismul era denunþat deschis de mii de muncitori. Protagoniºtii acestei zile povestesc cu mândrie ºi amãrãciune, cu tragism ºi umor, cu patetism ºi dezamãgire, peripeþiile unei zile neobiºnuite de toamnã dintro þarã în care se credea pânã atunci cã «mãmãliga nu explodeazã». Este transcrierea in extenso a unei discuþii pe care unsprezece dintre miile participanþi la revoltã au purta-o în noiembrie 2002 la sediul Academiei Civice ºi care a arãtat cã muncitorii care au spãlat obrazul þãrii de ru- ºinea cultului personalitãþii, în

25 VASILE GH. BAGHIU, PRIZONIER ÎN U.R.S.S., ediþia a II-a. Sã citim, deci, cartea acestui martor al istoriei cu sentimentul curat cu care a fost scrisã. Sã-i mulþumim poetului Vasile Baghiu pentru dragostea ºi abnegaþia cu care s-a luptat pentru ca opera tatãlui sãu (pe atunci mai tânãr decât el, acum), sã fie cunoscutã de cei care nu se nãscuserã atunci sau tãceau. Densele pagini de viaþã ingenuã ºi înrouratã sunt un document remarcabil, de care istoricii vor trebui sã þinã seamã, iar cititorii sã se pãtrundã, cu credinþã ºi luciditate Romulus Rusan, Prefaþã la prima ediþie. Forward CENTENAR CARDINALUL TODEA Douã apariþii editoriale de excepþie prin conþinut ºi prin strãlucire tipograficã au marcat centenarul naºterii Cardinalului Alexandru Todea. Volumul Cardinalul Todea. Omagiu Centenarului Naºterii (Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu Lãpuº, 2012), cu o prefaþã de Cardinal Lucian Mureºan, reuneºte emoþionante mãrturii despre viaþa, acþiunea, mãreþia în suferinþã a celui care a reunit în fiinþa sa, cum scrie Episcop Virgil Bercea, o viaþã, un destin personal care se identificã cu destinul unui neam, al unei Biserici, Biserica Unitã cu Roma Greco-Catolicã. Model de credinþã ºi tãrie în orice împrejurare a vieþii, pãstor ºi apãrãtor al turmei sale, Cardinalul Alexandru Todea dominã dincolo de zorii existenþei noastre istorice, rãmânând unul dintre stâlpii pe care se sprijinã spiritualitatea ºi destinul valorilor româneºti autentice, chemându-i pe toþi la unitate în Biserica lui Hristos, Una, Sfântã, Catolicã ºi Apostolicã. Rânduri de tulburãtoare evocare scrie ºi poetul Adrian Popescu: Aºa 25

26 Ioan Moldovan cum lecþia de consecvenþã ºi verticalitate moralã a Cardinalului român se sprijinã pe preþioasa convingere cã Domnul trebuie ascultat ºi slujit în ciuda obstacolelor ºi a vicisitudinilor, împotriva oamenilor care trãdeazã credinþa din comoditate, dar fãrã sã-i judecãm noi, aici, ei sunt «instrumentele sfinþirii noastre», va exclama ierarhul unit, închis la Sighet. Fastuosul album omagial Alexandru Cardinal Todea 100, apãrut sub coordonarea Dr. Episcop Virgil Bercea, Episcop de Oradea (la Editura Primus, imprimeria Metropolis, Oradea, 2012) cuprinde fotografii din arhiva Osservatore Romano, arhiva familiei ºi colecþii private ºi ne oferã prilejul unei cunoaºteri a vieþii cardinalului pornind din anii copilãriei ºi chiar mai dinainte prin fotografiile de familie, pânã la ceasul morþii sale. Sub titlul Un monument al rezistenþei, Lucian Cardinal Mureºan, actualul Arhiepiscop Major al Bisericii Greco-Catolice Române prezintã o intrare pioasã în destinul celui omagiat, iar Episcopul de Oradea Virgil Bercea aºterne om cuprinzãtoare ºi ataºantã biografie. Al. Cistelecan, scriind despre viaþa Cardinalului Todea, rezumã: o biografie de mucenic în sensul imediat ºi tare, curat al termenului. Aºa cum a spus-o el însuºi, de mai multe ori, referindu-se la martiriul Bisericii Române Unite, suferinþa trebuie consideratã cea mai înaltã demnitate de care ne putem învrednici. E o probã cristicã, o cununã, un patrimoniu. ( ) Dar dacã suferinþa ºi durerea au marcat viaþa lui Alexandru Todea, ele sunt suferinþa ºi durerea unei lumânãri aprinse. O suferinþã transformatã în luminã. 26

27 Cronica literarã Viorel Mureºan Profesorul suplinitor Pompiliu ºi aghiotanþii arpentorului K Alexandru Vlad Ploile amare Editura Charmides, Bistriþa, 2011 Cea care deschide casetele cu evenimente (41 de capitole) în cel mai nou roman al lui Alexandru Vlad, Ploile amare, este dupã cum sugereazã chiar titlul ploaia. Plouã în foarte multe feluri în acest roman, la absolut toate orele zilei, dar ºi mai numeroase sunt modurile în care e sugeratã prezenþa ploii, în timp ce existenþa de obºte îºi stabileºte ritmurile dupã capriciile vremii. În funcþie de regimul pluviometric e fixat ºi cronotopul romanului: perioada inundaþilor din primãvara vara a- nului 1970, într-un sat din nord-vestul Transilvaniei, aflat în proximitatea oraºului Dej. George Bacovia nu mai rãmâne singurul nostru scriitor la care ploaia are valenþe punitive. La Alexandru Vlad plouã statornic de multe sãptãmâni (p.17), iar diluviul capãtã sensuri marqueziene, duiumul apelor e un semn cert al mâniei divine, imprimând romanului un suflu epopeic. Dupã îndelungate exerciþii nuvelistice ºi romane de o deschidere mai limitatã, ispititor, pentru autorul Ploilor amare, romanul polifonic devine structura literarã cea mai complexã, care le conþine pe toate celelalte. El singur poate fi o meditaþie asupra existenþei din perspectiva unui mare numãr de personaje. Autorul cunoaºte, de la Dostoievski, dificultatea de a realiza personaje pozitive. De aceea, eroii sãi sunt complecºi, fiindcã au în componenþã ºi luminã, ºi umbrã. Acþiunea se deschide brusc, sub semnul funest al bolii: un doctor de þarã, într-un dispensar prãpãdit, citeºte radiografiile unui biet pacient atins de cancer la prostatã. Din dialogul sumar al doctorului Dãnilã cu aproape kafkaescul sãu asistent Kat, purtat între austerii pereþi 27

28 Viorel Mureºan ai cabinetului medical, înþelegem cã rostul lor în viaþa comunitãþii s-a cam încheiat odatã cu întreruperea intempestivã a oricãror posibilitãþi de comunicare cu exteriorul. Aceeaºi soartã o au ºi celelalte sectoare aflate în slujba satului fãrã nume, ce pare acum unul de la poalele Castelului, în care mai fac pe furiº incursiuni, în imaginaþia cititorului, aghiotanþii arpentorului K: bufetul, magazinul sãtesc, ºcoala, biserica. De fapt, abia începând de aici, romancierul îºi preia rolul în primire: lumea exterioarã se estompeazã, cade un ecran gros de ceaþã peste toate instituþiile ºi tocmelile sociale, din care nu pot lipsi nici familia sau istoria, iar personajelor li se construieºte o viaþã interioarã tot mai freneticã. Pe celãlalt palier al acþiunii, oarecum de tip clasic, o instanþã narativã cu darul omniscienþei împinge în faþã o altã proiecþie imaginarã, ruptã de data aceasta chiar din masa sãtenilor de rând, un coate-goale mai degrabã decât un gospodar, care trãia la modul sui-generis întreaga gamã a privaþiunilor abãtute peste sat din cauza ploilor. Disperat cã uºa bufetului nu s-a mai deschis de multe zile, Zaharie îºi improvizeazã în casã o micã distilerie, cãci îi mai rãmãsese din toamnã un butoi cu borhot de prune, iar cititorul îl descoperã savurând tacticos un lichid tulbure cu miros de þuicã. Dar nu pitorescul dã adâncime acestui personaj, ci lanþul de malversaþiuni pe care le comite, culminând cu o crimã sibilinicã ºi pãrãsind scena, abia spre finalul romanului, printr-un simbolic sfârºit infernal. Fusese harabagiul satului, slujbã din care controla totul, ºi moare înghiþit de ape, beat, scãpând doar iapa bãtrânã, martorã tãcutã la toate relele lui. Dupã intrarea în atmosfera unui sat de multã vreme paralizat de ploi, cunoaºtem, instantaneu, pe Pompiliu, tânãr profesor suplinitor la o ºcoalã închisã pe toatã durata acþiunii din roman, luat în chirie de familia unui lider local, un soi de mixturã între primar ºi preºedinte de cooperativã. Pompiliu exerseazã gazetãria, scriind mici articole ori poezii încurajatoare în lupta cu apele la gazeta de perete a satului, strãpunge toate mediile sociale, reconstituie eºantioane din trecutul localitãþii, parþial se chiar integreazã aici, unde venise de la oraº, încât credem, cel puþin pe jumãtate, cã e personajul principal. Ca erou romanesc, Pompiliu are o ascendenþã în Titu Herdelea. E ºi el protagonist autoreferenþial, fiind focalizat din absolut toate unghiurile, dar niciodatã incriminat grav de ceva. Un personaj dinamic, miºcat, dacã nu chiar zguduit lãuntric de istoria locurilor unde a adãstat, din care prinde câteva capete de fir ºi le desfãºoarã pânã la sfârºit. Existã digresiuni în evoluþia sa care permit ieºirea din trama liniarã a romanului. În nu puþine situaþii narative, monologul interior lumineazã psihologic personajul. Este una din 28

29 Profesorul suplinitor Pompiliu... vocile naratorului, care are de spus ceva rãspicat ºi esenþial, înainte de a se topi aproape magic în eter. O observaþie ce trebuie exprimatã este aceea cã Alexandru Vlad e un scriitor care în toate paginile sale refuzã scriitura ternã, banalã. Aºa se face cã, în gravitatea ei, cartea aceasta nu- ºi permite niciun personaj pitoresc, toatã trama epicã antreneazã o galerie de nefericiþi. Ar exista, totuºi, poate o excepþie care sã întãreascã regula. La construirea piramidelor de saci cu nisip care sã stãvileascã apele, condusã cu mânã forte de preºedinte-primar Alexandru Rogozan, scenã în care cunoaºtem personajele, printre cei mulþi care se codeau de la lucru, aºteptând numai stimulentul în pãhãrele de þuicã ºi þigãri, unul ne sare în ochi prin râvnã ºi forþã. E un personaj episodic, ce se bucurã de un portret exemplar, începând chiar cu porecla, menitã sã-i accentueze caracterul de ins înfipt: Zâmbuc. Acesta e doar o micã patã luminoasã pe întinsa frescã narativã, amintindu-ne în treacãt de umorul mucalit al autorului. Fiind un roman în mare parte despre geneza sistemului totalitar: închisorile comuniste, nimicirea bisericii greco-catolice, colectivizarea, Ploile amare este în primul rând anamnezã, rememorare. Personajele sunt antrenate pe douã piste: colectivizarea, pe de o parte, cu toatã cohorta de drame ce-au fãcut-o posibilã, iar pe de alta, inundaþiile din 70, cu înfãþiºare de sfârºit biblic. Ele sunt surprinse într-o tragicã încleºtare cu propriii monºtri pe care-i duc în subconºtient ºi cu istoria. Dacã ar fi sã facem trimitere la un cunoscut testament politic pus de N. Steinhardt în fruntea Jurnalului fericirii, unde se sugereazã câteva soluþii de ieºire dintr-un univers concentraþionar, considerãm cã Pompiliu, ca sã revenim la el, se comportã între limitele unei clasificãri de tip Zinoviev. Adicã se implicã riscant, este interesat de destinul colectiv al satului, dar afiºeazã detaºare, nepãsare ºi chiar obrãznicie, (relaþia amoroasã cu Marta, soþia celui care l-a primit în gazdã), îºi asumã într-un anume fel condiþia bufonului. Unii dintre protagoniºti, precum: doctorul Dãnilã ºi soþia sa Livia, tehnicianul veterinar Brodea, asistentul medical Kat, preotul greco-catolic, Anca, au rezervatã în roman soluþia numitã Soljeniþîn. Mai precis, merg pânã la capãt cu asumarea faptelor încriminate de regimul comunist. Un om al sistemului ºi totodatã victima acestuia, agent al ideologiei comuniste preparat în ºcolile de partid, dar ºi în ºedinþe prelungite, energie aproape supranaturalã convertitã în instrument al instaurãrii ºi menþinerii noii ordini în sat, Alexandru Rogozan este preºedinte permanent de la înfiinþarea gospodãriei, în urmã cu douãzeci de ani, figurã ubicuã în viaþa socialã, absent însã în cea a Martei, soþia sa adulterinã. El 29